Sunteți pe pagina 1din 5

INTERFERON ALFA-2B

Indicaţii terapeutice:
Hepatita cronică B: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B,
asociată cu dovezi care indică replicarea virusului hepatitei B (prezenţa ADN-VHB
şi a AgHBe), nivele crescute de ALT şi inflamaţie hepatică activă evidenţiată
histologic şi/sau fibroză.

Hepatită cronică C: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C


evidenţiată histologic, care prezintă nivele ridicate de transaminaze, fără
decompensare hepatică, şi care sunt pozitivi pentru ARN-VHC seric sau anti-VHC.
În hepatita cronică C, cea mai bună soluţie este administrarea Intron A în
combinaţie cu ribavirina.

Experienţa clinică arată că, la majoritatea pacienţilor trataţi, se poate obţine


un răspuns hematologic şi citogenetic major/minor.

Un răspuns citogenetic major este definit de < 34% celule leucemice Ph+
prezente în măduva osoasă, în timp ce un răspuns citogenetic minor este definit de =
34 %, dar < 90 % celule Ph+ în măduva osoasă.
Terapie combinată: S-a demonstrat că terapia combinată interferon alfa-2b
şi citarabină (Ara-C) administrată în cursul primelor 12 luni de tratament a crescut
în mod semnificativ rata răspunsurilor citogenetice majore şi a prelungit
semnificativ durata supravieţuirii totale la trei ani, în comparaţie cu monoterapia cu
interferon alfa-2b.
Dozare şi mod de administrare:
Pen-ul cu doză multiplă este destinat utilizării individuale de către pacienţi.
Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în managementul
afecţiunii respective. Dacă apar reacţii adverse în cursul tratamentului cu Intron A
pentru orice afecţiune, dozajul va fi modificat sau terapia va fi întreruptă temporar,
până la diminuarea reacţiilor adverse. Dacă în urma ajustării corespunzătoare a
dozei se dezvoltă o intoleranţă persistentă sau recurentă sau dacă boala
progresează, tratamentul cu Intron A trebuie întrerupt. Medicul va decide dacă în
cazul regimurilor de întreţinere cu injecţii subcutanate pacientul îşi poate
autoadministra dozele de Intron A.

Hepatită cronică B: Doza recomandată este cuprinsă între 5 până la 10 milioane


UI, fiind administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile),
timp de patru până la şase luni. Doza administrată trebuie să fie redusă cu 50% în
cazul în care se semnalează apariţia unor tulburări hematologice (celule sanguine
albe < 1 500/mm3, granulocite < 1 000/mm3, trombocite < 100 000/mm3).
Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei leucopeniei severe (< 1 200/mm 3), a
neutropeniei severe (< 750/ mm3) sau a trombocitopeniei severe (< 70 000/mm 3).
În cazul în care, după trei-patru luni de tratament (cu doza maximă tolerată), nu se
observă o îmbunătăţire a valorilor ADN-VHB seric, terapia cu interferon alfa-2b
trebuie întreruptă.

Hepatită cronică C: Doza recomandată este de 3 milioane UI administrată


subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), atât în monoterapie, cât şi
în combinaţie cu ribavirina.
Pacienţi cu recăderi: Intron A se administrează în combinaţie cu ribavirina.
Pe baza rezultatelor studiilor clinice, în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 6
luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Intron A în combinaţie
cu ribavirină timp de 6 luni.
Pacienţi naivi: Eficacitatea produsului Intron A este crescută dacă se
administrează în combinaţie cu ribavirina. Intron A trebuie administrat în
monoterapie, în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.
Intron A în combinaţie cu ribavirina: Pe baza rezultatelor studiilor clinice în
cadrul cărora sunt disponibile date pentru 12 luni de tratament, se recomandă ca
pacienţii să fie trataţi cu Intron A în combinaţie cu ribavirină, timp de cel puţin 6
luni. Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de încă 6 luni (în total 12 luni) la
pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ la 6 luni, genotip viral 1 (determinat
într-o probă prelevată anterior tratamentului) şi o încărcătură virală ridicată
anterior tratamentului. În vederea extinderii terapiei la 12 luni, trebuie să se ia în
considerare şi alţi factori prognostici negativi (vârsta > 40 de ani, sexul masculin,
fibroză). În cursul studiilor clinice, pacienţii care nu au obţinut un răspuns
virologic după 6 luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie) nu
au devenit responderi virologici susţinuţi (ARN- VHC sub limita inferioară de
detecţie la şase luni de la întreruperea tratamentului).
Intron A administrat singur: Durata optimă a monoterapiei cu Intron A nu a
fost deocamdată stabilită în mod clar; se recomandă însă ca terapia să aibă o durată
cuprinsă între 12-18 luni. Se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Intron A
administrat în monoterapie timp de cel puţin 3-4 luni, când trebuie să se determine
statusul ARN-VHC. Tratamentul trebuie continuat de către pacienţii care prezintă
ARN-VHC negativ.
Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la orice altă componentă a Intron A, în
antecedente. Afecţiuni cardiace severe preexistente,de exemplu, insuficienţă
cardiacă congestivă necontrolată infarct miocardic recent, tulburări severe de ritm
cardiac. Disfuncţie renală sau cu clearance al creatininei < 50 ml/min sau
disfuncţie hepatică severă, inclusiv cea cauzată de metastaze. Epilepsie şi/sau
dereglări de funcţionare a sistemului nervos central (SNC). Afecţiune psihică
severă preexistentă sau istoric de tulburare psihică severă. Hepatită cronică
asociată cu ciroză hepatică decompensată. Hepatită cronică la pacienţii care sunt
sau au fost trataţi recent cu medicamente imunosupresive, exclusiv sevrajul pe
termen scurt la corticosteroizi. Hepatită autoimună; o boală autoimună în
antecedente sau pacienţi cu transplant, cu tratament imunosupresiv. Afecţiune
tiroidiană preexistentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin tratament
convenţional.

Terapia combinată cu ribavirină: A se vedea, de asemenea, informaţiile privind


ribavirina, în cazul în care interferonul alfa-2b se administrează în combinaţie cu
ribavirina pacienţilor care suferă de hepatită cronică C.
Atenţionări şi precauţii speciale:
Pentru toţi pacienţii: Reacţiile de hipersensibilitate acutâ (de exemplu urticarie,
angioedem, constricţia bronşică, anafilaxie) la Intron A s-au constatat rar în timpul
terapiei cu acest medicament. Dacă apare o astfel de reacţie administrarea medicamentului
trebuie întreruptă şi se va institui imediat o terapie modicală adecvată. Erupţiile cutanate temporarenu
necesită întreruperea tratamentului. Efectele adverse moderate-severe pot impune modificarea
dozajului administrat pacientului sau, în unele cazuri, sistarea terapiei cu Intron A. Orice pacient care
dezvoltă disfuncţii hepatice în timpul terapiei cu Intron A trebuie monitorizat cu atenţie, iar terapia se
întrerupe dacă se constată o evoluţie a semnelor şi a simptomelor bolii. Hipotensiunea poate să apară
în cursul terapiei cu Intron A sau în timp de până la două zile post -terapie şi poate necesita tratament
de susţinere. La pacienţii care urmează tratament cu Intron A, trebuie să se menţină o hidratare
adecvată, întrucât unii dintre aceştia prezintă hipotensiune cauzată de pierderea lichidelor. De aceea,
poate fi necesară reechilibrarea hidrică. Deoarece febra poate fi asociată cu sindromul pseudo-gripal,
semnalat în mod curent în timpul terapiei cu interferon, trebuie eliminate alte posibile cauze ale febrei
persistente. Paracetamol a fost utilizat cu succes pentru ameliorarea simptomelor de febră şi a
durerilor de cap care pot apărea în timpul terapiei cu Intron A. Doza de paracetamol recomandată
este de 500 mg până la 1 g, administrată cu 30 de minute înamtea celui de Intron A. Doza maximă
zilnică de paracetamol este de 1 g, de patru ori pe zi. Intron A se va utiliza cu precauţie la pacienţii
debilitaţi, cum ar fi cei cu afecţiuni pulmonare în antecedente (de exemplu, bronhopneumopatie
cronică obstructivă sau diabet zaharat cu predispoziţie la cetoacidoză. Totodată trebuie să se acorde
atenţie pacienţilor care prezintă tulburări de coagulare (de exemplu tromboflebită, embolie
pulmonară) sau mielosupresie severă. La pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei trataţi cu
Intron A, sau raportat rar apariţia de infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia, inclusiv fatale.
Nu s-a putut stabili o etiologie certă.