Premiul pentru cartea pentru copii şi tineret: Adina Ro-
Café Apostrof setti, pentru volumul Povestea kendamei pierdute, Editura Arthur.
Gala Premiilor
Uniunii Scriitorilor din România
pentru anul 2018
P e 17 iunie 2019, la Sala Media a Teatrului Naţional din Bucu-
reşti, a avut loc Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din Româ-
nia, moderată de Nicolae Manolescu, Preşedintele U.S.R. Juriul,
format din Dan Cristea (preşedinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan
Holban, Angelo Mitchievici, Vasile Spiridon, Alex Ştefănescu şi
Răzvan Voncu, a acordat următoarele premii:
Premiul pentru cartea de poezie: Ovidiu Genaru, pentru
volumul La opt, gaura cheii şi alte patimi, Editura Junimea.
Premiul pentru cartea de proză: Gabriela Adameşteanu,
pentru volumul Fontana di Trevi, Editura Polirom.
Premiul pentru cartea de teatru: Radu F. Alexandru, pentru
volumul Ultima dorinţă, Editura Polirom.
Premiul pentru cartea de critică, eseu şi istorie literară:
Horia-Roman Patapievici, pentru volumul Două eseuri despre para‑
dis şi o încheiere, Editura Humanitas.
Redacţia Apostrof,
iulie 2019.
A u trecut pe la Apostrof: Roxana Croitoru, ca mesager aducă-
tor de cărţi, Ion Pop, ca academician şi primus inter pares dintre
triumviri, Ion Vartic, în drum spre librărie, Liviu Maliţa, dar cam
de multişor, îl aşteptăm să repete vizita, făgăduim o tortă de cio-
colată, Alexander Baumgarten, cu bucheţel de levănţică din cultu-
ra proprie, Radu Mîrza, pentru conversaţii despre Homer, Flavius
În atenţia colaboratorilor
Textele pentru revista noastră pot fi trimise pe adre-
sa de e-mail <revista.apostrof@gmail.com>.
În respectul limbii române pe care o slujim, luăm în considerare
pentru publicare numai texte scrise cu diacritice. Pentru orice
întrebări, vă rugăm să folosiţi numai e-mail-ul de mai sus.
2 • APOSTROF
Premiul pentru cartea de debut: André Ferenc, pentru volu-
mul Szotagadó, Editura Jelenkor (propunerea Comisiei pentru
minorităţi); Irina Roxana Georgescu, pentru volumul Noţiuni
elementare, Editura Cartea Românească; Mirel Taloş, pentru volu-
mul Colecţionarul de nuduri, Editura RAO; premiul pentru cartea
de traduceri: George Volceanov, pentru volumul W. Shakespeare
– Regele Lear, Editura Tracus Arte.
Premii speciale: Vintilă Mihăilescu, pentru volumul Etnoge‑
neză şi ţuică, Editura Polirom; Ioan T. Morar, pentru volumul
Şapte ani în Provence, Editura Polirom.
Premiul Naţional pentru Literatură: Andrei Pleşu.
Comisia pentru Minorităţi, compusă din Markó Béla (preşedin-
te), Dagmar Maria Anoca, Slavomir Gvozdenovici, Ivan Kovaci,
Karácsonyi Zsolt (membri), a acordat următoarele premii pentru cărţi
în limbile minorităţilor naţionale: în limba maghiară: Ferencz Imre
pentru volumul Válogatott Versek [Poezii alese], poezii, Editura Hargi-
ta; în limba sârbă: Zoran Vuxanovici pentru volumul Фрагмент
[Fragment], poezii, Editura Uniunea Sârbilor din România.
La Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România au fost
acordate, de către iniţiatorul Premiului „Mircea Ciobanu“, Eugen
Negrici, două premii, laureaţii fiind Constantin Mateescu pentru
Opera Omnia şi Andrei Novac, pentru volumul Prin închisori şi
prin libertate (Editura Cartea Românească).
La ediţia a ii-a a Premiului „Constantin Ţoiu“, acordat tot în
cadrul Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, juriul
alcătuit din Nicolae Manolescu (preşedinte), Varujan Vosganian,
Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric şi Răzvan
Voncu, l-a desemnat laureat pe  Livius Ciocârlie, pentru Opera
Omnia. Prezentatori: Valer-Daniel Breaz, Ministrul Culturii şi
Identităţii Naţionale, Dan Iacob, directorul general al Grupului
Editorial art, Angelo Mitchievici, Markó Béla, Bora Velimirovici
(Uniunea Sârbilor din România), Eugen Negrici, Peter Sragher,
Sorin Lavric, Daniel Cristea-Enache, Alex Ştefănescu, Dan Cris-
tea, Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Răzvan Voncu. Parteneri
media au fost: tvr, „România literară“, „Luceafărul de diminea-
ţă“, „Viaţa Românească“, „Literatura de azi“.  n
Lucăcel, cu ultimele proiecte de teatru în şură şi veşti despre „Ro-
mânia pitorească“, Adrian Popescu, cu cel mai sfios aer blăjean cu
putinţă, Nora Colţea, cu traduceri din Shakespeare, Constantin
Cubleşan, cu bună dispoziţie, Sven Telia cu ciocolăţi, distribuitori
de presă, caloriferistul universităţii, poştaşul.
n
Unica responsabilitate a revistei Apostrof
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text
îi aparţine, în exclusivitate, autorului.
Apostrof
În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca

De la Platon la Simuţ
D e obicei, citeam revista Familia pentru
poemele publicate şi pentru articolele
despre Cioran ale lui Alexandru Seres; sau,
după „Zilele revistei Familia“, mă uitam în-
delung la fotografii, studiind fizionomiile
scriitorilor. Unele numere ale durabilei re-
viste, multe, le‑am colecţionat. De data asta,
la numărul de graţie 5/a.c., am citit textul
dlui Ion Simuţ contra revistelor literare:
„Elegie pentru revistele literare“, aşa se nu-
meşte, şi se află într‑o evidentă continuitate
cu cel mai recent volum al criticului şi istori-
cului literar I.S., cu „Literaturile române
postbelice“ (2017). Cartea este una ambiţi-
oasă ca intenţie, subminată însă de metoda
deficitară: ca să faci o asemenea cercetare, e
nevoie să citeşti tot ce au scris autorii în dis-
cuţie, tot ce au scris comentatorii despre au-
torii în discuţie, să pui tot acest material em-
piric în contextul totalitarismului socialist-
real, începînd cu documentele de partid şi
presa de partid, continuînd cu legislaţia,
apoi cu normele baroce ale cenzurii, cu fric-
ţiunile dintre diversele facţiuni ale partidu-
lui etc., etc., toate operaţiunile acestea presu-
punînd o muncă enormă; or, autorul cărţii a
preferat extrapolarea unor informaţii insula-
re, selectate nu neapărat în virtutea impor-
tanţei – ca să vadă dacă sînt importante sau
nu, veridice sau nu, tipice sau nu, ar fi trebu-
it sa treacă prin tot materialul documentar
numit mai sus –, ci pentru că acelea le‑a
avut. În acest volum, de abordare cît se poa-
te de ambiţioasă şi simultan de trunchiată
sau chiar aleatorie a fenomenului literar din
timpul totalitarismului socialist‑real, auto-
rul a încheiat într‑o notă curat totalitară:
dînd porunci poeţilor să nu existe, iar criti-
cilor, să nu mai comenteze poezia în revistele
literare, pentru că, scrie I.S., poezia e în de-
clin – el înţelegînd prin „declin“, într‑o aiu-
ritoare confuzie a criteriilor, faptul că poezia
nu are succes de public… (Un autor cu suc-
ces mic la public este Homer. După criteriile
lui I.S., ar trebui ca Homer sa fie scos din
circuitul cultural. Sau: Biblia nu e o carte cu
succes la public, lucru pe care l‑a sugerat, cu
delicateţea‑i caracteristică, însuşi Joseph
Ratzinger, fostul papă. Ar trebui oare să nu
mai fie tipărită?) Iar dacă e în declin pentru
public, atunci – concluzie logică pentru I.S.,
dar numai pentru el – trebuie să înceteze să
existe. A mai fost unul care, temîndu‑se de
poeţi, a vrut să‑i elimine din cetate, dar nu
l‑a ascultat nimeni; nu‑mi vine să cred că dl
I.S., aşa de sătul de poeţi cum se‑arată, o să
aibă mai mult succes decît Platon.
M‑am abţinut, la apariţia acestei cărţi –
care e scrisă, cum spuneam, în registru alea-
toriu, dar care a trecut, probabil chiar şi în
ochii autorului, drept o cercetare ştiinţifică
serioasă – s‑o comentez. Să spun de ce: pen-
tru că nu cu multă vreme în urmă avusesem
cu I.S. un conflict: nemulţumit că nu am
cenzurat unele afirmaţii făcute de dl Mircea
Mihăieş într‑un interviu publicat de noi, la
, m‑a tras de urechi. Ei bine, inci-
Marta Petreu
dentul ăsta m‑a determinat să nu scriu des-
pre cartea lui, căci nu voiam să apar, nici
chiar numai pentru el, în postura de perse-
cutor. În fapt, şi acum, nu acest volum – du-
pă cîte îmi amintesc, bine primit de critică
– mă preocupă, l‑am menţionat numai pen-
tru a arăta că dl I.S. are de mai multă vreme
o problemă cu revistele literare şi cu poeţii.
Ce spune acum I.S.: că revistele literare
sînt prea multe şi în declin. Că nu au citi-
tori. Iar de vină sînt… pensionarii de la re-
viste. Ca nepensionar ce mă aflu astăzi, mă
mir în primul şi în primul rînd de viziunea
culturală (respectiv literară) pe care o afir-
mă, din nou, Ion Simuţ: una dirijistă. În
loc să se bucure că, prin mulţimea reviste-
lor, se manifestă la nivel naţional, pe toată
scara axiologica, o creativitate în sfîrşit li-
beră, una care în mod potenţial ar putea să
genereze, pentru prima oară în istoria naţi-
ei româneşti, o cultură românească organi-
că, dl I.S. e deranjat de numărul mare al
publicaţiilor. Ca să nu mai spun că, dînd
vina pentru înfăţişarea revistelor pe redac-
torii pensionari, I.S. face pur şi simplu un
atac la persoană; unul la fel de grav ca acela
la gen, la religie, la naţionalitate, la rasă, la
viaţa sexuală etc... Eu nu cred că bunul
Dumnezeu sau natura, ca să vorbesc ca
Spinoza, închide, la înţelegere cu I.S., robi-
netul inteligenţei şi talentului în ziua cînd
omul împlineşte 65 de ani. Nu ştiu dacă
I.S. este pensionar sau nu (dacă o să fie
norocos, şi eu îi doresc să fie, o să ajungă şi
el la pensie); oricum, şi‑a scris textul contra
redactorilor‑pensionari după ce‑a împlinit
vîrsta legală a pensionării, ceea ce ne arun-
că într‑un paradox prin nimic mai prejos
decît acela clasic al mincinosului.
Apoi, I.S. se întreabă, retoric, de ce nu
mor revistele literare, adică, brutal, de ce dă
statul bani pentru cultura scrisă. Doamne
fereşte să ajungă vreodată în vreo poziţie
de conducere, mi‑am spus, citind şi minu-
nea asta strălucind de‑o neagră răutate. Dl
I.S. ignoră faptul că toate ţările europene
îşi finanţează cultura, adică identitatea. Ba
finanţează chiar şi cultura altor ţări, adaug
iute, şi dau două exemple: 1. Germania fi-
nanţează din fonduri publice inclusiv o re-
vistă în română, pentru scriitorii români
din Germania şi din toată Europa; 2. din
1990 şi pînă astăzi, foarte mulţi scriitori
români au participat, pe banii celor care au
făcut invitaţia, la tot felul de evenimente
literare internaţionale; şi adaug, cu mare
plăcere: foarte multe asemenea evenimente
literare au constat în lecturi de poezie.
Nu cred că, la acest articol, pe I.S. l‑a
mîncat grija pentru bugetul naţional; că,
dacă ar fi fost aşa, ar fi pledat pentru recupe-
rarea banilor de la persoanele condamnate
pentru furt, şi nu s‑ar fi legat de cheltuielile,
infime, pe care le face România pentru a avea
o cultură scrisă. Investind în cultura scrisă,
aşa cum este ea, şi în orice formă a culturii din
ţară, România investeşte în identitatea ei de
Editorial
astăzi şi de viitor. Cu alte cuvinte, face o inves‑
tiţie pe termen lung. După părerea mea, nu
investeşte destul. După toate semnele, I.S. are
nostalgia vremurilor ordonate, austere şi au-
toritar dirijate dintr‑un regim politic revolut.
În plus, se află într‑o teribilă şi permanentă
confuzie a criteriilor (nu mă pot abţine, dau
un exemplu din „Literaturile române post-
belice“, unde confundă scriitor mare cu scrii‑
tor cu succes la public. Să fim serioşi. După
criteriul acesta, cel mai mare scriitor român
ar fi Adrian Păunescu. În plus, dacă succesul
ne‑ar fi mînat pe noi, scriitorii, la luptă,
ne‑am fi făcut fotbalişti şi manechini…)
La ce sînt bune revistele literare, iar dl I.S.
nu a aflat încă? Ele sînt sistemul circulator al
organismului mare care este cultura noastră
naţională. Salvează trecutul şi fac din el pre‑
zent şi viitor. Modelează prezentul. Modelea‑
ză viitorul. Cu alte cuvinte, participă din plin
la crearea culturii naţionale şi a conştiin‑
ţei‑de‑sine a culturii naţionale. Conştiin‑
ţă‑de‑sine a culturii naţionale la care dl I.S.
n‑a ajuns încă.
*
A veam de gînd să scriu pentru acest nu-
măr 350, deci festiv, un text cam lăudă-
ros, căci format din numele autorilor, mari
şi mai puţin mari, români şi străini, din
ţară şi din străinătate, vii sau morţi, pe care
i‑am publicat şi comentat în . De
la: cronicari şi Şcoala Ardeleană la Maio-
rescu şi maiorescieni, de la Eminescu la po-
eţii care abia debutează, de la Cioran, Elia-
de, Eugen Ionescu, Alexandru Vona, Alain
Paruit, Norman Manea, Matei Călinescu,
I. Negoiţescu, Ion Vianu, Gelu Ionescu,
Marco Cugno la Mircea Zaciu, Z. Ornea,
Ileana Mălăncioiu, Marian Papahagi, Ion
Vartic, Radu Cosaşu, Livius Ciocârlie, D.
Ţepeneag, Augustin Buzura, Nicolae Bre-
ban, Radu Stanca, I.D. Sîrbu, Gabriela
Adameşteanu, Ana Blandiana, de la Maria-
na Marin, Mircea Cărtărescu, Traian T.
Coşovei, Emil Hurezeanu, Mariana Co-
druţ la – invers cronologic – Hortensia‑Pa-
padat Bengescu, Caragiale (toată stirpea),
de la Blaga, Pompiliu Constantinescu,
Constantin Noica, Sextil Puşcariu, Nicolae
Manolescu la Dorli Blaga, Vladimir Tismă-
neanu, Elena Vlădăreanu, Simona Ciocu-
lescu, de la Ion Ianoşi, Mircea Flonta, An-
drei Marga, Ştefan Pascu, Pompiliu Teodor
la Ioan‑Aurel Pop, Alexander Baumgarten,
Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Liviu
Maliţa, Sanda Cordos, de la Magda Câr-
neci, Ioana Ieronim, Ioan Es Pop, la Ovi-
diu Ghitta, Florina Ilis, Nicoleta Cliveţ,
Eugen Uricaru, Laurenţiu Ulici, Dan Lun-
gu, Ioan Moldovan etc., da, toţi autorii pe
care cu onoare i‑am publicat sau despre ca-
re cu profesionalism s‑a scris în revista
noastră. Nu ar fi însemnat să transcriu un
întreg dicţionar de autori – scriitori, polito-

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 3
 Fără nici o îndoială, nu poeţii care‑şi
logi, filosofi, istorici –, însă nici departe de scriu poemele sînt o rămăşiţă comunistă,
asta nu aş fi fost. I.S., care vrea să dea direcţii pentru toată
De munca asta de inventariere completă cultura românească, are în capu‑i rămăşiţe:
a numelor autorilor publicaţi şi comentaţi dirijiste, după modelul autoritar al fostului
în 350 de numere de m‑a scutit regim. Să vrei tu, om în toată firea, să po-
numai zelul cu care I.S., după ce şi‑a publi- runceşti întregii culturi române, şi să te‑aş-
cat oful în Familia, şi l‑a republicat cu gră- tepţi să fii ascultat, ba chiar iubit pentru
bire şi adăugire în Observator cultural. felul cum ordoni ca ea să se automutileze,
asta da rămăşiţă comunistă. Asta da manie.
Şi din nou îmi amintesc faptul c‑a mai fost
* unul care s‑a amestecat genial în toate, dar
la neant. Nu înainte de a mă ataca pe mine
la persoană (nu sînt singura astfel tratată,
Nicolae Manolescu beneficiază de aseme-
nea de un atac public ad hominem). Bineîn-
ţeles, nu‑şi dovedeşte acuzaţiile – înainte
de‑a debita calomnii pe seama mea, ar fi
trebuit să audieze şi partea cealaltă, respec-
tiv pe mine, abia apoi să scrie, şi anume pe
bază de probe. Probe nu are. Are numai o
mare poftă de‑a mînji. Ideea practică şi fixă
a lui I.S. e elementară: calomniază, calom-
niază, poate rămîne ceva. Faptul de netăgă-

D eci, în Observator cultural nr. 975, I.S.,
de‑acum glorios, revine în forţă, con-
vins că prin el vorbeşte spiritul universal
călare.
În primul şi‑n primul rînd, el este con-
vins, şi scrie asta negru pe alb, că afirmaţi-
ile sale ar fi de‑a dreptul „obiective“. Dar, la
o lectură oricît de binevoitoare, afirmaţiile
lui I.S. se dovedesc a fi numai opinii: pă-
reri, nu demonstraţii. Iar părerile, prin de-
finiţie, sînt subiective.
În al doilea rînd, ca să nu le uităm, I.S.
ne repetă subiectivele sale păreri ordonate
pe puncte.
Să i le luăm pe rînd, aşa cum şi le‑a sis-
tematizat singur.
Dl I.S. afirmă, la‑ntîmplare, că revistele
de cultură nu au difuzare şi public. Cu si-
guranţa celui care are contract de difuzare,
răspund: ba. Revistele Uniunii Scriitorilor
au difuzare şi public.
Dl I.S. afirmă că revistele nu ridică pro-
bleme din domeniul culturii. La această
afirmaţie răspund categoric că dl I.S. gre-
şeşte, şi‑l invit să meargă la bibliotecă, să
citească revista . Toată. Sau măcar
doi ani luaţi la întîmplare. Cred că orice
redactor‑şef de la revistele Uniunii Scriito-
rilor va face ca mine, îl va băga pe dl I.S. cu
nasul şi ochelarii în colecţia revistei pe care
o conduce.
Ehei, la punctul trei dl I.S. mai dă o
dată iureş în reviste, poeţi şi poezie. Supă-
rat că revistele sînt făcute de poeţi, care,
obraznicii, cutează şi publică versuri, I.S.
trînteşte o frază de pomină:
„Revistele de cultură sînt făcute predomi-
nant de poeţi, rămăşiţe de mentalitate ale
vechii epoci, dar poeţi buni, care burduşesc
sumarul cu poezie şi îşi închipuie că au dat
lovitura; poezia a căzut din rangul comunist
în această epocă de piaţă, dar nimeni nu vrea
să vadă, se iluzionează că tot genul liric se
poartă; din păcate, nu se mai poartă, iar la
recitalurile usr elevii aduşi cu forţa rîd pe
înfundate şi se distrează“.
Deci: sau revistele sau poeţii, nu e deloc
clar, poate numai „poeţii buni“, sînt, pen-
tru I.S., rămăşiţe de mentalitate ale vechii
epoci, comuniste. Măi să fie! Afirmaţia asta,
aşa de clar, abil şi elegant scuipată pe hîrtie,
pastişează teoria – vai, comunistă! – a ră-
măşiţelor burgheze care trebuie lichidate.
Cu limpezimea sa obişnuită, I.S. ne spune
şi‑n favoarea cui să ne lăsăm, noi revistele
sau noi poeţii, nu mi‑e clar, lichidate/lichi-
daţi: în favoarea „epocii de piaţă“ în care
sîntem şi la care refuzăm, ca nişte „rămăşi-
ţe“ ce sîntem, să ne conformăm. Iar în pasul
următor, încurcînd „genul liric“ şi literatura
în general cu un costum de baie musai la
modă, ne somează să se‑mbrăcăm cuviin-
cios, cu bichini ultimul răcnet – din Est?
din Vest? aşteptăm indicaţii.
Credeam că I.S. scrie despre literatură.
M‑am înşelat: se ocupă de modă.
refuz să‑mi amintesc cum a sfîrşit.
Ultima „obiecţie“ a lui I.S. ne spune că
provincialii de noi nu sîntem conectaţi la
recentele „tendinţe europene şi universale“.
Ce‑ar fi ca I.S. să gîndească oleacă şi să‑şi
dea seama că o cultură nu poate sări tot
timpul, ci numai din cînd în cînd, prin cîte-
va personalităţi, peste nivelul patriei de care
aparţine? Ce‑ar fi ca I.S. să îşi însuşească
principiul realităţii şi să nu mai facă pe vizi-
tatorul paraguayan? Ce‑ar fi să se străduias-
că să îşi dea seama că, din moment ce nu
poate muta România între Germania şi
Franţa, sau altundeva în Vest, într‑un spaţiu
geopolitic mai propice, ar fi mai bine să se
bucure de ceea ce vede în jur, conştient că:
1. pentru o naţiune europeană extrem-
contemporană, existenţa culturii proprii, cu
literatura ei cu tot, este la fel de importantă
ca teritoriul; cultura, cu literatura ei cu tot,
prin simpla ei existenţă, şi indiferent dacă
este sau nu receptată de populaţie, este indi-
ciul completitudinii naţiunii respective. O
cultură e ca un munte care există sau doar a
apărut în peisaj şi care trebuie lăsat acolo,
chiar dacă alpiniştii care îl urcă sînt puţini
sau lipsesc. Dialogul unei culturi respectiv
literaturi cu altele, dezirabil în sine, nu este
totuşi obligatoriu pentru a justifica existenţa
culturii, respectiv literaturii în discuţie.
Existenţa unei culturi (cu literatură cu tot)
nu este un fapt de justificat, ci de constatat.
Or, cultura română, cu literatura ei cu tot,
cu revistele şi poezia ei cu tot, există;
2. crearea, creşterea şi maturizarea unei
culturi sînt lucruri gingaşe, anevoioase,
care seamănă cu obţinerea gazonului en-
glezesc, a cărui reţetă o găseşte într‑un
banc de circulaţie;
3. o cultură este o realitate vie, organi-
că, şi totodată un teritoriu al libertăţii, un-
de fiecare are dreptul să existe, adică să fa-
că/să scrie ce vrea, fără să‑i pese de modă
sau de audienţă.
Ciudată, nefericită de fapt, coincidenţă
între apariţia articolului dirijist al lui I.S. şi
momentul tăierilor de bugete la instituţiile
de cultură din ţară.
29 mai 2019, Apostrof
P.S.
După ce şi‑a republicat, în Observator
cultural, cu adăugiri imperative, capodope-
ra sa dirijist‑totalitară intitulată „Elegie
pentru revistele literare“, dlui Ion Simuţ
i‑au crescut aripi. Mai multe perechi. Şi un
paloş. Astfel înzestrat, pe deasupra secon-
dat de Carmen Muşat, Bogdan Creţu şi
Yigru Zeltil, revine, în numărul 977 al
aceleiaşi publicaţii, cu măsuri precise. Nici
Dulea n‑ar fi îndrăznit un asemenea abuz.
Noul Dulea însă îndrăzneşte. Drept care
propune ce reviste să dispară. Ca să înţelea-
gă lumea cît e de mare şi tare, o ia, fireşte,
dinspre acelea ale Uniunii Scriitorilor.
Printre altele, condamnă revista
duit că I.S. trage la cîntar mai multe kilo-
grame ca mine nu înseamnă că adevărul,
moralitatea şi dreptatea sînt de partea lui.
În calomniile pe care le emite cu aplomb
despre mine există tot atîta adevăr ca în afir-
maţia lui cum că revista ar fi a
„Filialei Cluj a usr“; ei bine, nu este şi nu a
fost niciodată. A fost dintotdeauna a Uniu-
nii Scriitorilor din România; şi, la un mo-
ment dat, vreme lungă, a Fundaţiei Cultura-
le Apostrof, iar drept urmare membrii
redacţiei au muncit din greu s‑o ţină în viaţă.
Recunosc în sfîrşit public, negru pe alb, că Fun‑
daţia Culturală Apostrof a fost în principal a
mea, aşa că şi revista a fost, vreme
lungă, lungă, a mea. Iar acum îi aparţine
instituţiei care a înfiinţat‑o demult, într‑un
început care, ca să vorbesc precum junimiş-
tii, se pierde în negura vremurilor: Uniunii
Scriitorilor. Din acest exemplu se vede cum
scrie I.S.: după ureche şi cu hipertrofiată
ranchiună. Şi unde e criza redacţională de la
pe care o denunţă I.S.? A dispă-
rut revista, a ieşit cumva cu întîrziere? Ba.
I.S. nu se limitează să mă atace pe mine
la persoană (şi, repet, pe Nicolae Manoles-
cu) şi să minimalizeze revista :
una care, pe vremea cînd era revistă a Fun-
daţiei Culturale Apostrof, finanţată în între-
gime prin eforturile membrilor redacţiei, l‑a
onorat pe I.S. cu „Premiul I. Negoiţescu“.
Nu. Ci ia la rînd revistele şi le propune pen-
tru tăiere, de la totală, la înjumătăţirea nu-
mărului de pagini. Pentru unele, minune,
dă soluţia de salvare: le admite pe viitor pa-
ginile în care publică academicienii!
Mă tem că I.S. se crede şef: la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie – drept care dă
sentinţe asupra mea (şi asupra lui Nicolae
Manolescu); la Cultură şi la Finanţe, unde
delirează că vrea să salveze banii statului
prin masacrarea uneia dintre avuţiile cultu-
rale existente, şi anume revistele. Tristeţea
este că se trezesc şi alţii să‑i cînte‑n strună,
cum este Bogdan Creţu, un autor pe care
nu o dată l‑am citit cu interes.
Concepţia despre cultură pe care o eta-
lează fără nicio nelinişte sau jenă I.S. este pe
cît de primitivă, pe atît de autoritarist‑dirijis-
tă: deci totalitară. I.S. nu are deloc, dar de-
loc, viziunea unei culturi organice şi libere,
cu şansa de‑a produce, tocmai datorită evo-
luţiei ei lipsite de constrîngeri, imaginea lite-
rar‑artistică a fizionomiei reale pe care o are
fiinţa noastră naţională. Dimpotrivă, el este
animat de o viziune şi‑o voinţă pur castra-
toare. Cu un om care are o asemenea opinie
rudimentară asupra a ceea ce este o cultură
naţională dialogul se află – mai ceva decît
se‑afla cu Dulea – apriori în impas. Sper ca
I.S. să nu ajungă niciodată şef, nici măcar la
o fermă de animale, că le‑ar tăia de vii în
două, cum vrea să procedeze acum cu revis-
tele. Reviste prin care curge o parte din
sîngele şi limfa culturii româneşti vii de azi.
n
4 iulie 2019

4 • APOSTROF
Poeme
de Adrian Popescu
Bătrânele pioase ,,Triumful Galateii“
Bunicile acestea Pe plafonul Villei bancherului Chigi
au fost cândva frumoase, sunt pictaţi trei copii-arcaşi,
înaintează, lent, înspre altar. nu ştii niciodată de unde vine săgeata,
Sunt numai riduri, boli şi oase, din plafonul cu frescele lui Rafael…
Dar numele ce tinere îmi par.
Tu, de ce tot intri acolo, la Farnesina,
Monici şi Adriane, cea învăluită-n verdeaţă,
Mariile-s mai multe –, spunând că vrei să revezi
buchet uscat din care au rămas, Pomona lui Peruzzi?
– cînd inima în taină începe să exulte –
nepieritoare umbre, Vrei să-i poţi admira
sau un ecou de glas. pe Amor şi pe Psyche,
pe Amor şi pe Galateea.
Bunici prea înţelepte, ,,Triumful nereidei Galateea“
bunici cu trei nepoţi, în scoica-barcă plutind
deţin proprietăţi, trasă de delfini,
şi-au celulare scumpe, pe o mare răscolită de dorinţe.
taioare prăfuite sau
milaneze rochii… Amor, imberbul,
cu multă grijă-n gesturi, e nepăsător la necazurile
– din ele nu le scoţi – provocate celor mai slabi de înger,
întind o mînă albă... Vicleanul, Nemilosul,
Îţi aminteşti doar ochii Nebunul, Distrugătorul.
pe care Domnul îi va recunoaşte,
întinzându-le dreapta Ca romanii, tu poartă tot timpul
să-i treacă pragul. lorică de piele pe piept.
ca vesta antiglonţ.

Poeţii Săgetat în picior,

sau în braţe, poţi scăpa,
Poeţii sunt defuncţii pentru care, dar, atins sub armura principiilor,
Cu ochii roşii, tulburi şi sticloşi, nu mai ai scăpare.
Îmi mai luam o carte la culcare. Fii gata oricând să te retragi,
O terminam în cîntec de cocoşi. să parezi la timp
atacul celui cu arc
Dormeam, sfios, cu ea sub pernă, şi otrăvită săgeată,
Credeam că ei deţin secretul, ascunsă în fald,
Prin care poţi avea, eternă, un copil grăsuliu, cu aripi,
O viaţă plină ca buchetul… un inocent cu instinct ucigaş.
Nu semănau cu cei din cărţi, Eşti credincios,
Boemi notorii, ţara îi cinsteşte. dar ai slăbiciuni din fire,
Traşi de dorinţe-n două părţi, îndrăgeşte prea mult
Maeştri în prisosul ce lipseşte. jocurile navale,
De unde versurile minunate? ospeţele bogate,
cu prieteni,
Îi alăptase vreo zeiţă? Cine? e drept de sărbători…
Că nu au sângele de om în vine.
Şi dacă-l au de unde vine? Armura de pe piept ferească-te
de puerul volatil,
insidios,
Vibia Sabina sau imposibila iubire care când nu te aştepţi,
te răneşte,
Degeaba îşi strânge părul în cocul de piatră, nu-i bine să-i fii aproape,
Hadrian nu vine să i-l dezlege niciodată, nu-i bine să stai
servitoarele cu pieptenii de fildeş s-au retras în preajma Etnei,
la timp, e mai prudent la Taormina,
dar zadarnic, aşa poţi alerga resemnat
el nu vine s-o cerceteze. la corabia care te-aşteaptă.
Oglinzile de argint şlefuit toate s-au întunecat, Pentru cei care trag trolere colorate
s-au coclit, într-o bună zi, pe dalele cu asfodele,
să fi fost înainte sau pe care călcase Antigona,
după victoria lui din iarnă? cea cu negre şuviţe,
Niciun faun, nicio driadă iubirea poate fi rapt şi cutremur,
nu intră-n cubiculul său, apoi iute uitare.
pictat cu buxusus şi Muzele lor beau numai Prosecco.…
stoluri de grauri în crengi, Tu nu asculta mixurile lui Van Buren,
cu funebri chiparoşi, ci vocile care se-aud din Purgator.
rudele şuviţelor sale tragice.
n

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 5


Cântece de pieire
Iulian Boldea
V oce importantă a
poeziei româneşti de
azi, Aurel Pantea este la
antipodul jubilaţiei iro-
nice profesate de optze-
ciştii Cenaclului de luni
(Cărtărescu, Iaru, Traian
T. Coşovei, Matei Vişni-
ec), înscriindu‑se în aria
tematică şi stilistică a
postexpresionismului, prin gravitate, tra-
gic, anticalofilie, prin recursul la frisoane-
le abisalului şi la arhitectura nihilistă a fi-
ziologicului. Aurel Pantea percepe acut
agresiunea materiei proliferante: cuvântul
şi senzaţia, metafora şi viaţa sunt termenii
unei ecuaţii pe care poetul şi‑o asumă cu
luciditate, fără concesii sau compromisuri
estetizante. Radicalismul viziunii, sensibi-
litatea receptivă la ultragiul realităţii,
imersiunea în abisurile fiinţei sunt tran-
scrise într‑o scriitură intransigentă, elibe-
rată de veleităţi retorice sau de acoladele
unei expresivităţi gratuite. Este, aici, şi ce-
va dintr‑o nevoie de legitimare identitară
proiectată în reveriile aluvionare ale poe-
mului, poetul fiind, cu adevărat, un vizio-
nar al derizoriului, al damnării şi suferin-
ţei: în poemele lui, revelaţia rănii şi extaza
autocontemplării au drept corolar o per-
cepţie neconcesivă, radicală asupra lucruri-
lor. Al. Cistelecan crede că non‑emotivita-
tea, refuzul afectivităţii şi scriitura rece
sunt calităţi exponenţiale ale poeticii lui
Aurel Pantea: „Ultimul său deceniu de po-
ezie nu e decît un jurnal de angoase, un
reportaj zdrenţuit de spasme şi spaime me-
morate ca senzaţii ale descompunerii şi te-
legrafiate cît mai sec, mai non‑afectiv şi
non‑emotiv. O scriitură rece, bacoviană,
cinică în precizia detaliilor, ca şi cum poe-
tul ar fi un savant al anxietăţilor şi detra-
cărilor, conspectează inclement şi riguros
o procesualitate ineluctabilă a degradării şi
a neantificării. Modalitatea aleasă de Pan-
tea e cea a conspectului de stare, a video-
Primită la redacþie
yy Ioana Nicolaie,
Cartea Reghinei,
Bucureşti: Huma-
nitas, 2019.
6 • APOSTROF
clipului de terifianţe şi a consemnării stric-
te, condensate pînă la implozia textuală“.
Realitatea vizualizată intens, pregnanţa
reprezentărilor, intensitatea frazării, toate
acestea fac parte dintr‑un scenariu al iniţie-
rii în bolgiile unei existenţe infernale, de-
posedate parcă de şansa redempţiunii. Ma-
terialitatea grea a imaginilor, fluenţa
aritmică a dicţiunii, fascinaţia depoetizantă
a scriiturii traduc un refuz al retoricii calo-
file, o repudiere a modelelor prestabilite.
Resurecţie a eului ultragiat, exasperat de
alcătuirea realului şi de sintaxa textului,
poezia lui Aurel Pantea contrazice, în pri-
mă şi în ultimă instanţă, iluzia utopiilor
rostirii de sine. Nimicitorul (2012) e cartea
care confirmă scriitura traumatică a lui
Aurel Pantea, o carte în care revelaţiile du-
rerii şi ale unei corporalităţi agonice se în-
tretaie cu zvonuri ale transcendenţei, în
poeme de o liminară concizie („Urme lu-
minoase, pe aici au trecut contemplativii“).
Amprenta sacralităţii nu e absentă, dar
apelul la dumnezeire este convulsiv, tensio-
nat, ireverenţios, expresie a unei exasperări
a vieţuirii şi a rostirii. Desenul poemelor
lui Aurel Pantea este aşadar dual: uneori
contractat, dens, concis, alteori învolburat,
arborescent, convulsiv, cu un metabolism
debordant. În ambele cazuri, autobiografi-
cul pare a avea un desen generic, tuşe groa-
se, arhitectură crispată, decurgând din
spasm şi din traumă, iar amprenta neantu-
lui, recurentă în volum, e contaminată de
suave reflexe ale transcendenţei, descinse în
cotidian, în cutele prozaicului, într‑o mix-
tură de volute emotive ilustrând deruta
ontologică, exasperarea, angoasa, dar şi o
nevoie de smerenie iluminată, de mântuire.
Aşa cum spuneam, moartea (Editura
Cartea Românească, Colecţia Poeţi lau-
reaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai
Eminescu, 2019) e o antologie în care se
regăsesc instanţele definitorii ale poeziei
lui Aurel Pantea: o instanţă a fiziologiei, a
corporalităţii şi visceralităţii, o instanţă a
apelului la divinitate, la sacru şi o instanţă a
textului, provenind din apetitul autorefe-
renţial tipic pentru poeţii optzecişti.
Relaţia dintre text şi limbaj, dintre
emoţie şi cuvânt este tensionată, iar meca-
nismul poemului e refăcut mereu, ostenta-
tiv sau instinctiv, poetul reclamând cu tot
mai multă fervoare hiatusul dintre viaţă şi
text. Obsesiile recurente ale thanatosului
izvorăsc din chiar trupul poemului, în ver-
suri dezabuzate şi agonice, cu înfiorări ale
unui tragism liminar, consemnând rănile
vieţuirii şi construind emblematice reverii
ale neantului. Intensitatea viziunilor, densi-
tatea reflexivă şi concentrarea substanţei li-
rice – sunt calităţile acestei poezii a crizei, a
rupturii şi damnării ontologice. Aurel Pantea
consemnează „realismul crunt al vieţii“,
dar şi învăţarea înfrângerii morţii: „Azi,
doar realismul crunt al vieţii./ Cineva ştie şi
va ataca./ Fiecare, în singurătatea lui,/ în-
cearcă să înveţe moartea de învins./ Nu toţi
reuşesc./ Ştiu, Doamne, că eşti Atotputer-
nic şi Bun, dar e atât de multă moarte…“
Care este, însă, legătura, relaţia sau co-
relaţia dintre poezie şi nimicire, dintre li-
rism şi ceea ce îl neagă cu totul, între cuvânt
şi anihilarea fiinţei? Ne lămureşte chiar
Aurel Pantea, într‑o notiţă din Negru pe
negru (alt poem): „Relaţia gândirii poetice
cu ceea ce nimiceşte a fost prezentă încă în
cartea mea de debut. Avatarii acestei relaţii
se găsesc în celelalte cărţi pe care le‑am
publicat. Până la această carte/…/ nimicirea
era percepută ca o consecinţă a unei activi-
tăţi pe care imaginaţia o recepta şi o expri-
ma. Ceea ce se întâmplă acum e un proces
al interiorizării acelei activităţi. Dacă, până
acum, imaginaţia poetică păstra o anumită
distanţă în raport cu acea activitate, de aici
încolo, aceasta nu mai e concepută ca un
«tu». Acesta începe el însuşi să vorbească.
Mai limpede, imaginaţia a descoperit că
poartă în ea însăşi germenii negaţiei pe ca-
re, până acum, o percepea ca lucrând într‑o
exterioritate“. Nihilismul poemelor lui Au-
rel Pantea are drept punct de pornire un
extaz al elementarităţii, un miraj al unei
întoarceri la originar, în care sensibilitatea
ultragiată a eului percepe doar damnare,
suferinţă, durere (faţa zdrelită, groapa hor-
căitoare, colţul grohăitor, orizontul împâ-
clit sunt imagini recurente, ce desemnează
bolgiile acestui univers dantesc).
Redundante, obsesive, reci şi agonice,
imaginile declinante ale nimicului induc
poemelor o postură statică, entropică, aşa
cum este însăşi imaginea universului, din
care orice emoţie pare a fi fost evacuată,
rămânând doar suprafeţele, culorile şi apa-
renţele lucrurilor, în mecanica lor inerţială.
Reportaje de neant, cum s‑a spus, poemele
lui Aurel Pantea sunt conduse de o retorică
a spasmului, a ţipătului ontologic de sor-
ginte neoexpresionistă, un ţipăt mut, o
crispare lipsită de sunet, ca semn al unei
„tandreţi carbonizate“: „Eu stau în mut, nu
răspund atrocităţii, lângă mine lasă apă/
toate lucrurile, ca într‑o zemoasă frică, vin
unii,/ constată şi pleacă/ să moară în altă
parte, în locuri elocvente, să dispară au-
zind/ vorbe,/ o gălăgie pe care încă mizea-
ză, un cor satisfăcător,/ eu sînt tandreţea
carbonizată“.
Dincolo de pregnanţa reprezentărilor
neantului, sau de revelaţiile damnării, nu se
pot nega anumite accente vizionare, anu-
mite reverii ale unei posibile resurecţii:
„Dacă, acum, s‑ar reteza un cap, viaţa reve-
nită/ din locuri foarte joase ar găsi o formă/
în care să se închege pentru încă o privire/
afară.// Acest lucru se ştie foarte bine şi de
asemenea/ pe toţi îi interesează.“ Eliptice
sau aluvionare, alcătuite din notaţii fulgu-
rante sau din instantanee ale neantului,
poemele lui Aurel Pantea rezumă un fel de
fascinaţie a traumei, o serenitate smerită,
pornită din nostalgie a înaltului, dar şi din
nevoia de reculegere în faţa nelimitatului.
n
 Structuri de rezistenţă
Ştefan Bolea
A patra carte a poetei
şi jurnalistei Alice
Valeria Micu, volumul
conceptual Pereţi (Cluj,
Zalău: Şcoala Ardeleană,
Caiete Silvane, 2019),
aminteşte de departe de
opera rock The Wall a
trupei Pink Floyd. Faţă
de sursa amintită, volu-
mul poetei clujene este mult mai interiori-
zat, oscilând între un patetism bine tempe-
rat şi momente de ironie (de comparat
pentru acest contrast primul şi ultimul po-
em din carte). Mecanismul scriitoarei este
următorul: alege un termen oarecum neu-
tru, oarecum tern (în acest sens, zidul for-
maţiei britanice e mult mai încărcat afectiv)
şi‑l transformă într‑un imens concept ontic
(de dimensiunile mănăstirii Argeşului), am
putea spune chiar metafizic, prin care „ci-
teşte“ întreaga realitate. Precum fiinţa la
Heidegger, există riscul ca pereţii, ridicaţi la
înălţimi ontologice, să devină vizi de sens,
să ascundă o vacuitate funciară. De citit în
acest sens poemul de la pp. 18‑19, o adevă-
rată artă poetică: „pereţi/ de carne/ pereţi/
de ceaţă/ pereţi/ de sânge/ pereţi/ de con-
venţii/ pereţi/ în creier/ pereţi/ de oţel cu
teamă de apă,/ de lume, de păianjeni,/ pe-
reţi de blănuri/ smulse de vii.// ... Pereţii/
Marelui Zid Chinezesc,/ pereţii/ Nautilus,/
Ana,/ scheletul Turnului Eiffel,/ transfor-
mat în tărâm al sinucigaşilor.//“
Ninsoare neagră
Ştefan Bolea
C ercetătoarea Adri-
ana Teodorescu, ca-
dru didactic asociat la
Facultatea de Sociologie,
specialistă în death stu‑
dies, autoarea şi editoarea
unor lucrări privind
moartea şi îmbătrânirea
publicate la edituri presti-
gioase din străinătate,
concepe un al doilea volum de poezie în-
cărcat de melancolie funerară (Poveşti de
trecere cu noi, Bistriţa: Max Blecher, 2018).
Simptomatic, cartea Adrianei Teodorescu
poate fi încadrată în ptsd, în sindromul de
stres posttraumatic. Este un volum intens,
în care trauma vibrează, în care durerea de
a fi, constatată şi de bogomili, şi de Silen în
Naşterea tragediei, se transformă în bocet
sau într‑o autentică ieremiadă, în care leit-
motivul lunii noiembrie devine un drapel de
doliu. Mai mult de atât, într‑un strigăt care
străbate un infinit cosmos întunecat, su-
prasaturat cu nigredo: „se prelinge în no-
iembrie o iarnă grea“ (Vascularizarea căilor,
p. 8); „În noiembrie orice drum ne ducea la
cimitir“ (avc, etichetă, p. 26); „În noiem-
brie s‑ar fi putut crede că am murit cu to-
ţii“ (Noiembrie, p. 5); „Tot anul a fost o
succesiune de noiembrie“; (Accident vascu‑
lar iarăşi, p. 16) ş.a.m.d.
Dar pariul poetei se susţine şi acest lu-
cru se întâmplă din două motive. În pri-
mul rând, sentimentalismul e sublimat şi
doar rareori devine tânguitor ori kitsch.
Ajută şi inserţiile tehnice, care amintesc
uneori de răceala schizoidă a unor autori
ca Palahniuk sau Houellebecq: „Măsura-
rea rezistenţei de izolaţie a conductoare-
lor/ faţă de pământ se efectuează legând
pe rând/ fiecare conductor la o bornă a
megohmmetrului/...“ (p. 15) În al doilea
rând, Pereţii sunt valizi –­ şi aici ţin să re-
marc insight‑ul sugestiv al Martei Petreu
de pe coperta a patra – ca volum religios,
trimiţându‑mă cumva la anumite opere
din tradiţia carmelită şi cea dominicană.
Acel „Sinele meu e Dumnezeu“ al Ecateri-
nei de Siena ar putea să fie epigraful pla-
chetei.
Pereţii Alicei Valeria Micu sunt simul-
tan simboluri ale mecanismelor defensive,
ale traumelor sau ale bolilor incurabile
(„Erau în cartier câţiva copii care/ nu semă-
nau cu nimic. Muriseră/ ciudat, nici bol-
navi, nici înecaţi,/ nici minţiţi, nici uitaţi.//
La autopsie le‑au găsit/ pereţii/ surpaţi în-
lăuntrul lor înainte/ de naştere.../“, p. 12),
ale fixaţiilor noastre infantile („La şcoală
nu l‑au lăsat să meargă cu ei./ Pereţii/ lui
arătau mereu nordul./ Încetează, eşti prea
mare să crezi în/ pereţi!//“, p. 10), ale sufle-
tului sau sinelui („Aripile cele mai puterni-
ce/ sunt/ un fel de/ pereţi.//“, p. 72). Proba-
bil că esenţa peretelui constă, în viziunea
poetei, în nucleul nostru divin, în partea
noastră în care putem accesa constitutiv
divinitatea: jungian, trecerea de la Eu la
Sine este o asemenea călătorie iniţiatică în
care suntem atraşi spre soarele interior, spre
centrul mandalei.
Această insistenţă pe sinistrul noiembrie
mă trimite în trei direcţii diferite. În pri-
mul rând, la minimalismul lui Bacovia, ca-
re se potriveşte în fond – nu şi formal, nici
psihologic – cu „întunecarea“ Adrianei Te-
odorescu. În al doilea rând, se poate face o
conexiune cu partea finală din videoclipul
November Rain al celebrei formaţii Guns
N’Roses. În ciuda faptului că la trupa cali-
forniană era vizată conexiunea dintre eros şi
thanatos (iar la poetă accentul cade pe phi‑
lia), anvergura doliului planetar rezonează
cu maximalismul Adrianei Teodorescu.
Uneori, tot la nivel imagistic, autoarea pare
că‑l comentează pe Goya („Noaptea l‑am
visat pe Saturn cu stomacul umflat“, Sa‑
turn retrăgându‑şi fiii, p. 51), pe Van Gogh
(„În noiembrie pământul seamănă cu o
mare de corbi“, Ce vede ochiul mort, p. 13),
ori pe Victor Brauner („În somn ochii mei
se măresc cu imagini pe care nu le înţeleg
încă./ Când frica îmi dă putere să‑i des-
chid,/ pleoapele sunt deja rupte.//“, Octom‑
brie, p. 73), identificându‑se cu acei pictori
care au introdus maladia psihică în orizon-
tul creaţiei lor.
În al treilea rând, Poveşti de trecere cu noi
poate fi înscris prin expunerea imanenţei
morţii în viaţă în descendenţa filosofiei şi
psihoterapiei existenţialiste. Rămâne des-
chisă discuţia dacă moartea existenţială este
cel mai valid model de interpretare al trece‑
rii şi dacă anxietatea fundamentală se hră-
neşte numai din soarele morţii. N‑aş merge
atât de departe precum Socrate, care, în
Apologie, se întreba dacă moartea e într‑ade-
Putem înţelege cartea şi ca un metapo-
em extins despre creativitate în descendenţa
mitului meşterului Manole: „Să constru-
ieşti înseamnă să ai/ de unde cădea//“ (p.
38); „Sunt o mănăstire vie./“ (p. 76); „O
lume de zidari într‑un singur/ perete/ pră-
buşindu‑se lent.//“ (p. 65). Alteori, limita
dintre explorarea divinităţii şi theosis este
destul de fragilă: „Trăiesc în mine, prin
mine,/ pentru mine însumi./ Ce sens are
zidirea, ce rost are prăbuşirea?//“ (p. 60),
notează Alice Valeria Micu, amintind de
acel „I pray for myself to myself“ din House
of Cards. Filiaţia religioasă este, într‑adevăr,
punctul forte al volumului: „Tată care m‑ai
zidit/ în trupul mamei, de ce/ m‑ai pără-
sit?“ (p. 78, Mt. 27: 46); „Dumnezeu al/
pereţilor,/ în rănile Tale ascunde‑mă!“ (p.
81, Lc. 23: 46).
Pornind de la pretinsa banalitate a ter-
menului perete, care este ridicat la verticali-
tatea unui principiu metafizic, Alice Valeria
Micu a „zidit“ o carte despre solitudine şi
spiritualitate, despre „noaptea întunecată a
sufletului“, în care personajul liric nu este
înecat de tenebre, ci este forţat să funda-
menteze o relaţie Eu‑Tu cu divinitatea.
n
văr un rău sau precum Epicur, care constata
că eul şi moartea ocupă teritorii ontice di-
ferite. Dar m‑aş lega de alte două idei filo-
sofice. Mill constata că moartea ne înspăi-
mântă din pricina unei iluzii a conştiinţei,
care ne face să credem că suntem fiinţe
sensibile şi în mormânt (nu numai Poe ex-
plorează acest scenariu terifiant). Mai mult,
Yalom arăta că atunci când eşti mort, nu
ştii că eşti mort. Nu doar că moartea este
benefică în anumite situaţii (şi viaţa – ma-
lefică), dar poate că ar trebui să acceptăm
cu seninătatea Justinei din Melancholia
moartea în genere. Mai mult, poate că ar
trebui să decuplăm anxietatea de moarte,
de asemenea, şi s‑o reconectăm la faptul de
a fi, care este mai cuprinzător. Dar acestea
sunt doar ipoteze fugare, care vor fi explo-
rate cu altă ocazie. Cert e că volumul Adri-
anei Teodorescu este impresionant, cufun-
dat în „umoarea Nopţii“, de care vorbeşte
Chapman şi reconstituie fidel infernul pe
care, inevitabil, trebuie să‑l traversăm cu
toţii: „Nu vor fi niciodată destule şi potri-
vite cuvinte ca să vorbească/ ... despre cum
am stat cu moartea printre noi/ încercând
să nu‑i spunem pe nume/ ca nu cumva ea să
ne răspundă.//“(Un alt mod de‑a sfârşi. Ace‑
laşi, p. 82).
n
Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 7
Poeme

Salut d’amour Testamentul românistului

Existenţa altui poet Comparând mereu în viaţă
Felul lui aparte de a-şi nota sau prevesti sfârşitul Prin forţa împrejurărilor
Şi, imediat, observaţia melancolică a exegetului Niciodată ostile dar nici cordiale
La câteva minute după dispariţia poetului Între ţările şi limbile altora
Când încă cum spunea cineva Am dat de cele două lecţii de viaţă
Mirosul oamenilor iubiţi nu dispare Ale marelui românist german Klaus Heitmann.
Ci se intensifică. L-am cunoscut la aniversarea lui Eminescu
De exemplu În 1989 la München.
Poetul W.S. Merwin din Hawaii Eram în sala Conservatorului
A scris un poem intitulat Acolo unde Hitler semnase cedarea Cehoslovaciei în 1938.
„Pentru ziua din calendar când voi muri“ În astfel de locuri e greu să nu calci strâmb.
Ne spune acolo că a bifat în viaţă fiind Stătea lângă Eugen Coşeriu de la Tübingen.
Mereu acea zi fără să ştie ce-i cu ea. Erau intimidaţi de centenarul morţii
Până când ziua între acum şi apoi a venit. Marelui nostru poet
Scria Merwin din Hawaii când Iar eu de ei
„Nu mă voi mai înfăşa în viaţă Deşi mă gândeam doar la sfârşitul lui Ceauşescu.
Ca în hainele altuia E ca şi cum ai fi eclipsat La Steaua
Surprins de pământ Cu necrologul lui din Timpul
Şi de iubirea vreunei femei Pentru Manolachi Costache Epureanu.
Sau de neruşinarea oamenilor Mă rog,
Aşa cum azi scriu după trei zile umede Nu aceasta este tema acum.
Şi aud pitulicea cântând şi ploaia a încetat Coşeriu era ca un spaniol verde
Şi eu faţă de mine nu ştiu ce se-nclină Puţin obosit
Înaintea mea.“ Heitmann ca un german îngândurat
Mereu obosit.
Urmează un interpret german Recent am găsit o scurtă autobiografie
Al acestui poet american care A marelui românist german
În primul rând numeşte pitulicea în limba lui Care n-a avut prea mult timp de el însuşi.
Ceea ce înseamnă Der Zaunkönig Sunt aici doua însemnări.
Adica regele gardului: ce înnobilare teribilă! Una, a lui Theodor Fontane din 1856
Americanul spunându-i The Wren iar vorba poporului Care-i scrie aşa soţiei sale:
Strigând „Viaţa, care îmi apare ca un comprimat ideal
It’s , it’s, it’s the Wren. It is the old Wrenster! Există pentru mine de-abia acum.
În limba noului cititor român Să stau liniştit
Asta dând: Cu puţin deranj
E pitulicea, e pitulicea, e pitulicea. Este bătrânul escroc. Să scriu să citesc şi să beau cafea.“
Ceea ce schimbă oarecum sensul regelui şi al pitulicei Marele românist de la Heidelberg
Făcând mai proprie mediocritatea tulburătoare Susţine că acesta este sensul vieţii sale după pensionare
A cânticelului morţii Dacă nu cumva altul sugerat
Pe care solemnitatea germană la ceremonii De Blaise Pascal
O numeşte Totensignal iar eu „Toate nenorocirile oamenilor provin
Vulkantremor – adică acea pâlpâire firavă dar certă Din faptul că nu ştiu să rămână liniştiţi, într-o cameră.“
Care anunţă cutremurul tău final Bun.
Printr-o pitulice. Nu înseamnă că aceşti oameni atât de însemnaţi
Deci vine exegetul şi ne spune: Chiar au crezut în virtutea absolută a odihnei.
„Începând de vinerea trecută poetul Merwin Dar există un fel de agitaţie românească
Îşi cunoaşte data morţii. Pe care dr. Heitmann
A murit la 15 martie în mijlocul Precis a cunoscut-o ferindu-se de dânsa.
Pâlcului său de palmieri din Hawaii O mică isterie cu gesturi dezordonate
Acolo unde cu iubitoare osârdie Ochii lucind şi rostogolind vidul ineficienţei.
A plantat în fiecare zi un arbore
Ăştialalţi, germanii, ba chiar italienii
Ce acum este pădure.
Pot produce scandalul chiar fără zgomot.
Între pomii lui îşi va găsi odihna
Bunăoară la inaugurarea filarmonicii din Hamburg,
Acum că s-a făcut linişte
În ianuarie 2017, eu fiind de faţă,
În lacrimile rădăcinilor.“
Un meloman a scăpat o monedă de 50 de cenţi
Pe parchetul din teck indonezian.
Mecanismul transubstanţierii poeziei
În sala de 4000 de locuri s-a auzit clinchetul
Din poezie în altă poezie
Ca un anunţ discret dar sigur
Pe braţele şi în limbile multor oameni
Al apocalipsei.
Purtând trupul Lui
Riccardo Muti a oprit orchestra
Până la reîntruparea prin lectură
S-a întors spre public şi a zis:
Luare aminte
Nu ştiu – să mă supăr sau să mă bucur.
Şi temporara pomenire.

8 • APOSTROF
Poeme
de Emil Hurezeanu
Mă irită neglijenţa În căutarea banchizei imposibile
Mă încântă acustica. Scoateţi suedezii, finlandezii şi norvegienii
Sala trebuia să coste 70 de milioane Din fabula protestantă a singurătăţii răcoroase
Şi a costat la sfârşit 700. Şi atârnaţi strugurii negri din Arctica
Un scandal filarmonic, armonic, natural. La afumat în podul navei eşuate.
Aşa cum românii spun bunăoară Ce-a fost s-a terminat.
Despre cineva care nu merită La grande politique et la petite histoire
Că e uns cu toate alifiile Se-ncalecă pe Via Appia ca o turmă
În timp ce nemţii despre acelaşi De câini împerecheaţi de hingheri.
Că e spălat cu toate apele. n
Sau italienii
Desigur foarte gălăgioşi
Dar fără acea nervozitate pitică şi negricioasă
A noastră în jurul pepenilor sparţi pe caldarâm
Fac distincţia între mămăliga galbenă în Veneto
Şi mămăliga albă doar la Veneţia.
Noi ne revoltăm rar dar memorabil
Deşi germanii şi italienii spun
Ca mămăliga nu explodează.
Nu mă mir
Că respectabilul românist german
Nu mai vroia la sfârşit decât linişte
Puţină cafea şi o cameră solitară.

La începutul sfârşitului
Se făcuse vară.
Eram bucuroşi că în crânguri şi tufe de trandafiri
Printre lanurile timpurii de secară unduioasă
Şi straturi vioaie de pătrunjel
În aşteptarea roşiilor diforme şi a vinetei urâte
Vom iubi,
Vom întâlni,
Vom plimba suveran spleenul cavernos
Şi prostata proeminentă
Paranoici ireductibili ai păcii sociale.
Am deschis larg fereastra şi un aer mai cald a năvălit
Peste aerul mai cald din iconostas
O biserica din munte este schitul de la malul mării
După pârjolul cuvenit.
Apoi perdele de cămile răsturnate şi şeici desfrânaţi
Alungaţi de Sahara în curtea mea interioară de la Berlin.
Cu o seară înainte, pe Waldbühne,
Adică pe Scena din Pădure,
Au îngânat Berliner Luft ţinându-se de mâini
Cu obrajii scofâlciţi şi ochii roşii
În aşteptarea fornicaţiei finale.
Cuptorul Siemens Martin s-a spart în firimituri
Un aparat de sudură mi s-a încolăcit de gât
Patru români au murit în Italia asfixiaţi
În timp ce respirau liber în peninsulă.
Un ghepard tânăr are şanse
De pradă
În primele 15 secunde.
În a 16-a leşină ca o babă impudică
Lângă aragaz.
Pe vremuri am tradus poemul Tristesse d´été de Paul Valéry.
I-am arătat marelui poet varianta mea
Şi el a respins hârtia cu un gest obosit.
N-are rost, vara nu mai aduce răcoarea serii
Şi tristeţea apropierii toamnei
Presimţirea morţii în ultimul rod pârguit.
Aduceţi ursul polar hăituit de foame

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 9


Î n primăvara anului 2011, am avut şansa
să văd la Roma o expoziţie a lui Marc
Chagall, un artist mult îndrăgit de mine,
cuprinzând picturi şi desene de dimensiuni
diferite. M‑a încântat încă atunci un desen
intitulat Vizită la un autoportret (provenind
dintr‑o colecţie privată şi nereprodus în ca-
talogul expoziţiei), care reprezenta o faţă
umană, pe nasul căreia era proptită o scară,
pe care urca un om (desenat, desigur, din
spate), ce încerca să vadă ceva înăuntrul fi-
gurii. După ce m‑am îmbolnăvit şi mi‑a
fost tot mai greu (din toate punctele de ve-
dere), am început, cum n‑o făcusem nicio-
dată în viaţă, să scriu însemnări în caiete
maculatoare, încercând să înţeleg şi să ac-
cept (să mă împac, într‑un fel) cu ce mi se
întâmplă. Făceam, în felul meu, fără scară şi
doar cu un pix de doi lei şi în nişte caiete
amărâte, o vizită la un autoportret. O vizită
bâjbâită, mă uitam şi, uneori, nu vedeam
nimic înăuntru, alteori nu vedeam ce trebu-
ie, câteodată vedeam fragmentar. Aşa sunt
caietele mele, fragmentare, cuprinzând cio-
buri ale unei (imposibile, de fapt) înţelegeri
de sine. Vizită la un autoportret, cu titlul
împrumutat de la dragul meu Chagall.
7 februarie 2016
De fapt, sufleteşte mi‑e mai greu decât
aş spune, decât resimt în mod raţional.
Adică, nu sunt cufundată în tristeţe şi în
mâhnire, dar am o fragilitate emoţională
intensă. Sigur, pânza emoţiilor mele e acu-
tizată de boală şi, în general, simt enorm
(deşi cred că nu văd monstruos). Nopţile
dorm prost şi puţin. Adorm, de obicei, pe
la 2, vreo 10‑15 minute şi apoi mă trezesc,
perpelindu‑mă. Mă trezesc, de altfel, la fie-
care mişcare pe care o fac în pat, fie pentru
că, la fiecare întoarcere, am dureri la coloa-
nă, fie pentru că am spasme în picioare.
Apoi plâng uşor (şi, repet, fără un fond de
tristeţe manifestă), la mici fraze muzicale,
la imagini cu obidiţi.
Probabil (ca să nu zic: sigur), fondul
îngrijorărilor e mai acut şi aluvionează doi
afluenţi, ca să folosesc o metaforă de doi
bani (pe care, notând‑o, mă enervez, am şi
un grad de iritabilitate neobişnuit de ridi-
cat). Primul e creat de întoarcerea la şcoală.
În ultima săptămână din această lună, dacă
totul va fi în regulă, mă reîntorc la cursuri.
Or, acest „dacă“ e plin de temeri, pe care,
după cum mă îndeamnă domnul K., ar
trebui să le pun în cutii şi să le dau drumul
în aer. Să plece de la mine. Deocamdată,
10 • APOSTROF
Vizită
la un autoportret
Sanda Cordoş
însă, ele sunt aici, în fiinţa mea de carne,
sânge, nervi şi neputinţe. Cine va veni cu
mine să mă însoţească la şcoală? Cum voi
reuşi să cobor treapta din faţa casei, care e
una singură, dar în ochii mei creşte mereu,
ca o movilă, de pe care mă tem că mă voi
prăbuşi? Cum voi urca treptele spre sala de
clasă şi cum voi străbate întreg coridorul
care, în ochii mei, e tot mai lung? E clar că
puterile mele sunt mai scăzute decât cele de
anul trecut şi exerciţiul mersului e mai mo-
dest. Anul trecut, m‑am întors la şcoală
după o toamnă în care am ieşit constant la
masaj şi mezoterapie. Până în ianuarie tre-
cut, am stat în dormitorul de la etaj, adică
am urcat şi am coborât scara cu o anumită
ritmicitate. Acum, am ieşit rar şi cu tot mai
multe temeri la treapta din faţa casei. Pe de
o parte, îmi spun că exerciţiul ieşirilor mă
va face să depăşesc volumul spaimelor me-
le. Pe de altă parte, am ajuns să mă gândesc
la utilizarea unui scaun cu rotile; prezenţa
unui asemenea ajutător ar însemna, însă,
intrarea într‑o nouă etapă, într‑un nivel
mai jos, recunoaşterea că am pierdut (ire-
vocabil, ce urât cuvânt) puteri şi energii, că
mă apropii de moarte. Or, nu ştiu dacă aş
putea să mă lupt pentru viaţă cu gândul
acesta în mine; nu ştiu dacă, psihologic
vorbind, aş mai putea să ţin cursuri cu gân-
dul ăsta în mine şi, intrând în sală, împinsă
într‑un fotoliu rulant. Şi aici îmi vine în
minte figura de înţelept ironic a d‑lui F.
asigurându‑mă că toate astea sunt făcute
pentru oameni. De parcă, îmi spun, intra-
rea în sala de clasă, susţinută şi cu mişcările
de marţian de acum, ar fi mai grozavă, mai
normală, mai umană. Dar eu ţin la starea
mea de bipedă, pentru că eu încă mai ţin la
vindecare şi socotesc cumva că puterile
mele vor spori numai dacă voi continua să
rămân pe propriile picioare, pe propriile
tălpi, oricât de aproximativ se întâmplă lu-
crul acesta. Sigur că îngrijorarea mea e
sporită de faptul că, în ultimele zile, am
avut probleme de a mă ridica din prima.
Piciorul drept alunecă mult în faţă şi, cu
toate că mă susţin îndârjită de cadru, nu
reuşesc să mă înalţ şi cad de mai multe ori.
Sper şi mă rog ca acestea să fie numai acci-
dente, să înceteze şi eu să câştig în putere.
Şi gândul diavolesc (sau poate că nu diavo-
lesc) care spune: şi dacă nu sunt doar acci-
dente?
Al doilea afluent (ca să rămân la meta-
fora mea calpă) al îngrijorărilor mele e dat
de chiar intrarea în această teribilă lună, în
care au plecat amândoi părinţii mei. Se
împlinesc 10 ani de când s‑a dus mama şi 5
de când a urmat‑o tata. Eu vreau să rămân
aici, deşi nopţile, în stare de semitrezie,
uneori după cele 10‑15 minte adormite în
primul somn, îl văd pe tata apropiindu‑se
de patul meu, vesel şi gata să‑mi spună ce-
va. Îi spun să plece şi fac gestul cu mâna să
alung imaginea. Azi după‑amiază am ador-
mit vreo 15 minute, poate jumătate de oră.
M‑am trezit în plină lumină, cu o surdă
durere în zona inimii. Încă întinsă, am dat
drumul la televizor şi am nimerit, pe tvr 1,
peste emisiunea culinar mondenă a lui Mir-
cea Dinescu. După tipic, prânzul era însoţit
de un lăutar care cânta: „Ce mă dor picioa-
rele/ C‑am bătut cărările“. M‑au podidit
lacrimile instantaneu, mi‑a venit în minte
imaginea tatălui meu, care spunea mereu
în ultimii ani, cu un glas nu lipsit de autoi-
ronie: „Ce mă dor picioarele/ C‑am bătut
răzoarele“. Am simţit o durere sfâşietoare
şi un mare dor de el. Am ascultat cântecul
lăutarului până la capăt, cu faţa scăldată în
lacrimi.
Dar eu nu vreau să plec, eu vreau să ră-
mân. Eu încă vreau să rămân. Deşi gândul
diavolesc vine şi zice: au obosit toţi de
boala ta, cară‑te odată! Încă nu plec, încă
mai am resurse, uneori contrar oricăror
evidenţe, să cred în vindecare şi în reîn-
toarcerea, acum şi aici, la viaţă. Doamne,
ajută‑mă, îndură‑te de mine, păcătoasa.
Şi aici îmi vine în minte (e cam a treia–a
patra oară în ultima săptămână) replica
mamei: „Numa’ taci şi plânge şi tu!“. Ma-
ma o spunea cu o anume frecvenţă şi chiar
cu o anume autoironie, în situaţii de viaţă
banale, spre exemplu dacă i se părea că nu‑i
iese bine o prăjitură sau dacă nu se călca
impecabil o cămaşă. Dar replica venea din
istoria familială. Pe când era încă o femeie
tânără (iar mama o copilă), bunica a întâl-
nit o verişoară de‑a ei, care mergea plân-
gând cu hohote. Şi la întrebarea îngrijorată
a bunicii: „Da’ ce ai tu, dragă, de plângi aşa
tare?“, aceea i‑ar fi răspuns: „Numa’ taci şi
plânge şi tu!“. Crede‑mă, durerea e atât de
adâncă, încât merită să mă însoţeşti. Plânge
şi tu.
16 mai 2016
/.../
De fapt, am deschis caietul să scriu des-
pre altceva, să notez un vis. Alaltăieri noap-
te m‑am trezit gândindu‑mă că am avut un
vis memorabil. Chiar mi‑am spus: ăsta da
vis! Pe dimineaţă, nu‑mi mai aminteam
nimic. La prânz, însă, în vreme ce ascultam
Angelus, rugăciunea papală de duminica la
amiază, visul mi‑a revenit în minte cu lim-
pezime şi cu un efect de contrarietate. Se
făcea că eram într‑un oraş străin, un oraş
mare, opulent, însă degradat şi ruinat, ca
după un cataclism sau ca în timpul războiu-
lui. Ştiam că sunt bolnavă, dar puteam să
merg. Eram alături de Anca şi Mihai M.,
de lume multă şi necunoscută mie, actori şi
oameni de teatru, Mihai urma să monteze
în teatrul elegant şi dărăpănat al acelui oraş
O scrisoare pierdută a lui Caragiale. I‑am
cerut lui Liviu să vorbească cu el să mă
distribuie în Cetăţeanul turmentat. Aveam
mari emoţii, ştiam (şi spuneam) că sunt ti-
midă şi că nu am experienţa scenei, dar
credeam că acest rol mă poate vindeca. Îi
spuneam lui Liviu şi apoi lui Mihai însuşi
că n‑aş vrea să‑mi facă o favoare, că aş vrea
să mă treacă prin probe cinstite, că nu vreau
să iau rolul nimănui şi nicidecum unul din
cele două roluri feminine principale (?!?).
Mihai era sever, foarte concentrat, înconju-
rat mereu de lume multă; mi‑a spus că nu
poate să‑mi promită nimic şi îmi dădea te-
me care erau legate de orientarea în acel
oraş necunoscut, care părea să fie un oraş
înconjurat de deşert, nu se vedea verdeaţă
nicăieri.
Eram într‑o stare de reală încordare,
aşteptam acel rol, de care mă şi temeam,
mă temeam, mai precis, de eventuala mea
prezenţă pe scenă.
Ce să fie oare?, m‑am întrebat de mai
multe ori. De ce acest vis? /Acum, în iunie
2019, când transcriu aceste pagini pentru
Marta, visul îmi pare transparent ca un ochi
de geam/.
/.../
26 iulie 2016
„Nu vă mai gândiţi, bucuraţi‑vă pentru
ceea ce aveţi în ziua de azi“, mi‑a spus
doamna K. aseară. Şi tot ea m‑a îndemnat
să fiu recunoscătoare pentru că mă trezesc
dimineaţă şi pentru că seara pun capul pe
pernă, să fiu recunoscătoare pentru ziua ce
mi s‑a dat. Are dreptate înţeleapta şi calda
d‑na K., deşi zumzetul acela al bucuriei a
coborât iar adânc în mine, aproape nu se
mai aude. Acum, scriind, îmi dau seama că
două dintre cititoarele acestor caiete, anu-
me cele două Ancuţe (Anca U. şi Anca H.),
cititoare şi păstrătoare, de fapt, ale lor,
mi‑au spus fiecare dintre ele, după ce le‑au
parcurs, în momente diferite şi cu expresii
diferite, se‑nţelege, că nu se vede bucuria în
ele, că nu se vede faţa mea luminoasă, aici,
că nu fac loc umorului meu. „Scrie şi des-
pre bucuriile tale“, mă îndeamnă Anca H.
printr‑un sms şi tot ea adaugă, luându‑se în
râs, „curat jdanovism“.
Am avut zile bune în această vară, mai
ales la începutul ei, am avut dimineţi în
care m‑am trezit surâzând şi, mai ales, în-
crezătoare în alte zile bune şi în vindecare,
dar acum iar nu mai simt suflul cel uşor al
bucuriei. De altfel, de ceva vreme mă tre-
zesc după nopţi insomniace, cu dureri în
braţe, mai ales în cel stâng. Uneori, durerea
e atât de puternică (în timpul zilei, nu doar
noaptea) încât mi se pare că cineva bate
adânc un cui în umerii mei, făcând durerea
să iradieze în mâini şi, în partea stângă, să
urce în cap, ţiuind în ureche şi în ochi. Mă
trezesc noaptea şi mă uit la biata mea mâ-
nuţă stângă strângându‑se de durere. De
altfel, se întâmplă ca ziua, când mă întorc
din ieşirile mele de afară (cele mai multe
doar în faţa casei, pe pridvor, cum îi zic eu
impropriu acestui intrând acoperit în casă)
să am dureroase crampe în mâini, care se
aşează astfel cu dificultate pe mânerele ca-
drului metalic. Nu vreau să pierd puterea în
braţele mele. E mai mult de atât. De fapt,
sunt disperată la gândul unei invalidităţi
încă şi mai mari.
Dimineaţă, una dintre primele ştiri pe
care o aud la tv este despre un masacru în
Japonia. Când i‑o spun lui Liviu, o formu-
lez aşa: au fost masacraţi acolo fraţii mei,
oameni cu dizabilităţi. Până acum, pe sea-
• Foto: Mircea Struţeanu.
ră, aflu că au fost omorâţi 19 bolnavi şi au
fost răniţi 45. De către un fost infirmier
care, după o vreme petrecută în acel com-
plex, ceruse eutanasierea pacienţilor. Ajun-
sese să afle multe despre degradarea corpu-
lui uman, atât de multe încât, în el,
compasiunea nu mai era posibilă.
De altfel, despre violenţă şi măceluri,
aflăm aproape zi de zi. E atâta cruzime, e
atâta violenţă, e atâta lipsă de compasiune
în lumea în care trăim încât, şi din acest
motiv, n‑ar trebui să mă mir că greierul
bucuriei nu ţârâie în pieptul meu. Cum să
treci cu un autobuz peste oameni, cum să
le iei gâtul cu toporul ori cu cuţitul? Ce
barbarie se instalează pe lume?
Liviu are un oaspete din Polonia, sunt
amândoi în bucătărie şi pregătesc spaghetti.
Din când în când, Liviu intră să‑mi ceară o
părere culinară, aşa că nu mai pot continua
să scriu aici. Voi pune în priză aparatul
pentru masaj electric (achiziţionat de cu-
rând) şi voi face să ţiuie ceva, în corpul
meu, în urechile mele şi, poate, cine ştie, şi
în inima mea. Ţiuitul cel bun al bucuriei.
9 august 2016
În urmă cu o săptămână, în 2 august,
am împlinit 50 de ani. Sună bizar, amu-
zant, straniu, neaşteptat şi în atâtea alte fe-
luri. Oarecum, e aproape o reuşită persona-
lă (deşi nu ştiu dacă „personală“ e cuvântul
adecvat aici, pentru că, dacă e o reuşită, e
una la care a participat Echipa cu care tre-
cem prin lume). După ce m‑am îmbolnăvit
(deşi, obscur, şi înainte de asta), pragul care
mi se părea greu de trecut era cel de 49. De
el s‑au împiedicat definitiv Ioana Petrescu,
Mircea Nedelciu, Mihail Bulgakov şi, mai
aproape de mine (în toate sensurile), An-
drei Bodiu. Din punctul acesta de vedere,
eu sunt, iată, o norocoasă, am bătut 50. E
o reuşită? E o târâire? Cât de greu le este
celor din jurul meu?
Mi‑am petrecut ziua la munte, la Beliş,
unde sora mea s‑a îngrijit să închirieze pen-
tru câteva zile o cabană şi unde am fost
alături de ea, de Doru şi de Daria. Am in-
trat în acea zi (în ziua mea, ce straniu sună,
ce inadecvată posesie), după o noapte in-
somniacă (din care sunt tot mai multe şi
mai îngrijorătoare în ultimul timp) şi sub
un cer noros, după o cortină de ploaie dea-
să, îndârjită, care s‑a menţinut până seara.
O vreme am citit simbolic acest cenuşiu, de
care nu îmi mai amintesc să fi avut parte la
aniversare (draga de Rux, aflată în însorita
Grecie, mi‑a pus un mesaj încurajator, în
care mi‑a scris că trebuie să văd semnifica-
ţiile benefice ale ploii). Apoi mi‑am făcut
avânt, m‑am fardat, mi‑am luat haine de
vieţuit, mi‑am pus cercei (şi colier!), am
răspuns voios la toate telefoanele şi sms‑uri-
le, am mâncat păstrăv gătit de un bucătar al
locului şi adus la domiciliu de Cami şi Do-
ru, la braţul cărora am trecut seara strada
(mă rog, îngustul drum forestier) şi m‑am
uitat în prăpastia care se deschidea la pi-
cioarele noastre, îndulcită, cumva, de copa-
cii înverziţi, crescuţi înăuntru. Pe întuneric,
am băut şampanie în cerdacul casei şi am
aflat de la Rada bilanţul like‑urilor de pe
facebook, la o postare (emoţionantă) de La
mulţi ani iniţiată de Alex (G.). Şi în vreme
ce mă veseleam, în vreme ce mă străduiam
să sărbătoresc viaţa din mine, mă gândeam
că asist, oarecum, la un exerciţiu de postu-
mitate. Că mulţi dintre cei care au scris sau
mi‑au telefonat au făcut‑o având în gând
zidul morţii din faţă, sicriul care mi se pre-
găteşte şi care de mine e mai aproape decât
de alţii.
Acum sunt în vârful patului din casa lui
Liviu şi pregătesc o întâlnire pentru dumi-
nică, cu prieteni alături. Dar n‑o mai fac cu
avântul de anul trecut. Sunt obosită şi tul-
bure. De ceva vreme, crampele musculare
sunt tot mai frecvente în mâini. În ultimele
nopţi, durerile de spate sunt tot mai pro-
nunţate şi fasciculaţiile sunt peste tot. Spas-
mele fac ca picioarele să tresalte. La tabloul
acesta se mai adaugă o voce tot mai hârâită,
care, parcă, se ridică greu din piept. O virez
spre o nouă etapă, spre o nouă staţie a ne-
putinţei? Nu vreau asta, Doamne, nu vreau
asta, opreşte, te rog, din adâncul inimii
mele te rog, opreşte‑mi destrămarea.
Mă simt prizoniera propriului meu trup
şi ştiu că se poate mai rău de atât şi am o
stare de iritare a propriei mele neputinţe. Şi
mai am dorinţa (utopică? disperată?) de a
scăpa din acest laţ, de a da afară din mine
suflul putred, infect al bolii.
n
Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 11
Maşina de plâns
de Alice Valeria Micu
E drept să condamni ochiul ce n-a-nvăţat să plângă? Tocmai şchiopătând de moarte să plângeţi,
Ori inima-mpietrită? acela va fi sfârşitul.
Poate braţul, rămas undeva, între lovitură şi groaza Intraţi aici ca într-o patrie nomadă
ultimei clipe de umanitate, că de acolo voi cei neatinşi de sublimul dezastru.
moartea ar veni mult mai uşor din chiar palma aceea Vă pot fi casă, sclavă, muză.
şi orice plâns ar fi inutil, chiar fals, Voi plânge îndelung, să vă spăl de iluzii,
umilitor târându-se dintr-un ochi străin ca o lipitoare. imuni la durerile lumii vă voi reda.
Un melc dat afară din propria cochilie chiar de ea, În cavităţile goale am să aşez,
preferând pustiul, după plecarea voastră, fiole cu venin.
ecoul pereţilor circulari, Lăsaţi şi voi amintirile de care altfel
singurătatea în spirală. nu puteţi scăpa, tot ce vreţi să ucideţi.
Obositor şi îndelung scâncet. Prea multă Voi găsi un om cu caverne bătătorite
mizerie târâtă în drumul dinspre nicăieri spre niciunde. şi cu plânsul meu îi voi scălda
cu cea din urmă lacrimă,
Nu există viaţă dupa plâns, inima cea mutată accidental în mijlocul sternului.
e doar un salt în gol, n
o cădere fără sfârşit.
Îmi deschid larg inima,
să intre toţi cei ce vor să se scalde.
Nu lăsaţi un călcâi afară,
Plânsul vostru viclean acolo vă va stinge.

Sub lupa memoriei

Paul Cornea
şi Zeul care a dat greş

Vladimir Tismăneanu

S trălucit intelectual de formaţie

umanistă, trecut prin aventura radica-
lismului de stânga a secolului xx, vindecat
de iluziile marxiste, Paul Cornea (3 noiem-
brie 1923 ‑ 7 octombrie 2018) ne‑a lăsat în
urmă o analiză de o admirabilă sinceritate
şi nu mai puţin lăudabilă profunzime asu-
pra celei de a doua jumătăţi de istorie ro-
mânească, şi nu numai, a veacului trecut:
Ce a fost. Cum a fost; convorbiri cu Daniel
Cristea‑Enache, Iaşi: Polirom, 2013.
După ştiinţa mea, nu există o altă măr‑
turisire analitică a unui reputat intelectual
român de stânga care să atingă cotele de ones‑
titate, inclusiv la nivel autocritic, precum cele
pe care le întâlnim în volumul respectiv. Îl
recomand din inimă tuturor celor care
chiar vor să înţeleagă ce a fost şi cum a fost.
Mă opresc aici, succint, doar asupra câtorva
teme care mi se par luminos discutate de
regretatul profesor Paul Cornea. Adaug un
binemeritat cuvânt de apreciere pentru cri-
ticul Daniel Cristea‑Enache, ale cărui inci-
tante intervenţii sunt complementul ideal
al unei discuţii vii şi deschizătoare de noi
ipoteze istorice şi culturale. Nu există nicio
urmă de artificialitate ipocrită în răspunsu-
rile profesorului Cornea. Chiar când inter-
locutorul se simte mulţumit de argumente-
le aduse, cărturarul simte nevoia adâncirii
lor, a precizărilor şi a clarificărilor.
Ruptura sa cu comunismul devine ast-
fel expresia redobândirii identităţii pierdu-
te, a reafirmării unei subiectivităţi confis-
cată de o mişcare politică pseudo-eman-
cipatoare. În anii 1950, Paul Cornea a deţi-
nut funcţii importante în cadrul cc al utm
(pe linia culturii), apoi în Ministerul Cul-
turii şi, în fine, în fruntea Studioului de
Filme Buftea. Nu a fost unul dintre cultur-
nicii Secţiilor de Propagandă, Ştiinţă şi
Cultură, nu s‑a ocupat cu înfierările, nu a
organizat prelucrări stigmatizante, dimpo-
trivă, a ajuns el însuşi să fie pus la stâlpul
infamiei, suspectat de naţionalism evreiesc
şi de tendinţe subversiv‑revizioniste. A ră‑
mas fidel marii sale iubiri pentru literatura
românească, a educat magistral generaţii de
studenţi, a reuşit să traverseze coşmarul tota‑
litar ca un om liber la interior, ca un intelec‑
tual veritabil.
Găsim în carte pagini tulburătoare, dar
nu mai puţin revelatoare, despre impactul
Raportului Secret al lui Nikita Hruşciov
(în februarie 1956) asupra intelectualilor din
România comunistă. Pe vremea aceea, pro-
fesorul Cornea era apropiat prieten cu inte-
lectuali precum Petru Dumitriu, Paul
Georgescu, Ov.S.  Crohmălniceanu sau
Eugen Stănescu. Erau cu toţii agasaţi şi
dezgustaţi de politica de un infinit dogma-
tism promovată de hiper‑dogmaticul Le-
onte Răutu. Momentul înlocuirii lui Răutu
cu Grigore Preoteasa la cârma Direcţiei de
Propagandă şi Cultură (în iunie 1957) ră‑
mâne unul dintre acele puncte nodale care ar
merita explorat în continuare.
Ce a urmărit Gheorghe Gheorghiu‑Dej
când l‑a debarcat? Cum a izbutit Leonte
Răutu să folosească moartea lui Grigore
Preoteasa pentru a se reinstala pe postul de
ţar ideologic? Citind această carte, putem
înţelege cu mult mai bine trama epică şi
aluziile psihologice din romanele scrise de
Petru Dumitriu în exil. Orice analiză seri-
oasă a destalinizării din România va trebui
să ţină cont de mărturia celui care a fost
profesorul Paul Cornea.
n

12 • APOSTROF
 Cercul literar

Arhivă
Doti şi Radu Stanca
D intr‑un pachet de documente pe care ni le‑a dat doam-
na Doti Stanca, am ales pentru publicare cîteva scrisori
inedite adresate lui Radu Stanca, dnei Doti Stanca sau
amîndurora simultan. Epistolele ne dau o imagine sugesti-
vă atît despre atmosfera de cultură înaltă în care trăiau cer-
chiştii, cît şi despre greutăţile prin care au trecut ei în anii
1940‑`50, de instalare a socialismului real românesc: pe de
o parte, proiecte de creaţie prin nimic mai prejos decît ceea
ce se întîmpla în Apus, pe de altă parte, nesiguranţa vieţii
de zi cu zi. Una dintre scrisori, cea a lui I. Negoiţescu, va
trebui recuperată într‑o viitoare ediţie completată a volu-
mului I. Negoiţescu – Radu Stanca, Un roman epistolar, vo-
lum căruia îi aparţine de drept. Foarte frumoase, aproape
poeme, sînt scrisorile lui G. Ciprian către Doti Stanca, in-
terpreta personajului Ana din Omul cu mîrţoaga.
Îi mulţumim doamnei Doti Stanca pentru generozitatea
cu care ne‑a pus la dispoziţie aceste documente.
Marta Petreu

[1]
Deliu Petroiu1 către Radu Stanca
25 iunie ’946, Cluj

Dragă Radule,
Îmi place să văd în scrisoarea ta semnele unei îmbucurătoare
îndreptări. Faptul că citeşti, că te abaţi pe la teatru, că nutreşti
proiecte, ca acel atât de fermecător al „Nunţii lui Figaro“, şi în
general că nu mai foloseşti vorbe urâte ca „sciatică“, şi „slăbit
groaznic“2 – toate acestea, precum şi apropiatul tău suiş la Păltiniş,
mă fac să sper că nu peste mult vei fi iarăşi întocmai cum ai fost.
(Dacă nu cumva ideal ar fi să te faci ceva mai bine decât ai fost,
pentru ca eventualitatea unei noi alunecări să fie cu totul exclusă...)
Pentru cura de aer, mai‑mai că te invidiez (deşi pentru tine, care
te‑ai săturat de singurătate, va fi poate o povară), şi râvnesc la ea,
aşa cum râvnesc copiii siropurile tonice pe care le iau cu greaţă
mamele anemice. De altfel sunt hotărât ca imediat după ce‑mi dau
licenţa – se pare că în sfârşit se va‑ntâmpla şi minunea asta – să urc
şi eu la Moneasa, un loc plăcut şi sănătos, nu departe de Arad.
Aceasta în compania unui amic bogat, care posedă acolo o vilă.
Mă miră că „îmbrăţişezi“ ideea teatrului Cercului3, când este ştiut
doar că această idee de la tine purcede – şi numai prin tine merită să
se realizeze. Aşadar ar fi foarte bine să fii mai lămurit şi mai hotărât
în dispoziţiile pe care le dai colaboratorilor tăi şi să priveşti tot ceea
• Radu Stanca

ce vine de la ei, în privinţa aceasta, ca simplă sugestie. Îmi spune

Nego4 că i‑ai scris despre Iphigenia lui Goethe ca eventual spectacol
de deschidere. Foarte bine; numai că iarăşi ne vom izbi de dificulta-
tea de a găsi şi a modela o interpretă cel puţin mulţumitoare. În orice
caz, dacă te decizi pentru asta, nu ne mai rămâne decât să pornim la
cercetarea şi, poate, revizuirea textului, şi să alergăm după fată – în
aşa fel ca în toamnă repetiţiile să poată începe cu cea mai deplină
seriozitate. Ar urma atunci Mariana5 iar după ea Critis6.
În ce mă priveşte (revin la oile mele) eu aş fi fost de părere să
începem o comedie. Am fost pentru Amphytrion7 pentru că:
1. Este, cel puţin ca temă, cunoscută şi, ca atare, cred că ar
atrage.
2. Ar fi prezentată într‑o versiune românească a cărei paterni-
tate am avea‑o (eu aşi traduce‑o dintâi, am revizui‑o şi îmbunătă-
ţi‑o cu toţii, şi am scrie pe afiş „tradusă în Cercul Literar“).
Deliu Petroiu
Note:
1 Deliu Petroiu (1922‑2008), membru al Cercului Literar. Profesor universitar de
estetică la Timişoara.
2 În primele luni ale anului 1946, Radu Stanca a fost bolnav; starea precară a sănă-
tăţii lui a fost subiect de îngrijorare şi pentru I. Negoiţescu, prietenul său rămas
la Cluj, care îl încuraja afectuos în scrisori (vezi I. Negoiţescu – Radu Stanca, Un
roman epistolar, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, pp. 25‑26).
3 Ideea unui teatru cerchist a pornit de la Radu Stanca şi i‑a bîntuit necontenit pe
membrii Cercului Literar. Acest teatru – sortit, asemeni şcolii de filosofie visate
de Noica, să rămînă pentru vecie un vis – a mai fost numit şi „euphorionist“.
Conceptul de euphorionism este de inspiraţie goetheană şi sintetizează idealul de
cultură românească pe care l‑a avut Cercul Literar: şi anume, o cultură de valoare
universală, deprovincializată, cu o structură complexă, în care valoarea estetică
este obligatoriu conjugată cu aceea morală şi nu este lipsită şi de o dimensiune
de natură ideologică.
4 Apelativ dat de prieteni lui I. Negoiţescu.
5 „Capriciile Marianei“ (1833), piesă de Alfred de Musset.
6 Comedie de Radu Stanca.
7 Poate fi vorba despre piesa de teatru (din 1668) cu acest titlu a lui Molière sau
despre „Amphitrion 38“, din 1929, de Jean Giraudoux.


DOSAR Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 13

 [3]
[2]
Deliu Petroiu către Radu Stanca
10 sept. ’948, Arad
Dragă Radule,
Întors de la Sibiu am avut câteva obligaţii şcolare de vară, veri-
ficare inventarului bibliotecii, cursuri cu corigenţii, meditaţii şi,
colac peste pupăză, istovitoarea şcoală i.c.d.; toate acestea, chiar
dacă îmi consumau întotdeauna pe de‑a întregul răgazul, mi‑l fă-
râmiţau şi, oricum, îl făceau impropriu pentru a corespunde...
Trebuia totuş, ştiu, să mă interesez cel puţin dacă ai primit suma
împrumutată; amicul meu însă, a cărui urmă am pierdut‑o de
atunci, mi‑a telegrafiat chiar a doua zi după sosirea mea, dându‑mi
asigurări depline în această privinţă. În răspunsul tău, pe care l‑aş
dori scutit de sarcina unei sancţiuni în întârziere te rog să mă asi-
guri tu însuţi, fireşte dacă e cazul. Dacă – Doamne fereşte! – nu e,
îţi voi trimite cu cea mai adâncă obidă şi cu scuzele cele mai pleca-
te dublul împrumutului. (?...)
Nu ştiu încă nici acum ce soartă mă aşteaptă la toamnă; deo-
camdată mi s‑a comunicat numai că la gândul Clujului trebuie să
renunţ. Şi nu e de mirare, din moment ce şi aici, la Arad, poziţia
suplinitorilor tineri şi necăsătoriţi e din ce în ce mai critică (şi au-
tocritică). Se zvoneşte insistent că vom fi asvârliţi pe la şcolile ele-
mentare (ciclul ii) din judeţ. Din parte‑mi îmi aştept verdictul cu
indiferenţă şi negrăită scârbă.
Între acestea, prietenul nostru de la Cluj trăieşte pururi euforic
într‑un entuziasm reţinut dar nefalsificat şi contagios. Propunerea
lui pentru o întâlnire a tuturor spre sfârşitul lunii, acolo, mi‑o în-
suşesc cu emoţie. Nu ştiu care e data pe care ţi‑ai ales‑o tu. Dacă
nu ţi‑ar fi împotrivă, eu aş indica 26 septemvrie1, deoarece în du-
minica aceea joacă la Cluj cfr Arad, oferindu‑mi‑se astfel ocazia
unui drum gratuit. Eu aş duce cu mine, spre citire, traducerea
Electrei lui Giraudoux, o nuvelă şi teza mea de licenţă pe care, deşi
am început să o reneg, aş dori s‑o citeşti. Dacă nu te‑ar împovăra
prea mult, te‑aş ruga să aduci ultimele tale piese, cunoscute de
ceilalţi dar mie, din nefericire, rămase necunoscute, chiar după
vizita la Sibiu. Oricum, scrie‑mi cât mai repede, pe când ţi‑ai fixat
tu raita la Cluj ca să văd şi eu ce trebuie să fac. Pe curând, aşadar,
al tău,
Deliu Petroiu.
ps. Un prieten de aici, pianist bun şi bariton agreabil – cu stu-
diile şi talentul în ordine, ar fi curios dacă, cum şi când ar putea
încerca să‑şi ofere serviciile Operei (incerte după câte ştiu) din Si-
biu. Se numeşte Tiberiu Popoviciu, a făcut lecţii cu D‑na Cosma şi
e şomeur. S‑ar prezenta fie pentru un post de corepetitor, fie
pentru unul de cântăreţ. Ai putea să‑mi trimiţi vreo informaţie în
acest sens?
Note:
1 Întîlnirea la Cluj a fost amînată, deoarece Radu Stanca, pe lîngă alte probleme
care îl obligau să rămînă la Sibiu, trecea printr‑o criză financiară acută; vezi i.
Negoiţescu – Radu Stanca, Un roman epistolar, p. 143.
14 • APOSTROF
I. Negoiţescu către Radu Stanca
Cluj, 6 aprilie 1952
Dragă Radule,
Mi se pare că ai uitat cu totul pe vechiul tău prieten. Trec săp-
tămânile şi nu am de la tine nici o ştire. Chiar şi cei care călătoresc
nu mai consideră legătura noastră ca un lucru care trebuie ţinut în
seamă...
Prins într‑un Stimmung de lucru în adevăr copleşitor (câte pro-
iecte nu se frământă în orizontul meu literar actual!: din ce în ce
mai mult chemat de pământul indigen, am scris – deocamdată în
cap – şi studiul despre Arghezi ce‑l pregăteam în urmă cu câţiva
ani, când m‑am rupt de literatura română, şi lucrez la demult ini-
ţiata „Istorie a literaturii române“ –, desigur, proiectele îşi încearcă
realizarea pe planul ideal, căci lipsa de perspectivă tipografică
nu‑mi dă impulsul paginei, dar mă simt capabil să precipit materi-
alul ideal imediat ce condiţiile vor cere şi Euphorion va înceta să
fie doar un semn cabalistic al prieteniei noastre), – prins iarăşi mai
cu seamă de filosofie – prin Hölderlin revenind la Heidegger, Jas-
pers şi Ontologia lui Hartmann, din ce în ce cu sporirea substanţei
şi maturizarea perspectivei. Dacă ai fi aici, discuţiile ar scânteia ca
altădată; dar acum cu o gravitate clasică şi cred că m‑ar împinge la
pagină chiar înainte ca tipografia să mă îmbie. În fiecare scrisoare
nu‑ţi pot enunţa decât Stimmung‑uri, dar ceea ce fierbe în mine
aşteaptă cu sete dialogul nostru reînviat, dubla noastră fantomă
peripatetică de pe zidurile Sibiului.
La radio: „La Beauté du Diable“ cu Gérard Philippe, opera lui
Prokofiev „L’amour des trois oranges“ – aceasta din urmă – foarte
interesantă – m‑a făcut să cred că, mai ales în ce priveşte muzica
modernă direcţia de scenă e poate mai interesantă aici. Operele lui
• I. Negoiţescu şi Radu Stanca. Arhiva Doti Stanca.
Richard Strauss, ori „Wozzeck“ al lui Alban Berg ori în fine acest
„L’amour des trois oranges“ oferă regiei temele cele mai complexe
şi rafinate. Tocmai fiindcă muzica e aici teatru şi spectacolul sea-
mănă – după părerea mea – cu cel elin.
Mare succes a avut la Paris, după cum poate ştii, „Prinz von
Homburg“ al lui Kleist într‑o regie specială de lumini. – O parte
din sfârşitul lui „Faust“1, ce‑ţi aparţine, e la mine (o parte, căci nu
am avut hârtie ca să‑ţi dactilografiez totul) –
I.N.
Note:
1 S‑ar putea ca această misterioasă afirmaţie să se refere la un caiet de regie „Faust“,
pe care Radu Stanca a proiectat la un moment dat să îl facă – de fapt, în vederea
teatrului euphorionist la care visa, avea de gînd să facă o serie de caiete de regie,
pentru diferite piese de teatru – şi pe care să i‑l fi dat lui I. Negoiţescu spre
dactilografiere.
DOSAR
 [4]
I. Negoiţescu către Doti Stanca
[fără dată; un sfert de coală]
Dragă Doti,
Sper că ai primit „Manuscriptum“ şi scrisoarea mea cu „Infor-
maţia“. Anexez acum „România liberă“.
În oct. voi fi la Sibiu Cibinium cu Radu Stanca şi Cercul literar.
Eşti pe lista participanţilor,
Nego
[5]
G. Ciprian către Doti Stanca
[Bucureşti], 27. 2. ’957
Duduie Stanca,
Păstrez încă viu, proaspăt şi turburător, parfumul feminităţii
dumitale; dar te rog să crezi că în aceiaşi măsură – şi poate chiar
mai mult – îţi preţuiesc şi savurez talentul.
Căci vampe sunt pe lume multe, chiar printre actriţe, dar puţi-
ne au focul sacru, darul de a cuceri şi trece rampa1.
Enigmaticul matale soţ s‑a dovedit a fi un copoi de rasă când
te‑a ochit şi săgetat.
Îl felicit.
Şi îl rog să nu‑mi ia în nume de rău, căci sunt cu dispensă de
vârstă, dacă voi mărturisi că mă persecută zâmbetul amar şi dure-
ros pe care l‑am descifrat pe faţa dragei mele interprete.
Oglindea în el, poate, adânca părere de rău că‑şi iroseşte tine-
reţea la provincie în loc de a străluci în capitală.
Dezideratul e mai mult decât drept, dar s‑ar putea ca un even-
tual schimb de experienţă să corijeze nedreptatea.
De îndată ce‑mi voi sfârşi „memoriile“2 cred că voi zbura (cu
aeroplanul) la Sibiu să mai văd spectacolul şi mai facem o simpati-
că şedinţă cu prolonjeu.
Vă rog să transmiteţi rivalului Stanca salutările mele, iar mata-
le te rog să primeşti o paternelă îmbrăţişare.
Ciprian
T. Naţional
DOSAR
• Doti Stanca la 20 de ani.
Note:
1 G. Ciprian a văzut spectacolul de la Teatrul din Sibiu cu piesa sa „Omul cu
mîrţoaga“, în care Doti Stanca a interpretat rolul Anei. El şi‑a mărturisit admiraţia
pentru talentul actoricesc al dnei Doti Stanca în volumul său memorialistic: „s‑ar
face un gest de artistică echitate dacă frumoasa şi talentata actriţă ar fi chemată
să joace pe una din scenele din capitală“, a scris el în „Măscărici şi mîzgălici“,
espla, 1958, p. 437.
2 G. Ciprian, „Măscărici şi mîzgălici“, espla, 1958.
[6]
G. Ciprian către Doti Stanca
31 martie ’957
Scumpă colegă,
Aş pune mâna în foc că aveţi prin sertare poezii, poeme în
proză şi alte încercări literare – altfel nu se poate explica elasticita-
tea, fineţea şi subtilitatea scrisului dvstră.
Cunoaşteţi taina de a spune mult în puţin. Şi vă rog să credeţi
că pe alocuri am lăcrămat fără să vreau la fel cum mi se întâmplă
când citesc o carte care‑mi răscoleşte sufletul. Desăvârşiţi, vă rog,
începuturile zvârlite la coş şi vă încredinţez că ele vor înflori peste
noapte şi vor îmbăta inima şi gândul iubitorilor de frumos.
Ce m‑a supărat în armonioasele dvstră rânduri este că mi‑aţi
scris cu D mare.
O disonanţă inutilă la care vă conjur să renunţaţi – dacă îmi
veţi mai scrie.
Voi zbura în curând, şi pe nepusă masă, în burgul dvoastră
medieval ca să privesc de pe coperiş cum goneşte mârţoaga, care,
oricât de iute ar fugi, tot nu poate însă alerga ca gândul.
Folosind această fluidică cale, vă rog să credeţi că sunt mereu
aproape de dragii mei interpreţi şi că, spectator invizibil, aplaud,
râd şi plâng alături de ceilalţi spectatori.
Lunga ostracizare la care am fost supus îmi dă acum nebănuite
mulţumiri şi mângâieri care cad asemenea unei ploi pe un câmp
înţelenit.
Nu ştiu dacă aveţi sau nu telefon, dar dacă aţi avea, ar fi şi mai
răcoritor pentru mine să vă sun – măcar din când în când – şi să vă
spun:

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 15

– Bună dimineaţa, Ana!
[9]
Iar dacă nu va fi aşa, poate că voi avea norocul să vă întâlnesc
la mare, să divagăm, să glumim, să bârfim, să ascultăm şi să pri- Ion Vlasiu către Doti Stanca
vim jocul valurilor – atât de asemănătoare înşelătoarelor destine
omeneşti. [Bucureşti], 23.I.967
– Literatură! veţi spune zâmbind, frumoasă Ana.
Zâmbesc şi eu, dar jur că nu‑i chiar literatură... Stimată doamnă Stanca,
Este un mixtum compositum izvorât dintr‑o rază curată de soare A fost pentru mine o prea mare surpriză să primesc poeziile,
care înalţă, uimeşte şi purifică. atât de frumos editate, ale soţului Dvoastră – cunoscute numai
Al dvoastră, unele, adică prea sumar ca să nu fiu uimit citindu‑le acum pe toate.
G. Ciprian. N‑am nici o îndoială că vor fi elogiate de critică, eu mă mulţu-
mesc să vă transmit cele mai calde şi mai sincere elogii Dvoastră,
nu numai ca inspiratoare a unui poet mare, dar şi pentru stăruinţa
depusă ca versurile lui Radu Stanca să ajungă pe masa şi în sufletul
cititorilor.
Pentru atenţia de a mă fi onorat cu o dedicaţie voi încerca oda-
tă să sculptez un relief în care să fiţi împreună totdeauna.
[7] Cu cea mai afectuoasă stimă,
Ion Vlasiu
G. Ciprian către Doti şi Radu Stanca
[Bucureşti], 19.III.959

Dragii mei,
Un telefon m‑a anunţat că sunteţi în Bucureşti şi că jucaţi aici
în nu ştiu care piesă.
Cu drag aş fi venit, dacă sănătatea mea şubredă mi‑ar fi îngă-
duit.
De aceia v‑am invitat la mine.
[10]
N‑aţi venit.
Şi m‑am mulţumit să sorb aerul tare pe care l‑aţi luat cu voi Paul Everac către Doti Stanca
fără să vreţi.
A fost bun. Bucureşti, 14 nov 1980
Bun ca o gură de coniac.
Pe urmă v‑am uitat. Stimată doamnă
Şi iată că deodată mi‑aţi răsărit din nou în minte. Am intenţia să celebrez printr‑un mic bust memoria lui Radu
Când mai veniţi? Stanca.
Cu drag, V‑aş fi deci recunoscător dacă mi‑aţi confirma existenţa unui
Ciprian. asemenea bust la dumneavoastră sau în altă parte – după care să‑mi
fac o copie;
Ori dacă, neavând nici un bust mi‑aţi trimite 3‑4 fotografii din
aceeaşi epocă ale lui Radu Stanca, din care neapărat una în profil,
[8] urmând să vi le restitui la terminarea lucrării.
Cu mulţumiri şi bune sentimente,
Paul Everac.
Lia & Henri Jacquier1 către Doti Stanca
Cluj, ianuarie 1967

Multstimată doamnă,
[11]
De la primirea cărţii de versuri a soţului D‑voastră 2 s‑a scurs
destulă vreme – prea multă, desigur, dar eu tot aşteptam, între Nicolae Balotă către Doti Stanca
sarcinile profesionale care mă copleşesc, o zi cu totul ferită de alte
gânduri şi în întregime pătrunsă de geniul şi de amintirea lui Ra- 22 mart 2002
du Stanca, pentru a Vă răspunde şi a Vă mulţumi. (prin bunăvoinţa lui Puiu Boeriu1)
Vă rugăm, soţia mea şi eu, să ne primiţi, din fundul sufletului
nostru, mulţumirile pentru gestul şi cuvintele D‑voastre atât de Dragă Doti,
mişcătoare. Îţi scriu de departe (în spaţiu şi timp) ca unul dintre ultimii
Prin această nepreţuită carte de versuri, fiţi sigură, multstimată supravieţuitori ai Cercului literar. Cred că de actul pe care ţi‑l în-
Doamnă, că spiritul cu totul ales, admirabil în atâtea privinţe, care mânează bunul nostru prieten Puiu Boeriu se poate porni la înte-
a fost soţul Dumneavoastră, şi‑a înscris un nume indelebil printre meierea unui memorial cărturăresc al vechiului nostru Cerc care,
cei mai buni poeţi de limbă românească – iar D‑voastră, artista cea înainte de a fi unul literar, a fost – în cel mai înalt, mai nobil sens
talentată şi frumoasă a cărei prezenţă inspiratoare se simte între al cuvântului – unul amical.
atâtea din versurile lui, nu veţi fi despărţită de marea lui amintire. Cu veche şi neschimbată admiraţie şi caldă afecţiune,
Pentru noi, care în zilele sibiene l‑am cunoscut atât de aproape, Nicu
el va trăi tot mai prezent în inima noastră, ca în inima tuturor
prietenilor săi. Note:
1 Iuliu Nicolae Boeriu, medic cardiolog, soţul Etei Boeriu.
Vă rog, multstimată Doamnă, să găsiţi aici, alături de gratitu-
dinea noastră pentru preţiosul dar, expresia sentimentelor mele n
alese şi respectuoase. Texte transcrise de Marta Petreu şi Ştefan Bolea
Henri Jacquier Notele de Marta Petreu şi Ion Vartic

Note:
1 Henri Jacquier (1900‑1980), profesor în cadrul Misiunii Franceze din Româmia.
A predat la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj. Prieten cu cerchiştii, la
al căror Cenaclu al Cercului participa. A lăsat Facultăţii de Litere o fabuloasă
bibliotecă franceză.
2 Volumul postum Radu Stanca, „Versuri“, prefaţă de I. Negoiţescu, Bucureşti,
Editura pentru Literatură, 1966.

16 • APOSTROF DOSAR
 Jucînd
în Hora domniţelor
Doti Stanca

Între documentele primite de la dna Doti Stanca se află şi acest mic
text dactilografiat, scris probabil pentru o întîlnire cu presa cu ocazia
spectacolului „Hora domniţelor“, în care ea a jucat, ori, poate, pentru
un caiet de sală; căci piesa a fost pusă în scenă repetat, în 1968 la Cluj,
de către regizorul Janos Taub, în decorul făcut de Mircea Matcaboji, iar
Doti/Dorina Stanca apare ca una dintre domniţe. Deşi nu ştim cînd a fost
scris, nici cu ce scop, îl publicăm, fiindcă Doti notează foarte clar felul în
care concepea Radu Stanca tragicul; scriitorul, cu o gîndire filosofică clar
exprimată în eseurile sale, a scris asupra tragicului modern în „Resurecţia
tragicului“ (vezi volumul Aquarium, Cluj, Editura Biblioteca Apostrof,
2000), iar în afirmaţiile lui pe care şi le aminteşte Doti, el îşi explică
propria creaţie literară prin tragicul aşa cum îl înţelegea el. Fapt care ni
s‑a părut interesant.
Marta Petreu

N ‑am avut bucuria să stau de veghe, să

simt, să urmăresc cu inima plină mo-
mentul sau mai bine zis lungul şir al ceasu-
rilor şi al nopţilor din care s‑a născut Hora
domniţelor, piesa pe care o iubesc foarte
mult, n‑am avut această bucurie, deoarece
nu‑l cunoşteam atunci pe Radu Stanca.
L‑am cunoscut mai tîrziu, dar nu după o
atît de îndelungată vreme încît Hora dom‑
niţelor să fi ieşit complet din preocupările
lui.
Citeam adesea textul pe care‑l îndrăgi-
sem, mă identificam cu domniţele, încît
atunci cînd Radu Stanca m‑a dus direct la
sursa inspiraţiei sale, „fresca din tinda bise-
ricii Creţulescu reprezentînd cele 7 fiice ale
lui Brîncoveanu“, am fost cuprinsă de o
profundă emoţie, care n‑a pierdut nici as-
tăzi din intensitate, pentru că îmi revăd
domniţele ori de cîte ori mă duc la Bucu-
reşti. Hora domniţelor îşi are punctul de
plecare de la această frescă pe care Radu
Stanca a transformat‑o în craţie artistică
introducînd‑o în sfera legendarului, în
esenţa tradiţiei populare româneşti, mitul
fiind treapta de pornire spre fondul de idei
al piesei. Nu am bănuit atunci, la prima
mea întîlnire cu fiicele lui Brâncoveanu,
destinul tragic al lui Radu Stanca…
Uneori, cînd tinereţea exuberantă ne
cuprindea pe amîndoi, cînd viaţa ni se pă-
rea senină, îl întrebam de ce din tot ce scrie
răzbate o adiere de tristeţe tragică. Îmi
răspundea: că nu e vorba de tristeţe în înţe-
lesul pe care îl atribui eu acestui cuvînt, ci,
dimpotrivă, de optimism, deoarece eroii
concepuţi de el nu sunt tîrîţi de un destin
implacabil, ci se angajează ei cu totul şi
conştient în aventura vieţii. Ei „mor sub
semnul vieţii, nu trăiesc sub semnul mor-
ţii“, de aceea ei sunt cuprinşi de o adevărată
fericire, de un adevărat extaz al lucidităţii
lor. Tragismul eroilor săi este semnul unei
mari libertăţi, obţinute de încătuşarea de
bunăvoie în cătuşele tragediei, pentru că ei
ştiu că de această încătuşare a individualită-
ţii lor e condiţionată afirmarea şi libertatea
omului. Tragicul modern – îmi spunea el
– are sens eliberator, şi, din acest motiv,
optimist, şi deşi ca individ omul se supri-
mă, sfîrşitul lui e o izbîndă, o apoteoză.
Radu Stanca era într‑adevăr un opti-
mist, avea un ascuţit simţ al umorului, ştia
să treacă cu discreţie peste durerile fizice şi
să răspîndească în jurul său un climat odih-
nitor, de spiritualitate senină. „Hora dom-
niţelor“ în care mă prind în serile de spec-
tacol este pentru mine o bucurie şi o mare
durere. Sunt copleşită de ambele sentimen-
te şi greu îmi stăpînesc şuvoiul lacrimilor.
n

• Doti şi Barbu Stanca.

DOSAR Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 17

 „Cerchişti“
în mărturii inedite
Farkas Jenø

Farkas Jenø (Târgu Mureş, 17 august 1944), studii la Cristuru
Secuiesc, Târgu Mureş, Cluj şi Bucureşti, absolvent al Facultăţii de
Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, profesor de franceză‑ro-
mână. Redactor între 1972‑1981 la revista „Tanügyi Újsag“ din
Bucureşti. În 1982 se stabileşte în Ungaria. Între 1983‑2009 a lu-
crat la Catedra de Limbă şi Literatură română a Universităţii
„Eötvös Loránd“ din Budapesta; şi‑a luat doctoratul în 1986, PhD
în 1997. Este autorul a zece cărţi în limbile maghiară şi română
(studii, eseuri, manuale de literatură contemporană, gramatică ro-
mână şi exerciţii pentru examenele de limbă), publicate la editurile
Academiei de Ştiinţe Maghiare, Croatica, Muzeul Literaturii Ro-
mâne şi Palamart. A susţinut conferinţe la diverse universităţi: la
Sorbona, la Universitatea din Arras, la Universitatea Catolică
Leuven, la Universitatea Salvador Bahia (Brazilia). A participat la
peste douăzeci şi cinci, conferinţe internaţionale, are şaptezeci de
articole şi studii, a stat aproape doi ani în Franţa cu diverse burse
ale statului francez. A tradus în maghiară mai multe cărţi (E. Cio-
ran. M. Deguy). A publicat numeroase studii în revistele literare
româneşti din România. A lucrat la secţiile  română şi franceză ale
postului de radio Kossuth. Din 1993 e directorul Editurii Pala-
mart, la care au fost publicate romane, eseuri şi poezii de autori
români în traducere maghiară (D. Ţepeneag, E. Uricaru, E. Lovi-
nescu, Marta Petreu, Gabriela Adameşteanu), traduceri din ameri-
cană şi franceză în maghiară (P. Aron, A. Vuillemin), traduceri în
franceză (Sütø András, Zalán Tibor), traduse de Farkas Jenø îm-
preună cu poeţi francezi, lucrări ştiinţifice în limba engleză etc.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, corespondent al unor
reviste din străinătate. I s‑a acordat de către statul francez Ordinul
Palmes Académiques în grad de Cavaler (2003) şi de Ofiţer
(2009). (A.)

Î ncă din anii studenţiei, am avut ocazia să

fac cunoştinţă cu câţiva membri ai Cercu-
lui Literar de la Sibiu, prin criticul Cornel
Regman, care scria într‑o dedicaţie „Lui
Jenø, cu iubire de văr (prin alianţă) şi de fra-
te întru literatură. Bucureşti, 20 august
1990, Cornel Regman“ (în Nu numai despre
critici). „Prin alianţă“ înseamnă că soţia cri-
ticului, Zorina Regman, îmi este rudă din-
• Zorina Regman şi Farkas Jenø, Daneş, 2005. Arhiva Farkas Jenø.
spre mamă. Prin ei am avut ocazia să‑i cu-
nosc pe I. Negoiţescu, Ştefan Aug. Doinaş,
Nicolae Balotă, I.D. Sîrbu şi pe mulţi alţi
Cu I. Negoiţescu mă vedeam, din când
în când, la el acasă; îmi vorbea despre lectu-
rile sale preferate şi îmi citea în original po-
scriitori, mai ales cu ocazia unor seri petre- eme de Gongora sau de alţi poeţi. Odată îmi
cute la restaurantul Casei Scriitorilor. Cu C. arătase un teanc de cărţi subţiri de pe biroul
Regman şi soţia lui ne vedeam acasă la noi, lui mare şi luxos, cam 15 volumaşe de poezii
în Cristuru Secuiesc, jud. Harghita. Ei ve- ale unor tineri debutanţi: „Uită‑te, toţi aceşti
neau cu trabantul de la Daneş, localitate poeţi au ieşit din patul meu, asemenea scrii-
aflată lângă Sighişoara, unde stăteau vara la torilor ruşi care au ieşit de sub mantaua lui
mama lui Cornel. Gogol“. Tot atunci mi‑a povestit un detaliu
Vizitele la noi erau curios din clasele primare, care – zicea el – îi
pline de haz, pentru anunţa homosexualitatea. În pauze, plăcerea
că discuţiile se desfă- lui cea mai mare era să se prefacă că i‑a venit
şurau în trei limbi. rău şi a leşinat, dar înainte le spusese băieţi-
Tatăl meu, profesor lor că se va trezi doar atunci când unul dintre
de maghiară şi de ei îl va săruta pe buze, moment pe care îl
franceză, din cauza aştepta cu înfrigurare.
cunoştinţelor sale După ce m‑am stabilit la Budapesta, în
precare de română, 1982, relaţiile mele cu „cerchiştii“ au conti-
vorbea în franceză cu nuat. Înainte de 1989, I. Negoiţescu nu pu-
Cornel, cu Zorina tea călători în România, dar a venit de mai
vorbea în maghiară, multe ori la Budapesta, împreună cu Theo-
iar mama, profesoară dor Oltean, medic stomatolog din Germa-
de română şi de fran- nia. Îi plăcea să viziteze monumentele capi-
ceză, se întreţinea cu talei ungare. Când, în martie 1990, Ne-
acest grup pus pe co- goiţescu a venit la Budapesta pentru a‑l în-
micării. Cornel era tâlni pe Ştefan Augustin Doinaş, invitat
inepuizabil în cara- oficial la un simpozion, am umblat toţi trei
ghioslâcul lingvistic, ei în Cetatea Buda, unde Doinaş mi‑a spus:
stâlcind cuvintele în „Vezi, eu am călătorit în multe locuri, în mai
trei limbi, în genul multe continente, dar aici sunt pentru prima
„reflexiilor“ sale de dată; iar când văd aceste vestigii ale culturii
mai târziu: „Ştiaţi că europene, consider că este o greşeală să nu‑i
unii oameni sunt cunoşti bine pe vecini!“ Iată textul ilustratei
mai aproape de mai- din Budapesta, trimisă în 3 martie 1990 fa-
mufere?“ sau o dedi- miliei Regman, semnată de noi trei: „Dragii
caţie din 1982 (din noştri, conduşi de fermecătorul Jenø, desco-
Noi explorări critice): perim splendorile Budapestei. Doinaş. Vă
„Lui Jenø, spre a‑şi sărutăm din însorita cetate dunăreană. Ne-
aminti de întâlnirile go. Vă trimit şi eu gînduri frumoase din
noastre scînteienø…“, partea rudei voastre. Jenø“ (Vezi interviul
pentru că am lucrat cu cei doi scriitori din 4 martie 1990, în
la Casa Scânteii, Farkas J.: Cvadratura Cercului Literar).
timp de un deceniu, Negoiţescu avea un simţ al perenităţii,
într‑o redacţie a unei ceea ce îl îndemna „să lucreze“ pentru pos-
reviste de pedagogie tumitate. Deseori, scrisorile sale conţin
în limba maghiară. formulări definitive, adresate generaţiilor

18 • APOSTROF DOSAR
următoare în problemele majore privind
istoria Cercului Literar. De exemplu, des-
pre cele două influenţe (cea blagiană şi cea
lovinesciană) asupra Cercului Literar el
scria următoarele:
München, 23 oct. 1989
Dragă Jenø,
Chestia cu Cercul Literar stă aşa: mulţi
dintre noi (R. Stanca, Doinaş, Balotă, eu şi
alţii) ne‑am înscris la Filosofie nu pentru că
am fi avut vreo vocaţie filosofică deosebi-
tă, ci numai din cauza prestigiului extraor-
dinar (fascinaţie!) al lui Blaga. Am învăţat
cu toţii de la el să ne deschidem orizontul
estetic prin cultura filosofică vie. În acest
sens, influenţa lui a fost mare – dar prin
cărţile lui, nu prin prezenţa lui profesorală
propriu‑zisă. Nici unul din noi nu i‑a deve-
nit discipol filosofic. Îl admiram şi ca mare
poet, dar nici unul n‑a devenit poet blagian.
Curioasă treabă! Poate din cauză că eram
prea independenţi. Deşi numai eu am avut
o mai îndelungată legătură cu Lovinescu,
din punct de vedere literar el ne‑a fost ade-
văratul maestru. Cenaclul nostru literar a
început să funcţioneze după ce am adresat
lui Lovinescu prea cunoscutul manifest. La
acest cenaclu, Blaga a participat frecvent,
dar în calitate de invitat.
De fapt, colaborarea celor două influen-
ţe s‑a dovedit fericită.
Cu drag, Nego
În anii optzeci, Enciclopedia literaturii uni‑
versale în 19 volume i‑a conscrat lui Negoi-
ţescu un articol, iar cartea lui despre Emi-
• I. Negoiţescu. Arhiva Emil Hurezeanu.
nescu a fost pe larg prezentată de către
Zirkuli Péter, într‑o revistă prestigioasă din
Ungaria. În anul 1989, i‑am tradus în ma-
ghiară textul Unirea de la 1918 – văzută azi,
publicat în revista de opoziţie Hitel din Bu-
dapesta. În 1989, Negoiţescu mi‑a cerut un
articol despre Eminescu, publicat în Dialog
(mai 1990). Îmi trimitea revista Agora,
scoasă în SUA de Dorin Tudoran, pe care,
de fiecare dată, o prezentam studenţilor de la
română. (Azi nu se mai se ştie că revistele
româneşti din Occident ajungeau la catedra
de română din Budapesta şi prin profesorul
Claude Karnoouh, o figură insolită, care îmi
cânta la pianină în apartamentul său de la
Paris, vorbea într‑un grai maramureşean ini-
mitabil şi scria pentru mine recomandări
pentru diverse biblioteci de la Paris.) Negoi-
ţescu intenţiona să vină în Ungaria să ţină
conferinţe pe tema relaţiilor româno‑ma-
ghiare, însă şeful catedrei de română de
atunci era ocupat mai mult cu promovarea
carierei sale universitare decât să răspundă la
scrisoare: „München, 02.11.92. Dragă Jenø,
din păcate răspunsul profesorului a sosit
prea tîrziu şi am fost nevoit să încep un tra-
tament medical. I‑am propus un nou termen
• Zorina Regman, Zsuzsa, Cornel Regman, Farkas Jenø, Jenøke şi Farkas Miklós. Daneş, aug. 1993.
Arhiva Farkas Jenø
pentru primăvara 1993 (să fixaţi voi data
exactă şi [să] mi‑o comunicaţi din timp)…
Te îmbrăţişez, Nego“.
Ceilalţi „cerchişti“ sau alţi scriitori au
trecut prin Budapesta invitaţi în mod oficial
de către Uniunea Scriitorilor din Ungaria
(Cornel Regman şi Constantin Ţoiu, în
1996), de revista de literatură universală,
Nagyvilág (Nicolae Balotă şi Al. Zub, în
1997) sau de anu-
mite organizaţii
g uver na ment a le
(Ştefan Aug. Doi-
naş, în martie
1990). În 1996,
am făcut o vizită
familiei Balotă în
localitatea Epinay-
sur-Seine, în apro-
pierea Parisului.
Scopul vizitei a fost
realizarea unui in-
terviu despre desti-
nul autorului şi
despre Cercul Lite-
rar. Interviul a ţi-
nut mai mult de o
oră şi jumătate, fără să am prea mult timp să
mă întreţin cu distinsa doamnă Bianca Ba-
lotă. Peste un an şi jumătate, din nou m‑am
deplasat la Epinay-sur-Seine, dar de data as-
ta m‑am întâlnit cu Nicolae Balotă doar în
parcarea de la gară, în maşina mea, unde am
realizat unicul său interviu în limba maghia-
ră, care a fost publicat într‑un cotidian din
Budapesta.
Cred că doamna Bianca Balotă a avut
dreptate că nu m‑a primit.
La conferinţa internaţională organizată
de revista Nagyvilág, Nicolae Balotă a ţinut
o prelegere remarcabilă despre „exilul în
limbă sau limba exilului“, în care a vorbit
despre trei abordări posibile ale acestuia:
cea a lui Cioran, ce se caracterizează prin
traumatism lingvistic, renegarea limbii şi
fuga de condiţia de exilat. Cea a lui Iones-
cu, ce s‑a dovedit a fi o reuşită invenţie, o
virtute literară: absurdul, adică perfecţiu-
nea maşinăriei lingvistice care funcţionează
de minune… în gol. A treia este cea a găsirii
unei limbi ideale în exilul terestru biblic,
parte a condiţiei noastre umane.
Întâlnirile de la Budapesta, Bucureşti sau
Paris au prilejuit discuţii lungi cu aceşti scri-
DOSAR
itori, materializate în convorbiri publicate
mai întâi în reviste maghiare şi româneşti
din ambele ţări, iar mai târziu sub formă de
carte (Farkas Jenø: xiii+i párbeszéd, Pala-
mart, 2003; Farkas Jenø: Cvadratura Cercu‑
lui Literar, cu o prefaţă de Marta Petreu,
Muzeul Literaturii Române, 2014).
După ce, în 1992, am devenit colaborator
principal al Enciclopediei Literaturii Univer-
sale pentru literatura română, relaţiile noas-
tre s‑au intensificat prin participarea directă
la redactarea articolelor lui C. Regman, I.
Negoiţescu, Cornel Ungureanu, Al. Săndu-
lescu, Ioan Moldovan şi a altora. Această en-
ciclopedie în 19 volume, publicate între anii
1972‑1996, are în jur de 17.000 de pagini –
1500 de colaboratori şi mai mult de 500 de
scriitori, critici, folclorişti români. Cu cele
70.000 de articole ale sale, ea este cel mai
mare dicţionar de literatură universală din
lume. În 1997, la invitaţia generoasă a lui
Laurenţiu Ulici, preşedintele de atunci al
Uniunii Scriitorilor, am sosit la Bucureşti
împreună cu Szerdahelyi István, redacto-
rul‑şef al Enciclopediei, pentru a prezenta
acest lexicon uriaş al literaturii universale. S‑a
vorbit prea puţin până acum despre creşterea
substanţială a ajutorului financiar din anii
1990, acordat lexiconului pentru a‑l aduce la
zi şi pentru a corecta lipsurile din cauza poli-
ticii culturale, în special, din fostele ţări soci-
aliste. Astfel, se explică că am avut libertatea
deplină de a acorda un spaţiu mărit şi litera-
turii române. Aşadar trebuie să privim din
această perspectivă calitatea de excepţie a
contribuţiei lui Cornel Regman la alcătuirea
şi la elaborarea articolelor care depăşesc ca-
drul unor simple „fişe de dicţionar“. Cei care
se interesează de lexicoane, ele pot fi accesate
la portalul https://adtplus.arcanum.hu/hu/
collection/VilagirodalmiLexikon/, la preţuri
accesibile. La volumele anterioare literei T,
dintre scriitorii români au colaborat Aurel
Martin, Adrian Marino şi Mircea Popa. Din-
tre criticii maghiari, Bélia György, Domokos
Sámuel, Nagy Béla, Zirkuli Péter şi subsem-
natul i‑am prezentat şi pe autorii interzişi, pe
atunci, în România: pe E. Cioran, E. Iones-
cu, M. Eliade, I. Negoiţescu şi D. Ţepeneag.
În afară de datele biobibliografice, articolele
de dicţionar conţin microportrete ale scriito-
rilor respectivi, informaţii despre locul în li-
teratura română şi referinţe la traducerile în

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 19
 explic lipsa unor publicaţii ca: Timpul (pe-
maghiară ale operelor acestora. La ultimele 5
volume (15‑19) colaborarea cea mai substan-
ţială a avut‑o C. Regman, care a redactat în
jur de 80‑90 de fişe de dicţionar, pe margi-
nea cărora am purtat o lungă corespondenţă,
ce permite accesul în culisele elaborării mate-
rialelor. „Cerchiştii“ au avut o bogată tradiţie
a „romanelor epistolare“: Negoiţescu – R.
Stanca (Un roman epistolar, 1978) şi I.D. Sîr-
bu – I. Negoiţescu, V. Nemoianu şi M. Şora
(Traversarea cortinei, 1994), astfel şi cores-
pondenţa lui Cornel Regman este substanţi-
ală şi consider că face parte din opera sa criti-
că. Se observă în cadrul ei acelaşi spirit de
„gospodar ardelean“, de temeinicie, aceeaşi
vervă, aceleaşi caracterizări scurte, incisive,
fără să‑i menajeze nici pe Doinaş, nici pe
Tudor Octavian sau pe Pop Simion. Iată
scrisoarea inedită a lui C. Regman:
Bucarest 23 sept. 1992
Dragă Jenø,
Răspund cu întîrziere misivei şi mai ales
listei tale, fiindcă am fost ocupat cu altceva,
un interviu. La mine interviurile sunt labo-
rioase şi necesită multă trudă. Mai ales că mă
întrebase preopinentul: „Da, da, aţi scris des-
pre cartea lui Nego (Ist. lit.), dar nu şi despre
cartea lui Manolescu. Ce părere aveţi?“ Ei
bine, la întrebarea asta n‑am mai răspuns. Ar
fi trebuit să fac o cronică. Dar au fost altele,
la fel de insistente, care au trebuit mulţumite.
Dragă Jenø, s‑o iau sistematic.
Lista ta e destul de completă în ce pri-
veşte actualitatea. Să înţeleg că în legătură cu
faze mai vechi redactorii Enciclopediei s‑au
descurcat cu mijloace locale?
Pentru că, în ce priveşte autorii, ar mai
trebui introduşi cîţiva: Al. O. Teodoreanu,
G. Dem Teodorescu (folclorist esenţial), G.
Topîrceanu, iar dintre poeţii mai noi Const.
Tonegaru şi Dorin Tudoran. În schimb, aş
renunţa la Victor Tulbure care n‑are ce căuta
aici, mai ales dacă lipseşte şi Cicerone Teo-
dorescu, mai important. Nici cu Tudor Oc-
tavian nu‑s prea împăcat, dar în fine...
Lipsesc o serie de ardeleni care au jucat
un anumit rol în istoria culturală a români-
lor din Transilvania: D. Ţichindeal, Radu
Tempea (gram. rom.), Oct. Tăslăuanu (unul
din întemeietorii revistei Luceafărul de la
Budapesta), iar dintre actuali, timişoreanul
stilistician G.I. Tohăneanu. Aş trece şi un
traducător f. activ din română în maghiară
şi viceversa, Avram P. Todor.
La reviste
Aici bănuiesc că unele [articole] au fost
rezolvate de alţii, la voi. Altminteri nu‑mi
• Ştefan Aug. Doinaş, I. Negoiţescu, Blaga, Radu Stanca, Nicolae Balotă. Bucureşti, 3 octombrie 1955.
Arhiva Farkas Jenø
20 • APOSTROF
rioada Eminescu, Caragiale, Slavici), Tele‑
graful român, ziarul Mitropoliei din Sibiu,
Tribuna, cea a lui Slavici (1884→), la care
a fost redactor şef şi colaborator între anumiţi
ani, cred 1888‑1890 şi bunicul meu Ioan Pro‑
dan (text adăugat de Zorina Regman – n.n.,
F. J.), şi cea de azi de la Cluj, Transilvania,
cea a lui Bariţ, cu o viaţă f. lungă, pînă în
1944, şi cea de azi, de la Sibiu, în fine Ţară
nouă de la Cluj din anii 1939‑1940, unde au
scris Victor Iancu, filosoful Beniuc şi alţii, şi
Ţara noastră condusă de Oct. Goga.
Cine să scrie articolele?
Mi‑ai dat trei nume: Todoran, Doinaş,
Lørinczi. Ultimul pleacă în Sardinia pt. toa-
tă iarna şi a declinat oferta (articole + tradu-
cere). Cred că‑ţi va fi scris, ptru că i‑am dat
adresa ta. Pe senatorul Doinaş (in spe) nici
nu îndrăznesc să‑l atac, e un personaj care
de mult nu se mai gîndeşte la cele „lumeşti“.
Sferele înalte (din toate punctele de vedere)
l‑au cîştigat. Todoran, rectorul Universităţii
Timişoarei, nu s‑a ocupat niciodată cu criti-
ca curentă, aşa că...
Ce‑ţi propun?
În funcţie şi de răspunsul tău la propuneri-
le de completare făcute de mine, m‑am gîndit
la 2 persoane şi eficace, şi onorabile, şi anu-
me Cornel Ungureanu, critic la Orizont din
Timişoara, care din lista ta ar putea elabora
capitolele Todoran, Totok, Sorin Titel (tustrei
bănăţeni) şi eventual, dacă acceptaţi, G.I. To-
hăneanu; al doilea este Al. Săndulescu, istoric
literar (a mai colaborat şi la Dicţionarul Zaciu,
şi la cel de la Bucureşti). În prezent conduce
Revista de critică şi istorie literară a Institutu-
lui „Călinescu“. El ar putea scrie despre Ionel
Teodoreanu, Radu Tudoran şi Virgil Teodo-
rescu, iar dacă lista se completează cu nume
de la mine, şi despre Al.O. Teodoreanu şi G.
Topîrceanu. Mie mi‑ar rămîne Stelian Tănase,
Ţoiu, Turcea, Tomozei, şi dacă acceptaţi şi pe
alţii, pe C. Tonegaru şi Dorin Tudoran. Tot
mie mi‑ar reveni, dacă rămîne, Tudor Octavi-
an – dar încă nu ştiu dacă numele lui e Tudor
sau Octavian. De semnat, el semnează Tudor
Octavian, deci trece la O, afară doar dacă nu
e din şcoala fostului ambasador Pop Simion
[în Ungaria, între 1990‑1992 care figurează
în wikipedia cu numele de Simion Pop – n. n.,
F.J.] Eu zic să‑l lăsăm de o parte, pînă îşi pre-
cizează identitatea.
Aş mai avea o propunere de colaborator:
pe Mircea Anghelescu, istoric literar şi în
prezent directorul Institutului de Ist. lit. „G.
Călinescu“. El ar putea scrie despre cei vechi,
dacă nu‑i aveţi deja trataţi, din lista mea: Ţi-
chindeal, Radu Tempea, G. Dem. Teodores-
cu, Oct. Tăslăuanu, H. Tiktin (îl aveţi trecut
în liste? – e vorba de lingvistul cunoscut) şi
DOSAR
despre unele publicaţii: Timpul, Telegraful ro‑
mân, Tribuna, Transilvania. Îmi rămîne mie
să scriu despre Teatru şi Tomis (din lista ta)
şi eventual despre Ţară Nouă şi Ţara noastră
(rev. lui Oct. Goga) din lista mea.
Bineînţeles, încă n‑am vorbit cu niciunul
din cei pe care ţi i‑am indicat; dar, după cît
mă pricep la oameni, au să primească. Sunt
din branşă!
Aştept aşadar limpeziri de la tine, şi
eventual noi propuneri.
Acum te îmbrăţişez, pupă‑l pe marele
Jenøke (din poză am văzut cît e de înalt) şi
sărutări de mîini lui Zsuzsa. Las spaţiu de
desfăşurare şi pt. Zorina,
Cornel.
Sau o altă scrisoare a lui C. Regman cu de-
talii interesante.
Bucureşti 26. III 992
Dragă Jenø,
Am beneficiat de o situaţie la Embassy
of Hongrie cu ocazia zilelor filmului ungar
(recepţie), ca să‑l întîlnim pe amicul comun
Béla1, al cărui telefon schimbîndu‑se fără şti-
rea noastră, orice contact cu el a fost între-
rupt pendant un mois cel puţin. Reînnodînd
contactul, am aflat că pleacă chiar mîine spre
Budapest şi Paris.
Profităm de împrejurare şi de amabilita-
te ca să‑ţi trimitem semn:
Primeşte de la Banu Rădulescu un dossier
entier Memoria, Fundaţie al cărei membru
fondator eşti2, cum reiese din documenta-
ţie, precum şi numerele care au apărut până
acum. Banu Rădulescu îşi aminteşte cu plă-
cere de un articol al tău despre Eminescu.
2. De la mine: a/ Jacquier vol. articole
b/ Gelu Ionescu, monografie Eugen Ionescu
3. De la Ioanichie Olteanu, rugămintea
de a‑i trimite (poate tot prin Bela Kálman)
volumul Şalamov3. El îţi ţine la dispoziţie
banii corespunzători. Poţi conta.
Noi suntem bine. Eu avansez (lent) cu
Creangă‑al meu. În rest lecturi şi lenevie.
Zorina cu Meditations pas poétiques4.
Te şi vă sărut pe tine şi pe toţi ai tăi şi las
loc Zorinei.
Se pune, fireşte, problema importanţei aces-
tor texte scurte sau mai lungi în arhitectura
operei scriitorilor şi criticilor amintiţi. Au ele
vreo valoare literară sau estetică în opera unui
scriitor? Convingerea mea este că asemenea
scrisori, relatări, rememorări, anecdote sau
dedicaţii formează, în accepţia genetteiană,
un „hipertext privat“, care pune în lumină
anumite conexiuni necesare pentru înţelege-
rea intertextualităţii. De exemplu din scrisori-
le lui C. Regman reies criteriile de alegere a
scriitorilor întroduşi în enciclopedie şi anumi-
te disensiuni între membrii Cercului Literar
sau detalii asupra modului său de a elabora
interviurile, asupra felului de a lucra la mono-
grafia despre Creangă. Sau, dacă cineva va
compara traducerile în română ale romanului
lui Şalamov, este esenţial detaliul că Ioanichie
Olteanu s‑a folosit de notele ediţiei de la Paris
a acestui roman.  n
1 Este vorba de istoricul şi diplomatul Borsi-Kálmán
Béla din Budapesta, care lucra în acea perioadă la
Ambasada Ungariei.
2  Revista Memoria, iniţiată şi fondată de medicul-
scriitor Banu Rădulescu, fost deţinut politic apare
din septembrie 1990, iar Fundaţia Culturală Me-
moria funcţionează din 1991.
3 Cartea lui Varlam Tihonovici Şalamov (1907‑1982),
Povestiri din Kolîma (trad. rom. de Ioanichie Olteanu,
prefaţă de Ion Ianoşi, Minerva, Bucureşti, 1993), a
fost difuzată prin samizdat şi publicată în limba rusă
în 1980, la Paris. La rugămintea lui Ioanichie Oltea-
nu, am cumpărat cartea de la faimoasa librărie ru-
sească de la Paris, Boulevard Beaumarchais.
4 Referire la culegerea de poezii Méditations poétiques
a lui Lamartine.
Poem
de Elena Vlădăreanu
Dinuţu mic de tot bondoc cu faţa rotundă şi luminoasă
Ca o lună
Ochi mari căprui
Cămăşi în picăţele şi picăţele pe obrajii tăi bucălaţi
În drum spre şcoală treceam mereu pe lângă casa ta
De regulă grăbeam pasul
Că nu aveam eu ce vorbi cu Dinuţu
Erai dintre ăia proştii sorry
Aveai la cămaşă cele mai lungi gulere şi apretate
Erai bâtă la mate la citire la orice
Chiar şi la sport
Să ştii că la un moment dat nu ne-a mai obligat nimeni
Să purtăm uniforme şi nouă fetelor nu ne-a mai măsurat nimeni
Fusta cu rigla cum a făcut-o tovarăşu în a doua de 1 martie
Când toate fetele venisem cu mini şi ne-a trimis acasă să ne punem uniformele
Ai adus cele mai naşparlii mărţişoare
şi nici măcar pentru toate fetele
da mie mi-ai dat dinuţu
nu lu iordache nu lu adămiţă
deşi ele erau acolo în fundul clasei cu tine
tu mi-ai adus mie iar eu acasă l-am aruncat în veceu
avea aţa mozolită şi de mică am fost o scârbă
primăvara se lăsa aşteptată
cu pufoaica ta gri şobolan alergai să mă prinzi din urmă
şi nu m-ai mai prins
monoxid de carbon
părinţii erau de noapte
surioara ta care era a zecea te-a tras afară
dar mult prea târziu
n
(din volumul minunata lume disney
aflat în pregătire în Colecţia Vorpal a Editurii Nemira)

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 21

 Pro domo
De ce (mai) scriem?
M ă încumet să reiau această întrebare
recurentă a oamenilor de litere de pe
la noi, dar şi de aiurea, şi să o aşez ca moto
al gândurilor ce urmează, prilejuite de ani-
versarea Apostrofului – 30 de ani de apari-
ţie, marcaţi, fericită coincidenţă, de numă-
rul 350. Răsfoiesc cu firească emoţie
colecţia revistei, retrăiesc zbuciumul şi fră-
mântările colectivelor redacţionale care
s‑au succedat de‑a lungul anilor, aducând,
fiecare în felul său, o adiere proaspătă în
conţinutul publicaţiei; propria experienţă
gazetărească îmi permite să‑mi imaginez
zilele şi nopţile tulburate de incertitudini
ale redactorului şef, Marta Petreu, care a
ţinut neîntrerupt, timp de trei decenii, ti-
mona fragilei ambarcaţiuni literare pe apele
vremurilor, nu întotdeauna faste, încercând
să aducă în faţa cititorilor, de la un număr
la celălalt, subiecte şi texte tot mai intere-
sante. Răsfoiesc, aşadar, Apostroful şi mă
gândesc la destinul său (dar şi al confraţilor
săi literari contemporani) în aceşti ani în
care incultura, aroganţa, impertinenţa,
agresivitatea mediului social fac ca termeni
precum carte, lectură, poezie să îşi găsească
din ce în ce mai greu locul în fondul prin-
cipal de cuvinte al limbii române.
Dacă până prin anii ’90, pentru cei mai
mulţi români presa, radioul şi televiziunea
erau sursele principale de informare (singu-
rele, de altfel, dar, din păcate, lacunare prin
omisiune şi inexacte prin politizare), dacă
imediat după evenimentele din decembrie
1989, presa scrisă şi‑a trăit epoca sa de glo-
rie (zeci, sute de ziare şi de reviste apărute
peste noapte, de o diversitate deconcertantă
a conţinutului, unele – este drept – cu exis-
tenţă efemeră, dar cu tiraje impresionante
de zeci de mii de exemplare), iată că, în-
cet‑încet epoca de glorie a mass‑media a
început să apună, pentru a ajunge azi să
fim martorii neputincioşi ai alunecării sale
într‑un trist con de umbră, mai mult chiar,
într‑o sumbră eclipsă, al cărei final nu se
întrezăreşte.
Citesc cu stupoare frisonată că, în Ro-
mânia, unul din cinci cetăţeni, fie că locu-
• În Observator cultural nr. 976/a.c., un
interviu interesant cu Serge Fauchereau,
scriitorul francez care a călătorit de mai
multe ori în România şi cunoaşte bine
cultura română. Îmi amintesc un mai
vechi interviu cu distinsul scriitor, publi-
cat în revista Steaua, acum vreo... 20 de
22 • APOSTROF
Radu Constantinescu
iesc la sat sau la oraş, nu citesc cărţi. Infor-
maţia provine dintr‑un studiu sociologic
realizat în 2015 de ires şi intitulat Obiceiu‑
rile de lectură ala românilor, studiu având o
marjă de eroare de plus/minus 3,2%. Feno-
menul este detectabil pentru întreaga zonă
a literei scrise. Nu numai cărţile se află în
grea suferinţă, ci tot ceea ce are tangenţă cu
vechea şi nobila îndeletnicire a tiparului,
inclusiv ziarele şi revistele pe care le evocăm
în aceste rânduri. Este drept, astăzi omul
îşi culege informaţiile din cu totul alte sur-
se (nici măcar radioul nu mai este zeul su-
prem de altădată, internetul detronându‑l
fără drept de apel). Expansiunea acestuia,
alături de extraordinara accesibilizare a in-
formaţiei datorată tehnologizării, permite
să o avem la îndemână în orice moment,
oriunde, într‑o cantitate uriaşă. Pe bună
dreptate, sociologii situează această revolu-
ţie informatică (ca amploare şi consecinţe
social‑umane) pe aceeaşi treaptă cu revolu-
ţia industrială din secolele al xviii‑lea şi al
xix‑lea. Nu este nimic catastrofic în ceea ce
se întâmplă în jurul nostru, asistăm, fără
doar şi poate, la un proces grandios, dar
firesc, suntem contemporani cu modifica-
rea întregii paradigme a existenţei noastre
informaţionale. petrece, în mare parte, în reviste. De aceea
În acest context, despre publicaţiile ti-
părite ce să mai vorbim? Din efervescenţa
primilor ani postrevoluţionari nu a mai ră-
mas nimc. În condiţiile în care se citeşte
din ce în ce mai puţin, unele au dispărut cu
totul, altele şi‑au găsit salvarea on‑line, iar
altele se încăpăţânează să supravieţuiască
cu preţul concesiilor făcute trivialităţii şi
vulgarităţii. Şi totuşi, o rază de speranţă
pluteşte deasupra acestei imagini apocalip-
tice. Iar licărul optimist vine, paradoxal,
din zona revistelor literare. Harta naţională
a publicaţiilor de acest ptofil nu a cunoscut
seisme distrugătoare. Dimpotrivă! Tradiţi-
onalele Viaţa Românească, Convorbiri lite‑
rare, Contemporanul, Tribuna, Familia
continuă să apară cu succes, Steaua noastră
clujeană şi‑a sărbătorit recent 70 de ani de
existenţă, reviste care au luat naştere după
ani, în care elogia cultura română pentru
avangarda ei literară. Şi de data aceasta,
Serge Fauchereau îşi mărturiseşte intere-
sul pentru avangarda românească, deştep-
tat de Tristan Tzara, pe care l-a citit la 15
ani. Cultura română o cunoaşte şi de pe
urma unei fericite întîlniri cu Teodor
Vârgolici, care i-a trimis, în ordinea lor
istorică, începînd cu Alecsandri şi Mace-
donski, operele autorilor români... Serge
Fauchereau este şi admiratorul lui Brân-
cuşi, despre care a scris o carte, Pe urmele
lui Brâncuşi (1995).(E.C.)
• Interesant în Poesis, 1-2-3/2019 dosarul
lui D. Păcuraru despre sculptorul sătmă-
rean Domokos Lehel (n. 11.11.1945 la
Revoluţie, aşa cum este şi Apostrof, nu au
cedat dificultăţilor de pe parcurs, în primul
rând de natură financiară dar şi administra-
tiv‑birocratice, şi, cu preţul unor eforturi
greu de imaginat celor străini de cutumele
redacţionale, sunt, iată !, prezente cu regu-
laritate pe piaţă. Este adevărat, interesul
pentru lectură s‑a diminuat (dar nici revis-
tele din interbelic nu se bucurau de un pu-
blic mai numeros!), tirajele sunt minuscule,
difuzarea şchioapătă, în centrul Bucureş-
tiului, în pasajul de la Universitate (lângă
Facultatea de filologie!), eşti privit cu ne-
dumerire când întrebi de o revistă literară.
Şi totuşi, scriitorii nu îşi abandonează con-
deiul, redactorii îşi fac conştiincios treaba,
toată lumea continuă cu încăpăţânare să
scrie, iar publicaţiile literare sunt prezente
cu punctualitate la întâlnirea cu cititorii
lor, atâţia câţi au mai rămas.
De ce (mai) scriem? ne întrebam la înce-
putul acestor rânduri. Întrucât altă cale nu
există pentru a face faţă ofensivei agresive a
non‑valorilor, pentru a stăvili mareea nea-
gră a imposturii literare, dezmăţul verbal,
veleitarismul. Mai periculoasă decât cenzu-
ra ideologică şi cea economică este absenţa
cenzurii artistice. Ori, critica literară se
continuăm să scriem şi revistele literare să
apară. Azi, mai mult decât oricând, în spa-
ţiul public este necesară consolidarea crite-
riului valorii, precum şi o evaluare cu spirit
critic a actului de cultură, o evaluare profe-
sionistă, făcută de o instanţă credibilă prin
onestitate şi competenţă. Prin aceste câteva
cuvinte am definit însăşi instituţia revistei
literare, aşa cum au conceput‑o înaintaşii,
atât de importantă în istoria şi în evoluţia
noastră, nu doar cea culturală.
Revista Apostrof, la cei treizeci de ani ai
săi, rămâne fidelă acestui crez.
n
Negreşti, Satu Mare), a cărui creaţie, o
fântână arteziană din centrul municipiului
Satu Mare a fost propusă pentru desfiinţa-
re. De acord cu autorul articolului: „pro-
tejarea artei este o chestiune de autonomie
locală... Dacă partidele şi-ar introduce în
programele lor conceptul de autonomie
culturală locală, arta, literatura, istoria ar
avea de câştigat“. Dacă ne gândim că nu
puţini din poeţii simbolişti au sfârşit la
groapa comună şi nu există niciun edificiu
care să le comemoreze trecerea, putem
considera că fântâna lui Domokos – şi
eventuala ei profanare – ne vizează pe toţi.
Remarcăm şi poemele lui Robert Şerban
şi ale Emmei Mihăiescu. (T.D.)

Limbaj. Exit
C iteşti cărţi şi nu reţii tot. Participi la
discuţii din care dacă ţii minte 50%
eşti fericit. Ai revelaţii printre banalităţi şi
clişee, explodezi, te rupi, creşti peste tine,
dar abia dacă îţi aminteşti de falia dintre cel
care ai fost şi ce ai devenit. Mai târziu, vei
re‑vorbi despre aceleaşi fapte şi vei re‑auzi
aceleaşi lucruri. Te vei juca continuu de‑a
descoperirea, vei crede că pluteşti, dar lesa
ta lingvistică e mereu scurtă şi cuvintele ta-
le sunt permanent urmate de tuse. Culegi
fructe ca orbii şi le mănânci privat de un
sistem digestiv adecvat. Captiv în defazare,
ridici detaliul la rang de sumă şi ratezi indi-
carea locului unic pentru încleştări în sinte-
ze efervescente. Acestea sunt numai câteva
dintre formele de a descrie relaţia ta cu rea-
litatea prin prisma sistemului memo‑ling-
vistic. Câteodată realizezi scurt, şi e exact
ca un junghi în minte, că a mai fost spus
ceea ce buzele tale, ignorându‑te, pronunţă
deja. Te bucuri în tăcere când îi surprinzi
pe ceilalţi în calitatea lor de fiinţe care
se repetă. Zâmbeşti superior, într‑o parte,
ştiu, mi‑ai mai spus asta. Eşti un ghem de
obişnuinţe, programat să uite şi să fie uitat.
Toate ontologiile (şi ce ruşinos pentru cele
exaltând centralitatea alterităţii) s‑au încâl-
cit în problematicile fiinţei, minimalizând
chestiunea memoriei. A faptului că nici tu
în ochii celuilalt, nici celălalt în ochii tăi nu
vă închegaţi vreodată plenar sau sigur. Că
atât imateriala eternă reîntoarcere, cât şi ae-
rata uitare sunt faţete ale aceleiaşi insufici-
enţe existenţiale. Despre ce autenticitate se
poate discuta în afara unor date clare şi a
unor priviri rotunde, capabile să comaseze
fără să fragilizeze, să distorsioneze, să se
rezume la efecte? Cine este acest celălalt pe
care‑l aştepţi, când el tremură în toate ima-
ginile pe care le coagulezi atunci când îl
numeşti sau îl contempli, când nu ai niciun
fel de imunitate la timp şi strategiile tale de
a‑i dejuca curgerea rămân rudimentare – o
lumină de august, exfolierea unei zile, o
prăjiturică? Ce autenticitate, când îl scazi
constant pe celălalt din el însuşi pentru a‑i
putea vorbi, pentru a‑l putea auzi, când ca-
priciile creierului, ale bruiajului exterior,
ale dopaminei, serotoninei, oxitocinei îţi
azvârle pe limbă expresii, cuvinte, chipuri
care‑i aparţin fără să‑l conţină şi îţi smulg
cumplit mai multe altele. Translatat într‑un
alt câmp imagistic, scrii o cronică fără car-
tea suport, la câţiva ani după ce ai citit‑o, îţi
toceşti nervii pentru o lucrare de doctorat
cu bibliografie alterată (nu că schiţele şi
ciornele n‑ar fi şi ele un soi de amintire evo-
luată, aflată în cruntă impostură). Numele,
ideile se suprapun, apoi se descompun en-
tropic – din ce au ajuns nu mai pot recupe-
ra ce au fost. Şi totul pentru acest celălalt
lângă care te trezeşti dimineaţa, lângă care
îţi continui munca, spre care îţi canalizezi
sentimentele, când tu nu poţi totaliza nici
măcar ultimele 10 pagini din ultima carte,
când nu poţi reda nici 5 minute complete
Adriana Teodorescu
din ultima conversaţie, când habar n‑ai
cum să decizi, ce semn să pui, între parte şi
întreg, între detaliu şi perspectivă.
***
D e ce îţi place ţie să ajungi la aceeaşi
concluzie de mai multe ori, mă întrea-
bă, mirat, deja aproape revoltat, L.? De ce,
dacă stabilim amândoi că nu ai cum să ai
Alzheimer sau te miri ce demenţă îţi mai
trece ţie prin minte, nu poţi să încetezi să te
mai gândeşti? Iar dacă tot te mai încearcă o
asemenea idee fără nicio noimă, de ce nu
activezi pur şi simplu concluzia asta? Dacă
aş fi rea, i‑aş putea răspunde simplu: pen-
tru că nu ţin minte. Avem proba, uite. Dar
adevărul e că eu nu cred în concluzie. Nici
în asta, nici în altele. Mă îndoiesc mereu de
drumul pe care am ajuns acolo. Dacă am
trişat? Dacă am luat‑o pe scurtături? Dacă
locul din care am pornit nici n‑a existat cu
adevărat. Lucrurile se leagă. Nu am fost ni-
ciodată sigură pe ceea ce ştiu. Cunoaşterea,
mult clamata, mult iubita, idol al societăţii
noastre are puterea ca la fiecare cotitură a
gândirii să‑mi cadă din minte. E un pietroi
pentru care vasele mele de sânge nu sunt
făcute, pentru care trebuie găsite compro-
misuri. Aşa mi‑au spus după rmn, că vene-
le cerebrale sunt prea subţiri, iar eu am
înţeles că sângele meu nu circulă, ci se stre-
coară. Ceea ce ar putea explica multe. Cu-
noaşterea se produce, iniţial, la o periferie,
la întâlnirea dintre tine şi ceea ce se oferă
spre învăţare, după care se prăbuşeşte, ra-
pid, în adâncul fiinţei tale şi acela e punctul
după care începe să acţioneze din interior,
dospeşte în tine, grăsime bună, care te re-
defineşte imediat, fără să mai poţi separa
cât eşti, dodoloţ, cu sevă, de cât erai înain-
te. Această viziune, organică şi amatoare de
adâncime, asupra cunoaşterii determină
reprezentările cele mai recente ale epocii
noastre, o epocă, la rândul ei, transformată
din viscere. Doar că, în cazul meu, cunoaş-
terea, ca proces, persistă în legăturile ei cu
acel ceva străin care a produs‑o. Şi pe acel
cordon ombilical pe care nu‑l va tăia ni-
meni, cuvintele stau ca porumbeii îngră-
mădiţi pe un fir de electricitate, într‑o zi de
iarnă. Nu poţi să arunci un ac între ei, dar,
dacă ai face‑o, şi‑ar lua cu toţii zborul.
Imaginile desuete şi discreditate cultural
ale capului ca o cutie goală, în care sunt
aşezate lucruri, respectiv ale lumii ce poate
să‑ţi retragă, fără preaviz, ceea ce tu sau al-
ţii îndesaţi acolo, dau mai bine seama de
modul meu de articulare a cunoaşterii.
Altfel însă, piatra subţiată, cioplită după as-
perităţile creierului şi pe care nu o pierd
niciodată, lecţia, marea lecţie a cunoaşterii,
e frica.
***
Proză
E ram aproape adormită când restul zile-
lor până duminică au devenit imagini.
Era târziu, traversam acea falie de timp
când zilele sunt reprezentări fisurate şi se
suprapun, alegi căreia vrei să aparţii. Mi‑am
dat seama că pătura de cuvinte posibile, cu-
vinte ce interpretează, ce aşază, ce privesc,
se subţia puternic duminică spre sfârşit; nu
mai îmbrăca ziua, iar săptămâna se termina
în gol. Am diagnosticat insuficienţa cuvin-
telor ca pe o boală: insuficienţă renală, car-
diacă, pulmonară, simptome explodate de-
vorând orice dâră de cauză. M‑am gândit
că, dacă limbajul nu persistă, mie îmi va fi
pur şi simplu ruşine. Că, dacă limbajul meu
moare, o să mor şi eu. Joasă, animalieră,
m‑a cuprins frica pentru moartea mea cum
nu mai păţisem de multă vreme. Ar trebui
să spun cuiva, să anticipeze, să prelucreze,
să fie un semn către alt semn, şi mugurul
de speranţă că reuşesc să mă caţăr pe sem-
ne. Dintr‑o altă perspectivă, fragmente cul-
turale lucrau în mine, îmi prefăceau sinap-
sele în semne, nu mai aveam spre ce indica,
pământul îmi aluneca de sub picioare. Li‑
mitele limbajului meu sunt limitele lumii me‑
le. Doar că, dimpotrivă, nu era nicio limită,
ci năruirea oricăror limite, o exterminare a
formelor, asemeni lagărelor dezafectate,
deasupra căreia cuvintele sunt păsări evi-
tând să se apropie. Lumea, oricare, nu se
mai vedea sau curgea din ea însăşi în tăcere.
Lipsa oxigenului raţional, a neoanelor din
gândire. Near‑life experience. Cu frica ală-
turi, am continuat să adorm şi să aparţin
unui tablou ce se confrunta cu o oglindă.
Abia din acea imagine derivată, faţă de care
nu aveam niciun control, două umbre s‑au
ridicat de la o masă şi mi‑au strigat, prin
mâinile lor ca nişte corzi întinse, să le ur-
mez. Erau acolade, comentarii la fiinţa mea
de care eram sigură că se retrăsese, nu mai
exista niciunde. Când m‑am trezit, am po-
vestit tuturor. E atâta surpare şi am cultivat
atâta suspiciune încât în momentul în care
gândim, sursa gândirii e deja ofilită. Lim-
bajul persistă, de la o ghilotinare la alta,
dacă nu eşti prea exigent, e aproape conti-
nuu. Cât timp absenţa cuvintelor e ea însăşi
semn, e totuşi bine. Duminica se citesc
fragmente.
n
Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 23

I rma Carannante,
una din marile spe-
ranţe ale românisticii
din Italia, a tradus şi în-
grijit de curând două
cărţi extraordinare: ro-
manul Supunerea, de
Eugen Uricaru, pentru
editura milaneză Mimesis, şi Elegii în ofensi‑
vă de Ion Pop, pentru Criterion Editrice, tot
din Milano. Irma Carannante predă Limba
română la Universitatea „L’Orientale“ din
Napoli în calitate de profesor cu contract şi
este doctor în „studii literare, lingvistice şi
comparate“. Pe lângă diverse contribuţii pu-
blicate în reviste şi volume colective din Ita-
lia, Franţa şi România, printre principalele
sale traduceri amintim: Marta Petreu,
Dall’Olocausto al Gulag. Studi di cultura ro‑
mena (Orthotes, 2016); Tristan Tzara, Pri‑
me poesie (Joker, 2015), Benjamin Fundoia-
nu/Fondane, Vedute (Joker, 2014) şi Tristan
Tzara, Avant Dada (Barbès, 2012). Pentru
Mimesis, a îngrijit traducerea volumului
Emil Cioran, Al di là della filosofia. Conversa‑
zioni su Benjamin Fondane (2014) şi cea a
cărţii lui Petre Solomon, Paul Celan. La di‑
mensione romena (2015).
Dorind să spun câteva lucruri despre
cele două cărţi ale lui Eugen Uricaru şi Ion
Pop, voi porni de la cele scrise de Irma
Carannante în „Postfaţa“ volumului La
Sottomissione, cu titlul „Si riparte da Zero.
La Sottomissione di Eugen Uricaru al vaglio
della psicanalisi“, şi în „Introducerea“ la
Elegie all’offensiva, intitulată „Ion Pop par
lui‑même“.
Eugen Uricaru şi Ion Pop au fost, îm-
preună cu Ion Vartic şi Marian Papahagi,
promotorii revistei Echinox. S‑a considerat
de cuviinţă ca aniversarea Echinoxu‑lui –
acest eveniment extraordinar, parte incon-
testabilă din mişcarea ’68 europeană – să
fie marcată şi în Italia prin publicarea unor
volume care, în opinia noastră, îi reprezin-
tă cel mai bine pe cei doi scriitori de seamă.
După cum se ştie, Ion Pop este una din
cele mai autentice şi marcante voci din pa-
norama critică şi contemporană româneas-
24 • APOSTROF
„Momentul
Echinox“ în ItaliaElegii în ofensivă de Ion Pop
şi Supunerea de Eugen Uricaru,
traducere de Irma Carannante
Giovanni Rotiroti
că, moştenitor al unei tradiţii poetice al cărei
pol conceptual se găseşte în neomodernism,
fapt atestat inclusiv de ultima şi monumen-
tala lui carte Poezia românească neomodernis‑
tă. Elegiile în ofensivă îşi demonstrează vitali-
tatea fermă între subiect şi raţiune ca o
căutare a echilibrului în sens indiscutabil
moral. Esenţa subiectului, care în aceste
Elegii se manifestă ca un soi de raţionalitate
practică, nu poate fi pusă pe seama tehnicii
sau a modelor improvizate, ci trăieşte refle-
xiv în acţiunea critică sau, mai bine zis,
într‑o acţiune critică ce tinde spre o sinteză
de subiectivitate şi raţionalitate şi care îşi
propune să fie larg acceptabilă pornind de la
valorile umaniste ale tradiţiei europene. În
acest sens, Ion Pop încearcă să recupereze,
pornind de la magisteriul lui Nichita Stă-
nescu, rădăcina sănătoasă a modernităţii, cu
scopul de a da un răspuns decisiv traumei
provocate în ţesutul social, şi mai cu seamă
poetic, de postmodernitatea, care într‑un fel
sau altul, a distorsionat şi n‑a înţeles noile
provocări generate de criza unei părţi a mo-
dernităţii. Iată un exemplu:
Ca Demostene // Nu‑i a bine, o, nu, / bătrân
nenorocit, vai de tine, / ca un Demostene, cu
piatra uitată‑n gură, / ai ajuns, iată, să scuipi
/ nisip şi sânge. // Şi vântul, zburdalnicul şi
neînţeleptul, / începând să vorbească, de la o
vreme, / numai în aforisme. // Ce de marmu-
ră, ce de ceramică, / ce de bronz! // Şi ochii
tăi căutându‑l / cu disperare pe Înger / şi tu
alergând, dând din mâini, / ori îngenunchind,
umilindu‑te/ – „Fă ceva cu mine, nu mă lăsa!“
// – „Dar tu nu eşti un poem / ca să te pot scrie
din nou ori măcar corecta, / cu toate că am
ajuns să‑ţi cunosc / toate literele şi virgulele“.
// – „Dar oasele mele zdrobite, dar sângele, /
dar genunchii mei vineţi târâţi prin pulbere, /
dar braţele mele vlăguite, dar tâmplele, / dar
urletul, Îngere, urletul meu? ... // Ori poate că
tu, Îngere, / eşti numai o influenţă / poate că
tu – am strigat atunci furios – / nu eşti, vai,
decât o biată, palidă influenţă / din Rilke ori
din Nichita!“ // Dar el n‑a mai zis nimic decât
„Vai de capul / şi de sângele tău!“ // Pe când eu
îi strigam cu tot ce aveam în mine / „Influen-
ţează‑mă, totuşi, Îngere, / te rog în genunchi,
ridicol în plină epocă postmodernă, / ai milă
de mine, sunt foarte singur, / influenţează‑mă,
Îngere, oricât de puţin!“ / Dar el n‑a mai zis,
de departe, decât / „Vai de tine, nenorocitule,
/ Vai de capul şi de sângele tău“...
După beţia hiperrealistă a postmodernului
românesc din anii 2000, prin aceste Elegii în
ofensivă Ion Pop pare să afirme – cum obser-
vă corect Irma Carannante, referindu‑se la
sensul „Lucrului“ conferit de psihanaliza lui
Jacques Lacan – că „Lucrul“ poemului, gân-
dirii sau existenţei ar putea fi efectiv amenin-
ţat de un exces de realitate. Se vădeşte că
„Lucrul“ însuşi – înţeles ca o coincidenţă
halucinată a semnificantului şi a semnifica-
tului – se arată în nuditatea sa absolută. În
sfera poetică şi la modul mai general în lite-
ratura română contemporană, cererea de
„realitate“ şi de „autenticitate“ se traduce
adesea în forme nihiliste ori în forme hiper-
realiste care constituie prelungirea şi totoda-
tă contra‑efectul unuia şi aceluiaşi proces de
de‑realizare. „Lucrul“ poemului este transfe-
rat de la stadiul natural al valorii de folosinţă
la cel mercantil, al valorii de schimb. Iar
acestei prime mutaţii şi consecinţelor sale
reificante pentru om, îi urmează o a doua
transformare, şi mai drastică, prin care „Lu-
crul“ inefabil, secretul poemului, e absorbit
în universul fantasmatic al simulacrului, al
copiei, altfel zis în cea mai obscenă „specta-
colarizare“ a lui, cum mărturiseşte Guy De-
bord în cartea sa Societatea spectacolului. Asta
comportă dispariţia oricărei trimiteri la un
referent obiectiv şi faptul că semnele, pre-
schimbându‑se unele în altele, sfârşesc prin a
nu se mai referi la Altcineva. Totuşi, dubla-
rea „Lucrului“ în simulacrul său, în copia
sau reproducerea lui spectaculară prezintă
un caracter ambivalent, deoarece e indiciu
de intensificare şi totodată de golire. „Lu-
crul“ poemului, golit de eficacitate simboli-
că, se închide în sine, se duplică, pierzându‑şi
astfel ireversibil autenticitatea.
Dimpotrivă, Elegiile în ofensivă arată că,
după ce îşi atinge masa critică, realitatea –
şi odată cu ea subiectul – riscă în orice
moment să se autodistrugă. E ca şi cum în
prea golul sau prea plinul de sens fiecare
metaforă s‑ar realiza pierzându‑se ca meta-
foră. Ceea ce rămâne, în coincidenţa nebu-
nească a semnificatului şi semnificantului,
e o realitate mută, sustrasă oricărei rezo-
nanţe simbolice ori comunicative, îngrădită
şi închisă între propriile hotare. Elegiile lui
Ion Pop doresc să ne semnaleze că „Lucrul“
– „adevăratul secret“ al poemului – este
elementul cel mai apropiat de noi, în sensul
că se află înăuntrul nostru, locuieşte în noi,
dar subiectul percepe această locuire în noi
ca pe ceva complet străin, ostil, ceva ce ne
ameninţă din interior, ca în cazul specific
al unei boli autoimune nimicitoare, cum
mărturiseşte deschis autorul culegerii.
Aceste poezii de Ion Pop demonstrează
că trebuie să evităm cu orice preţ ruperea
diafragmei simbolice – în acest sens Elegiile
sunt în ofensivă, adică trebuie înţelese ca o
practică de rezistenţă a subiectului care, sub
presiunea chinuitoare a Realului, riscă în
permanenţă să se eclipseze şi să dispară defi-
nitiv. În Elegiile în ofensivă putem surprinde
şi mesajul „pedagogic“ al lui Ion Pop, care
sprijină, precizam la început, un soi de raţi‑
onalitate practică, strâns legată de acţiunea
critică a subiectului, o raţionalitate conştien-
tă de propria limită şi care încearcă să recu-
pereze rădăcina sănătoasă a modernităţii, cu
scopul de a oferi un răspuns decisiv la trau-
ma pe care o provoacă Realul atunci când se
arată în aspectul său terifiant, lipsit de densi-
tate simbolică. După cum se ştie, Realul e
ceea ce rămâne din realitate după prăbuşirea
reţelei simbolice care agregă experienţa
umană în conexiunea cu raporturile sociale.
La ruperea vălului, ca sub ameninţarea imi-
nentă a unei „boli“ necruţătoare, „Lucrul“
nu mai e barat sau ferit de simbolicul poe-
mului, ci se face prezent în mod aproape
direct. Asta provoacă un colaps al spaţiului
simbolic şi conduce inexorabil subiectul la
propria descompunere catastrofală:
Punctul negru // A căzut în mine‑un punct
negru, / a nimerit în mine punctul cel negru,
/ şi‑a adus aminte că e sămânţă, / pământul
negru din mine îl aştepta, / pământul meu
negru, negru. // A căzut în mine sămânţa
neagră / şi n‑am ştiut până când, deodată, /
l‑am simţit că se mişcă în carnea mea / punc-
tul, punctul cel foarte negru. // Mâine, marii
maeştri‑n halate albe / vor fi‑n jurul meu cu
bisturiuri de‑argint, / cu foarfeci de aur, ca
să extragă punctul, / să taie orbita punctului
negru, negru. // Ce lume, oare, se va sfârşi,
abia‑ncepută? / Cât de departe va fi aruncat
punctul cel negru? – / Până să‑ţi ştii sfârşi-
tul, te vei târî mult, frază, / cu litere pline de
sânge, lent şiroind, latineşte, / spre punctul
negru, cel foarte negru.
Ion Pop arată că, pentru
subiect, încercarea de a se
înstăpâni pe „Lucru“, în-
cercarea de a captura Rea-
lul, e inutilă şi vătămătoa-
re, nu numai fiindcă
Realul eludează întrucât e
imposibil, ci şi fiindcă, în
eventualitatea în care am fi
atât de aproape de „Lu-
crul“ angoasant, el ne‑ar captura într‑o formă
care ne terorizează şi ne devastează profund.
Despuiat de semnificatul său ulterior, strivit
de propria imanenţă, Realul ne arată doar
chipul său aducător de moarte, întrucât stă
mereu la un pas de ceea ce putem suporta
omeneşte. Ceea ce s‑ar putea percepe ca inca-
pacitate a noastră de a zăbovi în Real, pentru
Ion Pop reprezintă, în schimb, o resursă,
pentru că – după cum demonstrează implicit
Elegiile lui, trecute curajos la ofensivă – încear-
că să evite transformarea condiţiei existenţia-
le a subiectului în coşmar, adică într‑un
amestec oribil de vis şi de realitate. Ion Pop
se străduieşte, aşadar, să nu „spectacolarize-
ze“ vârtejul nimicitor al „Lucrului“, să nu
desublimeze obiectul poeziei, ci să accepte
acţiunea protectoare a simbolicului ca pe o
„bine‑cuvântare“, pentru simplul fapt că,
prin intermediul acestui dispozitiv formal
particular, „Lucrul monstruos“ ne e sustras
de însăşi mişcarea care îl aduce, ameninţător,
mai aproape de noi.
În legătură cu „Lucrul monstruos“, ex-
traordinar de interesante sunt şi observaţiile
Irmei Carannante pe marginea minunatului
roman al lui Eugen Uricaru, Supunerea.
Cheia de lectură propusă de traducătoarea
romanului se axează pe paranoia politică a
tuturor sistemelor totalitare. În Postfaţa sa
(înzestrată şi cu o scurtă Cronologie, care‑i
permite cititorului italian să se orienteze şi
să înţeleagă contextul istoric românesc al
romanului), Irma Carannante subliniază că
textul pe care cititorul tocmai l‑a terminat
de citit – sau de recitit (eventual pornind de
la capitolul Zero, ce poate fi considerat epi-
logul natural al intrigii epice în jurul Petrei
Maier) – e un adevărat „roman total“, adică
un roman psihologic, politic, social, simbo-
lic, istoric, în multe privinţe realist, centrat
pe realitatea obscenă a paranoiei politice a
regimurilor totalitare est‑europene din a
doua jumătate a secolului trecut. Un roman
care capătă şi trăsăturile unui roman de dra-
goste, unde eternul şi contingentul, empiri-
cul şi transcendentalul, finitul şi infinitul se
împletesc inextricabil, într‑o asemenea mă-
sură încât se confundă, devin parodie unul
pentru celălalt.
Cum şi‑a putut da seama cititorul după
parcurgerea întregului roman, începutul
Supunerii pare incert, incomprehensibil în
mod imediat, deoarece pe scenă sunt pre-
zentate, alături de elemente disparate de
cronică, personaje despre care nu se ştie ab-
solut nimic. Doar în après‑coup‑ul lecturii
integrale a romanului Supunerea va fi citito-
rul în stare să găsească o „logică“ singulară a
tuturor evenimentelor istorice şi narative ce
indică posibilele linii de rupere a cercului
magic a paranoiei politice comune tuturor
sistemelor totalitare, în speţă a celui stalinist
din România. Cu alte cuvinte, cititorul va fi
în stare să reunească toate elementele puzz-
le‑ului format de bogata intrigă romanescă
şi să dea consistenţă unor „semnificanţi“
care la început par enigmatici.
Un spaţiu larg e acordat personajului
Petrei Maier, protagonista romanului, care a
fost deportată în Gulag sub acuzaţia că şi‑a
ascuns cu bună ştiinţă originile străine în
faţa autorităţilor, declarând că se cheamă
Maier în loc de Mayer. Petra Maier e victima
inocentă a complotului paranoic care defor-
mează planul realităţii şi te împiedică să
crezi ce vezi în faţa ochilor. Imaginarul pa-
ranoic foloseşte un model care îşi menţine
mereu aceeaşi structură. Când societatea e
în criză, simte nevoia să găsească pe cineva
căruia să‑i atribuie propria neputinţă, pe ci-
neva pe care să se răzbune pentru propriile
frustrări, aruncând asupra altora vina pen-
tru toate relele. Discursul paranoic cultivă o
formă de nebunie lucidă, îşi articulează
propriile raţionamente pe o bază de pornire
delirantă, iar pe planul istoric şi politic are
necesitatea să găsească un inamic concret,
alimentând rasismul, generând un răspuns
agresiv contra fobiei de presupusa încercuire
din partea inamicilor. În relaţie cu discursul
paranoic, Petra Maier reprezintă figura Ce-
luilalt feminin asupra căreia e descărcată vi-
olenţa, ostilitatea, dispreţul, amestecate însă
cu o atracţie morbidă de nemărturisit.
Ca să poată supravieţui în cercul magic
al comunităţii paranoice, Petra Maier se
supune, de fapt, dorinţei Celuilalt, aderând
simulat – adică în modalitatea travestirii
sau a interiorităţii celei mai profunde, în
jocul adevărului şi aparenţei – la semnele
socialului şi ideologicului, cu un confor-
mism aproape total, ştiind prea bine că din
cauza numelui străin e socotită „duşman al
poporului“ ce coagulează în sine tot Răul.
Prin urmare, în timpul regimului comu-
nist, Petra se supune dorinţei de putere a
Celuilalt paranoic ascunzându‑şi frumuse-
ţea, trăind ca o fantasmă, o pată spectrală
ce se pomeneşte dispersată în ungherele
strâmte ale domeniului social:
„Se îmbrăca cenuşiu încât nici nu‑ţi dădeai
seama dacă ocupa cu adevărat un loc în spa-
ţiu. Avea o voce ştearsă şi nimeni n‑a auzit‑o
cerând ceva şi nici nu spunea vreun cuvânt
care să conteze. Când mergea, aerul rămânea
încremenit şi nu se auzea nici un foşnet, nici
un târşâit de paşi, nici bocănitul tocurilor,
sunete care le fac pe femei inconfundabile.
Umbla cu un şal mare negru aşa încât nu‑i
vedeai niciodată privirea“.
În capitolul al xiii‑lea, naratorul spune că,
în realitate, Petra Maier „nu exista“:
„Petra Maier era ceva ce nu exista. Oricât
s‑ar fi străduit n‑ar fi reuşit în viaţa lui să‑şi
închipuie că o astfel de persoană există în
Republica Populară Română. Practic, Petra
Maier nu exista“.
După cum subliniază pe
bună dreptate Irma Ca-
rannante, Petra Maier nu
exista în realitate pentru
că ea era întruparea Rea-
lului pulsiunii, adică re-
prezenta ceea ce discursul
paranoic, aderând perfect
la imagini ideologice sau
la stereotipuri simbolice
(cele care definesc, de
fapt, un grup identitar), încearcă să expul-
zeze cu orice preţ. Din acest punct de vede-
re, Petra Maier e Celălalt feminin prin anto-
nomasie, e una din multele căi de fugă
isterice din cercul paranoic, reprezintă, în
sens psihanalitic, nucleul negativ al subiec-
tivităţii, o reprezentare insuportabilă pen-
tru paranoic şi care din acest motiv e res-
pinsă, expulzată. Petra Maier întrupează un
„Lucru“ care nu există, imposibil, dar real,
atât extern cât şi intern, o extimité, cum ar
zice Lacan, a unui Real inasimilabil, dar şi
imposibil de exclus, întrucât e intrinsec le-
gat de interioritatea subiectului.
Aspectul pe care trebuie să‑l înţelegem
în Supunerea – şi pe care discursul paranoic
nu‑l va admite niciodată, fiind lipsit de in-
conştient – este că negativitatea e internă
oricărei identităţi şi reprezintă însăşi forma
libertăţii care există pentru că societatea nu
reuşeşte să se constituie ca ordine structu-
ral obiectivă fără discontinuităţi şi imper-
fecţiuni. Petra Maier reprezintă linia de
fractură internă şi constitutivă a paranoiei,
reprezintă antagonismul structural al co-
munităţii şi a înseşi legăturii sociale, un
antagonism esenţial pe care stilul paranoic
încearcă zadarnic să‑l înlăture ori să‑l elimi-
ne violent în exterior.
Din această perspectivă, istorisirea Pe-
trei Maier e în primul rând o lecţie de ade-
văr care nu se lasă înfrânt nici de minciuna
generalizată, nici de delaţiunea organizată
de factură stalinistă. Romanul lui Uricaru
se încheie emblematic cu sentinţa: „ Asta
era, nu trebuie să i te împotriveşti. Dar asta
nu înseamnă să‑l şi iei în seamă“.
Se impune să amintim că aceste două
cărţi, extraordinare şi problematice totoda-
tă, traduse şi îngrijite magistral de Irma
Carannante şi prezentate în luna mai la
Salonul Internaţional de Carte de la Tori-
no, ar fi rămas necunoscute publicului ita-
lian fără sprijinul financiar esenţial al Insti-
tutului Cultural Român acordat în cadrul
Programului tps.
n
Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 25
 Cioran în Japonia
Ciprian Vălcan în dialog cu Ko Iwatsu

Ko Iwatsu s-a născut la Tondabayashi (Osaka) în 1975. Profesor la Universitatea din Kanazawa,
Japonia. A susţinut în 2007, la Universitatea Sorbona din Paris, teza de doctorat în literatură
comparată: Mythes, roman, imaginaire de l’eau: Fukunaga Takehiko et la littérature française (coor-
donator Pierre Brunel). Articolul său, Insula morţilor, a apărut în Le Comparatisme comme appro‑
che critique, vol. II (ed. Anne Tomiche, Classiques Garnier). A publicat şi studii despre Benjamin
Fondane şi Ilarie Voronca. A tradus în japoneză Kimchi de Ook Chung, Promisiunea zorilor de
Romain Gary, Proust contra decăderii de Joseph Czapski. (C.)

României, a fost publicată în 2013. Nu este Shin’en no kagi (préface à Joseph de Mais‑
Ciprian Vălcan: Cum aţi ajuns să cunoaş‑
niciodată la modă, niciodată uitat. Chiar tre, Valéry face à ses idoles), tradusă de Yû
teţi opera lui Cioran?
dacă este bine citit, există încă foarte puţină Kanai et Kaoru Oikawa, Kokubunsha,
cercetare academică în japoneză despre 1977, tom v dinOpere alese de Cioran.
Ko Iwatsu: Am cunoscut destul de repede
acest filosof. Ashikizôbutsushu (Le Mauvais Démi-
numele lui Cioran, deoarece există tradu- urge), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku
Iată lista completă a traducerilor sale în
ceri în bibliotecă. Chiar dacă nu le citisem. limba japoneză. Toate au fost traduse din Shuppankyoku, 1984.
Într-o zi, am citit poemele lui Benjamin versiunile franceze: Yotsuzaki no kei (Écartèlement), tradusă
Fondane, care m-au emoţionat foarte mult, Rekishi to yûtopia (Histoire et Utopie), tra- de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppan-
şi am descoperit un eseu minunat al lui dusă de Yûkô Deguchi (1928-2015), prefaţă kyoku, 1986.
Cioran despre acesta, în Exerciţii de admira‑ de autor pentru ediţia japoneză, Kinoku- Omâju no kokoromi (Exercices
ţie. Însă, aceasta este o abordare destul de niya-shoten, 1967, reeditată, traducere corec- d’admiration), tradusă de Yû Kanai, Hôsei
specială în Japonia, deoarece nu există încă tată de acelaşi traducător, tom iv din Opere Daigaku Shuppankyoku, 1988.
o traducere a lui Fondane. alese de Cioran, Kokubunsha, 2004. Namida to seija (Des larmes et des saints),
Hôkaigairon (Précis de décomposition), tradusă de Yû Kanai, Kinokuniya-shoten,
C.V.: Ce aspecte ale operei lui Cioran v-au tradusă de Tadao Arita (1928-2012), prefa- 1990.
atras atenţia la o primă lectură şi pe care din‑ Zetsubô no kiwami de (Sur
tre acestea le socotiţi importante les cimes du désespoir), tradusă
şi astăzi? de Yû Kanai, Kinokuniya-
shoten, 1991.
K.I.: Mi-e greu să răspund, Shisô no tasogare (Le
pentru că eu încă citesc foarte Crépuscule des pensées), tradusă
puţine lucruri despre el. La de Yû Kanai, Kinokuniya-
prima lectură, aforismele sale shoten, 1993.
îmi lasă impresia unui poet, Kokuhaku to juso (Aveux et
mai degrabă decât a unui filo- Anathèmes), tradusă de Yûkô
sof, care pune la îndoială orice Deguchi, Kinokuniya-shoten,
gândire sistematică. Ceea ce 1994.
este important la Cioran, cred Giman no sho (Le Livre des
eu, este că argumentul său, leurres), tradusă de Yû Kanai,
paradoxal şi uneori împins la Hôsei Daigaku Shuppan-
extrem, ne obligă să gândim. kyoku, 1996.
Nu primim o gândire prestabi- Haisha no kitôsho (Bréviaire
lită, ca un elev, ci suntem faţă des vaincus), tradusă de Yû
în faţă cu o gândire în plină Kanai, Hôsei Daigaku
desfăşurare. Nu este o gândire Shuppankyoku, 1996.
disperată, ci una desperantă. Ôgonjidai (L’Âge d’or), ex-
Ura lui faţă de progres sau tras din Istorie şi Utopie, tradu-
utopie pare să reflecte dorinţa să de Yûkô Deguchi, reluată
sa de-a fi liber de orice fata- în Sekaibungaku no furontyia
lism. De fapt, nu prea ştiu ...  4: Nosutarujia (Frontières de la
littérature mondiale 4: Nostal‑
C.V.: Consideraţi corectă opi‑ • Cioran, 1989 la Dieppe. Foto: Irmeli Jung. gie), texte reunite de Ryûta
nia exegeţilor care îl consideră Imafuku, Mitsuyoshi Numa-
pe Cioran principalul succesor al lui Nietzsche ţă de autor pentru ediţia japoneză, Koku- no, Inuhiko Yomota, Iwanami Shoten,
în secolul xx? bunsha, 1975, tom i din Opere alese de 1996.
Cioran. Shiorantaidanshû (Entretiens), tradusă
K.I.: Constatăm că în spatele exprimărilor Jitsuzon no yûwaku (La Tentation d’exister), de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppan-
sale scurte, domină toată filosofia europea- tradusă de Chiaki Shinoda (1943-), kyoku, 1998.
nă. De aceea, cred eu, vorbim despre un Kokubunsha, 1975, tom iii din Opere alese Kaie (Cahiers, 1957-1972),  tradusă de
Nietzsche. Dar nu cred că Cioran caută să de Cioran. Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku,
strălucească ca Nietzche. Simt o oarecare Kujû no sandanronpô (Syllogismes de 2006.
oboseală la Cioran, ceea ce îi dă un farmec l’amertume), tradusă de Kaoru Oikawa Rûmania no henyô (Transfiguration de la
aparte. (1932-), Kokubunsha, 1976, tom ii din Roumanie), tradusă de Yû Kanai, Hôsei
Opere alese de Cioran. Daigaku Shuppankyoku, 2013.
C.V.: Care este receptarea operei lui Cioran Jikan e no shittui (La Chute dans le tem‑ n
în Japonia de astăzi? ps), tradusă de Yû Kanai (1934-),  Koku- Traducere din limba franceză
bunsha, 1976, tom iv din Opere alese de de Luiza Caraivan
K.I.: Cărţile lui Cioran sunt traduse con- Cioran.
stant din franceză în japoneză. Prima tradu- Seitan no saiyaku (De l’inconvénient
cere, Istorie şi utopie, datează din 1967. Cea d’être né), tradusă de Yûkô Deguchi, Ki-
mai recentă traducere, Schimbarea la faţă a nokuniya-shoten, 1976.

26 • APOSTROF

Poemele
întâmplărilor zilnice
Constantin Cubleşan
C u un rar apetit al dialo-
gurilor, Eugen Uricaru
scrie o poezie polemică, cu
nedisimulată tentă pamfle-
tară, având un „stil colocvi-
al“, cum îl recomandă Ioan
Holban în Cuvântul însoţi‑
tor al volumului Despre ce
vorbim? (Iaşi: Junimea, Co-
lecţia Atrium, 2018), abor-
dând o tematică diversă a
stărilor emoţionale curente, în faţa provocări-
lor mai tuturor evenimentelor majore din soci-
etatea noastră actuală, totul din perspectiva
unui moralizator autentic: „– Vei fi liber! –
mi‑au spus/ Şi ţie ţi‑au spus – ca pasărea ceru-
lui –/ – Vă dăruim libertatea – ne‑au spus./ Şi
nimeni nu ştia ce înseamnă asta./ Am fost feri-
ciţi, ne‑am îmbătat de/ Câteva ori pe zi. N‑am
avut somn./ Ne uitam unii la alţii şi nu ne/
Venea să credem. Toţi eram buni,/ Nimeni nu
era vinovat/ Nu chiar toţi. Câţiva muriseră.
Nu ştiam atunci/ Că doar ei erau liberi, ca pă-
sările cerului./Doar păsările cerului pot fi uci-
se/ Fără teamă de pedeapsă. Pe ele/ Nu le ocro-
teşte nimeni şi nimic./ Sunteţi liberi – ne‑au
spus. Şi ne‑au făcut/ Mare plăcere, atunci. Am
fost chiar fericiţi./ Liberi sunt doar cei care nu
mai sunt./ Altfel nimic nu are sens, acum/
Când totul are un preţ“ (Libertatea). Discursul
liric e tensionat, dramatic, fiecare poem
(aproape toate) debutează cu câte un dialog
interogativ, în faţa unui interlocutor nominali-
zat oarecum generic, dar în răspunsul căruia
se regăsesc formulate, în formă alegorică (pre-
cum în fabulele clasice), răspunsurile esenţiale
pentru atitudinile esenţiale ale indivizilor
(„– Fii atent puiule, pe unde calci –/ i‑a spus
mama, cea mai bună mamă din lume“ – Ghea‑
ţă subţire; „– Eşti norocos – i‑a spus, bătându‑l
pe umăr,/ – Un general fără armată, asta eşti.
Mare baftă!/ Altfel ar fi trebuit/ Să te îngrijeşti
de toţi soldaţii tăi“ – Un om norocos; „– Cine
m‑a furat, cine mi‑a luat/ Cine mi‑a tăiat, cine
m‑a bătut, cine/ M‑a scuipat, cine m‑a împuş-
cat?// – Cum cine, zice vecinul,/ Privind prin-
tre gene, – Frate‑tău/ Că‑i mai mare, şi‑i al
tău“ – În familie, cum s‑ar zice etc.). Poemele au
verbul crispat; e o tristeţe subsumată fiecărei
rostiri, ca într‑o evaluare a depresiilor ce apasă
intimitatea fiecăruia dintre cei care, sau pen-
tru care, se expun cu cinism sentimentele (ati-
tudinile) la vedere, ei alcătuind „o lume de
umbre, fără umbră“ (În timp ce tu visai), dar
autentică în totul. Astfel, poetul e un rezoner,
un observator, un comentator al detaliilor de-
loc nesemnificative dintr‑o viaţă marcată de
incertitudinea angajamentelor ca şi a partici-
părilor la cursul evenimenţial: „ Ai grijă de ti-
ne – i‑am spus/ Şi nu ştiam ce spun./ Cine ve-
ghează, pe cine?/ Cine, de cine se teme?/ ‑ Te
va durea – i‑am spus/ Şi nu ştiam ce spun./
Nimeni nu ştie cum doare./ Nimeni nu ştie cât
doare“ (O întâlnire).
Poemele au, de fiecare dată, o insinuată
(dar şi evidentă) tramă epică, dezvoltând o
naraţiune pe un filon al afectivităţii participa-
tive, în care autorul se implică dezinvolt, poe-
tizând oarecum din interiorul intrigii acţiunii
propuse, asumându‑şi condiţia unui investiga-
tor de formaţie sociolog: „Ah, ce s‑au mai
bucurat vecinii,/ Când ne‑am dat foc la casă./
Acoperişul ardea într‑o pălălaie/ Splendidă./
Straşnic s‑au mai bucurat apoi/ Când ei au re-
uşit/ Să ne otrăvească toţi câinii. Veselia/ A
fost mare când ne‑au murit capra/ Şi vaca. Po-
rumbul l‑au furat/ Ziua, în amiaza mare./
După toate acestea,/ Ne‑am gândit că e rândul
nostru/ Să petrecem./ Le‑am descăpăţânat
toate orătăniile/ Şi ca să fie distracţia comple-
tă/ Le‑am spurcat fântâna. Din casa lor/ N‑a
mai rămas/ Piatră pe piatră“ ş.a.m.d. (La noi,
în Balcani). E, de fiecare dată, concluzivă, o
morală semnificativă în plan social, pentru
actualitatea în care trăiesc personajele (soresci-
ene, e de părere Ion Holban), multiplele euri
ce‑şi dublează personalitatea cu aceea a auto-
rului însuşi. Tocmai de aceea, poemele au un
caracter confesiv, mărturisitor în faţa unui
timp, posibil, viitor, explicitând starea de spirit
actuală, o stare de facto a individului în con-
junctura imediată a ambianţei istorice în care
trăieşte: „Brusc, viaţa s‑a schimbat,/ A devenit
o mănuşă/ Întoarsă pe dos./ Nu suntem mai
fericiţi/ Dar suntem mai furioşi./ Nu ne mai
respectăm/ şi nici nu ne mai plângem morţii,/
Poate pe ai altora. Că aşa se cuvine“ (xxx,
Brusc, viaţa…).
Mărturisirea de credinţă (disimulată) a po-
etului, ce conţine, parabolic, o veritabilă artă
poetică, programul creaţiei, la drept vorbind,
este dezvoltată, tot aşa, sub forma unor poveţe
părinteşti etalate cu didactica unui decalog al
tuturor îndreptărilor necesare pentru un des-
pot stăpânitor de lume, ce nu trebuie confun-
dat însă cu un creator liber, ca în aceste Sfaturi
pentru păsărar: „Nu te înduioşa. Nici nu‑ţi va fi
foarte greu./ La început, da, la început, prima
pasăre a fost/ Chiar sufletul tău./ Când a vrut
să zboare, înspăimântat,/ Laţul, gâtul subţire,
palpitând, l‑a tăiat./ Tu ai tras de un capăt, cu
propria‑ţi mână./ Nu căuta prea mult. Prinde
tot ce ţi‑e la‑ndemână./ Poţi folosi seminţe
mincinoase, fluieră încet şi/ neîntrerupt./ Te
vor crede, auzind un cântec vechi, cunoscut./
Plasele mari sunt pentru stoluri./ Stolurile n‑au
cap, nici coadă, sunt alcătuite din goluri./
Zboară aiurea, fără să ştie/ Şi aripile lor scot un
sunet înăbuşit, de hârtie/ Întinde cu grijă plase-
le, de cu noapte./ Fă‑o singur, în tăcere. O
vreme se vor zbate./ Apoi, se vor linişti. Se vor
pierde fără urmă, fără ecou (…) Fă‑ţi rost de
cuşti cu zăbrele, de colivii./ Pot fi din fier rugi-
nit, aurii, argintii./ Fă‑le să cânte înăuntru,
acesta ţi‑e harul./ Să le înveţi că sunt păsări de
prins./ Iar tu, păsărarul“.
Prozator de forţă, constructor de cicluri
romaneşti în care istoria contemporană se ve-
de prin lentila unui cititor de destine umane
proiectate pe canavaua unor parabolice ima-
gini sociale groteşti, mistificate politic, destine
tragice în expresia lor existenţială, Eugen Uri-
caru păstrează în lirica sa aceeaşi viziune pole-
mică asupra lumii noastre de azi, scriind poe-
me cu substrat moral prin excelenţă, ce se
adaugă rapsodic unele altora într‑un ciclu de
proporţii, vorbind cinic despre „soarta nea-
mului nostru“ care e „orice altceva decât pare“;
o poezie ce ar putea fi diagnosticată ca fatalistă
dacă nu ar rezona, prin toate fibrele ei emoţio-
nale, cu realitatea dramatică a întâmplărilor
zilnice.
n
Istoria evreilor
din România
Cristian Vasile
D acă apelăm la Biblio-
grafia istorică a Ro-
mâniei, la bibliografiile
specializate şi la diversele
baze de date ale biblioteci-
lor, vom observa că într‑o
proporţie importantă, cel
puţin pentru o perioadă
(anii 1990), lucrările isto-
riografice care tratează
problematica istoriei inter-
belice a comunităţii evreieşti aparţin fie inte-
lectualilor de origine evreiască, fie cercetăto-
rilor afiliaţi Centrului pentru Studierea
Istoriei Evreilor din România (csier)/Federa-
ţiei Comunităţilor Evreieşti din România
(fcer), ceea ce spune foarte mult despre reti-
cenţa istoricilor români din spaţiul universi-
tar şi academic mainstream faţă de acest su-
biect. Evident, nu am inclus aici şi producţiile
cu pretenţii academice, dar care se dovedesc a
fi de popularizare, vădind amatorism sau pe
cele care alunecă de‑a dreptul spre naţiona-
lism şi antisemitism.
Totuşi, atunci când istorici cu mare influ-
enţă chiar au scris despre istoria comunităţii
evreieşti, măcar tangenţial, au făcut‑o la mo-
dul militant, în numele unui soi de patriotism
istoriografic eronat înţeles, criticând aspru –
de exemplu – tratatul minorităţilor de la fine-
le lui 1919, document internaţional care ga-
ranta inclusiv respectarea drepturilor evreilor
din România întregită. Simptomatică la acest
tip de intervenţie este ignorarea deceniilor de
discriminare faţă de evrei (între 1866 şi
1919), ceea ce nu recomanda autorităţile ro-
mâne drept un partener care să fie crezut pe
cuvânt în relaţiile internaţionale în privinţa
respectării drepturilor minoritare. Unii ob-
servatori independenţi ai acestui fenomen au
pus în context acest gen de poziţie istoriogra-
fică, perfect convergentă cu un tip de naţio-
nalism îndreptat mai ales contra instituţiilor
Uniunii Europene. Pentru unii istorici de
după 1990, rezistenţa de atunci, de la 1919, a
lui Ion I.C. Brătianu şi a altora, a fost şi este
perfect opozabilă „ploconirii“ României în
procesul de aderare la ue/nato şi, ulterior, de
integrare în cele două organisme internaţio-
nale (v. cazul lui Ioan Scurtu).
Treptat, mai ales după 2004 – anul în care
Comisia Internaţională pentru Studierea Ho-
locaustului în România şi‑a făcut cunoscute
concluziile prin raportul final – situaţia istori-
ografică a cunoscut schimbări importante.
Au apărut instituţii noi, cu echipe de cerceta-
re, periodice academice (Holocaust. Studii şi
Cercetări; Caietele Institutului Naţional pen‑
tru Studierea Holocaustului în România; Re‑
vista de Istorie a Evreilor din România), instru-
mente de lucru, ediţii de documente şi lucrări
de interpretare sau monografii indispensabile
privind istoria comunităţii evreieşti din Ro-
mânia. Anul 2004 nu a însemnat doar o
scoatere la lumină a unei istorii ruşinoase, de

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 27
 mai recent), ci şi pentru completarea istoriei
implicare oficială românească în crime contra
umanităţii, ci şi o condamnare explicită a
antisemitismului, a fascismelor autohtone,
precum şi a mişcărilor şi regimurilor prona-
ziste (legionarism, cuzism, antonescianism).
A fost o radicală despărţire de trecut, la nivel
oficial, aruncând treptat atât negaţionismul,
cât şi naţionalismul istoriografic într‑o zonă
marginală sau, oricum, mai puţin influentă.
A fost un moment prielnic şi pentru o
ruptură istoriografică şi generaţională. O ge-
neraţie de tineri cercetători a fost încurajată,
în timp ce vechii profesori – care păstrau o
ambiguitate morală sau aveau de‑a dreptul o
orientare naţionalistă – au pierdut teren. În
această tendinţă se înscrie şi apariţia recentă a
volumului coordonat de Anca Filipovici şi
Attila Gidó, intitulat Trecutul prezent. Evreii
din România: istorie, memorie, reprezentare, cu
o prefaţă de Lucian Nastasă‑Kovács, Cluj
Napoca: Institutul pentru Studierea Proble-
melor Minorităţilor Naţionale, 2018, 279 p.
– care a strâns contribuţii datorate în mare
parte unor cercetători consacraţi: Ladislau
Gyémant, Carol Iancu, Camelia Maria Cră-
ciun, Zoltán Tibori Szabó, Lya Benjamin,
Anca Tudorancea (Ciuciu), Natalia Lazăr,
Liviu Rotman, Michael Shafir, Alexandru
Florian, Diana Dumitru. Toţi aceşti autori
menţionaţi au una sau mai multe lucrări deja
publicate, iar contribuţiile lor reunite de către
cei doi editori se circumscriu unor teme deja
abordate sau care, oricum, le sunt familiare:
evoluţia demografică a populaţiei evreieşti şi
istoria evreilor până la crearea României Ma-
ri (Ladislau Gyémánt); evreii în România in-
terbelică (Carol Iancu); intelectualitatea
evreiască de limbă română în anii 1930 şi
dezbaterile privind chestiunea identitară (Ca-
melia Crăciun); evreii din Transilvania de
nord şi drama Holocaustului (Zoltán Tibori
Szabó); politica antievreiască a regimului
Antonescu, cu referire la evreii din Vechiul
Regat şi Sudul Transilvaniei (Lya Benjamin);
reprezentarea Holocaustului prin imagine şi
codurile vizuale, cu accent asupra anului
1941 (Anca Tudorancea); evreii din România
în perioada comunistă (Natalia Lazăr); viaţa
evreiască în perioada postcomunistă (Liviu
Rotman); antisemitismul şi negaţionismul
post‑1989 (Michael Shafir); memoria publică
a Holocaustului în postcomunism (Alexan-
dru Florian); şi, în fine, atitudinile faţă de
evreii din Basarabia şi Transnistria în perioa-
da 1941‑1944, reflectate în relatări ale supra-
vieţuitorilor (Diana Dumitru). De altfel,
foarte recent a apărut şi cartea solid docu-
mentată a Dianei Dumitru, intitulată Vecini
în vremuri de restrişte: Stat, antisemitism şi
Holocaust în Basarabia şi Transnistria, tradu-
cere din engleză de Miruna Andriescu, Iaşi:
Polirom, 2019.
Aşadar, cum o arată şi tematica celor 12
capitole, volumul îşi propune să urmărească
parcursul istoric al comunităţii evreieşti din
spaţiul românesc prin surprinderea unor fe-
nomene esenţiale cu mare impact şi asupra
vieţii minoritare: discriminarea, emancipa-
rea, naţionalismul majoritar, marginalizarea,
antisemitismul modern, Holocaustul, conse-
cinţele impunerii comunismului asupra vieţii
comunitare etc. În general, textele tratează
situaţia evreilor din provinciile istorice (deşi
Bucovina pare un pic neglijată), propunân-
du‑şi să fie un ghid util atât pentru cercetăto-
rul profesionist, cât şi pentru un public mai
larg. Rezultatul a fost o sinteză istorică despre
destinul minorităţii evreieşti din spaţiul ro-
mânesc, chiar dacă perfectibilă.
Volumul nu este relevant doar pentru ne-
cesara reconstrucţie istoriografică a trecutu-
lui comunităţii evreieşti (mai îndepărtat şi
28 • APOSTROF
culturale, politice şi sociale a spaţiului româ-
nesc în general: scriind despre aculturarea,
integrarea şi asimilarea intelectualităţii evre-
ieşti interbelice, Camelia M. Crăciun recon-
stituie inclusiv momente din istoria presei
anilor 1930 şi oferă detalii semnificative des-
pre diverse personalităţi (N.D. Cocea) şi re-
viste (Facla) (pp. 71‑81); vorbind despre anti-
semitismul şi negaţionismul postdecembrist,
Michael Shafir urmăreşte inclusiv reziduurile
naţionaliste ale comunismului xenofob, concept
la forjarea căruia a contribuit decisiv. Unele
afirmaţii – mai ales cele despre antisemitis-
mul neintenţionat (pp. 200 şi urm.) – vor
stârni probabil polemici şi controverse.
Dincolo de aceasta, volumul oferă şi o
imagine nuanţată în legătură cu extrem de di-
versa comunitate evreiască din spaţiul româ-
nesc, minoritate care a avut trăsături specifice
în fiecare provincie istorică; astfel, în cartea
editată de Anca Filipovici şi Attila Gidó citito-
rul este familiarizat cu ideea esenţială că nu
este vorba despre o comunitate evreiască omo-
genă, orice judecată simplificatoare fiind ex-
clusă. Nu putem decât să sperăm că astfel de
iniţiative editoriale se vor înmulţi, cuprinzând
şi alte minorităţi etnice sau confesionale, şi că
distribuţia acestor producţii de carte va fi cât
mai extinsă.
n pre Rimbaud (pe care nu a mai finalizat‑o),
Note despre
sociologia grupului
Dan Gulea
S
ecolul care s‑a scurs
de la apariţia revistei
Sburătorul în aprilie 1919,
de la înfiinţarea cenaclului
în decembrie 1918, aduce
prilejul unor (re)evaluări
ale rolului pe care criticul
şi cenaclul le‑au jucat în li-
teratura noastră; este cazul
cercetării semnate de Ligia
Tudurachi, Grup sburător.
Trăitul şi scrisul împreună în cenaclul lui E. Lo‑
vinescu (cu o postfaţă de Angelo Mitchievici,
Timişoara: Editura Universităţii de Vest,
2019, 456 p.), dar şi al apariţiei unor docu-
mente, precum scrisori ale criticului către
Vladimir Streinu – publicate în recentul nu-
măr al revistei Manuscriptum, în editarea Mi-
haelei Stanciu.
Volumul Ligiei Tudurachi este o cercetare
de tip sociologic, de şcoală bourdieusiană,
urmărind, pe baza unei bibliografii inspirate
în special din cercetarea franceză a cenacluri-
lor, precum şi a unei ample memorialistici,
specifică sburătorismului, constituirea şi
funcţionarea grupului literar. Sunt analizate
bunurile şi elementele simbolice ale cenaclu-
lui, cu o pasiune deosebită a detaliului; asis-
tăm astfel la inventarul unor obiecte‑fetiş, al
mobilierului şi vecinătăţii, cu accederi şi ritu-
aluri, pentru o recompunere a atmosferei.
Modelul principal: viaţa literară franceză de
secol xix, aşa cum reiese din cercetări recente.
Principalul merit este decriptarea unei subtile
reţele de identităţi literare, de comparaţii cu
viaţa reală, de identificare a unor modele, din
întreaga literatură a cenaclului; este impresio-
nantă baza de date a autoarei, care face asoci-
aţii, stabileşte asemănări şi deosebiri între
scene şi personaje din literatura unor Horten-
sia Papadat‑Bengescu, Camil Petrescu – dar şi
Ury Benador, Dan Petraşincu, Sanda Movilă,
Cella Delavrancea, Victor Eftimiu – şi lista ar
putea continua.
Ansamblul relaţiilor se construieşte astfel
studiind trei mari caracteristici: viaţa (capito-
le dedicate ritualului lecturii, ambianţei sau
convieţuirii), comunitatea (conştiinţa de
grup, prieteniile, iubirile) şi literatura cercu-
lui (alegerea unor pseudonime, evoluţia către
o teorie şi o literatură colectivă).
Elaborată începând cu 2011, lucrarea Li-
giei Tudurachi este cea de‑a doua sa carte,
după o deosebită teză de doctorat consacrată
literaturii lovinesciene, Cuvintele care ucid.
Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu
(2010), consacrată performativului din taxo-
nomiile Austin‑Searle. În continuarea aceste-
ia este scris şi capitolul „Teoria de uz comun“
din actualul volum, bazat pe lecturile critice
comune, în centrul cărora se află Jean
Paulhan de la Nouvelle Revue Française, cu o
teorie a sugestiei citită şi discutată adesea în
cenaclu.
Acestui volum i se adaugă tipuri de lec-
turi, schimburi de informaţii literare ce pot fi
citite, în acest an omagial din care Lovinescu
a fost mai degrabă absent, în cele patru inedi-
te, scrisori către Vladimir Streinu, publicate
recent în Manuscriptum, din 1926‑1927. Poe-
tul Streinu se afla la Paris pentru o teză des-
în această corespondenţă afirmându‑se, în
primul rând, criticul Streinu, în detrimentul
poetului – şi conturându‑se, în fond, un cerc
de critică, alături de alte personaje ale cores-
pondenţei, precum Pompiliu Constantinescu
(„e foarte fidel şi ne înţelegem de minune“) şi
G. Călinescu („o forţă critică în care îmi pun
speranţă“, de o „ambiţie cezariană“).
În cercetarea Ligiei Tudurachi există şi o
serie de inconsecvenţe; „Sburătorul“ a fost un
grup care a însemnat o etapă distinctă în
viaţa şi cariera unor (mari) autori; după des-
părţirea de lumea lui E. Lovinescu, Rebreanu
este cel mai adesea reţinut, Camil Petrescu
mai degrabă virulent, Ion Barbu distant. În
aceste circumstanţe, invocarea unor contri-
buţii teoretice ale lui Ion Vinea, la nivelul lui
1943 (când cunoscutul avangardist era în
subordinea lui Pamfil Şeicaru, la Evenimentul
zilei), despre „forţa de sugestie“, nu este în
măsură să convingă. Vinea a avut relaţii mai
degrabă de rivalitate cu mentorul cenaclului.
Director al primei noastre reviste de avangar-
dă, Contimporanul (1922‑1932), al cotidia-
nului Facla (între 1930‑1940), Vinea era
profund implicat în jurnalistică, găsind o
posibilitate de manifestare în anii de dictatu-
ră la ziarul lui Şeicaru – navigând aşadar pe
alte orbite faţă de teoria sugestiei pe care o
exprimă La double fonction du langage a lui
Paulhan, elaborată în anii 1920.
Capitolul despre evreitate lărgeşte în
mod artificial numărul scriitorilor semiţi,
pe baza unei ecuaţii ce are la bază mişcarea
de avangardă – fenomen considerat indisolu-
bil legat de evreitate. Astfel, Ligia Tudurachi
îi numără aici şi pe Ştefan Roll (alias Gheor-
ghe Dinu, de origine bulgară, bun cunoscă-
tor al literaturii de la sud de Dunăre), pe Ion
Vinea (grecul Iovanaki era născut pe la
Giurgiu); pe de altă parte, H[aimoviciu]
Bonciu este numit permanent „Horia“.
Tot la elemente de precizie istorico‑litera-
ră, poate fi numită misterioasa Dida de care
fac vorbire Agendele; ea nu este vreo iubire a
criticului, ci actriţa Dida Solomon‑Calli-
machi, protagonistă, printre altele, a unui
episod ce a suscitat multă emoţie, fiind ares-
tată, împreună cu soţul ei, Scarlat Callimachi,
cel poreclit „Prinţul Roşu“ pentru că vlăsta-
rul de familie domnitoare era un fervent co-
munist – chiar în apartamentul lui Lovinescu.
 Cercetarea, preocupată în mod special de
epocă şi de circumstanţe, lasă în afară un
context şi poate o cauzalitate, principala con-
secinţă fiind extragerea cenaclului din an-
samblul preocupărilor criticului, precum fa-
milia (extinsă) şi afacerile (business‑urile) ei,
şcoala (liceul), traducerile – şi este firesc să se
întâmple aşa, pentru că este aici o monogra-
fie a grupului Sburătorul, nu a criticului.
Pe de altă parte, o serie de alte contexte ar
fi fost poate necesare atunci când sunt supuse
reconstituirii anumite atitudini şi poziţio-
nări. Astfel, o sociologie a telefonului în lu-
mea lui Lovinescu, ar fi putut fi analizată –
pentru o adecvată corespondenţă şi evoluţie
– de pildă, de la apariţia elementelor de teh-
nologie modernă în lumea lui Caragiale. Şi
unicitatea copilului cenaclului, Monica Lovi-
nescu şi literatura scrisă pentru ea, de ea,
poate fi pusă la îndoială de exemplul Liviei
Maiorescu, care are şi ea o bogată literatură
în centrul căreia se află, de la Amintirile lui
Creangă la poeme de Alecsandri.
Şi Anton Holban, nepot al lui E. Lovi-
nescu, şi romanul său emblematic, Jocurile
Daniei, este discutat la modul abstract, extras
din contextul său, care trebuie formulat ală-
turi de romanele Ambigen de Octav Şuluţiu şi
de Oameni cu joben de Zaharia Stancu – figu-
ra comună fiind Lydia Manolovici / Manoles-
cu, femeia fatală.
Analizând şi certificând orice gest semni-
ficativ din lumea cenaclului, de o atenţie
specială (inclus în capitolul dedicat iubirilor)
este „instrumentul ce mediază un contact fi-
zic“; criticului îi plăcea, conform unor măr-
turii, să citească lungit în pat – acelaşi divan
pe care duminica, la şedinţele cenaclului,
stăteau prezenţele feminine, între care se dis-
tingea „egeria critică“ a „Sburătorului“, Bebs
Delavrancea, cu poziţia ei specială, aşezată
turceşte – după cum o atestă nenumărate
mărturii. Evacuarea divanului aproape ime-
diat după moartea lui Bebs (1937) pune în
suspensie această intimitate „de la distanţă“ a
corpurilor.
Dincolo de aceste tipuri de reglaj, cartea
Ligiei Tudurachi este fascinantă prin descrie-
rea de tip filmic a unei lumi reconstituite cu
acribie; în centrul acţiunii: relansarea cena-
clului prin publicarea volumului de Memorii
ii (1932), când criticul capitalizează principa-
lele inimiciţii tocmai pentru a‑şi fi asigurat o
continuitate a cenaclului şi a grupului său.
Postfaţatorul acestei cărţi, Angelo
Mitchievici, el însuşi membru al cenaclului
„Litere“ al lui Mircea Cărtărescu, din altă
epocă, anii 1990, califică fiecare etapă sem-
nificativă a cenaclului, de la „caracterul disfo-
ric al primei întâlniri“, la codul cultural al
„aerelor de familie“, asigurând o lectură
comprehensivă a operei lui Lovinescu, numit
totuşi, în mod mai degrabă neargumentat, o
prezenţă „discretă“, „spectrală“ în literatura
noastră.
n tecturi delabrate şi destine ofilite, ci ex­clusiv
Un spaţiu al lecturii
Mircea Moţ
C itindu‑i cartea publicată recent la editura
Humanitas, Podul cu vechituri (2019),
trebuie să‑i dai dreptate lui Dan. C. Mihăiles-
cu atunci când se consideră „tot ce poate fi
mai necronicar“ (cineva îl socotea „cel mai
bun cronicar literar contemporan“, cu o for-
mulă „în care amestecă aprecierile critice de
valoare cu publicitatea“). Fără să trădeze con-
diţia cronicii literare şi vocaţia sa de critic,
Dan C. Mihăilescu este mai mult de atât. Ră-
mânând un critic literar, el este în egală mă-
sură eseist şi un fin moralist, este într‑adevăr
digresiv inteligent şi rafinat şi un logoreic,
după cum însuşi se consideră, bine temperat,
care face un admirabil spectacol al ideilor for-
mulate cu o claritate de invidiat. Seriozitatea
lecturii lasă locul unui joc hermeneutic lipsit
de frivolitate, rezultând acele „giumbuşlucu-
rile mele“, caligrafii graţioase şi profunde ca-
re trădează la Dan C. Mihăilescu plăcerea ci-
titului, dar şi autentica vocaţie a scriitorului.
Autorul este un neliniştit căutător prin
vechituri, scormonind convins că, dacă pen-
tru alţii acestea şi‑au pierdut strălucirea, el le
poate da „frumuseţi şi preţuri noi“, printr‑o
lectură/relectură adecvată. Ipostaza sa de
„arheofil“ este semnificativă în acest caz: „În
ce mă priveşte, mă declar mai degrabă arheo-
fil, adică respectuos iubitor al trecutului, ad-
mirator al celor pierdute, cultivator al vechi-
mii în toate cele, de la haine şi mâncare la
obiceiuri, valori morale şi mentalităţi [...] Aşa
am ajuns să idealizez vechimea, identifi-
când­‑o cu valoarea, măreţia, nobleţea, rându-
iala, perenitatea, autenticitatea şi binele“.
Conştient de rolul său, criticul lasă loc „ce-
luilalt“ Dan C. Mihăilescu şi reveriilor sale:
„n­‑am mai scris cu gândul la mulţumirea
scriitorilor recenzaţi, ci pentru plăcerea sau
instruirea cititorilor, la fel cum am preferat să
slujesc reveria omului de litere de a oferi şanse
de evadare cata­lizatoare din smârcurile pre-
zentului, fie şi riscând să fiu acuzat de pase-
ism, idilism, pedantism, patetism şi impre­
sionism“. Scrisul rămâne o modalitate a
scriitorului de a se sustrage constrângerilor
de tot felul:„Mulţi dintre noi îşi exorcizează
decepţiile, deprimismul şi nevrozele generate
de senzaţia inutilităţii prin sport, muzică,
gastronomie, grădinărit, sex, turism cultural,
pescuit sau vânătoare. De ce n‑­ar figura calo-
filia, biblio­f ilia sau însăşi libromania printre
metodele de destrămare a constrângerilor?“.
Podul cu vechituri devine la Dan C. Mihă-
ilescu un simbol (Gaston Bachelard vorbea,
în Poetica spaţiului despre casă, „de la pivniţă
la pod“, scara podului, „mai abruptă, mai
frustă, o urcăm întotdeauna. Ea poartă sem-
nul ascensiunii către cea mai liniştită singură-
tate. Când mă întorc să visez în podurile de
altădată, nu cobor niciodată înapoi“), cu tri-
miteri la specificul lecturii pe care o practică
autorul: „Ce alt simbol ar fi mai nimerit
pentru toate acestea de nu podul plin cu
amintirile familiei, care constituie ceea ce re-
prezintă acoperirea bancară în aur, ca garan-
ţie valorică pentru bietele bancnote şifonate
care circulă pe piaţă? Cum cunosc dintr‑o­
lungă şi amarnică experienţă suspicionita
răuvoitoare şi cârtitoare a scriitorilor, mă gră­
besc să precizez că prin vechituri nu am sub-
înţeles nici­odată ceva sinonim cu edecuri,
ruine, fleacuri ruginite, pagini datate, arhi-
titluri, stiluri, fapte, persoane şi mentalităţi
situate în lumina nobil prăfuită de sub acope-
riş, acolo unde se află depozitate jucăriile
străbunicilor şi micile vestigii ves­timentare
destinate strănepoţilor, binecuvântata fantă
către acel altădată, idealizat irepresibil şi re-
gretat irever­sibil, bovarizat, însă asimilat şi
reprodus prin identificare“. O lectură care, în
substanţa ei, nu poate fi decât admirabilul
jurnal al aceluiaşi arheofil: „Ce veţi auzi în
viitorul apropiat dinspre acest jurnal de arhe-
ofil? Recomandări de lectură dinspre epoca
boierească, reverii de vechi Bucureşti, con-
specte din bucoavne uitate, totul însă cu faţa
către mizeria şi pustiul zilei de acum“.
Subintitulat, totuşi, „cronici“, volumul
conţine într‑adevăr nişte cronici şi nişte lec-
turi ale unor cărţi scoase din simbolicul pod,
recitite însă cu plăcerea de a le savura fineţea
şi de a se bucura de frumuseţea lor. Judecata
de valoare nu lipseşte, dar mai importantă
este plăcerea lecturii, savurată în linişte de
finul degustător care este Dan C. Mihăilescu.
Autorul rezumă cartea, pentru sine, amplifi-
cându‑şi plăcerea şi bucuria lecturii, lipsit de
egoism, dar şi pentru a le împărtăşi celorlalţi
savoarea ei, ademenindu‑i spre un pod ce
adăposteşte, la nivelul de sus al locuirii, nebă-
nuite savori.
Lectura lui Dan C. Mihăilescu, consuma-
tă cu plăcerea finului degustător, este aşadar
o invitaţie a nostalgicului la frumos: „Vă in-
vit, aşadar, cu nostalgie boierească, în podul
meu cu vechituri, luminat de câteva raze de
amurg“.
Atunci când nu scrie despre cărţile citite,
Dan C. Mihăilescu scrie în lumina cărţii, ce-
ea ce nu înseamnă că este un livresc, ci că
poate da o replică unor pagini memorabile
scrise pe o temă generoasă. Citabil este în în-
tregime textul Lumina lină a sărbătorilor de
Crăciun, din care nu lipseşte fiorul literaturii
autentice: „Dacă toamna era dăruită febrilită-
ţii începutului şcolii, cu probatul noii unifor-
me şi ceremonia învelirii manualelor şi caiete-
lor în hârtie albastră, plus garnisirea penarului
cu creioane, gume, ascuţitori şi tocul cu peni-
ţă Redis pentru caligrafie, decembrie venea
cu primele zile de supraveghere obsesivă a
străzii, dintre ferestrele căptuşite cu bureţi
contra gerului, unde stăteam zilnic ore în şir
să‑l văd măcar o dată pe Sf. Nicolae miluin-
du‑mi încălţările cu câte un fular, o pereche
de mănuşi sau şosete, ca premoniţii pentru
căciula şi paltonul rezervate pomului de Cră-
ciun“. În asemenea pagini, intelectualul fin
nu se dezminte, vorbind de simboluri („Toată
simbolistica mitologică şi metafizică a copilu-
lui, din preistorie până la psihanaliză, indife-
rent de geografie, se află întrupată în Ieslea
de la Bethleem“) ori trimiţând la texte de re-
ferinţă.
Există în acest volum pagini în care, în
urma lecturii unei cărţi, Dan. C. Mihăilescu
reface atmosfera epocii cu sentimentul că
trăieşte efectiv, scriind, în contextul respec-
tiv. Autorul citeşte volumul lui Ion Pillat,
Scrisori (1894‑1944), publicat de Doina Uri-
cariu şi, uitând pentru un moment obligaţiile
cronicarului literar, se abandonează cărţii,
pentru a reda convingător atmosfera epocii.
Mai mult, Dan C. Mihăilescu schiţează un
fragment din viaţa lui Ion Pillat, pornind de
la corespondenţa acestuia. Autorul se lasă în
voia cărţii citite şi a reveriei: „Viitorul tradu-
cător al lui Rilke şi Saint John‑Perse, care
coresponda atât de natural cu autori ca Paul
Valéry, pare deja, între 7 şi 17 ani, un adult
perfect dotat pentru călătorii culturale şi
aventuri existenţiale, aplicat responsabil pe
situaţii, personaje şi relaţii umane, nu doar
un scriitor dornic de afirmare, ci aproape un
inspector care ştie să‑şi evalueze colegii şi
profesorii“. Ceea ce scrie despre volumul
menţionat este definitoriu în ultimă instanţă
şi pentru scrisul lui Dan C. Mihăilescu: „Mă
bucur să constat că posteritatea lui Ion Pillat
se arată a fi pe măsura înzestrării sale, deopo-
trivă estetice şi omeneşti“.
Esteticul şi omenescul definesc recentul
volum al lui Dan C. Mihăilescu, un amestec
fin de cărţi şi de viaţă, de viaţă şi cărţi, con-
ştiinţă de critic şi bucuria trăirii nereţinute a
lecturii.
n
Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 29
Melancholy I see you my God – ash, lead and cloud –
coming above me like storm,
The stray wind wipes its cold tears from the mountain of flame, invading it all.
on my window.
It’s raining. I’ll make it to the door. Then
Hazy sadness overcomes me, but all I’ll taste in You the ash of the world.
the pain I feel, I’ll keep Your pattern for ages.
I don’t feel it inside
in my heart
or in my chest, Beginnings
I feel it in the drops of rain.
And grafted on my being the colossal world When each of our blood cells
with all its autumn and the evening becomes a heart,
hurts me like a wound. we’re ill.
Above the mount clouds with heavy udders hover. But only love tries us this way.
And it’s pouring. My blood – a sea without earth.
I’m faceless
Arise above me.
Pan’s Death Hover over my lands,
like the lonesome spirit
III The Shadow above primordial water.
Pan plucks honey
in the shade of a walnut tree. Moonlight Sonata
He’s sad: Beethoven’s Moonlight Sonata
monasteries multiply in the woods, is moon coming down on earth.
and he’s upset by the glimmer of the cross. So we might think, so we might say:
moon passing through the woods
Martins fly around him through lilies and blue dew
and elm leaves conceiving from bitter light
softly chime. and sweat wind
Under the vesper bells Pan’s sad. Ophelia, Margaret, Beatrice.
On the strait path walks the moonlight colored You’re one of the them yourself
shadow a fragment from the Sonata
of Christ. that was never played.

The Dog of Pompeii De profundis

Had seen in Pompeii that Roman dog. One more year, one day, one hour –
Contrived by the goddess of fate – and beneath my feet
molded in the stuff of death, all roads shall vanish.
never to rot in tempest or wear. One more year, one dream, one slumber –
and all my resting bones
He’d tried to escape the cloud from the door, shall hail me as a prince below the ground.
during the burning night fallen from high.
Yet, with a twist and a sneer,
n
Traducere de Ştefan Bolea
The dog biting the ash expired.

30 • APOSTROF
 Revista Apostrof
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACÞIA:
în urmãtoarele Marta Petreu
 abonament trei luni (3 numere) – 15 lei
puncte de difuzare:  abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor‑ºef)
Alice-Valeria Micu
 abonament un an (12 numere) – 60 lei (secretar general de redacţie)
Reţeaua centrului de difuzare a presei Ştefan Bolea
Inmedio Nume _______________________________ (redactor)
Radu Constantinescu
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________ (corector)

str. __________________________________ Czégely Erika

Librãria de Artã Gaudeamus (tehnoredactor)
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj‑Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. Edit Fogarasi
sector ______ localitate __________________ (webmaster)

Librãria Book Story cod poştal _____________ judeţ __________ Vignetele revistei reprezintã
variaþiuni grafice de Mihai Barbu
Cluj‑Napoca, Piaţa Unirii nr. 8. telefon_______________________________ dupã desene de Franz Kafka.

EDITOR:
Uniunea Scriitorilor
q
Cãtre cititorii revistei Apostrof din România

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România
Conform prevederi‑
lor Statutu­lui, Uniunea
Scriitorilor din Româ­nia
nu este responsabilã
pentru po­litica editorialã
a publicaþiei ºi nici pen­
tru conþinutul materia‑
lelor publicate.
Comitetul Director
al Uniunii Scriitorilor
5 iunie 2003
Vã puteþi abona la revista Apostrof direct Preþul abonamentului, pentru persoane
la redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice ºi biblioteci din România, este de: Revistă finanţată
plãtiþi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni, cu sprijinul:
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
• 60 lei pentru un an.
1. mandat poºtal, pe adresa:
Uniunea Scriitorilor din România Preþul abonamentului include taxele
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, poºtale de expediere.
cod poştal: 010071 Preþul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 usd pentru 3 luni,
Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 usd pentru 6 luni,
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 usd pentru un an.
Certificat de înregistrare fiscală (CIF): ministerul culturii
2786991 Preþul abonamentului include taxele
şi identităţii naţionale
Cont bancar: poºtale de expediere par avion.
RO65RNCB0082000508720001
Deschis la: Banca Comercială Română,
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta ADRESA REDACÞIEI:
nr. 5 sector 3, Bucureşti Cluj‑Napoca
Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e‑mail:
revista.apostrof@gmail.com
Cuprins www.revista‑apostrof.ro

Pentru corespondenţă:
• Café Apostrof Jucînd în Hora domniţelor Doti Stanca 17
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,
Gala Premiilor USR pentru anul 2018  2 „Cerchişti“ în mărturii inedite Farkas Jenø 18
Cluj‑Napoca, 400750
Redacţia Apostrof, iulie 2019  2 • Pro domo
Au trecut pe la Apostrof2 De ce (mai) scriem? Radu Constantinescu 22 Manuscrisele primite la redacþie
• Editorial nu se înapoiazã.
• Proză
De la Platon la Simuţ Marta Petreu 3 Limbaj. Exit Adriana Teodorescu 23
ISSN 1220‑3122
• Poeme • Ospăţul filosofilor Revista este înregistratã la
Adrian Popescu 5 Cioran în Japonia. osim cu nr. 2R023733/14.12.2014.

Emil Hurezeanu  8 Ciprian Vălcan în dialog

cu Ko Iwatsu  26 Revista apostrof este membrã
Alice Valeria Micu 12
(traducere din limba franceză a Asociaþiei Revistelor,
Elena Vlădăreanu 21 de Luiza Caraivan) Imprimeriilor ºi Editurilor
• Cu ochiul liber Literare (ariel), asociaþie cu
• Cronică literară Poemele întâmplărilor zilnice Constantin Cubleşan 27
statut juridic, recunoscutã
Cântece de pieire Iulian Boldea 6 de Ministerul Culturii.
Istoria evreilor din România Cristian Vasile  27
Structuri de rezistenţă Ştefan Bolea 7 Note despre sociologia Tiparul:
Ninsoare neagră Ştefan Bolea 7 grupului Dan Gulea 28 Centrul de Presã Reformat

• Eseu Un spaţiu al lecturii Mircea Moţ 29

Unica responsabilitate
Vizită la un autoportret Sanda Cordoş 10 • Biblioteci în aer liber a revistei Apostrof
„Momentul Echinox“ Lucian Blaga, poeme  30 este de a găzdui opiniile,
în Italia... Giovanni Rotiroti 24 (traducere în limba engleză de Ştefan Bolea) oricît de diverse,
ale colaboratorilor.
• Sub lupa memoriei Responsabilitatea pentru
Paul Cornea conţinutul fiecărui text
şi Zeul care a dat greş Vladimir Tismăneanu 12 îi aparţine,
• Dosar: Cercul literar în exclusivitate, autorului.
Arhivă Doti şi Radu Stanca  13 • Grafică de Gabriela Melinescu Apostrof

Anul XXX, nr. 7 (350), 2019 • 31