UNIVERSITATEA „OVIDIUS” din CONSTANŢA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ,

COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A FORMĂRII

PERSONALITĂȚII UMANE

Numele şi prenumele cadrului didactic:

CONFERENȚIAR UNIVERSITAR DR. :DAMEAN DORU CLAUDIU

Numele şi prenumele studentului:

CIORTAN (ADAM) LILIANA

1
 CUPRINS

1. INTRODUCERE………………………………………………………………………… 3
2. CONCEPTUL DE CONSILIERE………………………………………………………. 4
3. TIPURI DE CONSILIERE…………………………………………………………….. .5
4. NORME DEONTOLOGICE ALE ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE……………….. 6
5. CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ……………………………………………….. 7
6. CONSILIEREA PARENTALĂ – METODĂ PRINCIPALĂ ÎN CADRUL SERVICIILOR
SOCIALE………………………………………………………………………..………. 9
7. STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………… 12
8. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. 16

2
 Consilierea reprezintă relația interumană de ajutor dintre o persoană
specializată, consilierul și persoana sau grupul care solicită asistență
de specialitate, clientul(Egan 1990).

INTRODUCERE

Asistența socială modernă este dezvoltată pe fundamentele curentului

solidarității. Poate fi considerată ca o consecință a pragmatismului social, plasându-se,
la intersecția unor tranzacții de maximă importanță pentru instrumentele de reglaj și
pentru echilibrul sistemului social.
Prin ”naturala” sa organizare economică inegalitară, societatea conține permanent
surse de conflict și de tensiune între bogați și săraci. Diferențele culturale și religioase
potențează mereu raporturi sociale care angajează identitatea și alteritatea. Existența
persoanelor cu dizabilități, și în general a celor care nu se înscriu în cadrele
”normalității” aduce în prim plan relația dintre grupurile dominante și excluși.
“Asistența socială apare astfel în centrul tranzacțiilor dintre societate și excluși,
precum și dintre aceștia din urmă și societate. Ea este traversată de tensiunile
includerii și excluderii, ale alterității și identității” (Freynet1995). 1 Practicând
inevitabil diferențierea, excluderea și cautând mereu integrarea, într-o logică
identitară, societatea a creat un mecanism instituționalizat al medierilor și
consilierilor: asistența socială1.

1
Ghid de bune practici in Asistența Socială Comunitară – Ludovic Fraico Holt România – FCSSCF – Ghidul
practicianului 2010;

3
 Transferul practicilor de educaţia şi consilierea părinţilor, precum şi integrarea
creativă a acestora în activitatea specialiştilor permite promovarea dimensiunii
europene în acest domeniu. În final, beneficiarii acestor abordări ale educaţiei şi
consilierii sunt comunitatea şi societatea, care au nevoie de persoane creative şi
responsabile, capabile să facă faţă provocărilor din lumea contemporană. Este
important ca părinţii să se implice ca parteneri prin participarea la sesiunile de
consiliere propuse şi să accepte sprijinul specializat, adecvat nevoilor sociale,
personale şi emoţionale.

2. CONCEPTUL DE CONSILIERE

„Consilierea este utilizarea pricepută și principială a relației interpersonale, pentru

a facilita autocunoașterea, acceptarea emoțională și maturizarea, dezvoltarea
optimă a resurselor personale”2.

În cursul vieții fiecare dintre noi se confruntă de nenumărate ori cu probleme pe

care nu reușim să le rezolvăm singuri. De cele mai multe ori, aceste probleme sunt
relativ simple și pentru a găsi soluția, apelăm la acele persoane din anturajul nostru în
care avem încredere și pe care le considerăm “experte” în domeniul respectiv (membri
ai familiei, prieteni, cunoștințe). Aceste persoane ne oferă niște sfaturi pe baza
experienței lor de viață, adică ne consiliază. În aceste cazuri însă, nu se poate vorbi
despre o consiliere cu caracter profesional.

Unele persoane, din motive de natură subiectivă sau obiectivă, pot ajunge în
situații dificile în care nu reușesc să își rezolve singuri problemele, nu au acces la
resursele materiale necesare pentru a-și satisface nevoile fundamentale etc. În
asemenea situații, oamenii au nevoie de ajutor profesionist (asistenți sociali, psihologi,
preoți, cadre didactice etc.). Acești profesioniști trebuie să intervină nu numai atunci
când sunt solicitați, după ce a apărut o problemă (retroactiv), ci să acționeze
și proactiv, în direcția formării unor deprinderi comportamentale, a unui sistem de
valori, a unui mod de viață care  ajută individul să se adapteze flexibil la cele mai
variate condiții de viață.

Consilierea poate fi definită ca un proces în care un profesionist stabilește o

relație bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Prin consiliere,

2
The  British Association for Counselling, fondata in 1977;

4
individul este ajutat să se cunoască mai bine (să își conștientizeze și să își înteleagă
problemele, sentimentele, motivațiile), să ia decizii importante, să își rezolve
problemele.
Consilierea  are numeroase asemănări cu psihoterapia, cea mai
importantă asemănare fiind aceea că ambele reprezinta ”procese de influențare
interpersonală reciprocă ”3.

”Consilierea constă în acordarea unui suport imediat persoanelor care se află într-
o situație de criză sau într-un moment de schimbare ce necesită o adaptare la condiții
de viață cu care persoana nu este familiarizată” 4

Consilierul sprijină familia în a înțelege dificultățile copilului, a utiliza potențialul

acesteia în interesul copilului și pentru a asigura un climat familial armonios. Acesta
furnizează părinților informații esențiale, care să îi sprijine în cunoașterea mai bună a
propriilor copii. Intervenția este considerată eficientă, dacă dialogul și contactul inițial
cu părinții au fost stabilite și părțile au căzut de acord asupra strategiilor de consiliere,
care vor fi utilizate.
Întreaga activitate este realizată conform principiilor consilierii:
confidențialitate, responsabilitate profesională, încredere, respect, valorizare și
comunicare eficientă.

3. TIPURI DE CONSILIERE

Specialiștii care pot oferi servicii de consiliere sunt: psihologii, asistenții sociali,
preoții, cadrele didactice, medicii, asistentele medicale (consiliere în probleme
medicale, pentru prevenirea acestor probleme), avocații (consiliere juridică) etc.

Există mai multe tipuri de consiliere:

-        consilierea informațională: oferirea de informații pe teme specifice;

3
Ivey si Simek Downing, dupa Holdevici, 1996, p. 204;

4
dupa Holdevici, 1996, p. 205; Popescu, M., 2002, p. 195;

5
-        consilierea pastorală, realizată de preoți, care oferă consiliere din perspectiva
religioasă;

-        consilierea psihologică este realizată de psiholog, în vederea optimizării

personale, autocunoașterii și dezvoltării personale pentru prevenirea problemelor
emoționale, cognitive și de comportament. Consilierea psihologică are ca scop
ajutarea clientului să funcționeze mai eficient în viața de zi cu zi și să aibă relații
pozitive cu cei din jur;

-        consilierea educațională, este realizată de cadre didactice în orele de consiliere și

orientare și are ca obiective dezvoltarea personală, promovarea stării de bine,
prevenția unor comportamente care pot afecta sănătatea (consum de alcool, tutun,
droguri, prevenire HIV / SIDA etc.), prevenirea abandonului școlar;

-        consilierea vocațională este  realizată de cadre didactice, psihologi, asistenți

sociali și constă în dezvoltarea capacității de planificare a carierei;

-        consilierea suportivă constă în oferirea unui suport emoțional, în perioadele în

care persoana se confruntă cu probleme de natură emoțională de intensitate relativ
redusă (stări depresive, anxietate, neîncredere în propria persoană etc.);

-        consilierea de criză este efecuată de către psiholog, medic psihiatru, asistent

social și constă în asistarea psihologică a persoanelor care se află în situații de criză
(au suferit traume grave care i-au afectat psihic, au avut tentative de suicid etc.);

Aceste tipuri de consiliere nu se delimitează rigid, între ele există numeroase

suprapuneri. De exemplu, consilierea educațională realizată în școală se îmbină cu
consilierea informațională, vocațională, suportivă.

Asistentul social, se confruntă în diferite etape ale muncii sale, cu situații în care
trebuie să își asume și rolul de consilier al persoanei asistate. El poate realiza, în
funcție de problemele specifice ale clientului, consiliere informațională, suportivă etc.

Asistentul social trebuie să își însușească cunoștințe teoretice despre consiliere,

deprinderile practice necesare și trebuie să manifeste respect, empatie, înțelegere față
de persoana asistată.

4. NORME DEONTOLOGICE ALE ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE

6
               
Consilierul, în munca sa cu clientul, trebuie să respecte normele deontologice
ale activității de consiliere. Cele mai importante dintre aceste norme sunt (după
Holdevici, 1996, p. 205):54

1.     Păstrarea caracterului confidențial a informațiilor obținute de la clienți – este

poate cea mai importantă normă deontologică. Dacă datele trebuiesc comunicate altor
persoane, consilierul trebuie să obțină acordul clientului în acest
sens(5Regulamentul(UE)679/2016). În cazul în care informațiile pe care le-a obținut
consilierul indică posibilitatea unui pericol pentru client sau pentru alte persoane,
regula poate fi nerespectată.

2.     Clientul trebuie să fie tratat cu respect, blândețe, onestitate, empatie și atitudine

de acceptare.

3.     Consilierul trebuie să evite solicitarea excesivă a unor date mai puțin relevante
pentru caz. În unele cazuri, există tendința de a se acorda prea multă importanță unor
amănunte nesemnificative, însă impresionante, și se cer detalii inutile privind unele
aspecte intime ale vieții clientului, pierzându-se din vedere aspectele esențiale.
Consilierea are ca obiectiv binele clientului, și nicidecum satisfacerea curiozității
consilierului.

4.     Consilierul trebuie să-și conștientizeze propriile limite. Unii consilieri, în

majoritatea cazurilor cei începători, se supraapreciază considerând în mod greșit, că ei
au întotdeauna dreptate, cunosc și știu totul mai bine decât clientul. Aceștia impun
clientului soluții de neacceptat, nu reușesc să-și conștientizeze propriile greșeli, ba
chiar în unele cazuri, învinovățesc clientul pentru nereușita consilierii.

5. CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ

7
 Consilierea psihopedagogică este o componentă esenţială a formării
personalităţii umane. Consilierea psihopedagogică sau educaţională este un tip de
intervenţie prin care se urmăreşte formarea unui mod de comportare ce trebuie adoptat
într-o situaţie dată, sau în viaţa şi activitatea cotidiană.

Consilierea psihopedagogică realizează concomitent, obiective de natură

psihologică şi pedagogică. Ea se mai numeşte şi consiliere educaţională, deoarece
presupune investirea oamenilor cu capacităţi de rezolvare independentă a problemelor
prin însușirea modului de a-şi modifica cunoștințele şi comportamentele pentru a se
adapta cerințelor, pentru a-şi controla trăirile afective, a-şi rezolva conflictele
interioare, a-şi îmbunătăţi relaţiile cu celelalte persoane, a lua decizii bune pentru
dezvoltarea sa şi pentru a-şi asuma responsabilităţi. În consecință, consilierea
psihopedagogică are ca scop să educe omul a învăța deprinderi de viaţă sănătoase,
pentru a atinge un nivel optim de funcţionare a propriei personalităţi.

Consilierea psihopedagogică constituie un proces de dezvoltare:

- are un rol de prevenire şi este proactivă;

- optimizează modul în care elevul relaţionează cu părinţii, colegii şi şcoala;

- abordează variate probleme ale subiectului consiliat, care pot fi de tip

personal, educaţional, social, de orientare şcolară şi profesională, inclusiv,
cele care apar în situaţii de criză.

Între tipul de consiliere educaţionala si formativă nu există diferenţe

semnificative. Ambele tipuri de consiliere au drept obiectiv formarea personalităţii
umane. Educatorul, profesorul, asistentul social şi consilierul educaţional au ca
scop acordarea de sprijin, ajutor şi îndrumare celor care participă la activităţi de
instruire-învăţare.

Consilierea educaţională se aplică diferit, în funcţie de vârsta persoanei şi cazul

concret (care i-a dereglat; abuzul;) ex.: încălcarea codului deontologic în evaluarea
elevilor, conflicte interpersonale, conflicte interioare etc.

Consilierea educaţională nu se reduce doar la sprijinul acordat elevilor, ci

presupune o paletă mai largă de activităţi specifice legate de priceperea
beneficiarilor de a învăţa să-şi rezolve eficient şi performant problemele, indiferent
de ce natură ar fi acestea.

Activitatea de consiliere educaţională poate include 5:

8
 - aspecte psihologice: stres, conflict interior, crize de vârstă etc.
- aspecte de formare, educative: necesitatea optimizării procesului de
autoformare și autoeducare;
- aspecte corecţionale: de îmbunătăţire a memoriei, dezvoltarea imaginaţiei,
corecţia limbajului, optimizarea comportamentului etc.
- aspecte de relaxare: pentru a putea să-și refacă forţele psihice şi fizice.

Activităţile de consiliere pot fi organizate şi desfăşurate diferit. Cele mai

frecvent folosite forme de consiliere sunt:

- Consultaţii individuale;
- Consultaţie de grup;
- Ateliere de formare;
- Ateliere de corecţie;
- Treininguri de formare și de corecție
- Şedinţe informative;

Activităţile de consiliere psihopedagogică presupun un demers educaţional

și formativ centrat pe valorificarea capacităţilor şi a disponibilităţilor individuale
ale persoanei. Consilierea psihopedagogică este menită să faciliteze învăţarea de
către fiecare persoană a unor deprinderi şi abilităţi care să-i permită adaptarea
permanentă, printr-o schimbare pozitivă, la solicitarea realităţii.

Caracteristicile consilierii psihopedagogice:

- se adresează persoanelor aflate în diverse situații şi etape ale procesului de
formare şi dezvoltare a propriei personalităţi.
- are la bază un model psihoeducaţional al formării şi dezvoltării personalităţii
are cu precădere un rol preventiv şi de dezvoltare.
- este un demers educaţional și formativ specific, sarcina principală a
consilierului educaţional nu este aceea de a instrui, ci aceea de a sprijini
oamenii să se ajute singuri pentru a-şi rezolva problemele şi de a-şi asigura
dezvoltarea propriei personalităţi.
- nu are soluţii dinainte stabilite, ajută persoana pe parcursul consilierii să
găsească singură soluţia cea mai bună pentru rezolvarea propriei probleme.
- integrează şi valorifică perspectiva psihologiei umaniste privind formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane.5

Elemente de Asistenta Sociala – Cristian Bocancea, George Neamtu

55

9
6.CONSILIEREA PARENTALĂ

În practica asistențială, consilierea ca principală metodă de a ajuta clientul să

devină independent de serviciile sociale este furnizată de asistentul social.

Construind o relație de sprijin, asistentul social motivează clientul să acționeze

pentru schimbarea comportamentului care a determinat situația de criză și pentru
restabilirea echilibrului psihosocial al vieții. În acest sens, asistentul social, împreună
cu clientul va analiza în prima etapa a consilierii, care este natura problemei, apoi vor
explora împreună care sunt resursele individului, familiei, comunității.

Pentru a-și atinge obiectivele în cadrul procesului de consiliere, asistentul

social, psihologul, vor trebui să probeze:

 empatie și înțelegere;

 manifestarea încrederii;

 tact în orientarea clientului către centrul problemei;

 suport;

 motivarea pozitivă a clientului;

 susținerea clientului.

Pe parcursul ședințelor de consiliere, asistentul social sau psihologul vor ajuta

clientul, în scopul de a-l determina să se cunoască mai bine, sa conștientizeze propriile
abilități, sa iși dorească trecerea peste perioada dificilă din viața sa, reușind să obțină o
finalitate benefică pentru sine.

Principalul obiectiv al consilierii, îl constituie prevenirea situațiilor care pot

afecta funcționalitatea individului sau a familiei. Această strategie privind prevenția,
se concentrează pe identificarea situațiilor de risc și acționarea asupra lor înainte ca
acestea să genereze situații dificile, care pot avea impact negativ asupra
funcționalității individului, a familiei sau a societății.

Cercetările în domeniul psihologiei au arătat că cea mai puternică influenţă în

dezvoltarea copilului o are familia.
Părinţii sunt sprijiniţi pentru a-şi înţelege proprii copii şi ameliora relaţiile cu
6
aceştia.
6
Elemente de Asistenta Sociala – Cristian Bocancea, George Neamtu

10
 Consilierea parentală este un serviciu care vine în sprijinul părinților și al
copiilor prin intermediul relației cu asistentul social sau cu psihologul care are
cunoștintele adecvate pentru a putea sprijini părinții și copii să se dezvolte și poate
oferi o înțelegere obiectivă a nevoilor, dorințelor și asteptărilor tuturor.

Încercarea de sistematizare a elementelor care susțin comportamentul de

ajutorare permite punerea în evidență a doua categorii:

 factori situaționali:există situații în care, indiferent de caracteristicile de

personalitate ale individului, el va acorda ajutor altuia, sau situații în care el nu
va acorda ajutor;

 factori de personalitate:stările psihice tranzistorii și caracteristicile persoanei;

Întrebarea care apare cel mai frecvent în cadrul ședințelor de consiliere

parentală și la care se poate găsi raspuns atunci când părinții se adreseaza unui
consilier pe probleme de parentalitate este :

- ”copilul se dezvoltă și se comportă normal?”;

- ”există motive de îngrijorare?”;

Părinții trebuie să fie atenți la dezvoltarea copilului, la nevoile și caracteristicile

sale personale.

Este necesar faptul că o serie de calităţi personale, cum ar fi perseverenţa,

încrederea şi caracterul trebuiesc valorizate, și cu oarecare efort, pot fi dovedite. Toate
acestea conduc la dezvoltarea încrederii, stimei de sine şi a demnităţii personale,
precum şi a abilităţilor de comunicare şi de rezolvare a problemelor.

Este necesar ca părinții să continue să își sprijine copii prin acordarea încrederii
şi valorizare, precum şi prin abilitarea acestora pentru a face faţă provocărilor vieţii.

Tipul de sprijin solicitat de către părinți:

 Îmbunătăţirea relaţiei cu copilul;

 Dezvoltarea încrederii;

 Acţiuni contra stresului;

11
  Ascultare activă;

 Îmbunătăţirea comunicării cu propriul copil şi alţi membri ai familiei.

Oamenii pot beneficia de consiliere din partea unui consilier, psiholog,

psihiatru sau alte tipuri de specialişti, iar în cazul adulţilor alegerea le aparţine în
întregime. Pentru ca procesul de consiliere să aibă șanse de reușită, este necesar ca
persoana consiliată, clientul, să manifeste disponibilitate pentru schimbare.
În domeniul consilierii, orice persoană căreia i se recomandă să consulte un
specialist poate prezenta o anumită rezistenţă în acceptarea schimbărilor în viaţa sau
comportamentul său. Când solicitarea consilierii vine din partea clientului, atunci
putem considera că această cerere, este un punct de plecare al procesului de
schimbare. 7

7
Proiectul Socrates – Grundtvig 2, Parteneriate pentru învăţare Strategii educaţionale şi intervenţii de consiliere
pentru părinţii copiilor şi adolescenţilor cu dificultăţi: bune practici 04-G2-64-B-RO-C Educaţia şi consilierea
părinţilor Ghid;

12
 7. STUDIU DE CAZ8

Istoricul cazului:

La asistență socială s-a adresat, doamna V.I. , mama minorului V.N., în vârstă de
13 ani, de sex masculin, elev în cls.a- VII-a , cu solicitarea de a-l consilia.

Elevul provine dintr-o familie completă şi este cel mai mare dintre cei doi copii ai
familiei. Mama a menţionat că de la începutul anului curent de studiu, fiul se
manifestă neobişnuit, comparativ cu comportarea lui în clasa a -VI-a, căci era elev
capabil, responsabil, mereu a avut rezultate bune la învăţătură, era un copil liniştit.
Comportamentul copilului acasă şi la ore era exemplar. Începând cu clasa a -VII-a,
copilului i-a scăzut semnificativ reuşita la învăţătură, în unele zile, refuză să se ducă la
școală, are un comportament diferit.

Şedinţa de consiliere a preadoleșcentului :

Asistentul social – de ce crezi că este îngrijorată mama ta?

V.N – Nu ştiu, nu pot înţelege.

Iniţial minorul refuză cooperarea cu asistentul social, însă pe parcurs, după mai multe
încercări şi comunicări pe diverse teme educative, elevul a început să coopereze şi
chiar a iniţiat discuţia pentru a soluţiona problema iniţială.

V.N - știu eu foarte bine pentru ce a-ți venit la mine.

Asistentul social – da şi care crezi că este motivul de bază?

V.N. – faptul că nu am vrut să mă duc în unele zile la școală și am note mai proaste.

Asistentul social– felicitări, văd că ai conştientizat motivele de bază ale discuţiei

noastre. Din câte cunosc, pe parcursul anului curent de studiu în comportamentul tău
au intervenit ceva modificări.

V.N. – Da, deoarece nu mai vreau să învăţ. Consider că nu mă ajută cu nimic.

Asistentul; social – da... şi de ce anume?

8
Studiu de caz preluat de la Primăria Com.Lumina

13
V.N.. – deoarece, nu mai are nici un rost.

Asistentul social – dar de ce brusc învăţătura a devenit fără rost pentru tine?

V.N.. – pentru că nu mai vreau să învăţ, nu am timp pentru a învăţa si nici nu mai are
rost.

Asistentul social – dar, de ce nu mai doreşti să înveţi şi de ce afirmi că nu ai timp? De

ce nu are rost?

V.N. – pentru că, am nevoie de linişte şi de ajutorul părinţilor.

Asistentul social – dar de ce susţii că nu ai linişte şi ajutor?

V.N. – pentru că acasă nu am linişte. Părinţii mei se ceartă mereu, și la școală sunt
copii care mă deranjează. Atunci le răspund urât.

Asistentul social – dar de când au început conflictele între părinţii tăi?

V.N. – din toamnă, totul a început brusc.

Asistentul social – tu cum consideri, aceste necazuri te-au determinat să te transformi

într-un elev iresponsabil cu succese scăzute la învăţătură şi cu un absenteism ridicat?

V.N. –cum aş putea să mă comport altfel, dacă eu sufăr prea mult pentru ce se
întâmplă acasă și la școală chiar nu mai am nici un chef. Nu mă mai interesează. Eu
nu vreau ca părinţii mei să se certe, și nu vreau sa fiu jignit la școală, pentru că atunci
ripostez.

Asistentul social – deci relaţia dintre părinţii tăi si problemele întampinate la școală
te-a determinat să te schimbi? Cu toate acestea observ că eşti un copil curajos şi
sensibil, dar trebuie să conştientizezi că lipsa de pregătire pentru ore, insultarea
colegilor şi violenţa asupra lor, chiar dacă este o violență verbală, nu este o ieşire din
situaţie. Problemele adulţilor vor fi rezolvate cu siguranţă în curând. Dar tu prin
nepregătirea temelor, o să începi să ai lacune în materia studiată şi mai mult decat atât,
prin comportamentul tău agresiv, o să-ţi pierzi prietenii din clasă şi nici nu o să mai ai
cu cine comunica. Ai dori să ajungi la astfel de urmări? Ce îți dorești să faci când vei
fi mare?

V.N. – nu doresc să îmi pierd prietenii deși, în ultimul timp nu am mai fost așa
apropiați, eu îmi doresc să ajung programator IT. Sunt bun la calculatoare. Îmi place
să mă joc pe calculator și să învăț lucruri noi.

14
 Asistentul social – ce dorințe frumoase şi în acelaşi timp realizabile. Dar pentru a
reuşi trebuie să reiei pregătirile pentru ore şi să-ţi îmbunătăţeşti relaţiile cu colegii.

V.N. – mulţumesc, dar totuşi aş vrea ca mai întîi să-i văd din nou pe părinţii mei
fericiţi. Eu am obosit de atâtea certuri şi cuvinte urâte. De asemenea doresc ca la
școală să pot învăța liniștit, fără colegi răi.

Asistentul social – da, părinţii tăi sunt cei mai buni, iar tu eşti cel mai bun copil şi o să
depui efort pentru a învăţa şi pentru a stabili relaţii bune cu colegii tăi. Ulterior vor
dispărea şi certurile dintre părinţii tăi.

V.N. – mulţumesc, sper din tot sufletul aşa să fie, eu am să încep să mă pregătesc
pentru ore. Sper să reușesc să recuperez temele pierdute. Îmi doresc să ajung un bun
IT-st.

Asistentul social – aşa va fi, mergi şi cere-ți scuze de la colegi, profesori şi fii un copil
responsabil şi prietenos, cum ai fost mereu, în rest toate vor veni de la sine.

V.N. – mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să înţeleg că greşesc. Am să încerc să fiu

băiatul cel care am fost înainte şi să revin la succesele de altă dată.

Diagnosticare prealabilă:

Preadolescentul V.N a devenit delăsător, frustat, din cauza faptului că era marcat
de relaţiile conflictuale dintre părinţi. Fapt care confirmă presupoziţiile noastre.

Sumarizare:

Certurile intervenite între părinţi și colegi, produc emoţii şi sentimente de ură,

gelozie şi suferinţă, insucces şcolar, absenteism, agresivitate, care provoacă
numeroase traume psihice grave pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, la fel ca şi
în studiul de caz redat mai sus.

Părinţii copilului V.N. au fost sfătuiți să urmeze ședințe de consiliere psihologică,

cu toate că iniţial părinţii refuzau să conştientizeze că insuccesul, absenteismul şcolar
şi agresivitatea fiului, se datorează relaţiilor distorsionate dintre ei și a problemelor pe
care acesta le întâmpină la școală. Pe parcurs le-au fost explicate amănunţit cauzele
problemelor copilului lor. Părinţii şi-au recunoscut vina şi au realizat că fiul lor a fost
marcat din cauza conflictelor existente între ei.

15
 De asemenea am luat legătura cu directorul școlii, pentru a reuși să planificăm
ședinte de consiliere psihopedagocica pentru elev.

Am luat legătura cu Serviciul de Poliție Locală pentru solutionarea episoadelor

de agresivitate dintre colegi.

Părinţii copilului, în urma mai multor consilieri, şi-au propus să depăşească din
acel moment toate încercările şi dificultăţile vieţii prin comunicare, înţelegere şi
respect reciproc. Părinţii au hotărât ca în cazul în care vor mai apărea dispute şi crize
în relaţia lor, le vor depăşi fără a-l implica pe copil în conflicte şi fără ca acesta să fie
martor la toate acele probleme. Evident că au mai fost realizate câteva şedinţe cu acest
preadolescent la anumite intervale de timp, pentru ca el să poată observa faptul că
eforturile sale în direcţia dată sunt eficiente.

În concluzie, putem menţiona că relaţiile familiale si cele sociale, determină în

mare măsură dezvoltarea personalităţii şi conduitei copilului, rezultatele şcolare ale
copiilor, precum şi comportamentul lor socio – moral. Copiii cresc ocrotiţi de
dragostea părintească, vegheaţi de căldura familiei, unde învaţă primele taine ale lumii
înconjurătoare.

16
 BIBLIOGRAFIE

- Proiectul Socrates – Grundtvig 2, Parteneriate pentru învăţare Strategii

educaţionale şi intervenţii de consiliere pentru părinţii copiilor şi
adolescenţilor cu dificultăţi: bune practici 04-G2-64-B-RO-C Educaţia şi
consilierea părinţilor Ghid;

- Psihologie – manual pentru cls.a-X-a Elena Lupsa, Victor Bratu;

- Ghid de bune practici în Asistență Socială Comunitară – Ludovic Fraico;

- Elemente de Asistență Socială – Cristian Bocancea, George Neamțu;

- Primăria Lumina – Compartiment Asistență Socială.

17