Dreptul Penal

Dreptul penal, ca domeniu de studiu, este dificil de definit, întrucât o definiţie

presupune tratarea unor instituţii, reţinerea elementelor esenţiale şi a corelaţiilor
semnificative dintre acestea. Dificultatea formulării unei definiţii este cu atât
mai evidentă cu cât ramura de drept şi ştiinţa dreptului penal s-au format, au
evoluat şi au înregistrat schimbări semnificative de la o epocă la alta, de-a
lungul evoluţiei societăţii umane. De asemenea, dreptul penal, ca ştiinţă şi ca
ramură de drept, diferă de la stat la stat, în funcţie de specificul legislaţiei penale
şi de politica penală a fiecărui stat.
Obiectivul dreptului penal:
Obiectul dreptului penal il reprezinta relatiile de aparare sociala, relatii care pot
fi de conformare sau de conflict. Sunt relatii sociale de conformare in sensul ca
ele se adreseaza tuturor destinatarilor legii penale, destinatari care trebuie sa
aiba o conduita corespunzatoare in raport cu valoarea sociala ocrotita. Sunt
relatii sociale de conflict deoarece in momentul in care se incalaca o norma
penala cel care a incalcat-o va intra in conflict cu statul si va fi obligat sa
suporte consecintele penale ale faptelor sale.
Scopul dreptului penal:
Scopul dreptului penal era definit chiar în vechea reglementare, în sensul că
„legea penală apără împotriva infracţiunilor România, suveranitatea,
independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.

Trasaturi:
a) Este un drept autonom, are o reglementare distincta, propie, reglementare
ce o regasim in codul penal, in constitutie, in legi penale complementare,
in legi nepenale dar cu dispozitiuni penale precum si in tratate si
conventii internationale.

b) Caracter unitar in sensul ca exista o unicitate a reglementarii penale, de

altfel potrivit art.362 CP, ,,dispozitiile din partea generala a acestuia se
 aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand
legea dispune altfel’’.

c) Drept public-deoarece in cadrul raporturilor juridice penale apare

intodeauna ca subiect dominant statul, stat care are rol atat de a
supraveghea respectarea legii cat si de a realiza tragerea la raspunderea
penala a celor care savarsesc infractiuni.

Principii:
PRINCIPIUL LEGALITATII – potrivit acestui principiu nici o persoana
nu poate fi trasa la raspundere penala decat daca a savarsit o fapta care
constituie potrivit unui anumit text de lege infractiune .
PRINCIPIUL UMANISMULUI – in conformitate cu care intreaga
reglementare penala are la baza respectarea drepturilor omului. De altfel
codul penal incrimineaza inclusiv infractiunea de tortura ocrotind astfel
pe cel care a savarsit infractiuni de un eventual abuz din partea organelor
judiciare .
PRINCIPIUL PREVENIRII SAVARSIRII UNOR NOI INFRACTIUNI –
prin dispozitiile codului penal si a celorlalte legi penale legiuitorul a
incriminat toate faptele de o gravitate sporita atragand in acest sens
atentie destinatarilor legii penale ca in masura in care vor incalca normele
penale li se vor aplica pedepse