COMBATEREA DISCRIMINĂRII FEMEII LA LOCUL DE

MUNCĂ

Acatrinei Daniela
Brînzan(Tacu) Andreea
Chitaru Mihaela
Irimia Ambra
Leonte Diana
Musteața Alexandra
Răciulă Mădălina
Tescovină Andreea
 Prin "discriminare" se înțelege orice deosebire, excludere,
restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum
și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții
de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
(Legea 324/ 2006)
 directă indirectă

se referă la situaţiile

înţelege aplicarea unui
în care aplicarea unor
tratament clar defavorizant
DISCRIMINAREA DE prevederi, criterii sau
unei persoane, din raţiuni
GEN practici aparent neutre,
ce vizează genul acesteia,
pun persoane de un
comparativ cu tratamentul
anumit gen în dezavantaj,
aplicabil unei persoane de

sex opus aflată într-o comparativ cu persoanele

HĂRŢUIREA SEXUALĂ

 Orice comportament nedorit – verbal, nonverbal,

fizic – de natură sexuală, care are ca scop atingerea
demnităţii persoanei şi/sau crearea unui mediu
degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire
sau ofensator.
 Plasarea femeilor, respectiv a bărbaţilor, în
anumite locuri de muncă a creat o seamă de
stereotipii culturale şi sociale care au consolidat
unele preferinţe ale întreprinzătorilor pentru
angajarea anumitor genuri pe anumite locuri de
muncă. Acest fenomen a produs, cu siguranţă, unele
asocieri de idei privind statusul social oferit de
ocuparea anumitor locuri de muncă
 Statisticile realizate la nivel național prezintă situația femeii din România
astfel:

 Femeile din România sunt mai prost plătite decât bărbații pentru aceeaşi
muncă prestată;

 Femeile din România constituie majoritatea angajaţilor din sectoarele

bugetare cu salariile cele mai mici: asistenţă socială, învăţământ, sectorul
medical;

 Femeile din România au risc de sărăcie mai crescut decât bărbaţii;

 Femeile din România sunt expuse violenţei domestice;

 Femeile din România îndeplinesc majoritatea muncilor în

gospodărie - calcă, spală, mătură, gătesc şi a sarcinilor de

îngrijire: a copiilor, a bătrânilor, a bolnavilor - neplătite şi

nevăzute (ocupând un loc « fruntaş» în Europa în ore de muncă

domestică).
 Discriminarea de gen la locul de muncă în
România Legislaţia actuală a României statuează
drepturi egale pentru toţi cetăţenii privind
participarea la viaţa economică şi socială,
pregătirea şi formarea profesională, angajarea în
muncă şi promovarea, participarea la distribuirea
beneficiilor economice şi protecţia socială în
situaţii prevăzute de lege.
 În România, discriminarea de gen este
sancţionată prin Legea nr. 48, adoptată în anul
2002
PLANULUI NAŢIONAL DE ACŢIUNE
PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

Consiliul Naţional de Combatere a

Discriminării
 o autoritate administrativ-
jurisdicţională
investighează, constată şi sancţionează
faptele de discriminare,
este competent să primească petiţii privind
discriminarea pe orice criteriu
 Cine poate sesiza CNCD?

 Cum sesizez CNCD?

 Ce probe pot folosi pentru a dovedi

discriminarea?
PRINCIPALELE INSTITUŢII CARE SE OCUPĂ DE PROBLEMA
EGALITĂŢII DE ŞANSE SUNT:

1. Agenţia Naţională pentru Egalitatea de şanse

între Femei şi Bărbaţi ( ANES )

2. Consiliul Naţional pentru Combaterea

Discriminării ( CNCD )

3. Comisia Naţională în domeniul egalităţii de

şanse între femei şi bărbaţi (CONES)
4. Consiliile Judeţene în domeniul egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi ( COJES )

5. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de

Muncă

6. Inspecţia Muncii

7. Comitetul pentru Drepturile Femeilor şi 8.

Egalitate de Gen(FEMM)

8. Institutul European pentru Egalitate de Gen

 STUDIU DE CAZ 1

În urma unui studiu realizat în România, s-a observat că 40% dintre subiecţii
investigaţi sunt de acord că „bărbaţii conduc afacerile mai bine decât femeile”, iar o
treime consideră că „o femeie nu poate avea, în acelaşi timp, şi cariera şi familie”.

Femeile sunt asociate, mai degrabă, cu sfera familiei,

respectiv cu spaţiul privat, în vreme ce bărbaţii sunt
asociaţi cu viaţa profesională şi cu rolul de conducător.
 FEMEI,CUNOAŞTEŢI-VÃ DREPTURILE!

Acte normative:
- Constituția României, republicatã

- Legea nr .283/2003 pentru ratificarea

Protocolului opţional la Convenţia asupra
eliminãrii tuturor formelor de discriminare faţã
de femei, adoptatã la New York la 6 octombrie
1999

- Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse

şi de tratament între femei şi bãrbaþi,
republicatã

- Ordonanţa de Urgenţã nr.137/2000 privind

prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, republicatã.
 1. Dreptul femeii de a deţine funcţii şi demnitãţi publice, civile sau militare
Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea
tuturor funcţiilor şi demnităţilor. Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor
publice, fãrã privilegii şi fãră discriminări.
 2. Şanse egale între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii
- Dreptul femeii la egalitate de tratament şi de şanse în domeniul muncii
- Dreptul la acces nediscriminatoriu la: alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii
sau activităţi, angajare în toate posturile sau locurile de muncã vacante şi la toate
nivelurile ierarhiei profesionale, venituri egale pentru muncã de valoare egală,
informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere,calificare, perfecţionare,
specializare şi recalificare profesională.
- Orice formã de discriminare bazată pe criteriul de sex este interzisă.
 - Dreptul la reducerea cu 1/4 a duratei normale de muncã a salariatei
gravide, care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de
sănătate, a sa sau a fãtului său, cu menţinerea veniturilor salariale,
suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.

- Dreptul salariatelor de a nu fi obligate de către angajator sã realizeze

activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenþi
sau condiţii de muncă speciale precum şi dreptul de a nu desfãăura munca
în condiţii cu caracter insalubru sau greu de suportat;

- Dreptul salariatelor gravide, care au născut recent, care alăptează, a

salariatelor aflate în concediu de risc maternal, în concediu de maternitate, în
concediu de creştere a copilului, sau în concediu de îngrijire a copilului
bolnav în vârstă de pânã la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă
de până la 18 ani, de a nu li se desface raporturile de muncă, în primele 6 luni
dupã revenirea salariatei la locul de muncă.
 Obligaţiile salariatelor: Obligațiile angajatorilor:

Este interzis angajatorului să

 Salariata gravidă, salariata
dispună încetarea raporturilor de
care a născut recent şi
muncă în cazul:
salariata care alăptează are
 salariatei gravide, care a
obligaþia sã informeze în
născut recent, care
scris angajatorul şi să-i
alăptează,din motive care au
prezinte certificatul medical
legatură directă cu starea sa;
eliberat de medicul de familie
 salariatei care se află în
care atestă starea medicală.
concediu de risc
 În cazul în care salariatele nu
maternal,interdicţia este
îşi îndeplinesc aceastã
valabilă o singură dată, în
obligaţie, angajatorul poate fi
primele 6 luni după revenirea
exonerat, în anumite cazuri,
salariatei la locul de muncă;
de obligaţiile sale prevăzute
 salariatei care se află în
de lege.
concediu de maternitate;
 În cazul salariatelor care au
 salariatei care se află în
născut recent, informarea şi
concediu pentru creşterea
certificatul medical trebuie
copilului în vârstă de până la
înaintate nu mai târziu de 6
2 ani sau, în cazul copilului cu
luni de la data la care a
handicap, în vârsta de până la
născut.
3 ani;
STUDIU DE CAZ 2