Tulburari psihice asociate cu cancerul (II)

Experienta emotionala neplacuta de natura psihologica, sociala si sau spirituala care se intinde pe o scala progresiva de sentimente
normale de vulnerabilitate, tristete şi temeri la grave probleme medicale cum ar fi depresia, anxietatea, panica, izolarea sociala si criza
spirituala.
Tratamentele oncologice si evolutia cancerului determina instalarea unor tulburari de tip psihiatric la pacienti.
In lista acestora sunt: delirul, depresia, anxietatea, iar pacientii pot prezenta una sau combinatii intre ele. In general comorbiditatea acestui
tip de tulburari depinde de stadiul bolii, tratamentul urmat si de variabilele intraindividuale.
Prevalenta afectiunilor psihiatrice afecteaza calitatea vietii pacientului si influenteaza gradul de motivatie spre vindecare.
Pacientii oncologici au nevoie de sprijin afectiv (familia sursa cea mai importanta) pentru acceptarea propriilor emotii si a bolii in
scopul formularii unei decizii asupra tratamentului si formei de recuperare.
 Depresia la persoanele diagnosticate cu cancer

 Reactiile depresive ale bolnavilor de cancer sunt intalnite in 20-25% din cazurile spitalizate. Deoarece cauzele care
determina instalarea dispozitie depresive sunt datorate, in mare parte, medicamentatiei specifice cancerului sau
consecintelor interventilor chirurgicale invalidante, de multe ori, criteriile de diagnosticare a bolii nu sunt aceleasi
utilizate de DSM in cazurile practicii uzuale. Simptomele precum anorexia, insomnia, pierderea ponderala nu
prezinta valoare de diagnostic in acest caz.
 Depresia se manifesta pentru aceasta categorie de pacienti sub forma unei reactii emotionale accentuate fata de
viata cotidiana: tristetea si descurajare. In cazul in care reactiile disforice evolueaza catre sindromul depresiv sever,
apare necesitatea interventiei psihiatrice pentru ameliorare.
 Riscul crescut al depresiei este in perioada de recidivare, cand pacientul simte ca eforturile pentru vindecare au
fost in zadar, din perspectiva lui. In acel moment creste si gradul de anxietate fata de posibilitatea mortii. Acestor
conditii le se pot asocia: istoricul depresiv al familiei, conflictele cu familia (care traieste drama parelel cu pacientul
in incercarea de a-l sustine si renuntarea la modul de viata anterior), renuntarea la activitatile cotidiene ale
pacientului si slaba motivatie pentru continuarea terapiei medicale pentru ameliorarea bolii.
 Depresia
Enachescu (2002)

 O stare de prabusire interioara, o epuizare emotional-afectiva, o incremenire

data de sentimental propriei inutlitati, incapacitatea de a mai actiona,
sentimentul de a fi inchis, lipsa de perspectiva care anuleaza orice motivatie
de a mai fi sau de a ma face ceva util.
Sucidul
 Forma ultima, extrema, de cea mai severa gravitate, a instrainarii si epuizarii
interioare prin alienarea comunicarii si a relatiilor interumane ale individului
in societatea moderna.
 Individul, complet depersonalizat, pierde sensul si ratiunea de a mai trai.
 Moartea apare ca solutia de evadare dintr-o realitate in care el se simte strain,
pe care o poate intelege, dar in care nu mai poate trai.

Depresia la pacientii cu cancer rezulta in urma diagnosticului ca atare si

tratamentului.

Tulburari ale dispozitiei
afective
Conform ICD-10-CM
Clasificarea tulburarilor mentale si de
comportament
 In aceste tulburari perturbarea fundamentala este schimbarea in dispozitie sau afect,
de obicei spre depresie (cu sau fara anxietate) sau spre elatie. Aceasta schimbare a
dispozitie este de obicei insotita de o schimbare a intregului nivel al activitatii si
majoritatea celorlalte simptome sunt secundare schimbarii dispozitiei sau usor de
inteles in contextual schimbarii dispozitiei si activitatii. Majoritatea acestor tulburari
par sa fie recurente, iar debutul episoadelor anterioare este adesea corelat cu
evenimente sau situatii stresante.
 In ICD 10 simptomele considerate somatice, pot fi numite ,,melancolice”, vitale,
biologice sau endogenomorfe (statutul stiintific al acestui simptom este problematic;
acest simptom somatic poate fi inregistrat sau poate fi ignorant fara a afecta
credibilitatea diagnosticului).
F32 – Episodul depresiv
 In episoadele depresive tipice cu cele 3 varietati, subiectul sufera de obicei o
dispozitie depresiva, pierderea interesului si a bucuriilor, si o reducere a energiei
ce duce la fatigabilitate crescanda si la o activitate diminuata. O oboseala accentuate
dupa un efort mic este obisnuita. Alte simptome comune sunt:
1.Reducerea capacitatii de concentrare si a atentie. 2. Reducerea stimei de sine si
increderii in sine. 3. Idei de vinovatie si lipsa de valoare (chiar in episoadele de
severitate usoara). 4.Viziune trista si persistenta asupra viitorului. 5. Idei sau acte de
autovatamare sau suicide. 6. Somn perturbat. 7. Apetiti diminuat.
 F32 – Episodul depresiv
Conform ICD-10-CM
Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament

Schimbarea dispozitiei poate fi de asemenea mascata de trasaturi aditionale cum ar fi iritabilitatea, consumul excesiv de alcool,
comportament histrionic, exacerbarea simptomelor fobice sau obsesionale preexistente sau a preocuparilor hipocondriace.

Durata. Pentru episoadele depresive, indiferent de gradul de severitate este necesar pentru stabilirea diagnosticului o perioada minima de 2
saptamani, dar pot fi acceptate perioade mai scurte de timp daca debutul este rapid, iar simptomele neobisnuit de severe.

Simptome care au o semnificatie clinica speciala. Cel mai tipic exemplu il reprezinta simptomele somatice:

1. pierderea interesului sau a placerii in activitati in mod normal placute 2. lipsa reactiei emotionale la circumstante si evenimente placute
3. trezirea matinala cu 2 ore mai devreme decat de obicei 4. agravare matinala 5. dovezi obiective si evidente de lentoare sau agitatie
psihomotorie (remarcate sau afirmate de altii) 6. scaderea marcanta a apetitului 7. pierderi in greutate (in ultima luna – 5% din greutatea
corporala) 8. scaderea marcanta a libidoului.

Acest sindrom somatic este luat in considerare numai daca sunt prezente cel putin 4 simptome de acest tip.

Aceasta categorie este utilizata numai pentru un episod depresiv unic (primul). Urmatoarele ar trebui clasificate intr-o subdiviziunea a
Tulburarilor depresive recurente.
F32.0 – Episod depresiv usor

Indreptar diagnostic:
1. Cel putin 2 din 3: dispozitia depresiva, pierderea intereselor si a bucuriei, fatigabilitate crescuta.
2. Cel putin 2 dintre simptomele descrise la episodul depresiv
3. Niciunul din simptome nu trebuie sa fie prezent intr-un grad intens
4. Durata minima a intregului episod este de aproximativ 2 saptamani
5. Subiectul sufera datorita simptomelor si are dificultati in a-si indeplini munca si activitatile sociale obisnuite, dar,
probabil, nu va inceta complet sa functioneze.

F32.00 Fara simptome somatice

Criteriile pentru episodul depresiv usor sunt intrunite si nu este prezent niciunul dintre simptomele somatice sau
sunt prezente doar cateva.
F32.00 Cu simptome somatice
Criteriile pentru episodul depresiv usor sunt intrunite si 4 sau mai multe simptome somatice sunt de asemenea
prezente – daca sunt prezente 2 sau 3 dar sunt neobisnuit de severe, poate justifica utilizarea acestei categorii.
F32.1 – Episod depresiv moderat

Indreptar diagnostic:
1. Cel putin 2 din 3: dispozitia depresiva, pierderea intereselor si a bucuriei, fatigabilitate crescuta.
2. Cel putin 3, preferabil 4 dintre simptomele descrise la episodul depresiv.
3. Multe simptome pot prezenta un grad mai mare de severitate, dar acest lucru nu este esential, daca se manifesta o
gama larga de simptome.
4. Durata minima a intregului episode este de aproxiamtiv 2 saptamani.
5. Subiectul va avea dificultati considerabile in a-si continua activitatile sociale, profesionale sau domestice.

F32.00 Fara simptome somatice

Criteriile pentru episodul depresiv moderat sunt intrunite si nu este prezent niciunul dintre simptomele somatice sau
sunt prezente doar cateva.
F32.00 Cu simptome somatice
Criteriile pentru episodul depresiv de severitate moderata sunt intrunite si 4 sau mai multe simptome somatice sunt
de asemenea prezente – daca sunt prezente 2 sau 3 dar sunt neobisnuit de severe, poate justifica utilizarea acestei
categorii.
F32.2 – Episod depresiv sever fara simptome psihotice

Indreptar diagnostic:
Subiectul manifesta o considerabila suferinta.
1. Toate cele 3 simptome tipice sunt prezente.
2. Patru (4) sau mai multe alte simptome cu intensitate mare (severe).
3. Durata cel putin 2 saptamani; daca simptomele sunt particular de severe si cu debut foarte rapid, poate fi
justificat sa se puna diagnosticul si la o durata a episodului sub 2 saptamani.
4. In timpul episodului depresiv sever este foarte putin probabil ca pacientul sa fie in stare sa-si continue
activitatile sociale, profesionale sau domestice.

Intr-un episode depresiv sever

- Subiectul manifesta de obicei o considerabila suferinta sau agitatie sau este prezenta lentoarea ca trasatura
marcanta.
- Pierderea stimei de sine sau a sentimentelor de utilitate sau vinovatie sunt de regula proeminente.
- Suicidul este un pericol distict in cazurile foarte severe.
- Se presupune ca sindromul somatic este intotdeauna prezent.
F32.3 – Episod depresiv sever cu simptome psihotice

Indreptar diagnostic:
1. Intruneste criterile episodului depresiv sever.
2. Sunt prezente deliruri, halucinatii sau stupor depresiv.

Delirurile implica de obicei ideea de pacat, saracie sau dezastre iminente, a caror responsabilitate poate fi asumata
de pacient.

Halucinatiile auditive apar de obiciei sub forma unor voci defaimatoare sau acuzatoare, iar cele olfactive sub forma
de mirosuri de murdarie, putrefactive sau carne in descompunere.

O lentoare motorie severa poate progresa pana la stupor.

Daca este necesar delirurile si halucinatiile pot fi specificate ca fiind congruente sau incongruente cu dispozitia.

Episodul depresiv major
Conform DSM V
Manualul de diagnostic si clasificare
statistica a tulburarilor mintale
 O perioada de cel putin 2 saptamani in cursul careia exista: fie dispozitie depresiva, fie
pierderea interesului sau placerii pentru toate (aproape toate) activitatile.
 Individul trebuie, de asemenea, sa experimenteze cel putin 4 simptome care includ
(modificari in apetit sau greutate, somn, activitatea psihomotorie; energie scazuta; sentimente
de inutilitate sau de culpa; dificultate in gandire, concentrare sau luare de decizii; idei
recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid.
 Subiectul se prezinta pe sine ca fiind o persoana trista, pesimista, disperata,
descurajata etc.
 In cazul unor indivizi care acuza ca se simte fara energie, ca nu mai au sentimente (nu
mai simt nimic), ori ca se simt nelinistiti, prezenta dispozitiei depresive poate fi dedusa
din expresia faciala a persoanei si din conduita.
 Pierderea interesului sau placerii este intotdeauna prezenta, insa in grade diferite de
la o persoana la alta. Unele persoane isi pierd aproape in totalitate interesul pentru
activitati pe care altadata le considerau placute, de asemenea, disponibilitatea pentru
activitatile profesionale, mergand pana la retragerea din viata sociala si profesionala.
 Apetitul este de regula scazut, insa pot fi intalnite si cazuri in care se inregistreaza un
apetit crescut (de tip compulsiv). Modificarile de apetit vor avea drept consecinta fie o
pierdere in greutate, fie o luare in greutate.

Episodul depresiv major
Conform DSM V
Manualul de diagnostic si clasificare
statistica a tulburarilor mintale
 Insomnia. Cea mai des intalnita perturbare a somnului asociata cu episodul
depresiv major.
 Modificarile psihomotorii se traduc fie prin agitatie (mersul de colo pana colo,
frantul mainilor etc.) fie prin lentoare (in vorbire, in miscarile corpului etc.)
 Lipsa de energie, extenuarea, fatigabilitatea sunt des intalnite.
 Sentimentul de inutilitate sau de culpa poate include aprecieri negative asupra
propriei valori, care nu corespund realitatii, ori exagerarea in autoatribuirea unor
vinovatii pentru esecuri minore din trecut. Autoblamarea pentru felul de a fi si
pentru a nu fi reusit sa satisfaca responsabilitatile profesionale sau interpersonale
ca rezultat al depresie este foarte frecventa. De asemena, autobalamarea pentru
faptul de a fi suferind si, prin urmare, o povara pentru familie, pentru cei dragi.
 Frecvent se inregistraza ganduri de moarte, idei suicidare sau chiar tentative de
suicide. Motivatiile pentru suicide pot include: dorinta de eschivare fata de
anumite obstacole percepute ca fiind de nedepasit sau dorinta de a incheia cu
starea emotionala dureroasa, torturanta, care este perceputa de persoana ca
interminabila.
 Aflarea diagnosticului de cancer provoaca stupefactie, neincredere, confuzie si multa
suferinta

 Toate acestea ar putea fi evitate daca persoana depistata cu cancer ar beneficia de o evaluare psihologica prealabila (pentru a
se stabili daca este capabila sa suporte realitatea situatiei si, mai ales, sa-si inteleaga situatia in care se afla) si de o minima
pregatire (suport emotional, incurajarea unor atitudini precum speranta, curajul, rabdarea, implicarea activa in lupta cu boala
etc.)
 Atunci cand organismul nu raspunde la tratament conform asteptarilor, bolnavul se poate simti lipsit de speranta. Efectele
secundare al chimioterapiei (cadera parului, greata, varsaturi etc.), interventiile chirurgicale ( care au ca finalitate extirparea
unor organe sau amputarea unui membru) provoaca pacientului un grav traumatism psihic.
Pe fondul acestor probleme se poate instala, secundar, episodul depresiv.
 Depresia care rezulta in urma diagnosticului ca atare si tratamentului sau medicatiei sunt situatiile cele mai comune. Este
foarte dificile de determinat cu certitudine cand depresia care apare in cancer este legata de o tulburare de dispozitie
preexistenta.
 In timp ce la un pacient sanatos din punct de vedere fizic au o foarte mare importanta simptomele somatice (anorexia, oboseala,
pierderea in greutate), acesti indicatori au o foarte mica valoare dignostica in evaluarea pacientului cu cancer, din moment ce
sunt comune si tumorilor maligne si depresiei.
Diagnosticul se va stabilit in functie de simptomele psihologice si nu somatice: anhedonia (lipsa de placere in activitati ce
altadata erau placute), tulburari de dispozitie, sentimente ca lipsa de speranta sau de ajutor, pierderea increderii in sine, lipsa de
valoare, vina, tendinte de suicid.
 Factori care vor influenta persoana care afla ca
are cancer

 Tipul si clasa (categoria) cancerului si reactia acestuia la terapie.

 Stadiul bolii in momentul diagnosticului.
 Starea mentala si fizica inainte de diagnostic.
 Atitudinea persoanei fata de aceasta boala, inclusiv acceptarea de a face
compromisuri, de a trece prin terapie si de a beneficia de servicii medicale de sprijin
Atitudini care fac adevarate minuni in ceea ce priveste evolutia si sansa unei vindecari
rapide si spectaculoase: optimismul, curajul, speranta, implicarea activa
Interventie terapeutica: „Povestea soricelului”
Atitudini care scad sansa vindecarii: pesimismul, deznadejdea, nerabdarea, refuzul de a
comunica cu personalul de specialitate si de a accepta ingrijirea medicala, pot cauza
prabusirea bolnavului si chiar decesul acestuia.
 Calitatea sprijinului din partea familiei, a prietenilor si echipei medicale (chiar daca
familia trece si ea prin momente grele, trebuie sa se mobilizeze si sa evite lamentarile,
jelitul, reprosurile, mila. Bolnavul are nevoie sa-i fie respectate demnitatea si caitatile
umane, sa stie ca este bine ingrijit si ca se face tot posibilul pentru a i se reda
sanatatea).
 Masura in care pot fi controlate efectele secundare ale tratamentului (tratamentul ca
atare, in tratarea cancerului poate implica anumite tehnici medicale provocatoare de
durere). Lipsa unor explicatii, de altfel absolut necesare, asupra acestor tehnici
medicale provoaca pacientului teama si ingrijorare.
 Trasaturi afective, comportamentale si mecanisme de coping

 O serie de studii arata ca factorii psiho-sociali, altii decat diagnosticele psihiatrice, au un rol negativ remarcabil in
influentarea calitatii vietii pacientior, a relatiilor lor interpersonale, asupra comportamentului si in final asupra
prognosticului si supravietuirii.
Complianta scazuta la tratament, coping dezadaptativ, mentinerea unui comportament de risc
 Atitudini si perceptii asupra starii de sanatate, subsumate conceptului de comportament anormal legat de boala (inhibitie
afectiva, convingeri legate de existenta bolii in ciuda asigurarilor primite de la medic, relatii interpersonale conflictuale
incapacitatea de a intelege rolul factorilor psihologici in perceptia simptomelor) care sunt legate strans de starile depresive ,
dar nu intrunesc criteriile DSM sau ICD pentru o tulburare psihiatrica.
 Stilul dezadaptativ de coping cum ar fi lipsa de speranta si neajutorarea, preocuparile anxioase sunt corelate cu alte
dimensiuni psihosociale incluzand suport social scazut si anumite variabile ale personalitatii si locul controlului extern, nu
se incadreaza intr-un diagnostic formal psihiatric.
 Dimensiunea demoralizarii ca sindrom clinic separat de depresia majora s-a deovedit a fi extrem de frecventa si importanta
in tabloul psihologic al cancerului, chiar daca ea nu poate fi detectata prin sistemele nosografice psihiatrice.
 Tulburarea deliranta

 Delirul este prezent in patologia bolnavului de cancer datorita implicarii directe a sistemului nervos, prin extensia tumorii, in
tabloul sinoptic, precum si din cauza metabolitilor toxici utilizati in tratament. Desi se manifesta clinic identic ca si in tulburarile
psihiatrice comune, delirul nu este recunoscut sau diagnosticat in cancer, de cele mai multe ori preferandu-se sa se asimileze
comorbiditatii depresive, in mod eronat.
 In cazul in care comportamentul bolnavului s-a schimbat brusc si prezinta si delir, este esential sa fie investigate cauzele si
gasita solutia ameliorativa.
✓ Delirul se caracterizeaza prin fluctuatii ale constiintei de sine, nivele scazute de atentie si concetrarii energiei psihonervoase,
tulburari ale cilcului somn-veghe, hipervigilenta, modificarea rapida a starilor emntale, incoerenta verbala si/sau comportament
irational.
✓ Pacientul poate avea iluzii perceptive, halucinatii sau poate prezenta o depresie marcanta.
✓ Varietatea sau combinatia dintre simptome constituie baza stabilirii gradului de prezenta a sindromului confuzional acut. Din
nefericire, cauza sindromului confuzional acut este tipul medicatiei recomandate.
✓ Alte cauze ale aparitiei delirului sunt: sevrajul medicamentos, infectii respiratori, tulburari metaboloce, alte afectini medicale (boli
coronariere, insuficienta renala/hepatica, traumatiseme cerebrale.
 Diagnosticul de tulburare deliranta are la baza prezenta ideilor delirante (convingeri fara un temei real) pe o perioada de cel putin
1 luna.
 Tulburarea deliranta (2)
 De obicei, nivelul de functionare si personalitate pacientului nu sufera modificari majore iar comportamentul bolnavului nu este straniu
sau bizar. Din aceasta cauza, contactul cu medical psihiatru se produce tarziu si de obicei, nu este dorit de pacient.
 Acestia isi sustin cu multa convingere parerile, adresandu-se, mai degraba, instantelor de judecata sau unor medici de pe alte specialitati,
in incercarea de asi gasi linistea.
 O functionare redusa poate sa apara totusi ca o consecita a ideilor delirante (bolnavul nu mai iese din casa de frica unor indivizi care vor
sa-i faca rau – idei delirante de persecutie).
Criterii de diagnostic:
o Idei delirante nonbizare cu o durata de cel putin o luna.
o Functionarea pacientului nu este deteriorate semnificativ iar comportamentul nu este straniu sau bizar.
o Tipuri: De persecutie (cele mai frecvente, pacientul are convingerea ca este urmarit, otravit, drogat sau ca exista o conspiratie impotriva
sa; mici nedreptati, cu care s-ar putea confrunta oricine la un moment dat, sunt exagerate, justificandu-si astfel convingerile nefondate;
sunt plini de resentimente si pot recurge la violenta impotriva celor care i-au ofensat; sentimentele profunde de nedreptate ii fac sa
recurga frecvent la actiuni in justitie). De gelozie (pacientul are convingerea nefondata ca partenerul nu ii este fidel; are tendinta de a
strange mici dovezi, cu rolul de a intari neincrederea in sot/sotie; gelozia este o emotie foarte puternica, care nu este specifica tulburarii
delirante, este greu de tratat si poate conduce la comportament violent). Erotoman (are la baza credinta bolnavului ca o persoana cu un
statut social superior este indragostita de pacient; negarea acestui fapt, oricat de directa ar fi, este vazuta de bolnav ca o afirmare ascunsa
a dragostei; tendinta la agresivitate nu este rara, in special fata de o a treia persoana, care se interpune intre pacient si obiectul iubirii
acesteia). De grandoare (pacientul are convingerea ca are un talent deosebit sau ca a facut o descoperire importanta, care va fi
recunoscuta ulterior. Exista si situatii in care bolnavul crede ca este purtatorul unui mesaj special din partea divinitatii).
 Tulburarea deliranta (3)
 Somatic (o parte dintre pacientii cu acest tip au convingerea ca au fost infestati cu diversi paraziti, in special la nivelul pielii; se
adreseaza mai multor specialitati medicale, mai ales daca exista unele leziuni la nivelul tegumentului; aceasta forma nu este
caracteristica tulburarii delirante, ea putand aparea si in alte boli – diabet, scleroza multipla, deficienta de vitamina B12 si altele; o alta
forma a acestui tip este cea in care pacientul are convingerea ca pielea sau parti ale corpului – gura, rect, vagin, emit mirosuri urate; tot
in cadrul acestui tip exista pacienti cu idei delirante dismorfofobice – pacientul are convingerea ca parti ale corpului sunt disforme sau le
exagereaza marimea). Tipul somatic are un prognostic sever atunci cand nu este urmat de un tratament, raspunsul la medicamentatia
antipsihotica si antidepresiva fiind de cele mai multe ori, favorabil.
✓ Judecata pacientului este de multe ori deficitara, fapt ce necesita supravegherea acestuia. Dovedeste o lipsa de preocupare pentru igiena
persoanla si nu se alimenteaza. Unor evenimente obisnuite, pacientul le acorda o semnificatie deosebita, justificandu-si astfel
convingerile nefondate. Riscul de suicid, in aceste conditii, este mare, internarea intr-un spital fiind cea mai buna solutie pentru a proteja
pacientul.
✓ Trairile intense, ce insotesc de obicie, idei delirante (in special in cazul celor de gelozie sau persecutie) il fac pe pacient sa devina
depresiv, retras, inchis; un diagnostic suplimentar de tulburare depresiva majora se justifica la multi dintre pacientii cu tulburare
deliranta.
✓ Evoluatia bolii. Difera de la caz la caz: unii bolnavi au un singur episod de boala toata viata, pe cand altii au recaderi, simptomele
caracteristice reapar la anumite intervale. Cea mai grava evolutie este cea cronica, mai rar intalnita, in care pacientii isi pastreaza
convingerile nefondate pe toata durata vietii. Chiar si in acest ultim caz nivelul de functionare al pacientului este mentinut la un nivel
satisfacator pe o perioada lunga de timp.
 Tulburarea deliranta (3)

✓ Atunci cand debutul este brusc sau cand exista un eveniment care ar fi putut declansa boala, procentul pacientilor cu o evolutie
favorabila este mai mare.
✓ Prognosticul in tulburarea deliranta tine, intr-o anumita masura, si de tipul de boala: cel de persecutie are o evolutie mai buna,
spre deosebire de cel de gelozie, dar in acest ultim caz nivelul de functionare al pacientului este pastrat, in ciuda ideilor delirante
persistente.
✓ Desi este vazuta ca o boala care este greu de tratat, 80% dintre pacienti au o diminuare semnificativa a simptomelor in urma
initierii tratamentului.
Tratament
▪ Scopul terapiilor in tulburarea deliranta este de a reduce impactul pe care ideile delirante il au asupra vietii pacientului si familiei
acestuia.
▪ Medicatia antipsihotica este singura care poate determina disparitia convingerilor fara temei pe care pacientii le au; in cazul in
care pacientul are si simptome depresive, utilizarea unii antidepresive, in special inhibitorii recaptarii serotoninei este benefica.
▪ Durata tratamentului este greu de stabilit si tine de evaluarea perioadica a beneficiilor si a eventualelor neplaceri pe care
medicatia prescrisa le are. Un interval mai mare de 6 luni cu antipsihotice, dupa primul epsiod de boala, este de putine ori
justificat.
▪ Psihoterapia asociata cu cea medicamentoasa, poate aduce un beneficiu, cu conditia sa fie acceptata de pacient.
 Anxietatea

❖ Anxietatea este prezenta in toate formele de cancer. Explicatia consta in dezechilibru aparut in raportul dintre resursele
persoanle de coping si perceptia situatiei din momentul aflarii diagnosticului bolii, care este declansatorul axei stresului
hipotalamo-hipofizio-suprarenal si care produce efecte in cascada in starea psihica si fizica generala.
Momentele aflarii stadiului afectiunii, debutul tratamentului cu toate riscurile asociate, constientizarea implicatiilor medicale
ale recidivei
❖ Anxietatea este perceputa de pacient ca teama, hipervigilenta, insomine, dispnee (lipsa de aer), tahicardie, amorteala, tensiune
musculara. In cazul necesitatii unei diagnosticari, trebuie considerate medicamentatia urmata, bolile asociate, antecedente
familiale si persoanale.
❖ Diagnosticul diferential al diferitelor tipuri de anxietate se face in functie de durata simptomelor.
❖ Anxietatea generalizata este diagnosticul cel mai probabil in cazul persistentei simptomatologiei pe o durata mai mare de 6 luni,
indiferent de circumstante. Anxietatea generalizata se insoteste de semne de tensiune psihica, focalizarea slaba a atentiei in timpul
conversatiei sau activitatilor zilnice. Tratamentul consta in psihoterapie, terapii de relaxare, bio-feedback, asociat cu administrarea
de medicamente (benzodiazepine etc.)
❖ Episoadele scurte si izolate de anxietate pot fi cauzate de: Atacuri de panica care determina episoade de anxietate repetate, cu
debut rapid, cu durata de 20 de minute si cateva ore, acompaniate de tahicardie, palpitatii, respiratii scurte, sacadate,
hiperventilatie, stare de soc, transpiratii, ameteala, dorinta de a fugii – aparute fara o cauza aparenta fizica sau chimica.
 Insomnia

✓ Incercarile nereusite de a adormi pot fi asociate cu anxietatea, in timp ce trezirea in cursul noptii este mai frecvent
intalnita in depresii.
✓ Ciclul somn-veghe este intotdeauna perturbat la un pacient cu delir, indiferent de cauza.
✓ Durerea din cancer trezeste adesea pacientul in somn.
✓ Unele medicamente trezesc bolnavul prin actiune directa sau in mod indirect.
✓ Mediul, temperatura, zgomotele din jur pot avea un rol important. Corectarea unor astfel de perturbari ambientale
amelioreaza sau rezolva definitiv problema fara sa se apeleze la tratament medicamentos, de care unii pacienti au nevoie.
 Ghid de practica clinica (Turner si colab.,2005)

✓ In cursul consultatiei initiale a pacientului cu cancer se vor pune intrebari de deschidere, in scop de a reduce anxietatea, de
a ameliora rezistenta si de a scurta durata consultatiei.
✓ Furnizarea de informatii practice pacientilor despre procedurile pe care le vor urma (informatie procedurala), oferirea de
brosuri si/sau utilizarea de inregistrari video contribuie la reducerea stresului emotional si amelioreaza acoperirea psiho-
sociala si psihologica.
✓ Furnizarea de informatii pacientului despre ceea ce va resimti inainte, in timpul si dupa procedura (informare senzoriala)
reduce anxietatea.
✓ Suportul psihologic inaintea interventiilor chirurgicale reduce stresul psihologic.
✓ Psihoterapie de sustinere, in asociere cu antidepresive este eficace in managementul perturbarilor stresului post-
chirurgical.
✓ Interventiile psiho-educationale, comportamentale si de criza, ca si asocierea intre aceste tehnici si interventiile non-
comportamentale, ca si utilizarea antidepresivelor, sunt eficiente in tratamentul depresiei.
✓ Depresia poate fi tratata prin asocierea pisshoterapiei supportive, comportamentale si cognitive cu farmacoterapia.
✓ Nu exista evidenta ca un anume medicament antidepresiv ar fi superior altuia in tratamentul depresiei la pacientii cu
cancer.
Aplicatii practice (3)
 Modelul constructivist
GANDURI
LUME
Aceste evenimente sunt
Apar evenimente
interpretate printr-o serie
pozitive, negative sau de ganduri, care formeaza
neutre.
un Monolog interior sau
un Dialog interior.
EMOTII
Sentimentele rezulta
din Ganduri si nu din
Realitatea faptelor.
Toate experientele trec
prin Creier, care le da
un anumit sens si le
schimba in emotii
traite.
 Interpretarile pozitive si negative
Un echilibru delicat
 Notiunea de Dialog intern sau de monolog intern este veche. Este
formulate prima data de Platon: „Atunci cand spiritul gandeste, el
vorbeste pur si simplu cu sine insusi, isi pune intrebari, isi raspunde
apoi prin Da sau Nu”.
 Exista trei tipuri de dialog intern:
1. Dialog interior pozitiv. Are aproximativ 62% ganduri pozitive, fata de
38% ganduri negative (numarul de aur din arhitectura clasica). Este necesar
un fond de negativitate pentru a putea percepe o forma pozitiva.
2. Dialog interior in conflict. Cu 50% ganduri negative si 50% ganduri
pozitive. (corespund starilor de anxietate si depresie usoare).
3. Dialog interior negativ. Inversul numarului de aur (corespund starilor
severe de anxietate si depresie).
Monologurile. La extremitati se gasesc monologurile. Domina fie gandirea
pozitiva, fie gandirea negative, astfel incat nu mai exista dialog intre
aspectele pozitive si negative ale gandirii.
Monologul negativ corespunde starilor puternice de depresie sau crizelor
acute de angoasa, fata de care subiectul are impresia ca nu paote detine
niciun control. Monologul pozitiv are de la 69% la 100% ganduri pozitive
si refelcta in general, o stare de euforie, insotita de ganduri grandioase si
irealiste (hipomanie).
 Interpretarile pozitive si negative
Un echilibru delicat
Care dialog interior produce si faciliteaza adaptarea?
 Accentul pe care psihologia populara il pune pe gandirea pozitiva
este nefundamentat.
OBIECTIV
 Scopul este de a restabili o balanta optima intre gandurile
pozitive si cele negative. Proportia 1,7 / 1 reprezinta raportul optim
de adaptare.
 Restabilirea balantei favorabile gandirii pozitive.
 Numarul de aur din arhitectura clasica
Daca ( a + b ) / a = a / b, atunci segmentul
a+b a fost impartit intr-o Sectiune de aur

 Numarul de aur, pi sau phi, provine de la Phitias, un arhitect grec,

care a introdus in arhitectura proportia de aur.

 In arhitectura cea mai utilizata forma geometrica este

dreptunghiul, care respecta regula de aur. Daca impartim
lungimea la latime se va obtine pi, numarul de aur. Triunghiul de
aur sau isoscel are unghiurile de 36 și 72 de grade, principiul
regulii de aur este respectat.

 Leonardo da Vinci a fost primul care a analizat proportiile

corpului uman. El a demonstrat ca, fiecare componenta a corpului
uman respecta proportia numarului de aur. Majoritatea pictorilor
au respectat proportia de aur in tablourile lor.