Tulburarea de personalitate de tip histrionic

(isteria)
Ce este o tulburare de personalitate?

Personalitatea cuprinde tipare durabile de a gândi, a simți și a ne comporta, care se manifestă în

nenumărate și diferite contexte de viață. Deși comportamentele noastre nu sunt aceleași de
fiecare dată deoarece depind de situația în care ne aflăm și oamenii cu care suntem, avem
tendința să acționăm în moduri previzibile și predictibile. De exemplu, dacă ești mai retras și nu
îți place să fii în centrul atenției, ceilalți vor ști deja că nu vei fi tu acela care să dea startul unei
petreceri ori care să se avânte primul la un concurs de karaoke.

În general, personalitatea nu se schimbă prea mult în timp dar se poate dezvolta și putem
îmbunătăți anumite aspecte- experiențele prin care trecem ne determină să ne schimbăm felul de
a gândi sau de a acționa dacă suntem suficient de flexibili și dispuși să învățăm din greșeli pentru
a ne adapta mai bine lumii și vieții.

Tulburările de personalitate implică:

* un slab control al pulsiunilor și trăirilor emoționale,

*slab control al voinței, dificultate de integrare în mediul social,

* comportamente care deviază clar de la ceea ce este considerat a fi normal într-o societate
(normalitatea fiind raportată la cultura respectivă),

* incapacitatea de a conștientiza efectele comportamentelor proprii asupra celorlalți,

* relații interpersonale dificile și tensionate care produc suferință,

* învinovățirea celorlalți, neasumarea responsabilității,

*dorința de a-i schimba pe ceilalți sau mediul în loc de a se schimba pe sine,

* anxietate, instabilitate la frustrare și critică,

* impulsivitate și agresivitate ca modalități de exteriorizare a conflictelor interioare,

* imaturitate, toleranță minimă la stres ș.a.m.d.

Există mai multe tipuri de tulburări de personalitate- *paranoidă, *schizoidă,

*schizotipală,* antisocială, *borderline,* histrionică, *narcisistă, *de tip evitant, *dependentă,
*obsesiv-compulsivă.

Intâlnim persoane care ies în evidență mai mult decât altele prin trăsăturile lor de personalitate
rigide, inflexibile, clar accentuate, imposibil de ignorat și prin comportamentele lor
imprevizibile, stridente, bizare, și tocmai de aceea este important să cunoaștem ce se întâmplă de
fapt cu acești oameni și cum este cel mai bine să ne raportăm la ei.

Care sunt aspectele care definesc personalitatea de tip histrionic?

O persoană care are o tulburare de personalitate de tip histrionic are o nevoie imensă de a fi în
centrul atenției și se simte inconfortabil atunci când acest lucru nu se întâmplă. Așadar, caută în
permanență să iasă în evidență și pentru aceasta apelează la orice mijloace, oricât de nepotrivite
ar fi ele din punct de vedere social.

Are un stil de a percepe lucrurile bazat pe impresii de moment, emoții și intuiții și mai puțin
pe fapte și rațiune. Pentru că o astfel de persoană este slab ancorată în realitatea obiectivă și nu
are disponibilitatea de a lua în considerare faptele ci se ghidează după emoții, poate fi cu
adevărat surprinsă atunci când ceva „neașteptat” se întâmplă- adică ceva care pentru restul lumii
era previzibil și predictibil însă pentru ea nu. Faptul de a nu vedea lucruri care pot fi evidente
pentru alții se datorează și absenței generale a unei focalizări precise a atenției. În general, felul
în care gândește o astfel de persoană este lipsit de precizie și claritate, în special în privința
detaliilor fine, îi este greu să se concentreze ori să își mențină atenția focalizată mai mult timp,
este ușor de surprins și de distras iar șirul gândurilor îi poate fi întrerupt cu ușurință de influențe
trecătoare.
 Are un stil de a vorbi excesiv de impresionist şi lipsit de detalii, trecând de la o ideea la alta
și de la o stare la alta, fapt ce se observă și în tonul fluctuant al vocii (de exemplu, dacă este pusă
să-şi descrie sora, nu poate fi explicită, afirmând doar că „Este o persoană minunată!” sau „O
iubesc!”).

Histrionicii sunt extrem de ușor de impresionat. În fața celor mai banale lucruri pot avea o
reacție exacerbată spunând „Este cel mai minunat lucru pe care l-am văzut vreodată” sau „Nu am
mai văzut niciodată ceva atât de îngrozitor”. Sunt, de asemenea, foarte sugestibili și sunt
influențați cu ușurință de opinia celorlalți, de așteptările pe care le au ceilalți de la ei (fie ele reale
sau imaginate), de toane sau prejudecăți. Ei nu acumulează fapte, ci impresii care se pot schimba
cu ușurință. Astăzi un om li se poate părea extraordinar dacă le acordă atenție sau le face
complimente iar mâine același om li se poate părea cel mai mare dușman dacă uită să îi salute.

Sunt excesiv de emoționali, se entuziasmează ușor și la fel de ușor le trece entuziasmul, au

emoții și atitudini fluctuante și deseori superficiale pe care și le exprimă cu o exagerare
inadecvată (de exemplu, îmbrăţişează persoane pe care le-au cunoscut cândva din întâmplare cu
o emotivitate excesivă, debordantă), plâng cu suspine, nu se pot controla în ocazii sentimentale,
au accese de furie, dramatizează, se victimizează, recurg deseori la manipulare și șantaj
emoțional, amenință că se sinucid. Deși sunt profund emoționali, pot fi destul de inhibați sub
anumite aspecte. Emoțiile lor sunt în general superficiale tocmai pentru că sunt bazate pe
impresii de moment care se pot schimba cu ușurință. Odată ce și-au schimbat impresia despre
cineva, își vor schimba și ceea ce simt față de acea persoană. O emoție serioasă, o trăire profundă
care contează cu adevărat îi va speria și îi va face să se simtă extrem de inconfortabil,
determinându-i să se retragă. În acest sens, în ciuda sentimentalismelor, pot deveni adesea
inhibați în iubire.

Histrionicii sunt centrați foarte mult pe sine, acţiunile lor fiind orientate spre obţinerea de
satisfacţie imediată, nu au toleranţă la frustrare și sunt exasperați când o recompensă întârzie să
apară. Sunt orientați spre satisfacerea propriilor interese iar pentru a obține aceasta recurg fără a
sta pe gânduri la șantaje emoționale, pozând în victime, încercând să te impresioneze. Sunt
dispuși să îți înșire verzi și uscate, să mintă, să facă adevărate scene, să te învinovățească, să
izbucnească în plans.
 Deși în comportamentul lor de zi cu zi pot fi de obicei destul de temperați, au explozii
emoționale care survin dintr-o gândire bazată pe impresii de moment și intuiții imediate și mai
puțin pe fapte precis observate sau judecăți elaborate. Crizele de isterie pe care le fac se răsfrâng
adesea asupra celor apropiați și sunt izbucniri de furie care pot fi amestecate cu sentimente
depresive. Motivele invocate pentru astfel de manifestări pot fi din cele mai bizare, însă legitime
pentru persoana în cauză care se consideră îndreptățită să aibă astfel de reacții. Histrionicii au o
capacitate redusă de autoobservație și de a-și accepta și gestiona propriile emoții astfel încât nu
realizează impactul și intensitatea izbucnirilor afective, minimalizându-le importanța. Își
exagerează și își dramatizează sentimentele însă fără a fi pe deplin conștienți de teatralitatea lor,
deoarece ei își văd reacțiile ca pe unele normale și justificate și pentru că s-au obișnuit să
reacționeze în felul acesta încă din copilărie.

Mai mult decât atât, îi blamează deseori pe cei care au reacții agresive sau impulsive,
neconștientizând că și ei fac același lucru. Astfel de persoane consideră că nu ele sunt
responsabile de trăirile lor, ci întotdeauna de vină este altcineva, că felul în care reacționează
este doar o consecință a „nedreptăților” la care îi supun alții și că oricum nu stă în puterea lor să
reacționeze altfel. La nivel subiectiv se raportează la crizele pe care le fac ca și cum nu ar avea
niciun control asupra lor, ca și cum acestea s-ar abate asupra lor iar ei nu au de ales decât să le
dea frâu liber. Deși ulterior pot simți ușoare sentimente de vinovăție și regret acestea dispar
repede deoarce nu își asumă cu adevărat reacțiile. Este ca și cum s-ar detașa de propriile
sentimente pe care le exprimă în timpul crizei, ca și cum izbucnirile lor nu au fost ceva ce au
simțit cu adevărat, ci ceva ce „a venit peste ei” sau a „trecut prin ei”. Așadar, după astfel de
momente, pot spune că nu au vorbit serios deși ți-au spus că te urăsc sau te-au jignit, că nu au
vrut să reacționeze așa și că nici măcar nu știu de ce au făcut-o.

Histrionicii sunt sugestionabili, ușor de influențat și preiau cu ușurință stările afective ale celor
din jur fără însă a manifesta o empatie autentică față de aceștia. Prezintă interes pentru noi
relații pe care le consideră mult mai intime decât sunt, însă au o disponibilitate redusă de a le
menține. Nu suportă să fie ignorați și caută constant sau cer reasigurare, aprobare sau laudă
deoarece ascund sub o aparență spectaculoasă o depreciere a propriei personae
 Tind să privească viața și relațiile într-un mod romanțat și idealizat și să se agațe de
credințe precum „Va veni Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana sau Zâna cea bună și mă va salva și
totul va fi bine atunci”.

În cuplu sunt înclinați să ignore faptele obiective care le-ar putea destrăma iluziile și
speranțele, își așează partenerul pe un piedestal și nu sesizează sau nu vor să acorde importanță
imperfecțiunilor sau defectelor celuilalt. În același timp, pot trece de la idealizare la ură și
depreciere excesivă. Dacă simt că ar putea fi părăsiți recurg la un întreg arsenal de mijloace prin
care să împiedice acest lucru- de la victimizare și șantaj emoțional până la cele mai subtile
tehnici de seducție și manipulare.

În relațiile cu ceilalți au un comportament seducător şi provocator sexual și îi pot induce foarte
ușor în eroare în privința intențiilor lor. Lasă impresia că ar fi interesați de tine însă ei doar își
doresc să primească atenție, să se joace, să facă din tine un supus care să le satisfacă toate
nevoile. Pot manifesta, de asemenea, o anumită frică de sexualitate în ciuda seductivității pe care
o afișează.

La o primă vedere, personalitățile histrionice pot părea încântătoare, dar manifestările lor
exagerate, dispoziția schimbătoare, setea de a capta atenția, toate acestea sfârșesc prin a-i
obosi pe ceilalți, care aleg să se îndepărteze

Ce atitudine și comportament este indicat să abordăm în fața personalităților

histrionice?

1. Înainte de toate trebuie să înțelegem că manifestările lor sunt doar niște modalități
prin care încearcă să se afirme în ochii celorlalți. Chiar dacă nouă ni se pare că fac un
adevărat circ, în loc de a ne enerva mai bine am accepta că aceasta este normalitatea
pentru ei.
2. Să îi lăsăm să se manifeste însă în limitele impuse de noi – cu cât vom respinge sau
vom desconsidera mai mult un histrionic, cu atât el se va strădui și mai mult să ne
recâștige atenția prin comportamente din ce în ce mai exagerate. Nu avem de ce să
 tolerăm crize de isterie însă față de anumite comportamente putem adopta o atitudine de
acceptare.
3. Să le arătăm apreciere atunci când se comportă firesc – histrionicii nu sunt
întotdeauna teatrali și manipulatori, și este bine să nu lăsăm să treacă neobservate acele
momente. Adesea, cel mai potrivit mijloc de a descuraja un comportament indezirabil
este de a încuraja comportamentul opus, atunci când acesta se produce.
4. Să nu luăm la modul personal schimbările lor de atitudine vis-à-vis de noi –
histrionicii au tendința de a idealiza și de a desconsidera persoanele din jurul lor. Astăzi
îți pot arăta cea mai intensă afecțiune pe când mâine se pot raporta la tine ca la cel mai
mare dușman.
5. Să nu îi luăm în râs – chiar dacă pentru majoritatea oamenilor felul în care se comportă
este cel puțin ciudat, dacă vom râde de ei sau îi vom lua peste picior putem să ne
așteptăm la tentative de răzbunare din partea lor sau la încercări de a ne recâștiga atenția
și afecțiunea- plânsete, amenințări cu suicidul, crize, șantaje emoționale etc.
6. Să nu dăm curs tentativelor de seducție – personalitățile histrionice au tendința de a
sexualiza relațiile, chiar și în contexte profesionale, însă intențiile lor nu sunt unele
sincere ci doar își doresc să creeze niște aparențe prin care să stârnească interes și atenție
din partea celorlalți. Sunt extrem de preocupați de felul în care arată, de imaginea lor și se
folosesc mereu de aspectele fizice pentru a capta interesul celorlalți. Pot avea o
convingere de bază de genul „Pentru ca ceilalți să-mi acorde sprijinul lor, trebuie să se
simtă fermecați și atrași de mine.”
7. Să nu cedăm manipulărilor și șantajului emoțional – emotivitatea, de fapt fragilitatea
lor exagerată ne poate înduioșa și putem ajunge să cedăm în fața presiunilor și
sentimentelor de vinovăție pe care ni le induc, însă făcând aceasta, le vom încuraja
comportamentele disfuncționale.