Onanismul

Masturbarea, cunoscută sub numele de „viciul solitar“ sau „păcatul lui Onan“ este dificil
de încadrat în repere, atâta timp cât majoritatea datelor rămân indirecte. După teologi, acesta este
un păcat „împotriva naturii“, alături de coitus interruptus, sodomie şi zoofilie. Era, deci,
considerată una dintre cele mai grave transgresări sexuale. Se presupunea că tinerii care se pretau
la practicarea sexului solitar îşi pierdeau interesul pentru căsătorie: „Bărbaţii nu vor mai dori să
se însoare, nici femeile, să se mărite, dacă prin această practică îşi potolesc poftele ruşinoase,
continuând să facă acest lucru ani de zile şi chiar, vai, până la moarte.“ Chiar mai rău, dacă se
căsătoreau, aceşti tineri erau în stare să întreţină acest viciu în patul conjugal şi, deci, să evite
conceperea, aşa cum o făcuse personajul din Vechiul Testament, Onan (Facerea, 38: 6-10).
(istoria corpului,pg.255)
Lesbianismul
Relaţiile sexuale dintre femei nu erau decât rar sau niciodată puse în paralel cu
homosexualitatea masculină. Cultura sexuală evident falocentrică a Europei Vechiului Regim
definea sodomia prin actul penetrării. De unde această consecinţă inevitabilă: relaţiile sexuale
dintre femei scăpau legislaţiei cu privire la conduita sexuală necuviincioasă, cu excepţia cazului
în care ele recurgeau la un falus artificial. Masturbarea mutuală între partenere feminine nu era
deloc considerată o practică sexuală, deoarece doar actul care comporta penetrarea şi ejacularea
putea fi definit ca o adevărată relaţie trupească. Acesta este motivul pentru care relaţiile sexuale
între bărbaţi erau luate în serios, în timp ce relaţiile sexuale dintre femei erau ridiculizate,
considerate în mod inevitabil imperfecte şi nesatisfăcătoare.
Natura a creat bărbatul şi femeia în aşa fel încât libidoul puternic al sexului slab să
garanteze că ea va alege întotdeauna penetrarea heterosexuală, preferând-o masturbării solitare
sau iubirii lesbiene, chiar dacă inijierea sexuală putea începe - după toposul recurent din
literatura erotică a secolului al XVIII-lea - cu o degustare safică a plăcerii sexuale, cu o trezire a
simjurilor, care nu făcea decât să deschidă apetitul pentru experienja mai săjioasă a penetrării
heterosexuale.
Mărturiile despre relajiile erotice dintre femei sunt destul de rare, dată fiind
cvasiinvizibilitatea lor. Femeile îşi împărjeau patul cu alte femei de la naştere până la căsătorie şi
chiar după aceea. Celibatarele trăiau împreună pentru a-şi împărji cheltuielile şi pentru a pune în
comun veniturile
lor mici. Comunităjile feminine religioase, cele din şcoli şi din penitenciare ofereau alte contexte
în care raporturile senzuale dintre femei puteau avea loc foarte uşor. Relajiile feminine de muncă
şi de sociabilitate făceau ca femeile să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului în compania
altor femei, alături de care regăseau adesea mai mult confort emojional şi fizic decât lângă
bărbaji, pe care, de altfel, nu-i vedeau decât rar.(Istoria corpului, pg.271-272).
Zoofilia
În această ierarhie a devierilor sexuale în raport cu ordinea „naturală“,zoofilia era, fără
nici un fel de îndoială, cea mai urâtă dintre toate crimele atribuite plăcerilor carnale. (istoria
corpului, pg.259)
În anul 1948, în SUA a fost întocmit un raport despre sexualitate care a scos la iveală
nişte informaţii alarmante. Potrivit acestuia, 65% din bărbaţii care locuiau la ţară întreţineau
raporturi sexual cu animale. Tony Rafailă, pshilog cu formare în Hipnoză Clinică, Relaxare şi
Terapie Ericksoniană, Sexologie şi Psihoterapie de cuplu, a explicat cum se ajunge la astfel de
situaţii. „Aceste practici sunt date de conjunctură. Un cioban care stă în vârf de munte are mai
multe şanse să violeze o oaie decât să violeze o femeie. Evident, zoofilia este mult mai des
întâlnită în zona rurală decât în cea urbană“, precizează expertul.
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/perversiuni-si-practici-sexuale-infioratoare-
intalnite-de-a-lungul-istoriei-explicatiile-specialistilor-legate-de-cazurile-de-zoofilie-si-
necrofilie, accesat la data de 13.11.2020, ora 12.57)