Pacientul cu glaucom

Definitie
Glaucomul este o stare patologica caracterizata prin hipertensiune intracelulara si
leziuni vasculare care duc la atrofia nervului optic.
Presiunea intraoculara poate creste in doua cazuri importante:
 lichidului intraocular se produce intr-o cantitate excesiva;
 cand este afectata evacuarea lichidului intraocular prin sistemul de drenaj al
ochiului, in rezultatul modificarii acestuia
Manifestari de dependenta

Glaucomul acut: Dureri oculare si perioculare vii Lacrimare, inrosirea ochiului

Scaderea acuitatii vizuale(pierderea vederii incepe de la periferia campului vizual spre
centru). Halouri in jurul punctelor luminoase. Greturi si varsaturi Anxietate

In glaucomul cronic: dureri periobitale permanente, scaderea insidioasa a vederii –

cecitate in 10-15 ani

Probleme de dependenta

Alterarea confortului ; Alterarea secretiei ocular; Alterarea acuitatii vizuale;

Anxietate; Alterarea starii generale; Alterarea starii de nutritie.

Obiective

Pacientul sa aiba starea de bine fizic si psihic

Sa aiba acuitatea vizuala in limitele varstei
Sa se previna complicatiile invalidante

Interventii proprii

In glaucomul acut: - asistenta asigura internarea pacientului in spital, repaus la pat, in

camera cu semiobscuritate - participa la examinarea pacientului, pregatind
instrumentele pentru masurarea tensiunii intraoculare - linisteste pacientul,

Interventii delegate
administreaza medicatia tranchilizanta si analgezica prescrisa - administreaza
tratamentul medicamentos recomandat pentru reducerea tensiunii intraoculare: ·
instilatii cu pilocarpina, diuretice, purgative, perfuzie cu manitol. - asigura alimentatia
hiposodata si cu un aport redus de lichide

In glaucomul cronic: - educa pacientul sa urmeze corect tratamentul local si general

prescris - recomanda alimentatie desodata, cu reducerea lichidelor, fara condimente,
alcool, cafea - recomanda regim de viata ordonat, fara emotii negative cu respectarea
orelor de somn, administreaza medicamentatia prescrisa de medic.

Evaluarea ingrijirilor

Pacientul nu mai prezinta dureri sau durerile sunt diminuate

Pacientul nu prezinta greturi si varsaturi

Postoperator vederea este imbunatatita

Fisa de lucru- Punctia venoasa pentru administrarea intravenoasa a

medicamentelor

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncție.
Puncția venoasă – Scop
 Explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator
 Terapeutic: administrarea medicamentelor sub formă de injecție sau perfuzie
intravenoasă, transfuzii, sângerare în hipertensiune sau edem pulmonar acut.
Locuri de elecție pentru puncția venoasă
 Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
 Venele antebraţului.
 Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
 Venele subclaviculare.
 Venele femurale.
 Venele maleolare interne.
 Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
Materiale necesare
 Perna pentru sprijinirea brațului pacientului
 Tampoane sterile
 Alcool sanitar
 Garou
 Manuși sterile
 Seringi în funcție de scop
 Medicamente (dacă se administrează)
 Tavița renală
 Bandaj pentru locul puncției
Pregatirea pacientului
 Se cere consimțământul pacientului
 I se explica tehnica și necesitatea acesteia
 Se asigură confort fizic și psihic
 Se așază pacientul într-o poziție comodă, luând în calcul și posibilitatea lipotimiei.
Tehnica puncției venoase
 Se așaza brațul pe pernă, în extensie
 Se examinează calitatea și starea venelor
 Se evită locurile cu răni, cicatrici, hematoame sau edeme.
 Se palpează vena și se alege locul puncției
 Asistenta își pune manuși sterile
 Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție
 Se dezinfectează locul ales cu mișcări circulare de la locul puncției, în afară
 Se recomanda ca pacientul sa strângă pumnul pentru ca venele să devina turgescente
 Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncției, exercitând o
ușoară compresiune în jos asupra țesuturilor vecine
 Se ia seringa cu mâna dreaptă între police și restul degetelor
 Se patrunde în vena cu acul menținând un unghi de aproximativ 30 de grade ,
învingandu-se o rezistență elastică a pielii, până când acul înaintează în gol cca 1-2 cm, cu
bizoul in sus și gradațiile seringii în sus
 Se verifică pozitia acului în venă prin aspirare în seringa
 Se continua tehnica în funcție de scopul urmărit
 Se cere bolnavului să deschidă pumnul și se îndepartează garoul
 Se retrage acul brusc și se aplică un tampon steril la locul puncției
 Se menține tamponul cca 1-3 minute, fără a se îndoi brațul.
Accidente/ incidente
 hematom, prin inflitrarea cu sânge în țesutul perivenos. Se retrage acul și se comprimă
locul 1-3 minute
 perforarea venei. Se retrage acul.

 amețeală, paloare, lipotimie – se întrerupe tehnica și se acordă ajutor sau se cheama

medicul.
De evitat !
 Puncționarea venei din lateral
 Puncționarea venei cu bizoul în jos
 Atingerea produsului recoltat
 Flectarea antebrațului pe brat