Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vlad Țepeș într-un tablou reprezentând patimile lui Isus (detaliu, 1460), biserica Maria am
Gestade, Viena, Austria.
Theodor Aman - Vlad Țepeș și solii turci
Reprezentări
Pentru înfățișarea lui Vlad Țepeș s-au păstrat o serie de izvoare, printre ele fiind o descriere a făcută
de un martor ocular contemporan și o serie de imagini: un desen, o gravură în mai multe copii, trei
miniaturi și două tablouri. Pe lângă valoarea lor brută, aceste imagini sunt și o mărturie a
schimbărilor manierei de reprezentare a voievodului român de-a lungul timpului. [11] În afară de aceste
reprezentări directe ale voievodului, exista în epocă și practica criptoportretelor, care înfățișează
persoane contemporane artistului în ipostaze biblice sau mitologice.
Dracula
Articol principal: Dracula.
Cartea Dracula (1897), a scriitorului irlandez Bram Stoker, este o nuvelă prezentată în forma unei
alegorii istorice, cu accent critic, ale cărei acțiuni se petrec în Transilvania și Anglia secolului XIX și
nu se bazează numai pe faptele istorice locale din timpul domniei lui Vlad Drăculea. Aceasta face
parte dintr-o serie de nuvele publicate de autor între anii 1875 (Calea de bunelor intenții, adaptare a
idiomului britanic „The Primrose Path”) și 1911 (Sălașul viermelui alb). În urma succesului seriei de
nuvele publicate de Stoker, Transilvania a rămas asociată personajului mitologiei moderne Dracula.
Cripto-portret. O pictură germană din perioada imediat următoare stilului gotic, în care Vlad este reprezentat în
ipostaza defăimătoare a lui Pilat din Pont ascultându-l pe Iisus Hristos. Pictor vienez (Meister der Tafeln von
Velenje), cca. 1462–1465, tempera pe lemn. Actualmente în Narodna galerja din Ljubljana.[12]
Scriitorul irlandez Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele
gravuri săsești din secolul XV, ce se găseau și în colecțiile de la British Museum, în care Vlad Țepeș
este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi. A avut
probabil acces și la cartea „Istoria Moldovei și a Țării Românești” a lui Johann Christian von Engel[13],
care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul Țării
Românești ca model pentru personajul său fictiv: Dracula. Unii autori precum Matei
Cazacu sau Dumitru Peligrad au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un
profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Ármin Vámbéry, și este posibil ca acesta să îi fi
dat informații despre Vlad Țepeș. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menționează
pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoștințelor sale despre Vlad al III-lea
numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reținut și faptul că aceasta pare să fie
singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar
modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice,
mențiuni istorice și experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte,
merită menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general sașii - se foloseau de
sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputația voievodului. Astfel, asocierea dintre cele
două sensuri ale cuvântului, dragon și diavol, și porecla Drăculea ar putea să explice de ce Vlad al
III-lea Țepeș a fost asociat de către Bram Stoker cu vampirismul. Un important element simbolic
al Ordinului Dragonului, din care s-a inspirat Stoker pentru a-și crea personajul demonic, era
îmbrăcămintea oficială a Ordinului - o capă neagră peste o haină roșie - ce era purtată
doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Iisus Hristos. Tot Bram Stoker a avut ideea să asociaze
acestei legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus
rotundus).