Reacții ale copiilor în funcție de vârsta pe care o au în momentul pierderii:

Nou-nascut – 3 ani

– Simt dar înțeleg foarte puțin ce se întâmplă;

– Modificări de somn;
– Hrană;
– Stare generală modificată.

• Intervenții: păstrarea calmului obișnuit, oferirea unei îngrijiri constante.

3 - 6 ani

– Coșmaruri;
– Repetarea întrebărilor legate de pierdere/ moarte;
– Conexiuni neplauzibile.

• Intervenții:

– explicarea fenomenului în termeni concreți;

– repetarea explicațiilor de câte ori sunt solicitate;
– ancore emoțională.

6 - 9 ani

– Auto-învinuire pentru pierderea suferită/moartea unei persoane dragi;

– Teama de a nu fi abandonat;
– Curiozitate în legatură cu evenimentul care a avut loc.

• Intervenții:

– Corectarea confuziilor copiilor;

– Noi ocazii de joc;
– Asigurarea că nu e vinovat (moartea nu e din vina sa)
– Realizarea unui jurnal
– Desene, modelaj

9-12 ani

– Înțeleg pierderea/ moartea

 – Pot părea neafectați
– Văd pierderea/ moartea ca pe o pedeapsă
– Furia îndreptată către sine, părinți, frați, cel care a murit, alte persoane

• Interventie

– Asigurarea că pierdere/decesul nu s-a întâmplat ca a fost el rau

Adolescenți

– Înțeleg pierderea ca un adult și își pot asuma responsabilități de adult

– Furie
– Derută
– Tristețe
– Nesiguranță
– Vulnerabilitate (deces părinți)

• Interventie

– Stoparea asumării rolurilor nepotrivite vârstei

– Acordarea unui timp pentru reflexie și singurătate
– Oferirea sprijinului, ascultării și reasigurării că nu el a cauzat moartea