Actori, jurnaliști, scriitori- DECEMBRIE 2020

Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași - d. 9
martie 1961, București) a fost un romancier, nuvelist, traducător și gazetar român,
redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector.
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care, pe urmele lui Honoré de Balzac, aspira să scrie o nouă
Comedie umană, o Cronică românească a veacului XX. Este cunoscut, totodată, ca unul
dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut.
Alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista Gândirea în anul
1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul (1924) și Curentul (1928); director al ziarului oficios
România în 1938 și al revistei România literară, 1938 - suprimate în 1940. Se afirmă ca
romancier cu romanul Întunecare (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în
1952 pentru piesa Nepoții gornistului - în colaborare cu Mihail Novicov. În 1955 este ales
membru titular al Academiei Române.
De ce ne place?
Ne place de Cezar Petrescu pentru că ne-a impresionat cu povestea cunoscutului său roman,
Fram, ursul polar, care a marcat numeroase momente din copilăria fiecărui cititor.
Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, Mălini, Suceava, România – d. 22
decembrie 1956,București, Republica Populară Română) a fost un poet român. Criticul
Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații”.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani,
Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa
Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai.
La absolvire a fost angajat ca redactor la revista Contemporanul, apoi la Gazeta literară.
Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din
București, însă renunță după doar un semestru. Poemul său, Moartea Căprioarei, apare în
Viața Românească în acest an.
După ce i-a fost refuzată internarea la spitalele Colțea și Central , spre zorii zilei de 10
decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. Acolo, de pe patul de spital i-a șoptit un
poem prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, poem care a fost inclus în volumul postum
Lupta cu inerția:

Pasărea cu clonț de rubin

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
De ce ne place?
Ne place Nicolae Labiș pentru faptul că scrierile sale surpind un univers nou din perspective
diferite, cum ar fi în Moartea Căprioarei. Aici, poetul surpinde ideea morții din ochii unui
copil marcat de felul în care acționează un adult pentru a supraviețui.
Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, Ivești, Galați, România – d. 5 martie
București, Republica Populară Română) a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă
importantă din perioada interbelică. Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu”
din București. La 20 de ani, în anul 1896, se mărită cu magistratul Nicolae Papadat, pe care îl
cunoaște la Turnu-Măgurele.
Tot la Focşani, în timpul Primului Război Mondial, a fost soră de caritate la Crucea Roşie în
Gara Focşani, experienţă pe care o tratează în Balaurul, un roman de război. Balaurul
este numele dat trenului cu mii de răniţi aduşi de pe front.
„Cu cât numărul tărgilor creştea, umbrele ţepene luau acum forme, forme îndurerate şi umane,
aveau glas, aveau chip. Exprimau dorinţe, solicitau ajutor, gemeau, sufereau, dar trăiau",
notează Hortensia Papadat Bengescu în romanul Balaurul.
De ce ne place?
Ne place ade doamna Hostensia Papadat- Bengescu deoarece surpinde un univers magic, nou,
în proza sa. Aerul misterios prezent în operele sale o aseamană cu scriitoare Agatha Cristie,
doar că aceasta este varianta noastră, o variantă românească.

Leopoldina Bălănuță (n. 10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea, România – d. 14 octombrie

1998, București, România) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și
voce. A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

Deși a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și roluri memorabile
de comedie. Sceneta TV Care de dame de G. H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actrița
joacă 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria
divertismentului TV românesc.
Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de
poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat
de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de
muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul O întâmplare a ființei din 27
ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae
Labiș și Nichita Stănescu. Ea adirmă următorul lucru: „Eu plec cu viața mea în teatru; teatrul
vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care
spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna
arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”

De ce este faimoasa Leupoldina Balanuta?

Leupoldina Balanuta a fost una din cele mai importante actrițe care au urcat pe scena
româneasca. A primit in 1972 premiul ACIN pentru "Nunta de piatră".

De ce ne place Leupoldina Balanuta?

A fost o actriță sensibilă, talentată. Publicul a îndragit-o pentru toate rolurile sale dar și pentru
minunatele spectacole de poezie pe care le-a realizat.

Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău - d. 20 iulie 2016,
București) a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe
linie maternă este grec de origine,pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion
Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie
2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea
Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.
Radu Beligan a fost în perioada 1969 - 1989 membru al Comitetului Central al Partidului
Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975
Pe 1 decembrie 2008, Radu Beligan a fost decorat de Traian Basescu în semn de apreciere
pentru intreaga activitate pusă în slujba culturii și stiinței romănesti, dar și pentru că a
promovat valorile românesti în lume.

Radu Beligan a primit Ordinul Național "Steaua Romaniei" în grad de Mare Cruce.

De ce este faimos Radu Beligan?

A realizat aproape 100 de roluri în teatru si 30 în filme, este regizor, eseist, profesor.

De ce ne place Radu Beligan?

Rica Venturiano, egoistul, regele, prințul, cerșetorul, bolnavul, îndragostitul, încornoratul,

unchiul, tatăl, fratele, amantul, tradătorul, patriotul, evreul, turcul, rusul, timidul, maleficul,
RADU BELIGAN este ACTORUL sufletului, inimii, copilăriei, adolescenței, maturitații și
senectuții noastre.

George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, București, România – d. 27 martie

2008,București, România) a fost un politician și filolog român, dar și jurnalist.

După Revoluția din anul 1989 a continuat să lucreze ca jurnalist și critic literar pentru reviste
și ziare ca Expres, Evenimentul Zilei, Dilema. Între 1995 și 1999 el a fost realizatorul unui
program zilnic de televiziune de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române, Doar
o vorbă să-ți mai spun, care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la Pro TV
(1995-1996), iar ulterior, cu denumirea Doar o vorbă săț-i mai spun, la TVR1(1997-1999 și
din nou în 2006). Rubrică de cronică literară în Dilema. Rubrica "Veto" (publicistică pe teme
cultural-politice) în Curentul.

George Pruteanu a fost membru în comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în
masă și în comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu", care
cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conțină și traducerea în
română. Legea a fost promulgată de președintele Ion Iliescu și adoptată de parlament în 2004
într-o variantă modificată, care nu conține sancțiunile prevăzute în proiectul inițial (Legea
500/2004).

De ce ne place?
Ne place de George Pruteanu deoarece a știut să se impună pentru a schimba ceva în ceea ce
privește traducerile străine. Aceste traduceri erau obligate să conțină o variantă românească.
Ceea ce face ca presa românesscă să se dezvolte treptat.

Marian Râlea (n. 20 decembrie 1957, Turda, România) este un actor român de teatru,

televiziune și film.  Actorul este recunoscut pentru rolul său din seriale de succes precum:
Fructul Oprit sau Sacrificiul difuzate de Antena 1.
Actorul este distins cu Ordinul Național pentru Merit în grad de cavaler de către Președintele
României.
De ce este faimos Marian Râlea?

Este un foarte bun actor de teatru și film, dar în Romania orice om a auzit de Magician! .

De ce ne place Marian Râlea?

Oamenii cărora le plac copiii sunt oameni buni, deci Marian Râlea este un om bun.

Nechifor Crainic sub pseudonimul lui Ion Dobre (n. 22

decembrie 1889, Bulbucata, Bulbucata, Giurgiu, România – d. 20
august 1972, Mogoșoaia, Ilfov, România) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician,
editor, filosof român și important ideolog rasist și fascist, de extremă dreaptă. În
perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I.
Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 Nichifor Crainic
este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române pe locul devenit vacant
al lui Octavian Goga, exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994.
A fost directorul ziarului naționalist Calendarul apărut la București în 25 ianuarie 1932 și
suspendat la 24 martie 1932 din ordin guvernamental, apoi reapărut la 9 iunie al aceluiași an,
până la 29 decembrie, când este din nou suspendat ca urmare a unui virulent articol al lui
Crainic, îndreptat contra lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și camarilei regale, articol intitulat
Țara regelui Wieder și a reginei Duduca. După asasinarea primului-ministru I.G. Duca,
Crainic este arestat, împreună cu conducerea legionară și cu alți opozanți ai regimului, fiind
acuzat că ar fi fost instigatorul moral al asasinatului. La procesul ce a urmat, a fost achitat. A
fost președintele Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune,
implicit președintele Societății de Radio din data de 16 septembrie 1940 (conform revistei
„Radio Universul nr. 310/21 septembrie 1940, pag.3) până în februarie 1941.
De ce ne place?
Ne place Nechifor Crainic deoarece a folosit numeroase pseudonime pentru a intra în diverse
domenii, fiecare diferit care mai de care.

Vintilă Ivănceanu (n. 26 decembrie 1940, București, d. 7 septembrie 2008, Essaouira,

Maroc) a fost un scriitor, poet, eseist, regizor de teatru și editor de carte originar din România,
care activase din 1970 în Austria.
A fost membru al grupului oniric din jurul lui Miron Radu Paraschivescu (împreună cu,
printre alții, Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Virgil Mazilescu) de la mijlocul anilor 1960,
pe care criticul Gabriel Dimisianu i-a descris astfel: Era unul din copiii teribili ai mișcării
literare a timpului, în bună companie cu Dumitru Țepeneag sau cu Virgil Mazilescu, tineri
nonconformiști ca și el, rebeli, gesticulanți până la stridență, neocolind prilejurile de a se da
în spectacol, atunci când se iveau, ba dimpotrivă, căutându-le și chiar provocându-le.
De ce ne place?
Ne place Vintilă Ivănceanu pentru că s-a remarcat prin dorița de a se remarca prin textele sale
caracterizate de misteriozitatea spiritului oniric.
Cornel Nistorescu (n. 15 decembrie 1948, Turmaș, Hunedoara) este un jurnalist român,
director al ziarului Cotidianul.
Cornel Nistorescu a fost redactor la revista Viața studențească (1974-1980), la ziarul Scânteia
tineretului (1980-1983) și la revista Flacăra (din 1983). Și-a făcut debutul ca jurnalist în
Viața studențească (1971), cu un reportaj. Debutul editorial a fost cu volumul de reportaje
Întâmplări în liniștea unei fotografii (1978). A fost colaborator la Viața studențească,
Echinox, Steaua, Flacăra, etc. După prima carte, a mai publicat două volume, Paradisul
provizoriu (1982) și Proprietarul de iluzii (1988), ce cuprind scrieri aflate undeva la granița
dintre reportaj și proză scurtă. Cât timp a lucrat la revista Viața studențească, s-a ocupat de
folclor, făcând parte din grupul de folcloriști ai Facultății de Filologie din Cluj, perioadă în
care a colindat satele Transilvaniei în căutare de texte și obiceiuri populare.
În 1990 a fondat, împreună cu Mihail Cârciog, trustul de presă Expres, la care va fi director și
va publica articole sub genericul Reportaj de buzunar și Epistole politice. În 1995, publicația
s-a desființat.
În 1997, după demisia lui Ion Cristoiu, devine directorul ziarului Evenimentul Zilei, unde a
publicat Comentariul zilei. Nistorescu a fost unul dintre fondatorii primului post național
privat de radio, Europa FM, și a postului local de radio, Total FM.
De ce ne place?
Ne place Cornel Nistorescu deoarece a participat intens în viața gazetărească, în radio și în
promovarea folclorului românesc.