Unitatea de învăţare 3

Evoluţia managementului ca ştiinţă

1. Considerarea principiilor ştiinţifice de management ca fiind universal valabile,

indiferent de obiectul condus, precum şi a organizaţiei ca un sistem închis, neglijând
raporturile acestuia cu mediul reprezintă trăsături ale şcolii:
(a) clasice;
b) sistemică;
c) contextuală;
d) combinativă.

2. Studiul tuturor cunoştinţelor tradiţionale, înregistrarea, clasificarea lor şi transformarea

acestor cunoştinţe în legi ştiinţifice, precum şi selecţia ştiinţifică a muncitorilor şi
perfecţionarea calităţilor şi a cunoştinţelor lor reprezintă principii formulate de:
a) Henry Grant;
b) H. Fayol;
(c) F. Taylor;
d) D. Mc. Gregor.

3. Punerea pe prim plan a factorului uman, promovarea unui management participativ,

evidenţierea stimulentelor psihosociale şi a elementelor de natură informală reprezintă
caracteristici ale şcolii:
a) clasice;
b) contextuale;
(c) sociologice;
d) sistemice.

4. H. Fayol şi F. Taylor sunt reprezentanţi ai şcolii:

(a) clasice;
b) cantitative;
c) contextuale;
d) sistemice.

5. Teoria X şi teoria Y reprezintă o contribuţie la dezvoltarea managementului adusă de

şcoala:
a) cantitativă;
b) clasică;
(c) sociologică;
d) combinativă.