Cap3 Slides Partea1

Cap.3.
Similitudini şi echivalenţe - I
Prof.dr.ing. Gabriela Ciuprina
Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică,

Departamentul de Electrotehnică
Suport didactic pentru disciplina Bazele electrotehnicii, 2019-2020, predată la facultatea de Automatică şi Calculatoare.
1/85
Gabriela Ciuprina (UPB) Cap.3. Similitudini şi echivalenţe I CA+CD, A&C 1 / 85
Recomandare
1 Folosiţi aceste slide-uri ca un ghid de studiu sau ca notiţe de curs

pe care trebuie să le completaţi cu figuri, exemple, explicaţii.
Ele nu substituie lectura recomandată.
2 Demonstraţiile unor afirmaţii nu sunt prezentate în aceste
slide-uri, ele vor fi făcute la tablă. În slide-uri veţi găsi doar
invitaţia la demonstraţie.
3 Explicaţii detaliate şi exemple vor fi prezentate la tablă.
4 Dacă observaţi greşeli, vă rog să mi le semnalaţi prin email
(gabriela@lmn.pub.ro) sau să postaţi un mesaj pe forum, în
thread-ul "erată".
2/85
Cuprins
1 [3.1.] Sisteme şi circuite
2 [3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă
3 [3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.

Semnale sinusoidale. Reprezentarea în complex
Forma complexă a ecuaţiilor. Impedanţa complexă.
Similitudinea c.c.-c.a.
Puteri în regim sinusoidal
Rezonanţa
4 Lectura recomandată
5 Merită vizionat
3/85
[3.1.] Sisteme şi circuite
Cuprins

Rezonanţa
5 Merită vizionat
4/85
Semnale şi sisteme
Conceptele de semnale şi sisteme apar într-o mare varietate de

domenii, printre care şi în teoria circuitelor.
Semnale
= funcţii de 1 sau mai multe variabile independente, care conţin
informaţii despre anumite fenomene.
Sistemele
= obiecte care răspund la anumite semnale, producând alte semnale.
Exemplu:
semnale: tensiunea electrică u(t), intensitatea curentului electric
i(t);
sistem: circuitul (în particular, un element de circuit).
5/85
Notăm
semnalul de intrare ("excitaţia") cu u(t) unde u : → n - n intrări;
semnalul de ieşire ("răspunsul") cu y(t) unde y : → p - p ieşiri.
Reprezentarea unui sistem SISO (n = 1, p = 1)

SIMO (n = 1, p > 1)
u(t) y(t)
MISO (n > 1, p = 1)
MIMO (n > 1, p > 1)
6/85
Notăm
semnalul de intrare ("excitaţia") cu u(t) unde u : → n - n intrări;
semnalul de ieşire ("răspunsul") cu y(t) unde y : → p - p ieşiri.
Reprezentarea unui sistem SISO (n = 1, p = 1)

SIMO (n = 1, p > 1)
u(t) y(t)
MISO (n > 1, p = 1)
MIMO (n > 1, p > 1)
La un sistem există un transfer unidirecţional al semnalelor de la

intrare către ieşire.
6/85
Circuitele sunt sisteme, dar la ele transferul este bidirecţional.
Exemple:
j(t) u(t) = Rj(t)

j(t) R u(t) R
circuit sistem
7/85
Circuitele sunt sisteme, dar la ele transferul este bidirecţional.
Exemple:
e(t)
e(t) 1 i(t) = R
e(t) R R
i(t)
circuit sistem
7/85

Sistemele pot fi interconectate
conexiunea serie (cascadă)
conexiunea paralel
reacţie
Exemplu (conexiune în paralel):
u(t)
R1
R1 R2 j(t) u(t)
j(t)
R2
circuit sistem
8/85
Exemplu (reacţie)
e(t) uL (t) i(t)
R i(t) L − 1
L
Rt
−∞
uL (t 0 )dt 0
uR (t)
R
e(t)
circuit sistem
9/85
[3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă
Cuprins

Rezonanţa
5 Merită vizionat
10/85
Operatori de circuit ai elementelor dipolare
Definiţie
Operatori de circuit = operatori care leagă mărimile de intrare de
mărimile de ieşire ale circuitului privit ca sistem.
Starea unui E2C este caracterizată de u(t) şi i(t).

Dacă elementul este controlat în curent, atunci se poate defini
operatorul de impedanţă Z : Si → Su
Si - spaţiul curenţilor; Su - spaţiul tensiunilor;
u = Zi
Dacă elementul este controlat în tensiune, atunci se poate defini

operatorul de admitanţă Y : Su → Si
i = Yu
11/85
Operatorul de impedantă
i
i u = Zi
u E2C Z
circuit sistem
Z : Si → Su u = Zi
12/85
Operatorul de admitanţă
i
u i = Yu
u E2C Y
circuit sistem
Y : Su → Si i = Yu
13/85
Operatori de circuit
Observaţii
1 Nu orice fel de circuit/element admite ambii operatori:
control în curent ⇒ ∃ Z
control în tensiune ⇒ ∃ Y
control în curent şi tensiune ⇒ ∃ Z şi Y; Z = Y−1
2 Dacă un circuit/element nu admite un anumit operator, atunci la o
anumită excitaţie pot exista mai multe soluţii sau niciuna ⇒
problemă prost formulată - deficienţă de modelare;
3 Dacă pentru o anumită excitaţie răspunsul este nemărginit ⇒
problemă impropriu excitată- deficienţă de modelare.
14/85
Operatori de circuit - exemple
Rezistorul dipolar liniar, cu rezistenţă nenulă
u = Ri i = Gu
Admite Z : Si → Su , Z(i) = Ri
Z = R·
Admite Y : Su → Si , Y(u) = Gu
Y = G·
15/85
Conductorul perfect
u=0 ∀i
Admite Z : Si → Su , Z(i) = 0
Z=0
Nu admite Y
⇒ nu poate fi excitat în tensiune
16/85
Izolatorul perfect
i = 0 ∀u
Nu admite Z
⇒ nu poate fi excitat în curent
Admite Y : Su → Si , Y(u) = 0
Y=0
17/85
Sursa ideală de tensiune

u=e ∀i
Admite Z : Si → Su , Z(i) = e
Z=e
Nu admite Y
⇒ nu poate fi excitată în tensiune
18/85
Sursa ideală de curent

i =j ∀u
Nu admite Z
⇒ nu poate fi excitată în curent
Admite Y : Su → Si , Y(u) = j
Y=j
19/85
Bobina ideală liniară

Z t
di(t) 1
u(t) = L i(t) = i(0) + u(t 0 ) dt 0
dt L 0
Admite Z : Si → Su
d·
Z=L
dt
Obs: aici Si reprezintă funcţii derivabile, deci continue
Admite Y : Su → Si
Z t
−1 1
Y=Z = i(0) + · dt 0
L 0
Obs: operatorul este liniar dacă i(0) = 0

20/85

Bobina ideală liniară - observaţii:
1 este caracterizată de doi parametri L şi i(0)
2 poate fi excitată fără probleme în tensiune;
3 excitaţia în curent poate fi improprie (poate determina tensiuni
infinite).
e
E
e(t) L,i0
i(t) t
i
panta E/L
e(t) = E · h(t) ⇒ i0
E t
i(t) = i0 + t, t >0
L
21/85

Bobina ideală liniară - observaţii:
1 este caracterizată de doi parametri L şi i(0)
2 poate fi excitată fără probleme în tensiune;
3 excitaţia în curent poate fi improprie (poate determina tensiuni
infinite).
j
J
j(t) L u(t)
t
u
LJ
j(t) = J · h(t) ⇒
t
u(t) = LJδ(t)
21/85
Precizări: h(t), δ(t)

Funcţia treaptă unitate h(t)
(
1 dacă t ≥ 0
h(t) =
0 dacă t < 0
Impulsul Dirac δ(t)

(
0 dacă t , 0
δ(t) =
∞ dacă t = 0
şi Z ∞
δ(t 0 ) dt 0 = 1
−∞
Impulsul Dirac este o funcţie în sens generalizat (o distribuţie) şi:

h0 (t) = δ(t)
22/85
Precizări: h(t), δ(t)

r h
1 1
t t
t0
r0 δ
a 1
t t
t0
(t0 → 0) ⇒ (a → ∞) ⇒
1
a= t0 şi r (t) → h(t) Rşi r 0 (t) → δ(t)
R∞ ∞
−∞
r (t ) dt 0
0 0 = at0 = 1 h0 (t) = δ(t), −∞ δ(t 0 ) dt 0 = 1
23/85
Condensatorul ideal liniar

Z t
du(t) 1
i(t) = C u(t) = u(0) + i(t 0 ) dt 0
dt C 0
d·
Y=C
dt
Obs: aici Su reprezintă funcţii derivabile, deci continue.
Poate fi impropriu excitat în tensiune.
Admite Z : Si → Su Z t
1
Z = u(0) + · dt 0
C 0
Obs: operatorul este liniar dacă u(0) = 0.

Condensatorul are doi parametri: C şi u0 .
Este propriu excitat în curent.
24/85
Rezistorul neliniar controlat în curent

u = f (i)
Admite Z : Si → Su
Z = f (·)
Rezistorul neliniar controlat în tensiune

i = g(u)
Y = g(·)
25/85
Operatori de circuit - cazul EmC
În cazul elementelor multipolare, operatorii devin matriceali.

Perechea de bobine cuplate
Admite operator matriceal de impedanţă
 d· d· 
 L11 dt M dt 
Z = 
 
d· d· 

M dt L22 dt

Important: Echivalenţa elementelor de circuit

Condiţia necesară şi suficientă ca două elemente de circuit să fie
echivalente este ca ele să aibă aceeaşi operatori de
impedanţă/admitanţă.
26/85
Clasificarea regimurilor circuitelor
Regimurile circuitelor sunt clasificate în funcţie de tipul semnalelor din

circuit, astfel:
1 regim staţionar (de curent continuu): mărimi constante în timp;
2 regim sinusoidal (de curent alternativ): mărimi care variază
sinusoidal în timp cu aceeaşi frecvenţă;
3 regim periodic permanent: semnalele au o variaţie periodică în
timp cu aceeaşi perioadă;
4 regim tranzitoriu - semnalele au variaţii oarecare în timp.
27/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.
Cuprins

Rezonanţa
5 Merită vizionat
28/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.
Regimul de c.a.
Regim de c.a = regim sinusoidal

Este regimul în care toate mărimile sunt sinusoidale, având aceeaşi
frecvenţă.
Importanţă:
practică - transportul energiei la distanţă, motoare, antene,
dispozitive ce folosesc unde EM;
teoretică - analiza circuitelor liniare cu semnale periodice.
Obs: circuitele conţin elemente liniare.
29/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a. Semnale sinusoidale. Reprezentarea în complex
Mărime sinusoidală
√
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ)
t - timpul, variabilă independentă;

y - semnalul (tensiune sau curent), mărime dependentă de t;
Y - valoare efectivă;
√
Y 2 = Ymax - valoare maximă (amplitudine);
ω - frecvenţă unghiulară (pulsaţie) [rad/s];
ωt + ϕ - fază [rad];
ϕ = fază iniţială (faza la t = 0);
30/85
√
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ)
Obs: y este o mărime periodică

y (t) = y (t + T ) ∀t
2π
ωT = 2π ⇒T =
ω
1
f =
T
T - perioadă [s];
f - frecvenţă [Hz]. 31/85
Valoarea efectivă
Observaţii referitoare la valoarea efectivă Y :
1 Valoarea efectivă este valoarea medie pătratică1 a mărimii instantanee
(demonstraţi). s
1 T
Z
(y (t))2 dt = Y
T 0
2 Un curent continuu, de valoare I are acelaşi efect termic ca un curent

alternativ, de valoare efectivă I: Pcc = RI 2
√
pca (t) = R(i(t))2 = R(I 2 sin(ωt + ϕ))2
Z T Z T
1 1
p]
ca (t) = pca (t) dt = 2RI 2 sin2 (ωt + ϕ) dt = RI 2 = Pcc
T 0 T 0
3 Ampermetrele şi voltmetrele de c.a. măsoară valoarea efectivă.
1
În engleză valorii efective i se spune root mean square. 32/85
Sω - - 2
Spaţiul Sω
Mulţimea funcţiilor sinusoidale de aceeaşi frecvenţă unghiulară ω
formează un spaţiu vectorial bidimensional (notat Sω ) peste corpul
numerelor reale .
Paşii demonstraţiei:
y1 , y2 ∈ Sω ⇒ y1 + y2 ∈ Sω ∀α ∈ , y ∈ Sω ⇒ αy ∈ Sω
asociativitatea - evident ∀α, β ∈
element neutru: y = 0 (α + β)y = αy + βy
simetric:
√ α(y1 + y2 ) = αy1 + αy2
y = Y 2 sin(ωt + ϕ + π) (αβ)y = α(βy )
comutativitatea - evident; 1·y =y
33/85
Sω - - 2
Spaţiul Sω
numerelor reale .
Sω poate fi înzestrat cu un produs scalar

Z T
1
< y1 , y2 >= y1 (t)y2 (t) dt
T 0
1
Z T √ √
< y1 , y2 >= Y1 2 sin(ωt + ϕ1 )Y2 2 sin(ωt + ϕ2 ) dt = Y1 Y2 cos(ϕ1 − ϕ2 )
T 0
33/85
Sω - - 2
Spaţiul Sω
numerelor reale .
Sω este un spaţiu bidimensional, funcţiile de bază sunt
√ √
a(t) = 2 sin(ωt) b(t) = 2 cos(ωt)
Într-adevăr:
1
RT 1
RT
kak2 = T 0
(a(t))2 dt = T 0
2(sin(ωt))2 dt = 1
kbk2 = 1
< a, b >= 0
∀x√∈ Sω √ √
X √2 sin(ωt + ϕ) = X 2 sin(ωt) cos(ϕ) + X 2 cos(ωt) sin(ϕ) ⇒
X 2 sin(ωt + ϕ) = X cos(ϕ)a(t) + X sin(ϕ)b(t) 33/85
Sω - - 2
Reamintim:

Corpul numerelor complexe este spaţiu vectorial peste .
Produsul scalar
∀z 1 , z 2 ∈ < z 1 , z 2 >= <(z 1 z ∗2 )
z 1 = z1 ejϕ1 = z1 cos ϕ1 + jz1 sin ϕ1

z 2 = z2 ejϕ2 = z2 cos ϕ2 + jz2 sin ϕ2
z 1 z ∗2 = z1 z2 ej(ϕ1 −ϕ2 ) = z1 z2 [cos(ϕ1 − ϕ2 ) + j sin(ϕ1 − ϕ2 )]
< z 1 , z 2 >= z1 z2 cos(ϕ1 − ϕ2 )
Baza: {1, j}
34/85
Sω - - 2
Reamintim:
2
Mulţimea vectorilor din plan este spaţiu vectorial peste .
Produsul scalar
∀v~1 , v~2 ∈ 2 v~1 · v~2 = v1 v2 cos(ϕ)
Baza: {~i,~j}
35/85
Sω - - 2
Sω 2
√
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ) z = z ejϕ v~
n√ Baza
√
~i,~j
o n o
2 sin(ωt), 2 cos(ωt) {1, j}
Produsul scalar
< y1 , y2 >= < z 1 , z 2 >= v~1 · v~2 =
= Y1 Y2 cos(ϕ1 − ϕ2 ) = z1 z2 cos(ϕ1 − ϕ2 ) = v1 v2 cos(ϕ)
36/85
Reprezentarea în complex a unei mărimi sinusoidale

Definiţie
√
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ)
este
not
C(y (t)) = Y unde Y = Y ejϕ
Notaţie
y (t) Y
y (t) ∈ Sω Y ∈
Y valoare efectivă modulul numărului complex
ϕ fază iniţială argument
37/85

Proprietăţi
1) Teorema liniarităţii
∀y1 , y2 ∈ Sω ∀α1 , α2 ∈
Dacă
y1 Y 1 şi y2 Y 2
atunci
α1 y1 + α2 y2 α1 Y 1 + α2 Y 2
√
yk (t) = Yk 2 sin(ωt + ϕk ) Y k = Yk ejϕk k = 1, 2
y1 (t) + y2 (t) =
√
= Y1 2 (sin(ωt) cos(ϕ1 ) + cos(ωt) sin(ϕ1 )) +
√
+ Y2 2 (sin(ωt) cos(ϕ2 ) + cos(ωt) sin(ϕ2 )) =
√
= 2 (Y1 cos(ϕ1 ) + Y2 cos(ϕ2 )) sin(ωt) +
√
+ 2 (Y1 sin(ϕ1 ) + Y2 sin(ϕ2 )) sin(ωt)
38/85

Proprietăţi
∀y1 , y2 ∈ Sω ∀α1 , α2 ∈
Dacă
y1 Y 1 şi y2 Y 2
atunci
α1 y1 + α2 y2 α1 Y 1 + α2 Y 2
Notăm
q
Y = (Y1 cos(ϕ1 ) + Y2 cos(ϕ2 ))2 + (Y1 sin(ϕ1 ) + Y2 sin(ϕ2 ))2 =
q
= Y12 + Y22 + 2Y1 Y2 cos(ϕ1 − ϕ2 ) ≥ 0 ⇒
√ " Y1 cos(ϕ1 ) + Y2 cos(ϕ2 ) Y1 sin(ϕ1 ) + Y2 sin(ϕ2 )

#
y1 (t)+y2 (t) = Y 2 sin(ωt) + cos(ωt)
Y Y
38/85

Proprietăţi
∀y1 , y2 ∈ Sω ∀α1 , α2 ∈
Dacă
y1 Y 1 şi y2 Y 2
atunci
α1 y1 + α2 y2 α1 Y 1 + α2 Y 2
Dacă alegem ϕ astfel încât:
Y1 sin(ϕ1 ) + Y2 sin(ϕ2 )
sin(ϕ) =
Y
Y1 cos(ϕ1 ) + Y2 cos(ϕ2 )
cos(ϕ) = ⇒
Y
√
⇒ y1 (t) + y2 (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ) q.e.d.
38/85
Teorema liniarităţii
Instantaneu (Sω ) Complex (C) Fazorial (R2 )
=
Y
ϕ
√ <
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ) Y =Y ejϕ
39/85
Teorema liniarităţii
=
Y1 + Y2
Y1
Y2
<
y1 (t) + y2 (t) Y1 + Y2
=
αY
Y
<
αy (t) αY
39/85
2) Teorema derivării
∀y ∈ Sω
Dacă
y (t) Y
atunci
dy (t)
jωY
dt
√
y (t) = Y 2 sin(ωt + ϕ) Y = Y ejϕ
dy √ √
= Y 2ω cos(ωt + ϕ) = ωY 2 sin(ωt + ϕ + π/2)
dt
dy π
ωY ej(ϕ+ 2 ) = jωY ejϕ = jωY
dt
q.e.d
40/85
Teorema derivării

√
=
jωY
π Y
2
dy (t)
<
dt jωY
41/85
3) Teorema integrării
∀y ∈ Sω
Dacă
y (t) Y
atunci
Y
Z
y (t) dt
jω
√
Z √ − cos(ωt + ϕ) Y √
y (t)dt = Y 2 = 2 sin(ωt + ϕ − π/2)
ω ω
Y
Z
Y Y Y jϕ
y (t)dt ej(ϕ−π/2) = −j ejϕ = e =
ω ω jω jω
q.e.d
42/85
Teorema integrării

√
=
Y
1
− 2π jω Y
R <
1
y (t)dt jω Y
43/85
4) Teorema produsului scalar

∀y1 , y2 ∈ Sω
Dacă
y1 Y 1 şi y2 Y 2
atunci
< y1 , y2 >Sω =< Y 1 , Y 2 >
Prin această reprezentare se realizează un izomorfism între Sω şi

, care poate fi dus şi în 2 .
Reprezentările în 2 ale mărimilor sinusoidale se numesc fazori.
44/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a. Forma complexă a ecuaţiilor. Impedanţa complexă.
Legile lui Kirchhoff
Legea lui Kirchhoff pentru curenţi

XA XA
ik (t) = 0 Ik = 0 ∀(n)
k ∈(n) k ∈(n)
Legea lui Kirchhoff pentru tensiuni

XA XA
uk (t) = 0 Uk = 0 ∀[b]
k ∈[b] k ∈[b]
Atenţie! Relaţiile nu sunt valabile pentru valori efective!
45/85
Relaţiile constitutive ale E2C
R
i
u(t) = Ri(t) U = RI
u U = U ejϕu i I = I ejϕi ⇒ U ejϕu = RI ejϕi

=
U = RI U
ϕu = ϕi I
ϕu = ϕi
<
46/85
L
i
di(t)
u(t) = L U = jωLI
dt
π
U ejϕu = ωLI ej(ϕi + 2 )
=
U = ωLI U
π I
ϕu = ϕi + ϕu
2 ϕi
<
47/85

C
i
du(t)
i(t) = C I = jωCU
dt
π
I ejϕi = ωCU ej(ϕu + 2 )
=
U
I = ωCU
π I ϕi
ϕi = ϕu +
2 ϕu
<
48/85
SIT
e(t)
u
u(t) = e(t) U=E
SIT
j(t)
i
i(t) = j(t) I=J

49/85
Operatori de circuit ai E2C pasive în c.a.
Impedanţa complexă
def U
Z =
I
I
u U = U ejϕu i I = I ejϕi
E2C U
U ejϕu U
Z = jϕ
= ej(ϕu −ϕi )
Ie i I
Z = Z ejϕ
Impedanţa şi defazajul
def U def
Z = ϕ = ϕu − ϕi
I
50/85
I Rezistenţa şi reactanţa

def def
U R = <(Z ) X = =(Z )
E2C
Z = Z ejϕ = Z cos(ϕ) + jZ sin(ϕ)
R = Z cos(ϕ) X = Z sin(ϕ)
Z = Z ejϕ
p X
Z = R + jX Z = R2 + X 2 tan(ϕ) =
R
51/85
Triunghiul impedanţelor
= exp: Z = Z ejϕ
alg: Z = R + jX
exp2alg:
Z R = Z cos(ϕ) X = Z sin(ϕ)
X
ϕ alg2exp:
<
R p X
Z = R2 + X 2 tan(ϕ) =
R
52/85
I Admitanţa complexă
def 1
Y =
E2C U Z
Z = Z ejϕ I ejϕi I 1
Y = jϕ
= ej(ϕi −ϕu ) = e−jϕ = Y e−jϕ
Ue u U Z
Z = R + jX
Y = Y e−jϕ Conductanţa şi susceptanţă
Y = G + jB def
G = <(Y )
def
B = =(Y )
În unele referinţe Y = G − jB
Atentie! G , 1/R
53/85
Z R X Z ϕ Y G B
1 1
R R 0 R 0 R R 0
π
jωL 0 ωL ωL 2
1
jωL 0 1
− ωL
1
jωC 0 1
− ωC 1
ωC − 2π jωC 0 ωC
54/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a. Similitudinea c.c.-c.a.
c.c. c.a.
PA PA
Kirchhoff I I
k ∈(n) k
=0 I
k ∈(n) k
=0
PA PA
Kirchhoff II k ∈[b]
Uk = 0 k ∈[b]
Uk = 0
Ek Ek
Rk Zk
Ik Ik
SRT Uk Uk
Uk = Rk Ik − Ek Uk = Z k Ik − E k
55/85
c.c. c.a.
Gk Yk
Ik Ik
Jk Jk
SRC Uk Uk
Ik = Gk Uk + Jk Ik = Y k Uk + Jk
Avantajele reprezentării în complex

Reprezentarea în complex a circuitelor de c.a. conduce la circuite similare cu
cele de c.c.
Diferit de c.c: semnalele sunt mărimi complexe, reprezentări ale mărimilor
sinusoidale; în loc de rezistenţe se lucrează cu impedanţe complexe.
55/85
Analiza circuitelor de c.a.
⇒
Analiza circuitelor de c.a. se va face similar cu cea a circuitelor de c.c.
Algoritmul are următorii paşi principali:
1 Se reprezintă în complex sursele independente;
2 Elementele pasive se înlocuiesc cu reprezentările lor în complex;
3 Se rezolvă circuitul cu metodele de la c.c.;
4 Se revine în timp.
56/85
Analiza circuitelor de c.a. - exemplu
Circuitul RLC serie, excitat în tensiune - "instantaneu" (Sω )

C
R L i(t)
√
e(t)=E 2 sin(ωt)
e(t) = uR (t) + uL (t) + uC (t)

uR (t) = Ri(t) Complicat!
uL (t) = L
di(t)
dt
Nu se rezolvă în Sω !
du (t)
i(t) = C C
dt
57/85

Circuitul RLC serie, excitat în tensiune - "complex" ()
1
R jωL jωC
I
E=E
√
e(t) = E 2 sin(ωt) E =E
Rezolvare imediată folosind echivalenţe sau Kirchhoff II pe bucla formată:
!
1 E
E = R + jωL + I ⇒ I=
jωC R + j ωL − ωC 1
58/85

1
R jωL jωC
I
E=E
E √
I= = I ejϕ ⇒ i(t) = I 2 sin(ωt + ϕ)
R + j ωL − 1
ωC
unde
E ωL − 1
ωC
I= q tan(ϕ) = −

1 2
R
R 2 + ωL − ωC
58/85

Circuitul RLC serie, excitat în tensiune - "fazori" (2 )
jωLI
1
jωC I
ϕ
RI I
Se rezolvă o problemă de geometrie.

Valoarea efectivă a curentului rezultă din teorema lui Pitagora;
Faza iniţială a curentului rezultă exprimând tangenta unghiului corespunzător în
triunghiul dreptunghic format.
59/85

jωLI
1
jωC I
ϕ
RI I
Observaţii:
1 Metoda poate fi aplicată doar pentru circuitele extrem de simple (ca acesta).
2 Este greoi sau chiar imposibil de aplicat pentru circuite de complexitate medie.
3 Diagramele fazorile sunt utile pentru că dau o idee asupra defazajelor dintre
mărimile din circuit. 59/85

jωLI
1
jωC I
ϕ
RI I
Important!
Metoda de rezolvare a problemelor de c.a. este prin folosirea
reprezentării în complex.
59/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a. Puteri în regim sinusoidal
Cazul unui E2C
i(t) Puterea instantanee

p(t)
p(t) = u(t)i(t) [W]
E2C u(t) ⇐=
p(t) = 2UI sin(ωt+ϕu ) sin(ωt+ϕi )
60/85
E2C - puterea activă
Puterea activă P
Puterea activă = media pe o perioadă a puterii instantanee.
Z T
1
P= u(t)i(t) dt [W]
T 0
P =< u, i >Sω =< U, I > = <(U I ∗ )

P = <(U ejϕu I e−jϕi ) = UI cos(ϕu − ϕi )
P = UI cos(ϕ) ϕ = ϕu − ϕi
Obs: Deşi dipolul poate avea la borne tensiuni şi curenţi mari, puterea activă
absorbită poate fi mică dacă valoarea lui cos(ϕ) este mică. În acest caz
reţeaua de alimentare a dipolului este solicitată inutil.
61/85
E2C - puterea reactivă
Puterea reactivă Q
Puterea reactivă = este prin definiţie
Q = UI sin(ϕ) [VAr]
Observaţii
Este o măsură a solicitării inutile a reţelei de alimentare;
Se poate demonstra că reprezintă o măsură a necompensării schimburilor de
energie dintre bobinele şi condensatoarele din circuit.
T
Q = 2ω WgL − W gC T
P şi Q au o oarecare simetrie, şi de aceea se defineşte o mărime ce le

înglobează pe ambele.
62/85
E2C - puterea aparentă complexă
Puterea aparentă complexă S

Puterea aparentă complexă = este prin definiţie
S = U I∗
S = U I ∗ = U ejϕu I e−jϕi = UI cos(ϕ) + jUI sin(ϕ) = P + jQ

S = P + jQ
63/85
E2C - puterea aparentă

Puterea aparentă S
Puterea aparentă = este prin definiţie
S = |S| [VA]
S = |S| = |U I ∗ | = UI
S = UI
∗ jϕu
S =UI =Ue I e−jϕi = UIej(ϕu −ϕi ) = S ejϕ
S = S ejϕ
Factor de putere
Factorul de putere este prin definiţie k = P
S ⇒ k = cos ϕ
64/85
Triunghiul puterilor
exp: S = S ejϕ
=
alg: S = P + jQ
exp2alg:
P = S cos(ϕ) Q = S sin(ϕ)
S
Q
alg2exp:
ϕ
< p Q
P S= P 2 + Q2 tan(ϕ) =
P
unde S = UI
65/85
Cazul dipolilor pasivi

S = U I∗ = Z I I∗ = Z I2 Atenţie la modul în Z I 2
S P Q S ϕ
RI 2 RI 2 0 RI 2 0
π
jωLI 2 0 ωLI 2 ωLI 2 2
1 2
jωC I 0 1 2
− ωC I 1 2
ωC I − 2π
66/85
EmC
Elemente multipolare cu m terminale
p = vT i = iT v
S = VT I∗ = I∗T V = P + jQ
m
X m
X
P= Vk Ik cos(ϕk ) Q= Vk Ik sin(ϕk )
k =1 k =1
m−1
X m−1
X
P= Ukm Ik cos(ϕk ) Q= Ukm Ik sin(ϕk )
k =1 k =1
Elemente pasive controlate în curent V = Z I ⇒ S = I∗ T Z I

Elemente pasive controlate în potenţiale I = Y V ⇒ S = VT Y∗ V∗
67/85
EmCnp, m = 2n
Elemente multipolare de tip n-port
p = uT i = iT u
S = UT I∗ = I∗T U = P + jQ
n
X n
X
P= Uk Ik cos(ϕk ) Q= Uk Ik sin(ϕk )
k =1 k =1
Elemente pasive controlate în curent U = Z I ⇒ S = I∗ T Z I

Elemente pasive controlate în tensiune I = Y U ⇒ S = UT Y∗ U∗
68/85
E4C2p, bobine cuplate
Sω

i1 i2
M 
U = jωL11 I 1 + jωMI 2
 1



u1 L11 L22 u2 


 U = jωMI + jωL I
2 1 22 2
U = ZI
unde
u = L11 didt1 + M didt2

 1
 " #
jωL11 jωM



Z= = jωL

 jωM jωL22
 u = M di1 + L di2


2 dt 22 dt
69/85
Sω I1 I2
i1 i2
jωL11 jωL22
M
u1 L11 L22 u2 U1 U2
jωMI 2 jωMI 1
70/85
S = I∗ U = I∗ ZI = jωI∗ LI
P=0
2 L22 I22
 
 L11 I1 ∗

Q = 2ω  + + M <(I 1 I 2 )
2 2
O pereche de bobine ideale cuplate
nu absoarbe putere activă;
absoarbe o putere reactivă pozitivă (deoarece L este pozitiv
definită).
71/85
[3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a. Rezonanţa
Rezonanţa circuitului RLC serie

1
R jωL jωC
I
E=E
√
Am demonstrat că i(t) = I 2 sin(ωt + ϕ) unde
E ωL − 1
ωC
I= r tan(ϕ) = −
R
1 2

R 2 + ωL − ωC
72/85

!
E 1
I= r Z ech = R + j ωL −
ωC
1 2

R 2 + ωL − ωC
!
1 2
P = RI 2
Q = ωL − I
ωC
Dacă ω → 0 atunci I → 0 datorită condensatorului care se comportă ca

un izolator perfect în c.c.;
Dacă ω → ∞ atunci I → 0 datorită bobinei care se comportă ca un
izolator perfect la frecvenţe înalte.
Deoarece I este prin definiţie un număr real şi pozitiv, rezultă ca are un
maxim. Valoarea ω0 pentru care curentul este maxim
1 1
ω0 L − =0 ⇒ ω0 = √ ⇒ Z ech = R şi Q=0
ω0 C LC
73/85
Caracter inductiv: Xech > 0 ⇔ Q>0

jωLI
1
jωC I
ϕ
RI I
74/85

Caracter rezistiv (rezonanţa):
Xech = 0 ⇔ Q = 0 ⇔ S = P ⇔ ϕ=0
jωLI
1
jωC I
E
RI I
La rezonanţă, tensiunea aplicată se regăseşte pe rezistor. Tensiunile pe bobină şi

condensator au valorile efective egale
E 1 E
UL0 = ω0 L = UC0 =
R ω0 C R
care pot fi > E (tensiunea de alimentare). q = ω0 L/R se numeşte factor de calitate 75/85
Caracter capacitiv: Xech < 0 ⇔ Q<0

jωLI
1
jωC I
ϕ RI I
76/85
Rezonanţa unui circuit (în general)
Rezonanţa unui circuit

Un circuit se află la rezonanţă dacă bobinele şi condensatoarele îşi
anulează reciproc efectele.
Condiţii de rezonanţă
Q=0
echivalentă cu: S = P sau ϕ = 0 sau Z ech = R sau Xech = 0 sau
Y ech = G sau Bech = 0
77/85
Rezonanţa unui circuit (în general)
Rezonanţa unui circuit

Un circuit se află la rezonanţă dacă bobinele şi condensatoarele îşi
anulează reciproc efectele.
Condiţii de rezonanţă
Q=0
echivalentă cu: S = P sau ϕ = 0 sau Z ech = R sau Xech = 0 sau
Y ech = G sau Bech = 0
78/85
Exemple
Circuit LC serie la rezonanţă

C
L
!
1
Z e = j ωL −
ωC
√
La rezonanţă Z e = 0 =⇒ ω0 = 1/ LC - circuitul se comportă ca
un conductor perfect.
79/85
Exemple
Circuit LC paralel la rezonanţă

L
!
1
Y e = j ωC −
ωL
√
La rezonanţă Y e = 0 =⇒ ω0 = 1/ LC - circuitul se comportă ca
un izolator perfect ("dop" pentru ω0 ).
80/85
Rezonanţă- concluzii
Este un fenomen specific c.a., poate apare la circuite care conţin
cel puţin o bobină şi cel puţin un condensator.
În circuitul aflat la rezonanţă, schimburile interne de energie între
bobine şi condensatoare se compensează (elementele reactive îşi
anulează reciproc efectele şi circuitul se comportă rezistiv).
Este folosită în construcţia filtrelor - circuite care selectează
anumite frecvenţe dintr-un semnal care conţine o superpoziţie de
semnale de frecvenţe diferite.
Temă facultativă: Pentru circuitul R,L,C serie, demonstraţi că puterea reactivă are
expresia:
T
Q = 2ω W gm − We
gT , (1)
T
unde Wg m reprezintă valoarea medie pe o perioadă a energiei (magnetice) a bobinei,
T
iar We reprezintă valoarea medie pe o perioadă a energiei (electrice) a
g
condensatorului, T este perioada mărimilor sinusoidale, iar ω = 2π/T este frecvenţa
unghiulară. 81/85
Lectura recomandată
Lectură recomandată
D. Ioan Similitudini şi echivalenţe - slide-uri de la 1 la 22

C. K. Alexander, M. N. O. Sadiku, Fundamentals of Electric Circuits, Mc
Graw Hill, 2009
* pag. 265-273 (Singularity functions (funcţii singulare) - referitor la
functia treaptă şi impulsul Dirac),
* pag 369-455 (atenţie, aici forma standard este u(t) = Um cos(ωt + ϕ) şi
ei i se asociază reprezentarea în complex U = Um exp(jϕ). De
asemenea, în locul notaţiei exp(jϕ) se foloseşte separatorul < (care
reprezintă un unghi, în unele cărţi veţi întâlni simbolul ∠), deci
U = Um < ϕ sau U = Um ∠ϕ.
Totuşi, notaţia
√ pe care o folosim şi noi şi anume
u(t) = Urms 2 sin(ωt + ϕ), unde Urms = U este valoarea efectivă, este
standardul IEEE pentru reprezentarea mărimilor sinusoidale.
82/85
Merită vizionat
http://en.wikipedia.org/wiki/Phasor - mai ales animaţiile care

ilustrează legătura dintre reprezentarea fazorială şi reprezentarea
instantanee.
Şi aici forma standard este cea din Sadiku, la fază zero mărimea
instantanee are valoarea maximă.
83/85
Merită vizionat
L.R.Linares - IEEE Phasors and impedance - (10 min)

foloseşte reprezentarea IEEE pentru mărimi sinusoidale, aceeaşi
pe care am folosit-o la curs şi o vom folosi la seminar. Notează
numărul complex cu bara deasupra în loc de bara dedesubt cum
facem noi.
Click aici: https://www.youtube.com/watch?v=SOvQvpvPmOc&feature=youtu.be
84/85
Merită vizionat
L.R. Linarres - Active, reactive, apparent and complex power (10

min). "The resistors do not play ping-pong".
Click aici: https://www.youtube.com/watch?v=BIxAjjm9BjQ&feature=youtu.be
85/85

Cap3 Slides Partea1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap3 Slides Partea1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap.3.

Similitudini şi echivalenţe - I

Prof.dr.ing. Gabriela Ciuprina

Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică,

1 Folosiţi aceste slide-uri ca un ghid de studiu sau ca notiţe de curs

1 [3.1.] Sisteme şi circuite

2 [3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă

3 [3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.

1 [3.1.] Sisteme şi circuite

2 [3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă

3 [3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.

Semnale şi sisteme

Conceptele de semnale şi sisteme apar într-o mare varietate de

Semnale şi sisteme

Reprezentarea unui sistem SISO (n = 1, p = 1)

Semnale şi sisteme

Reprezentarea unui sistem SISO (n = 1, p = 1)

La un sistem există un transfer unidirecţional al semnalelor de la

Semnale şi sisteme

Circuitele sunt sisteme, dar la ele transferul este bidirecţional.

j(t) u(t) = Rj(t)

Semnale şi sisteme

Circuitele sunt sisteme, dar la ele transferul este bidirecţional.

Semnale şi sisteme

Semnale şi sisteme

1 [3.1.] Sisteme şi circuite

2 [3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă

3 [3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.

Operatori de circuit ai elementelor dipolare

Starea unui E2C este caracterizată de u(t) şi i(t).

Dacă elementul este controlat în tensiune, atunci se poate defini

Operatori de circuit - exemple

Rezistorul dipolar liniar, cu rezistenţă nenulă

Operatori de circuit - exemple

Operatori de circuit - exemple

Operatori de circuit - exemple

Sursa ideală de tensiune

Operatori de circuit - exemple

Sursa ideală de curent

Operatori de circuit - exemple

Bobina ideală liniară

Obs: operatorul este liniar dacă i(0) = 0

Operatori de circuit - exemple

Operatori de circuit - exemple

Precizări: h(t), δ(t)

Impulsul Dirac δ(t)

Impulsul Dirac este o funcţie în sens generalizat (o distribuţie) şi:

Precizări: h(t), δ(t)

Operatori de circuit - exemple

Condensatorul ideal liniar

Obs: operatorul este liniar dacă u(0) = 0.

Operatori de circuit - exemple

Rezistorul neliniar controlat în curent

Rezistorul neliniar controlat în tensiune

Operatori de circuit - cazul EmC

În cazul elementelor multipolare, operatorii devin matriceali.

Important: Echivalenţa elementelor de circuit

Clasificarea regimurilor circuitelor

Regimurile circuitelor sunt clasificate în funcţie de tipul semnalelor din

1 [3.1.] Sisteme şi circuite

2 [3.2.] Operatori de impedanţă şi de admitanţă

3 [3.3.] Regimul sinusoidal (de c.a.). Similitudinea c.c.-c.a.

Regim de c.a = regim sinusoidal

∀z 1 , z 2 ∈ < z 1 , z 2 >= <(z 1 z ∗2 )

∀v~1 , v~2 ∈ 2 v~1 · v~2 = v1 v2 cos(ϕ)

u U = U ejϕu i I = I ejϕi ⇒ U ejϕu = RI ejϕi

i(t) = j(t) I=J

P =< u, i >Sω =< U, I > = <(U I ∗ )