estetica tradiționalistă se opune ideologiei moderniste
lirica promovează valorile trecutului (paseismul), rulalitatea, religiozitatea satul este toposul mitic, „oaza de spiritualitate”, „matca existențială” (Blaga) trecerea timpului aduce cu sine îndepărtarea de valorile autentice, de tradiții sentimentul dezrădăcinării, al înstrăinării se regăsește adesea în mesajul liricii tradiționaliste istoria este parte din valorile trecutului, iar marile figuri de coievozi și domnitori sunt invocate în lirica tradiționalistă se dezvoltă pe trei direcții: o semănătorismul (satul reprezintă spațiul pitoresc, bucolic) -George Coșbuc o poporanismul (țăranul asuprit,chinuit, supus) - Goga o gândirismul (valori etice, tradiții, specific național)-românism satul patriarhal este idealizat ca loc al împlinirii, ca spațiu sacru în antiteză cu orașul, loc al înstrăinării, al pierzaniei lirica religioasă este străbătută de fiorul metafizic al relației eu-divinitate care transfigurează neliniștea ființei lirica teluricului, a legăturii omului cu mitul, cu primordialitatea poezia tradiționalistă este încărcată de sentimentul elogiului față de trecut, față de sat, credință și folclor
Reprezentanți: Octavian Goga, George Coșbuc, Lucian Blaga, Voiculescu,