1.Recuperare in leziunile traumatice ale mainii: principii.

• Mobilizarea se poate incepe dupa reducrerea edemului si a perioadei inflamatorii

• Kinetoterapia trebuie sa mentina lungimea la nivelul capsulelor articulare si sa
previna contractura lor
• Alunecarea tesuturilor moi perifractura
• Prevenirea aderentelor dintre tendon si os
• Vindecarea este favorizata de repausul initial, reducerea edemului si a inflamatiei
• Initierea progresiva a mobilitatii
• Utilizarea unor forte care sa duca la o remodelare optima a focarului de fractura
• Pozitia de imobilizare a mainii este cea de reducere a contracturilor articulare ( plus
intrinsec)
• Mobilizari pasive si asigurarea functionalitatii musculare si neurale

2. Ingrijirea plagilor: principii.

 Vindecarea tesuturilor moi variaza in functie de structurile implicate si in functie de
pacient
 Vindecarea poate fi de 4 saptamani pentru fracturi si 12 saptamani pentru tendoane
sau ligamente
 Tegumentele se vindeca cel mai rapid
 Nervii pot fi implicati in recuperarea dupa 3 saptamani
 Grefele de piele se integreaza in 5 zile si sunt vindecate complet la 14 zile ( 10 zile la
copil)
 Firele de sutura se suprima la 14-21i de zile sau la 7-10 zile la fata
 Grefele de piele sunt lasate in pcae timp de 4-5 zile postoperator
 Pierderea grefelor se datoreaza fortelor de frecare, acumularii de fluide sub fata
profunda, plasarii gresite sau infectiilor
 Lambourile tegumentare se vindeca in 2-4 saptamani
 Evitarea presiunii asupra pediculului lamboului
 Verificarea ortezelor sau a ghipsurilor
 Transferul tisular liber trebuie ingrijit fara multa mobilizarea timp de 8-10 zile
 Se recomanda cel mult un ghips, se evita de obicei ortezele deoarece dispozitivele de
fixare pot determina compresie

3. Metode de combatere a edemului mainii.

 Una din cele mai frecvente cauze ale rigiditatii posttraumatice a mainii
 Dupa traumatism lichidul inflamator faciliteaza transportul celulelor pentru
procesele de repararea tisulara (macrofage, fibroblaste)
 Persistenta edemului dupa 2 zile postoperator poate fi privita ca un inamic real al
recuperarii
 Zilele 7-9 postoperator modificarea tesutului celular subcutanat si dezvoltarea
aderentelor
 Tratament: ridicarea membrului si mobilizarea activa
 Edemul este favorizat de pozitia decliva a membrului si de lipsa miscarii
 Mobilizarea activa a muschilor faciliteaza functia sistemului limfatic
 Contractia si relaxarea musculara pompeaza fluidele de la nivelul mainii
 Utilizarea unor dispozitive compresive usoare sau a manusilor compresive
 Mentinerea mainii la un nivel deasupra inimii

1
  Masajul
 Manusile compresive sunt recomandate dupa 7-9 zile postoperator sau dupa
vindecarea plagilor si pentru a nu interfera cu miscarile precoce

4. Recuperarea leziunilor tendinoase ale mainii: principii.

 Protejarea, dar mobilizarea tendoanelor flexoare
 Initierea cat mai precoce a programelor de mobilizare activa
 Continuarea exercitiilor cel putin 3 luni
 Incarcare completa pana la 3 luni
 Restabilirea capacitatilor de alunecare a tendoanelor
 Restabilirea capacitatii de transmitere a fortei
 Evitarea leziunilor/ fracturilor fisurilor la locul operatiei
 Prevenirea aderentelor dintre tendon si tesuturile adiacente
 Mobilizarea precoce sub orteza este cea mai des folosita metoda de recuperare

5. Functiile si proprietatile tendoanelor flexoare ale mainii.

6. Exemple de protocoale de recuperarea a leziunilor tendoanelor flexoare.

1. protocolul DURAN:
 Pumnul in 20 de grade flexie
 AMF in 50 de grade flexie
 AIFP si AIFD in extensie completa
 In prima luna: 10 extensii passive din AIFD si 10 extensii passive AIFP in fiecare ora
 Rezultate mai bune in ceea ce priveste contractura AIFP
2. protocolul BELFAST:
 Orteza se plaseaza de la cot la varful degetelor astfel
 Pumnul in flexie 40 50 de grade
 AMF in flexie mai mica de 90 de grade
 AIFP si AIFD drepte
 2 miscari pasive si 2 active la interval de 2 ore sub supraveghere
 repaus in timpul noptii
 orteza se suprima dupa 6 saptamani si se incep exercitii de flexie contra rezistenta
3. protocolul NANTONG:
 Pumnul in 20-30 de grade flexie
 AMF 20-30 grade de flexie
 AIF in extensie primele 2-3 saptamani
 Exercitiile se incep dupa 3-5 zile postoperator
 Flexia pasiva a degetelor mai mult de 10 ori urmata de flexie activa 20-30 de min de
4 ori pe zi
 Dupa 3 saptamani se incurajeaza extensia activa maxima
 Se inlocuieste orteaza cu una in care pumnul este in extensie
4. protocolul STRICKLAND:
 Destinat tenorafiilor de tip Kessler
 2 orteze
 Prima care cuprinde AMF 50 de grade flexie, Pumnul 20-30 de grade si AIFP si AIFD in
pozitie neutra

2
  A doua permite flexia pasiva a degetelor si extensia a pumnului
 De 25 de ori pe ora o luna urmat de flexie si extensie activa a degetelor pe orteza
initiala

7. Leziunea de tip mallet finger: definitie, recuperare.

Mallet finger sau asa zisul „ deget in ciocan”, este una dintre cele mai frecvente diformitati
dobandite ale degetelor, alaturi de degetul in butoniera sau degetul in gat de lebada.
Reprezinta flexia posttraumatica a ultimei falange a degetului datorita rupturii tendonului
extensor la nivelul articulatiei interfalangiene distale sau a unei fracturi intraarticulare la
acest nivel.
FAZA 1(dupa cele 6 saptamani de imobilizare)
-orteza pentru mentinerea extensiei submaximale AIFD
-se adauga la orteza un dispozitiv de blocare a AIFP la 30 de grade extensie
-se poate improviza o orteza din ghips sau din alt material sintetic
-orteza se indeparteaza saptamanal de kinetoterapeut
FAZA 2(ex. Initial fara orteza)
-flexia activa a AIFD
-ex.active 3-5 ori/zi fara orteza
-se fac lent la limita durerii
-orteza se poarta intre exercitii sau noaptea
-se creste treptat amplitudinea flexiei
FAZA 3(10-12 saptamani)
-se creste in continuare amplitudinea flexiei
-se incep exercitiile de extensie activa
-se pot relua exercitii active zilnice usoare, fara orteza
-se scade perioada de purtare a ortezei
-se poarta orteza doar noaptea

8. Principii de recuperare a leziunilor de tendoane extensoare.

-tratamentul se initiaza cat mai repede postoperator
-flexia activa si pasiva a articulatiilor produce alunecarea distala a extensorilor
-se creste gradat incarcarea tendonului reparat
-se evita lezarea(ruperea) postoperatorie a tendonului

9. Principii de recuperare a fracturilor mainii.

• Fracturile pot fi cu sau fara deplasare, inchise sau deschise
• Se pot reduce si imobiliza inchis
• Se pot opera si imobiliza, importanta este stabilitatea focarului
• Vindecarea unei fracturi dureaza 4-6 saptamani
• Indicatii de operatie: deschise, spirale, oblice, cominutive, diafizarea, articulare, lipsa
de tesut moale care sa acopere osul/ tendonul
• Avantajele operatiei: reducerea anatomica precisa, evitarea unui calus vicios,
inceperea precoce a kinetoreapiei
• Mobilizarea se poate incepe dupa reducrerea edemului si a perioadei inflamatorii
• Kinetoterapia trebuie sa mentina lungimea la nivelul capsulelor articulare si sa
previna contractura lor
• Alunecarea tesuturilor moi perifractura

3
 • Prevenirea aderentelor dintre tendon si os
• Vindecarea este favorizata de repausul initial, reducerea edemului si a inflamatiei
• Initierea progresiva a mobilitatii
• Utilizarea unor forte care sa duca la o remodelare optima a focarului de fractura
• Pozitia de imobilizare a mainii este cea de reducere a contracturilor articulare ( plus
intrinsec)
• Mobilizari pasive si asigurarea functionalitatii musculare si neurale

10. Recuperarea in fracturile distale de radius.

• De obicei se opereaza pentru a stabiliza focarul de fractura
• Mobilizare precoce in primele zile
• Se indica o atela de ghips pentru sustinerea pumnului, care se indeparteaza de 4 ori
pe zi, pentru exercitii
• Exercitii de extensie/flexie a degetelor, rotatia antebratului, si mobilizarea pasiva a
degetelor cu amplitudine maxima timp de 6 saptamani
• Dupa 6S se incep exercitii cu rezistenta gradata

11. Recuperera in fracturile de scafoid.

• Leziuni frecvente
• Se pot imobiliza sau trata chirurgical
• Imobilizare in ghips timp de 6 saptamani
• Daca dupa 6S nu se vindeca sa poate indica interventia chirurgicala
• Cele cu deplasare se opereaza ( surub)
• Mobilizarea activa se incepe in prima saptamana postoperator
• Dupa 6 saptamani se pot incepe exercitii contra rezistentei

12. Paralizia de nerv ulnar: definitii, principii de recuperare.

• Afectarea muschilor interososi si cei 2 lombricali ulnari
• Pierderea adductiei si abductiei degetelor
• Aspect clasic al degetelor 4 si 5
• Prevenirea contracturii in flexie a AIFP
• Ortezarea pune MCF in flexie si AIFP in extensie
• Exercitiile presupun blocarea AMF si extensia activa/pasiva a AIFP
• ZONA de leziune este localizata desupra zonei de inervare a muschilor FP a D4,5 si
FCU
• Paraliza acestor muschi plus a celor intrinseci
• Scaderea fortei si amplitudinii flexiei D4,5
• Scade forta de prehensiune
• Mentinerea lungimii flexorilor prin exercitii si ortezare
• Prevenirea contractiei AIFP

13. Paralizia de nerv median: definitii, principii de recuperare.

• Pierderea sensibilitatii In zona radiala a mainii
• Pierderea actiunii muschilor tenari si a penselor police- degete
• Acestea pot fi pastrate daca FPB este inervat de ulnar
• Pierderea lombricalilor pt degetele 2,3

4
 • Principala deformare care trebuie prevenita este contractura in ADDUCTIE A
SPATIULUI comisural I ( police-index)

14. Paralizia de nerv radial: definitii, principii de recuperare.

• Pierderea extensiei la nivelul pumnului si la nivelul AMF
• Extensia posibila la nivelul AIFP, AIFD
• Forta de prehensiune este slaba
• Scurtarea adaptativa a flexorilor afecteaza si extensia
• Orteza pentru mentinerea lungimii flexorilor ( pumnul in extensie)
• Posibila asociere cu sdr de canal carpian care se poate produce datorita flexiei
prelungite
15. Definitia limfedemelui. Exemple de limfedem.
 O patologie care nu se bucura de succese terapeutice
 Edem tisular secundar afectarii circulatiei limfatice datorita
 Reducerii numarului de vase limfatice
 Disfunctiei vaselor
 Ocluzia vaselor
 Limfedemul poate fi primar sau secundar
 Primar fi congenital: se manifesta rapid dupa nastere
 precoce sau tardiv daca apare dupa 35 de ani
 Datorat unui numar limitat de vase limfatice care pot asigura drenajul pana apare in
dezechilibru ( infectie)
 Secundar: excizii ganglionare ( cancere), necroze ganglionare dupa diverse terapii
( radioterapie), infectii ( limfangite – streptococice), traumatisme, arsuri, boli
tropicale.
 In cel secundar sistemul limfatic este normal dar boala afecteaza statiile si grupele
ganflionare

16. Clinica limfedemului.

 Istoricul ( calatorii in zone endemice), cancere, infectii, RT
 Mai frecvente la membrele inferioare decat la cele superioare, insidios
 Debuteaza la nivelul gleznei/piciorului si progreseaza proximal, rareori depaseste
genunchiul
 Uneori cand exista si blocaj inghinal, edemul este important si la nivel fesier
 Dimensiunile scad in timpul somnului si cresc ziua
 Pe pielea de deasupra edemului pot aparea hiperkeratoze sau flictene
 Edemul organelor genitale
 Limfangiosarcomul poate aparea in cazul limfedemului secundar
17. Prinicipii de fizioterapie in limfedem.
 Drenajul limfatic manual
 Banadajele elastice cu rol de compresie elastica progresiva
 Igiena vietii ( pedichiura si podologie)
 Terapia pozitionala ( ridicarea membrului pe anumite perioade de timp la 45 de
grade) seara si noaptea
 Presoterapia : compresie si masaj cu ajutorul unor dispozitive mecanice,
recomandata in caz de blocal limfatic
 Termoterapia

5
18. Interventii chirurgicale pentru tratamentul limfedemului.
Reconstructia limfatica directa, operatii de reducere, operatia hommons, operatia Charles,
transplantul autolog de noduli limfatici, pontaj venos pentru reconstructia limfatica,
transplantul de vase limfatice, anastomoza lomfo-venoasa.

19. Principii generale ale tratamentului leziunilor nervoase ale membrelor.

• Este preferata sutura primara fata de cea secundara
• Cu timpul nervul va forma la nivelul capetelor o cicatrice fibroasa si retractia
capetelor => dificila sutura termino-terminala fara tensiune sau mobilizare
• Debridarea tesuturilor devitalizate este importanta
• Trebuie identificate capetele fasciculare motorii si cele senzitive si afrontate
corespunzator. Trebuie aliniate si vasele epineurale.
• Daca este planificata o sutura secundara, capetele nervoase pot fi marcate cu un fir
nerezorbabil si prinse de alte structuri din vecinatate => evita retractia si faciliteaza
identificarea.
• Nervii periferici permit un grad de excursie intrinseca -> Trebuie luat in considerare
acest aspect de excursie care trebuie respectata in repararea nervoasa.
(ex. Wilgis si Murphy au descoperit ca excursia nervoasa:
la niv. plexului brahial = aprox. 15mm,
la niv. cotului excursia nervului median si ulnar= de 7,3mm si 9,8mm,
la niv. pumnului excursia n. median si ulnar= 15,5mm respectiv 14,8mm.)
• Sutura fara tensiune: pentru a permite vindecarea in conditii optime
(ex. O elongare de 8% in 30 min => ↓ fluxului sanguin cu aprox. 50%, iar o elongare de 15%
=> ↓ fluxul sanguine cu 80%).
• Se strange firul atat cat sa se puna cele 2 capete in contact.
• Se foloseste cat mai putin material de sutura.
• Nodurile nu se fac foarte stranse

20. Principii de recuperare in leziunile nervoase ale membrelor.

• Rolul mobilizarii active precoce a fost dezbatut ( modificari la nivelul suturii
nervoase)
• Imobilizarea prelungita creste riscul de cicatrice vicioasa in jurul nervului reparat si
poate impiedica regenerarea nervoasa
• Cicatricea in exces in jurul nervului duce la dureri la mobilizarea membrului
• Mentinerea miscarilor normale la nivelul unitatii neuro-musculare reparate si a
mentinerea miscarilor la nivelul articulatiilor mici adiacente este de dorit!!
• Miscari controlate pe o atela/orteza de protectie
• Articulatiile adiacente trebuie fixate in pozitii de extensie astfel cu tensiune minima
la nivelul zonei de sutura nervoasa
• Supravegherea semnului Tinel si a refacerii functiei musculare
• De obicei avem o imobiliarea dorsala care sa permita o miscare precoce, usoara fara
sa supuna sutura nervoasa la tensiune
• Se recomanda un interval de pauza de 7-8 zile pana la inceperea exercitiilor
• Dupa 3 saptamani se indeparteaza firele si imobilizarea si se incep exercitiile active
ale degetelor
• Dupa sectionarea unui nerv care are si fibre senzitive are loc creerea unei zone
SILENT in reprezentarea nervului respectiv in cortex

6
• Zone corticale adiacente ocupa aceasta zona datorita Plasticitatii creierului
(conexiuni sinaptice) = faza I
• Dezorganizarea axonala = zonele cutanate si musculare nu vor fi inervate de axonii
initiali
• Reprezentarea mainii la nivelul cortexului senzitiv si motor sufera un proces de
reorganizare si este posibila si suprapunerea senzatiilor digitale
• The hand speaks a new language to the brain!
• Faza I - se bazeaza pe legatura dintre perceptie si imagine (cortexul premotor poate
fi activat doar de imaginatia unei miscari, la fel si cortexul senzitiv)
• Imaginatia atingerii unei parti a mainii activeaza aceleasi arii corticale ca si cum mana
este atinsa in realitate
• In primele zile postoperator se pot monta niste manusi speciale conectate la urechile
pacientului prin niste casti
• Atingerea pielii duce la anumite zgomote si pacientul aude cum este sunetul de
atingere a mainii
• Are loc procesul de reinervare si tinteste imubunatatirea capacitatii de localizare a
senzatiei de atingere, lucratul cu diferite obiecte sau texturi si diverse exercitii cu
ochii inchisi/deschisi
• aplicarea de crema anestezica topica (EMLA) poate ajuta in reeducarea senzoriala
combinand efectul anestezic cu o reeducare intensiva senzoriala (curenti electrici)