TESTUL 8

52.Prin injecţia intramusculară se pot introduce în organism:

a) soluţii izotonice;

b) soluţii hipertonice;

c) soluţii uleioase.

53.Locurile de elecţie ale injecţiei intramusculare sunt:

a) regiunea supero-externă fesieră;

b) faţa externă a coapsei, treimea mijlocie;

c) regiunea subclaviculară.

54.Pe cale intravenoasă se pot introduce în organism:

a) substanţe izotonice;

b) substanţe hipertonice;

c) substanţe uleioase.

55.Accidentele injecţiei subcutanate

sunt următoarele, cu excepţia:

a) durere violentă prin lezarea unei terminaţii nervoase;

b) hematom prin perforarea unui vas;

c) flebalgia.

56.Accidentele injecţiei intramusculare sunt:

a) durere vie prin atingerea nervului sciatic;

b) paralizie prin înţeparea unui vas;

c) embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase.

57. Pentru evitarea uscării şi formării crustelor de mucus in tubul de traheostomie este
important să se:

a) umecteze aerul respirat de bolnav;

b) pună cateva picături de apă distilată periodic in tub;

c) acopere deschiderea traheostomiei cu o compresă umezită cu ser fiziologic.

58.Incidentele oxigenoterapiei sunt următoarele, cu excepţia:

 a) distensiei abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag;

b) emfizemului subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului datorită fisurării

mucoasei;

c) emboliei gazoasă.

59. Cortizonul se administrează la început:

a) în doze mari, scăzând apoi cantitatea până la doza minimă de intreţinere;

b) în doze mici, care cresc treptat, până la doza maximă;

c) aceeaşi doză, până la sfârşitul tratamentului.

60.În timpul tratamentului cu cortizon, regimul alimentar va fi:

a) desodat;

b) hipersodat;

c) normosodat.

61. Prin care din următoarele investigaţii de laborator se poate pune in evidenţă trichomonas
vaginalis:

a) frotiu;

b) leucograma;

c) R.B.W.

62.Paracenteza abdominal reprezintă:

a) pătrunderea cu ajutorul unui trocar în cavitatea peritoneală;

b) pătrunderea cu un ac în cavitatea pleurală;

c) pătrunderea cu un ac într-un organ parenchimatos.

63.Paracenteza abdominală seefectuează:

a) în fosa iliacă stângă, linia Monroe - Richter;

b) în fosa iliacă dreaptă;

c) la mijlocul liniei dintre ombilic şi simfiza pubiană.

64.Toracocenteza reprezintă puncţia:

a) cavităţii peritoneale;

b) cavităţii pericardice;

c) cavităţii pleurale.
65. Examenul endoscopic al mucoasei vaginale se face prin:

a) salpingografie;

b) colposcopie;

c) gastroscopie;

66.Toracocenteza efectuată în scop terapeutic se face pentru:

a) evacuarea unei colecţii de lichid pleural;

b) introducerea unor medicamente în cavitatea pleurală;

c) stabilirea prezenţei unei colecţii de lichid pleural.

67.Natura lichidului pleural (exsudat sau transsudat) se determină prin reacţiile:

a) Pandy;

b) Rivalta;

c) Nonne-Apelt.

68.Accidentele toracocentezei sunt următoarele, cu excepţia:

a) lipotimiei şi colapsului;

b) hematemezei;

c) pneumotoraxului.

69.Puncţia pericardica se efectuează în scop terapeutic pentru:

a) stabilirea naturii lichidului;

b) evacuarea lichidului acumulat;

c) introducerea substanţelor medicamentoase.

70.Accidentele puncţiei pericardice sunt următoarele, cu excepţia:

a) pătrunderii acului în miocard;

b) şocului pericardic;

c) edemului pulmonar acut.

71.Puncţia articulară este indicată în:

a) artrite acute şi cronice, serofibrinoase şi purulente;

b) hemartroza;

c) coxartroza.
72.După puncţia articulară se recomandă:

a) mobilizarea cât mai precoce a articulaţiei puncţionate;

b) imobilizarea articulaţiei în poziţie fiziologică timp de două-trei zile;

c) nu necesită îngrijire specială.