Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Roman modern-interbelic

Camil Petrescu este adeptul modernismului publicând acest roman în 1930, un roman în care
aplică principiile modernismului așa cum le-a instituit Eugen Lovinescu:

- Noi categorii estetice: autenticitatea, substanțialitatea, relativismul,

anticalofilia. De asemenea un alt principiu modern este personajul creat de
Camil Petrescu, personajul-narator subiectiv, un intellectual lucid și analitic
care caută mereu absolutul în existența sa
- Un alt element modern este perspectiva narativă. Faptele relatate sunt
personalizate din experiența protagonistului, personajul este narator
participant, narațiunea se realizează la pers. I, cu focalizare internă, lucru
care dovedește și caracterul subiectiv al romanului.

Un alt element de modernitate, îl reprezintă evenimentele evocate de protagonist: Ștefan Ghiorghidiu

se axează pe două apecte majore ale vieții sale: dragostea și războiul, două experiențe pe care el le
trăiește într-un mod intens absolut. Cele două experiențe de viață sunt părțile semnificative ale
romanului: prima parte ilustrează povestea de iubire dintre Ștefan si Ela (reprezintă o ficțiune deoarece
Camil Petrescu nu a fost căsătorit și nici nu a trait o drama din iubire), iar a doua parte tratează drama
sau experiența ofițer al armatei române în primul război mondial. Cele două experiețe prezentate atât
de subiectiv în roman, justifică caracterul de roman al experienței iar prima experiență, cea a iubirii
justifică și caracterul de roman erotic.

Scris la persoana I, romanul este un monolog al protagonistului, o narațiune confesivă prin care Ștefan
Ghioghidiu se destăinuie, se analizează cu luciditate, trăind în planul erotic o stare confuză între
certitudine si incertitudine

- altă trăsătură modernistă o reprezintă tehnicile narative. O tehnică narativă

modernă este tehnica flash-backului, tehnica rememorării, deoarece
Gheorghidiu se confesează aducând în prezent amintirile din trecut. Această
idee este preluată din literatura franceză (Marcel Prust), din romanul „A la
recherche du temps perdu”: timpul real în care trăiește personajul este un
timp cronologic, obiectiv, dar amintirile evocate sunt aduse în timpul
obiectiv în timpul subiectiv care este discontinuu. Din acest motiv, romanul
evoluează pe două planuri compoziționale

Cu prilejul acestei afirmații șocante, Gheorghidiu își aduce aminte involuntar prin retrospecție
perioada când el a cunoscut experiența iubirii: Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la
Universitate și bănuiam că mă înșeală” . La început, sentimentele tânărului Ștefan Gheorghidiu fuseseră
alimentate de orgoliul său. El, student la filozofie era plăcut de la cea mai frumoasă studentă de la Litere,
Ela, și se simțea măgulit de admirația ”pe care o avea mai toată lumea pt mine, pt că eram atât de
pătimaș iubit și cred că acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri ”
 Căsnicia lor este liniștită pt o vreme, ducând o existență modestă, aproape de sărăcie, iubirea
fiind singura lor avere. Într-o zi sunt invitați la masă de către unchiul milionar al lui Ștefan, Tache, unde
tânărul are o dispută de idei cu Tache, Nae Ghiorghidiu și Vasilescu Lumânăraru, milionarul analfabet. La
scurt timp, unchiul Tache moare și Ștefan primește o moștenire substanțială care va schimba radical
viața cuplului. Ștefan descoperă că Ela dezvoltă un interes pt viața mondenă fiind interesată de lux, de
petreceri și bani ceea ce intra în contradicție cu idealurile sale : ”Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra
discuțiilor acestea vulgare, cu toate acestea, Ghiorghidiu consideră că preocupările noi ale Elei sunt niște
probleme minore care îl sustrag pe el de la studiul filozofiei.

Ela își modifică și mai mult comportamentul atunci când o cunoaște pe verișoara lui Ștefan,
Anișoara care e căsătorită cu un afacerist bogat. Ela este atrasă de societatea mondenă, lipsită de griji și
de alte orizonturi cum ar fi distracțiile nocturne și escapadele. Ștefan era uimit de noua mentalitate a
soției, avea impresia că ”întâmplarea cu moștenirea trezise în femeia mea porniri care dormitau lent din
strămoși în ea”

Fire reflexiva si pasionala, Stefan analizeaza cu luciditate noul comportament al Elei, acumuland
progresiv indoieli interioare si ntlinisti pe care le exprima intr-un monolog : „ nu mai puteam citi nicio
carte, parasisem universitatea” . Dstefan se simte ingrozitor la petrecerile moderne, analizeaza fiecare
vorba si gest al Elei, luciditatea ei si respinge cu fermitate faptul ca el ar putea fi gelos : nu, nu am fost
nicio secunda gelos, desi am suferit ATATA din cauza iubirii. Evenimentele csre vor urma, vor genera o
criza de gelozie a personajului Stefan care pune sub semnul intrebarii fidelitatea sotiei : Se plimba la
Odobesti intr-un cerc mai mare de oameni unde Ela este in compania insistenta a Domnului G se
remarca si gesturile familiare ale Elei fata de el