Cristian Minculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Cristi Minculescu

Cristian Minculescu (1).jpg

Date personale

Nume la naștere Cristian Alexandru Minculescu

Născut România 9 ianuarie 1959 (61 de ani)

Pitești, România

Pitești, România Modificați la Wikidata

Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Ocupație muzician · cântăreț · compozitor

Activitate

Gen muzical rock clasic · hard rock · pop rock · blues rock · heavy metal · speed metal · rock simfonic

Instrument(e) solist vocal

Ani de activitate 1979 - prezent

Case de discuri Electrecord · Zone Records · Roton · Cat Music

Interpretare cu Harap-Alb (1979–1980)

Iris (1980–1982)

Voltaj (1982–1983)

Iris (1983–1984)

Totuși (1984–1985)

Iris (1985–2012)

Lotus (2012–2015)

Cristi Minculescu & Nuțu Olteanu Super Grup (2013–2015)

Iris (2015–2017)

Cristi Minculescu, Valter & Boro / Bună Seara, Prieteni! (2017–prezent)

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cristian Alexandru Minculescu (născut pe 9 ianuarie 1959, Pitești), mai cunoscut sub numele de Cristi
Minculescu, este un solist vocal și compozitor de muzică rock român. Este cunoscut în special pentru
activitatea sa de peste 30 de ani ca vocalist al trupei Iris.
Vocea sa confundabilă cu formatia IRIS, un vocalist care a strălucit în ringul rock-ului românesc, cu un
numǎr impresionabil de concerte în palmares, compoziții și maniera proprie de interpretare, dar și o
activitate de aproape 30 de ani, l-au făcut unul dintre principalii candidați la titlul de "legendă" a rock-
ului românesc.

Cuprins

1 Carieră

2 Activitate muzicală

2.1 Cu Harap-Alb

2.2 Cu Iris

2.3 Cu Voltaj

3 Viața personală

3.1 Familia

3.2 Studii

3.3 Vicii

3.4 Boala

4 Pasiuni

4.1 Sport

4.2 Media

4.3 Cărți și filme

4.4 Muzică

4.5 Relaxare

5 Distincții

6 Note

7 Bibliografie

8 Vezi și

9 Legături externe

Carieră

Începând din anul 1980, este vocalistul trupei de rock Iris. Cristi Minculescu reprezintă alături de Iris
simbolul rezistenței culturale pentru generații întregi de fani rock în perioada comunismului, și, de
asemenea, unul dintre puținii artiști care au făcut legătura între acele generații și cele actuale, el
activând cu mare succes și după 1990, până în prezent.
Cristi Minculescu crede că a moștenit vocea de la mama sa: „mama era în cor la mănăstirea Bistrița, de
lângă Râmnicu Vâlcea. Mai mult ca sigur că de la ea am moștenit”.[1]

Defectul pe care și-l recunoaște Minculescu este sinceritatea. Asemenea lui Eliade, trăiește într-o
perpetuă evoluție spirituală, o nouă trăire necontrazicând alta mai veche, ci aducând un ceva al său,
nou. Sinceritatea conciliază aparenta contradicție dintre trăirile noi și cele vechi, iar succesul său în
tulburile vremuri ale aplaudacismului politic, respectiv, în prezent, ale celui financiar, s-a datorat
sincerității cu care a transmis prin muzică, voce și coreografie ceea ce simte și crede, direct, fără
canoane.[2]

Cristi Minculescu și-a început cariera în 1979 ca solist vocal al trupei Harap-Alb, alături de muzicieni
precum chitaristul Gabi Nacu sau basistul Anton Hașiaș. El a participat la imprimarea pentru radio a unor
piese precum „Harap-Alb”, „Scatiul” (compoziție a lui Gabi Nacu), „În calea norilor”, „Tu doar tu”, „Vei
veni”. Minculescu rămâne la Harap-Alb până în 1980, când Anton Hașiaș îl prezintă celor de la Iris, care
aveau nevoie de un vocalist.

Cristi a dat probă la Iris chiar de ziua lui și a reușit să-i cucerească pe membrii trupei cu vocea sa
inconfundabilă[3]. Minculescu a cântat piese din Free, Led Zeppelin și Deep Purple, iar examinatorii săi
au fost Nelu Dumitrescu, bateristul și liderul trupei, și chitaristul Nuțu Olteanu.[4]

La primul său concert cu Iris, pe data de 5 februarie 1980, „a fost de balamuc, moșule! N-au vrut ăia să
mă primească la intrare. Eu le ziceam «Bă, sunt solistul de la Iris, am cântare», ăia nimic. «Pleacă, mă, că
îi știm noi pe băieții de la Iris». I-am «rezolvat» până la urmă cu o sticlă de vodcă. Asta e, am dat șpagă la
primul meu concert”, îi place lui Cristi să se amuze.[4]

La sfârșitul anului 1981, revista „Săptămâna”, care avea unul dintre cele mai apreciate topuri muzicale
din presa comunistă, l-a desemnat pe Cristi Minculescu drept cel mai bun solist din 1981.[5]

În 1982, împreună cu chitaristul Adrian „Adi” Ilie, Cristi Minculescu părăsește Iris și înființează trupa
Voltaj. În locul său, la Iris este adus ca vocalist Dan Bittman.

„Voltaj a avut o personalitate prea puternică pentru regimul comunist, reprezentând pentru unii un
pericol social”, scrie pe pagina oficială a trupei.[6]. Prima piesă a formației, „Nori de hârtie”, a constituit
capul de afiș al primului concert, ținut la Casa de Cultură „Mihai Eminescu“ din București. Următoarele
apariții scenice au avut în repertoriu piese de succes ca „Aceasta-i întrebarea”, completate de hituri
AC/DC. Componența inițială (Horațiu Rad — bass, Nikki Dinescu — tobe, Gabi Nacu — chitară, Cristi
Minculescu — voce, Adrian Ilie — chitară) nu rezistă, iar trupa se desființează în 1983. Octombrie 1986
este considerat un nou început, cu apariția lui Cristi Ilie ca solist, Amedeo Bolohoi la chitară, Dan
Mateescu la bass, Doru „M.S.” Istudor la tobe și Adrian Ilie la chitară, singurul ce rămâne din formula
anterioară.
În 1984 Cristi Minculescu cântă în trupa Totuși, în Cenaclul „Flacăra“, alături de Andrei și Ioana
Păunescu. Din această perioadă datează piesa „Trenul fără naș” a trupei Iris, pe versuri de Adrian
Păunescu. La Cenaclul Flacăra Minculescu a mai cântat și alături de trupa Flacăra Pop - Flapo (Al.Jimmy
Zărnescu, Jerry Schwartz, Romeo Beianu).

În 1984 Dan Bittman pleacă la Holograf, iar în februarie 1985 Cristi Minculescu se întoarce la Iris, alături
de care va rămâne până în ziua de azi. În total, Cristi Minculescu a înregistrat cu Iris 19 CD-uri și DVD-uri,
a întreprins sute de turnee și și-a pus o amprentă de neșterș asupra trupei. Salutul „Bună seara,
prieteni”, ajuns o emblemă personală, a devenit celebru, iar imaginea lui Cristi Minculescu este practic
inseparabilă de cea a formației Iris.

În 1992, împreună cu Minculescu, în cadrul festivalului de la Cannes Iris ocupă locul II la secțiunea rock și
îi este consacrat un reportaj ce a fost difuzat pe postul MTV[7], fiind prima formație românească ce a
fost difuzată pe celebrul post.

În 2012 Cristi Minculescu părăsește trupa Iris. La scurt timp după plecarea din trupa Iris,acesta se mută
cu familia în Germania . Împreună cu Judy Seutter – chitară, Boris Rusakov – bass, Mauro Ciccarelli –
tobe, Regina Hammerle – backing vocal , formează grupul Lotus și susține o serie de concerte de
promovare în România.

În 2013 Cristi Minculescu împreună cu fostul său coleg din trupa Iris, Ion Olteanu , formează grupul
"Cristi Minculescu & Nuțu Olteanu Super Grup" . Acest grup fiind format și din membrii trupei lui Ion
"Nuțu" Olteanu . Grupul are o serie de concerte în toată țara , interpretând și piese consacrate ale trupei
Iris, precum : "Strada ta", "Trenul fără naș", "Lumina zilei", "Pe ape " ,dar și din repertoriul trupelor deja
celebre în lume .

În 2015 Cristi Minculescu revine în Iris. Fanii sunt în extaz.

Activitate muzicală

Cu Harap-Alb

Trupa Harap-Alb s-a înființat în anul 1979 și a existat în diferite componențe până în 1982. Genul
declarat al trupei este hard-rock și heavy metal. Printre cei trecuți prin grup sunt Gabi Nacu, Doru
Borobeică (ulterior component al trupei Iris), Cristi Marinescu, Anton Hașiaș, Doru „M.S.” Istudor. Acesta
din urmă, liderul grupului din 1982, după o perioadă petrecută prin Anglia, reînființează formația în
ianuarie 1998.

Cristi Minculescu a făcut parte din Harap-Alb în perioada 1979-1980. În acest timp a participat la
imprimarea pentru radio a unor piese precum „Harap-Alb”, „Scatiul” (compoziție a lui Gabi Nacu), „În
calea norilor”, „Tu doar tu”, „Vei veni”.
Minculescu părăsește definitiv Harap-Alb în 1980, fiind prezentat celor de la Iris de către basistul Anton -
Hașiaș, colegul său de la Harap-Alb.

Cu Iris

Cristi Minculescu este cooptat în trupa Iris pe 9 ianuarie 1980. Era ziua în care acesta împlinea 21 de ani.
[8] Primul său concert împreună cu Iris a avut loc pe 5 februarie 1980, la Casa de cultură „Mihai
Eminescu”, lângă Piața Galați, în București. În total, Cristi Minculescu a înregistrat cu Iris 19 CD-uri și
DVD-uri:

Cristi Minculescu

Iris I (LP) - Electrecord, 1984

Iris II (LP/MC) - Electrecord, 1987

Iris III - Nu te opri! (LP/MC) - Electrecord, 1988

Iris IV (LP/MC) - Electrecord, 1990

Iris 1993 (LP/MC) - Electrecord, 1993

The Best of Iris (CD) - Electrecord, 1993 (compilație)

Lună plină (CD/MC) - Zone Records, 1996

Iris 20 de ani (CD/MC) - Zone Records, 1997 (live)

Mirage (CD/MC) - Zone Records, 1998

Casino (CD/MC) - Zone Records, 1999 (maxi-single)

Iris 2000 (CD/MC) - Zone Records, 1999

De vei pleca... (CD/MC) - Zone Records, 2000 (maxi-single)

Iris Athenaeum - Vol. I (CD/MC) - Zone Records, 2000 (live)

Iris Athenaeum - Vol. II (CD/MC) - Zone Records, 2000 (live)

Iris Digital Athenaeum (DVD/VHS) - Zone Records, 2001 (live)

Da, da, eu știu! (CD/MC) - Zone Records, 2002 (maxi-single)

Mătase albă (CD/MC) - Zone Records, 2002

I.R.I.S. 4Motion (4xCD/4xMC) - Zone Records, 2003

Iris Maxima (CD/MC) - Zone Records, 2005

Cei ce vor fi - Vol. I (CD/MC) - Roton, 2007

Cei ce vor fi - Vol. II (CD/MC) - Roton, 2007

Iris Aeterna - Dăruind vei dobândi (DVD) - Roton, 2010 (live)

12 porți (CD/MC) - Roton, 2010

O lume doar a lor - 35 de ani (CD) - Cat Music, 2012

Note: „Iris Digital Athenaeum” este primul DVD al unei formații românești și conține reprezentația de la
București a turneului Athenaeum, precum și o istorie ilustrată a trupei.

Discografia completă Iris a fost remasterizată și reeditată începând cu luna mai 2009, toate albumele
trupei fiind relansate pe piață până la sfârșitul lui septembrie 2009.[9]

S-a retras din formația Iris în 2012, colegii de trupă declarând că această despărțire a avut loc din motive
financiare.[10] Cristi Minculescu a infirmat această informație și a adăugat că nu se retrage și din cariera
muzicală.[11]

Cu Voltaj

Cristi Minculescu a fondat trupa Voltaj în 1982, împreună cu chitaristul Adrian „Adi“ Ilie. Lor li s-au
alăturat Horațiu Rad la bass, Nikki Dinescu la tobe și Gabi Nacu (fost membru al Harap-Alb) la chitară.
Trupa nu a rezistat însă în această componență decât un an, până în 1983, dar a ținut câteva concerte și
a compus cântece de succes precum „Aceasta-i întrebarea” sau „Nori de hârtie“, una din piesele cele
mai cunoscute din repertoriul lui Cristi Minculescu.[12]

Viața personală

Familia

Tatăl lui Cristi Minculescu, născut în 1927, a murit pe 20 ianuarie 1981, la doar 54 de ani.[5] Cristi explică
de ce, după moartea tatălui, a rămas să cânte o vreme cu trupa „Totuși”, deși Iris părăsiseră Cenaclul
„Flacăra”: „Eram, practic, întreținătorul familiei, pentru mama și sora mea. În Cenaclu se plătea bine, iar
noi aveam nevoie de bani”.[5]

Mama lui Cristi, născută în 1931, s-a stins în 2006. În 2007, după concertul din București al legendarilor
Rolling Stones, Minculescu regreta: „Mie îmi pare rău că ai mei au murit, pentru că, dacă veneau la
Rolling Stones, ar fi fost bucuria vieții lor. Tata ar fi avut 80 de ani și mama 76”.[1]

Cristi Minculescu este căsătorit cu Rodica și au împreună doi copii, gemenii Mădălina și Florin, născuți în
1978. Cristi o descrie pe Rodica drept „prietenul ideal“[13]. „Mie mi-a fost clar din prima, pentru că am
avut flux. Eu am flux imediat cu foarte puțină lume. Și ea e imaginea mea în oglindă. Imediat mi-am dat
seama că ea e“[14], mai spune Minculescu despre soția sa.

„Cristi este un tată și un soț incredibil de iubitor. Când nu era în turneu sau în studioul de înregistrări era
acasă, cu familia. Cred că iubirea atât de mare a Rodicăi se datorează și modului în care s-a comportat
Cristi față de ea și față de copii”[15], spune fostul fotbalist Ilie Balaci, un prieten apropiat al familiei.
Rodica este o femeie modestă, căreia nu îi place să se vorbească despre ea. Întotdeauna a stat în umbra
soțului, a știut să impună respect pentru viața lor privată. Puțini au reușit să pună întrebări despre asta,
„și mai puțini să primească răspunsuri”, spune creatoarea de modă Liza Panait, pe care o leagă de
familia Minculescu o prietenie veche de 15 ani.[15]

Florin Minculescu, fiul lui Cristi, a studiat jurnalismul în România, apoi a făcut cursuri de marketing și
relații publice la Universitatea Ludwig Maximilian din München și un master în marketing și comunicare
în afaceri. A lucrat doi ani de zile pentru ziarul „Starnberger Merkur”. În total, a locuit în München șase
ani. Acum stă în România, traduce catalogul „Quelle” și nu vrea să mai plece nicăieri, deocamdată. A
avut o cafenea în București, pe care o numise „Cristi Cafe”, dar nu a mers.[16] Florin spune despre tatăl
său: „Eu i-am mai spus lui, este perfect”.[17]

Sora geamănă a lui Florin, Mădălina, a studiat Dreptul în Germania, apoi a urmat cursurile Facultății de
Limbi Străine a Universității din București, iar acum lucrează pentru guvernul Canadei.[18]

Până au împlinit trei ani, gemenii Mădălina Ioana și Bogdan Florin nici nu știau de Cristi Minculescu, și
nici el de ei. Gemenii sunt de fapt din prima căsătorie a Rodicăi, cu Adrian Roșu, stabilit de 10 ani în
Canada..[19]

Cristi Minculescu a depus la Tribunalul București o cerere de adopție a celor doi copii. Solicitarea s-a
făcut într-o ședință secretă, iar la termen au fost prezenți Cristi Minculescu, soția sa Rodica și cei doi
gemeni, Mădălina Ioana și Bogdan Florin. Pe data de 15 iunie 2009, Tribunalul București a admis cererea
lui Cristi Minculescu și a încuviințat ca acesta să-i poată adopta pe cei doi copii ai soției sale.[20]