Mihai Malaimare

Daca ar fi sa dam crezare celor scrise in scurta descriere pe care actorul si regizorul Mihai Malaimare sio face pe propria-i pagina de internet am putea crede ca-i vorba despre un artist mediocru, blazat si frustrat de propriile-i insuccese. Dar s-a nascut la Botosani la 27 august 1950 si cum ii sta in fire moldoveanului da la o parte realizarile, de parca aceastea ar fi parte a normalului, al banalului cotidian si nu rezultatul muncii asidue, lasandu-se macinat de tot potentialul neexploatat pana in prezent. Primii pasi ii face in Botosaniul natal acolo unde urmeaza cursurile Scolii de muzica si Liceul A.T. Laurian si dupa cum singur o spune nu ar fi putut fi actor daca nu s-ar fi nascut acolo, nu ar fi putut fi ceea ce este daca nu ar fi crescut acolo, nu ar fi putut gandi asa cum gandeste daca nu ar fi inceput sa descopere lumea acolo. In 1969 vine la Bucuresti si se inscrie la concursul de admitere de la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale, este admis ultimul pe lista la clasa Moni Ghelerter/ Zoe Anghel Stanca/ Geta Angheluta dar termina, in 1973 alaturi de colega sa din alta grupa , Olga Delia Mateescu, ca sef de promotie si, avand dreptul sa aleaga, este repartizat la Teatrul National din Bucuresti. A debutat la Teatrul National in Imblanzirea Scorpiei de W. Shakespeare, intr-un rol minuscul, inventat chiar de el, fiind cel care anunta intrarile actorilor si spunea textele din paranteze. Dupa cum marturiseste perioada petrecuta acolo a fost fabuloasa si definitorie avand prilejul sa intre in contact si sa joace cu mari actori precum Beligan, Calboreanu, Giugaru, Piersic, Damian Crasmaru, Petrut, Cozorici, Rautchi, Hudac, Irina Rachiteanu, Marcela Rusu, Coca Andronescu, Draga Olteanu, Ileana Stana Ionescu. La Nationalul bucurestean cateva spectacole i-au ramas in memorie, poate pentru ca au reprezentat baza si un punct de plecare in cariera: Richard al III lea de Shakespeare, in regia lui Horea Popescu (1975); A XII a noapte de Shakespeare, in regia Ancai Ovanez (1984); Cyrano de Bergerac de E. Rostand, in regia lui Al. Toscani; Destine de R. Waiker, in regia lui Ion Cojar (1976); Fata din Andros de Terentiu, regia Grigore Gonta (1977); Romulus cel mare de Durenmatt, regia Sanda Manu (1977); Alexandru Lapusneanu de V. Stoenescu, in regia lui Cristian Munteanu (1978); Filumena Marturano de Ed de Fillippo, in regia Sandei Manu; Harap Alb de Raducu Itcus, in regia lui Grigore Gonta; Mantaua de Gogol, in regia M. Malaimare; Clovnii, scenariul si regia M. Malaimare; Actorul, scenariul si regia M. Malaimare. Pentru ca nu-si gasea locul, in 1990 paraseste Teatrul National pentru a-si deschide propria companie de teatru Masca, ceea ce urma sa devina in cateva zile un teatru de stat. Astfel ajunge sa-si puna in practica toate cunostintele si crezuriele teatrale, regizand si jucand in spectacole precum Medievale, scenariul si regia Anca Dana Florea (Papusarul); Clovnii, scenariul si regia M. Malaimare (Fratelini); Mantaua de Gogol (Akaki); A murit moartea, mai! dupa I. Creanga (Ion); Oina, scenariul si regia M. Malaimare (Clovnul 1); Gardienii veseli (Colonelul); Cabaretul Natiunilor (Prezentatorul); Fior d'amor in Bucuresci (Lampagiul); Cafeneaua (Pantalone), toate spectacole regizate de M.Malaimare.

Experienta teatrului radiofonic a inceput odata cu invitatia ce i-a fost adresata de catre Dan Puican, iar prima s-a inregistrare a fost Muscata din fereastra, de V. I. Popa. Dupa care au urmat colaborari cu regizori precum Grigore Gonta, Titel Constantinescu, Constantin Dinischiotu, Nicoleta Toia, Ion Vova, Val Moldoveanu, Manole Pavel Dan si Vasile Manta, iar paleta de exprimare a fost destul de vasta, asta pentru ca dragostea pentru radio nu l-a lasat sa refuze orice propunere o primea fie ca era vorba de teatru, varietati sau teatru pentru copii. De asemenea a avut o prezenta consistenta si in televiune, asta pentru ca dupa cum singur spune televiziunea a fost a doua mea scoala de teatru . Faptul ca a avut prilejul sa apara si pe micul ecran i-a adus notorietatea si indragirea publicului de care se bucura. Dupa 1990 este atras de politica, crede in ce face si incearca sa aduca schimbari benefice in viata sociala si politica a tarii. Initial membru PSD, (" In 1996 deveneam membru al Biroului Permanent al PSD, prilej cu care m-am ocupat de realizarea strategiei de guvernare a PSD in domeniul Culturii..."), intre 2000 2006 este Deputat PSD de Botosani dar, deziluzionat in convingerile sale se retrage si intra in PNL si indeplineste mai multe functii : Vicepresedinte al Organizatiei judetene PNL Botosani, Presedinte al Comisiei Parlamentare pentru UNESCO si din 2008 Membru CNA. Microbul scrisului a intervenit in viata sa odata ce a constientizat ca trebuie lasate marturii ale experientei anilor trecuti, astfel a publicat pe parcurs Maidane cu teatru, Demisia (o carte care vorbeste despre experienta de parlamentar) si Sansa (o carte interesanta, cu unele documente autentice atasate). Lucrarea de doctorat Clovnul, depozitar de teatralitate a fost transformata in 2011 intr-o carte ce se numeste Commedia dellArte, clipa astrala a teatrului universal. Cele mai importante premii primite sunt Premiul Uniter, primit in 2008 pentru teatru nonverbal (un premiu pentru care am trudit 18 ani) si titlul de Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios, titulatura incredintata de presedintele,de atunci, in exercitiu Ion Iliescu. In prezent, este casatorit cu Anca Dana Florea, regizor de teatru si este tatal a trei copii : Mihai este cineast, Stefan, un viitor scriitor si Catinca o domnisoara frumoasa si talentata. Ii place la nebunie sa faca piata, ii place sa gateasca ciorbe de legume, ii place si a jucat fotbal, tenisul de camp, ping-pong dar, cel mai mult ii place sa cumpere si sa cultive flori.