Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii

române moderne I, CASA ȘCOALELOR, 1944

Junimea ca grupare
- P. 159 – un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică,
rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetător
acelorași înrăuriri și subsumate acelorași idealuri.
- Criticii au întâlenit, în interiorul aceluiași curent opere create în
neatîrnare și personalități cu cu care nu s au cunoscut sau putut opune.
- Junimea- curent al renașterii noastre literare
- Se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o personalitate
puternică îl domină.
- Junimea nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație
- Ea n- a luat niciodată forma institușională a Societății Academice
Române, întemeiată cam în aceeiași vreme la București
- Ea n-a luat naștere printr-un act formal și nu s-a menținut după legile
exterioare
- Junimea n-a fost atât o societate, cât o comunitate
- Apariția ei se datorește afinității viu resimțite dintre personalitățile
întemeietorilor
- Ea se menține prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuesc
caracteristca modului de a trăi și de a se dezvolta al tuturor ființelor vii
- Veche deviză fraceză entre qui vemt, reste qui peut- este și cea pe care
societate ieșeană o adoptă pentru sine.

160
- Plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii și a literaturii,
pe care este eca dintâi sarcină a istoricului să-l extraga și să-l arate lucrând
în opere și oameni.
- Cinci tineri înapoiați de curând de la studii în Universitățile germane
- Titu Maiorescu- fost sudent al universităților germane li franceze și
aparținea robustei ramure ardelenești
- Petre Carp: o figură capabilă să domine, Maiorescu: înzestrat cu
autoritatea distantă cu care vorbește unui solicitator
- Scopul de a spori viața fostei cetăți de scaun a Moldovei, diminuată prin
strămutarea în bucurești a Domnului Principatelor Unite, decid să înceapă
o serie de prelegeri populare
- Cursul public pe care Maiorescu îl ținuse cu un an înainte, curând după
instalarea sa în Iași, dovedise existența unui auditor cultivat, în stare să
 se intereseze de problemele științei, expuse în formele unei înalte ținute
academice
- Prelecțiunile populare devin o tradișie a Junimii din Iași. Ele figurează
timp de 17 ani, asupra unor subiecte fără legătură între ele

161
- Din 1866- grupate în cicluri unitare
- Din 1874- prin intervenția unor noi aderenți, Lambrior și Panu, asupra
unor teme interesând istoria și cultura națională
- Ciclurile din 1874- 1875 se limitează preocupările la elemente naționale
ale culturii noaste și la influențe consecutive exercitate asupra poporului
român
- Basarabeanul Casu, nepotul lui Pogor, completează cotizațiile membrilor
Junimii, Junimea devine proprietara unei tipografiie, trecută mai târziu
în alte mâini. Asociația înființteză și o librărie- Pogor- dar dispărută și ea
după o scurtă funcționare
- Existența tipofrafiei îngăduie Junimei publicarea unei reviste C.I , pusă
de la început sub direcșiunea lui I. Negruzzi
- Publică un program vast literar și școlar- autorii erau chemați printr-o
generoasă ofertă de claborare- Aritmetica lui I.M. Melic, Despre scrierea
limbii române- Titu Maiorescu, traduceri din Schiller, și cea a lui Carp-
Macbeth- Shakespeare
- Mișcare mișcată de primele nevoi ale culturii noastre – junimea abordează
problema ortografiei românești- epoca de trece a labirintului chirilic în
cel latin
- Ședințe ținute la Pogor sau Maiorescu- personalități pline d eprestigiu- se
discută probleme de ortografie și de limbă, se recitesc poeții români în
vederea consituirii unei antologii și se compun sumarele revistei, uneori în
hazul general pentru producșiile care trebuiau respinse
- 1874- Maiorescu devine Ministru al Instrucțiunii Publice, se mută la
București – epoca în care se elaborează principiile sociale și estetice ale
junimii- se dau luptele pentru limbă, luptele împotriva latiniștilor și a
ardelenilor, polemicile cu bărnuțiștii, cu hașdeu, cu revistele din
București- au fost duse mai departe de membrii, nu doar de Maiorescu-
ESTE VREMEA ÎN CARE JUNIMEA PROVOACĂ CEL MAI MULT
ADVERSARII- VREMEA ÎN CARE POLEMICILE AU CEL MAI
MARE SUCCES- prin alăturarea lui Alecsandri la grupare și descoperirea
lui Eminescu
 p. 162
1874- 1885- a doua etapă a junimii – perioadă în care ședințele din Iași se
dublează prin cele de la București de la casa pogor la casa din strada
Mercur, unde Alecsandri citește operele sale Fântâna Blanduziei, Despot
– Vodă, Ovidiu și Caragiale Noaptea furtunoasă- apărute în aceeiași
perioadă la C.L. cu operele lui Creangă și Contag
- 1885- I. Negruzzi ia cu sine revista la București, a cărei direcție o
păstreazî pânî în 1893 când i se alătură un grup format din: Teohari
Antonescu, Brătescu- Voinești, Mihail Dragomirescu, D. Evolceanu. I. S.
Flour, P.P Negulescu, C. Rădulescu- Motru, I.A. Rădulescu și Francois
Robin, pînă ăn 1895, când comitetul își asumă îintreaga conducere a
evistei
- Din 1885- până șa 1900- principiile estetice ale jumimismului primesc o
importantă dezvoltare și atenție- atunci are loc lupta cu socialiștii-
Maiorescu este prijinit de Petre Missir și de a tinerilor discipoli P.P
Negulescu, Mihail Dragomirescu, S. mehedinși, Gr. Tăușan
- 1885- 1900- epoca care dă un caracter universitare grupării deoarece
Drumul prin Convorbiri devine drumul către Univeristate- este epoca în
care s estabilește pentru trei decenii de aci înainte configurația
Universității bucureștene
- Din cenaclul Junimea se desprind mai apoi cele mai poreminente ale
științei li oratoriei universitare.
- În 1900, vechiul comitet se completează cu membri noi: Gr. Antipa, I.N:
Bazilescu, I. Bogdan, L. Mrazec, A. Naum, D. Onicul, St. Orășanu, E.
Pangrati, I. Paul, A. Philippide, C. Litzica, S. Mehedinți

164
- Baza concretă a convorbirilor
- Varietatea temperamentelor intelectuale ale junimiștilor- forme particulare
- Spiritul filosofic- caracteristică a structurii junimiste
- Junimiștii sunt oameni de idei generale, mai mult decât specialiști în
diferite ramuri particulare ale științelor
- Studiile istorice și filologice nu erau ascultate până la capăt- Pogor
întrerupea întotdeauna lectura unor astfel de cercetări, discuția revening
către temele generale
- Critica pe care Junimea o formula cu privire la formarea civilizației
românești era bazată pe rațiune, pe teorie asupra naturii sociale și a
raportului dintre institușiiloe lor și gradul de cultură al poporului romîn
- Nu argumentul stă la baza criticii junimiștilor, ci speculații
 165
- Junimea încurajează formarea unui tânăr filosof în Universitățile străine-
de ex: Eminescu trebuia să se întoarcă profesor de filosofie la
Universitatea din Iași, Xenopol- Berlin- format ca jurist, sitoric, filosof
- Cultul gândirii abstracte: formarea unuei poezii filosofice
- Natură de erudiți, sitorici sau filosofi- Xenopol
- Spiritul oratoric este a doua trăsătură a mentalității junimiste- după
îndelungata luptă a lui Maiorescu împotriva retoricei pașoptiste
- Junimea= controlul cuvântului- PEPINIERĂ DE TALENTE
ORATORICE, REÂNOITE CU FIECARE GENERAȚIE- oratorul în
figură riguroasă- artist care construiește în fața publicului încântat opera
sa desăvârșită

166
- Demnitatea ținutei lui M aiorescu, căldura galsului muzical, general care
își conduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziune lapidară a
expresiei- modelul micilor tratate morale din Antichitate și din clasicismul
francez- Progresul Adevărului sau Din Experiență- exemple ilustrative
- Introduce disertația filosofică în literatura română
- Gust clasic și academic- umanități vechi și moderne- cred în valoarea
canoanelor artistice
- Colecțiile CL- literatură de traduceri din Lamartine, Musset Hugo,
Gautier Heine
- Viața nouă a lui Densușianu produce iritare
- IRONIA- ALTĂ TRĂSĂTURĂ- A TABLOULUI JUNIMIST-
UNEALTĂ POLEMICĂ

167
- GRUPUL CARE NU IA PARTE LA DISCUȚII= CARACUDĂ
- Ironia la pogor- formă a libertății spirituale
169
- Spiritul critic ompletează imagine structurii junimiste
- Criticismul junimist= rezerva ideologică față de schimbările intervenite în
viața poporului român- criticism prejunimist și extrajunimist- nu este o
doctrină- se bazează pe respctul adevărului- în numele acestuia poartă
Maiorescu lupte împotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale, a falsei
erudiții, a megalomaniei
- Nevoie de autenticitate în formele de manifestare ale vieții naționale
determina acțiunile politice ale lui Eminescu
- Adevărul = lumina simplității

170
- Vor ști să limiteze politica față de drepturile obiectivității științifice și cele
ale inspirației artistice