Anul 3C Bucur Sorina

Fisa de lucru

1.Definiti IRA
Insuficienţa respiratorie acută reprezintă incapacitatea plămânilor de a face faţă
schimburilor gazoase, în condiţii fiziologice, de repaus şi de efort, însoţită
de hipoxemie (scăderea oxigenului din sânge) asociată sau nu de hipercapnie (creşterea
concentraţiei CO2 în sânge).

2.Enumerati cauzele bronhopulmonare de aparitie a IRA

Cauze bronhopulmonare: 
- stenoze funcţionale şi organice ale căilor aeriene superioare (laringe, trahee) prin
prezenţa de corpi străini, edem Quincke, laringite acute, crup difteric, neoplasme,
traumatisme mecanice, traumatisme chimice (intoxicaţii corozive), afecţiuni neuro-
musculare; 
- bronhoalveolite de deglutiţie prin regurgitarea conţinutului gastric în căile aeriene;
-  crize de astm bronşic; 
- reducerea acută a câmpului respirator în pneumotorax spontan, pleurezie masivă
hipertoxică, bronhopneumonie, tuberculoză miliară, emfizem mediastinal;
-  bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC).

3.Enumerati cauzele extrapulmonare de aparitie a IRA

Cauze de origine extrapulmonară: alterarea funcţiei centrului respirator în
intoxicaţii acute (intoxicaţii cu barbiturice, cu opiacee, cu alcool metilic,intoxicaţii cu
medicaţie sau toxice deprimante ale sistemului nervos, medicamente sau toxice
convulsivante), acidoză metabolică (coma diabetică, coma uremică), alcaloza metabolică,
oxigenoterapie iraţională, meningite, meningoencefalite, tumori endocraniene, accident
vascular cerebral.; afecțiuni paretice sau spastice ale muşchilor respiratori – tetanos,
poliomielită, poliradiculonevrite, traumatisme medulare, come grave, rahianestezie înaltă,
narcoză profundă, hipokaliemie, hiperkaliemie severă; boli ale cutiei toracice – defecte
neuromusculare (miastenia gravis, fracturi costale, operaţii pe torace, traumatisme toracice,
traumatisme toraco-abdominale); boli ale sistemului nervos (traumatisme cranio-cerebrale,
leziuni cerebro-medulare, sindroame de hipertensiune craniană); afecţiuni abdominale (ascite
masive acute, peritonite acute, operaţii laborioase pe abdomen); anemii, obezitate, trichinoză,
stare de şoc.

4Enumerati .cauzele de origine cadiaca de aparitie a IRA

 Cauze de origine cardiacă: astm cardiac, infarct miocardic, edem pulmonar acut,
embolie pulmonară, cord pulmonar acut.
5.Simptomatologia in IRA Dispneea → poate apărea sub formă de bradipnee
inspiratorie însoţită de tiraj
cornaj (inspiraţie lentă şi zgomotoasă), bradicardie expiratorie (întâlnită în astmul
bronşic), bradipnee polipnee, respiraţie Kussmaul  întâlnită în hipertensiunea intracraniană,
hipoxemia centrilor nervoşi, arterioscleroza cerebrală).
Cianoza  , modificări ale amplitudinii mişcărilor respiratorii. Mişcările
respiratorii modificate pot fi rare, ample, frecvente sau superficiale, la un singur hemitorace
, Tahicardia , durerea toracică cu localizare precordială, la baza hemitoracelui, cu caracter
constrictiv, intens sau sub formă de junghi toracic violent. Tegumente calde, cu transpiraţii
abundente. Hipersalivaţie. Hipersonoritate pulmonară sau matitate. Raluri crepitante,
sibilante, subcrepitante, ronflante. Anxietate, somnolenţă, confuzie, delir.
6.Conduita de urgenta in IRA.
Controlul şi asigurarea permeabilităţii căilor aeriene
În obstrucţiile supraglotice prin căderea limbii, prin pătrunderea lichidului de
vărsătură sau regurgitaţie în căile aeriene, acumulare de cheaguri de sânge, secreţii, corpi
străini se controlează vizual şi se aplică manevre cunoscute de eliberare a căilor respiratorii.
Se aşează pacientul în decubit dorsal cu capul în hiperextenie şi se împinge anterior
mandibula. Când căile aeriene sunt inundate de secreţii se înclină capul lateral. Curăţarea
orofaringelui de secreţii sau vărsături se face cu ajutorul degetelor înfăşurate în tifon, cu
tampoane pe porttampon sau prin aspiraţie orofaringiană sau nazofaringiană. Uneori este
recomandată aşezarea pacientului în poziţie semiventral aplecat înainte şi tapotarea uşoară,
repetată la nivelul regiunii interscapulovertebrale, după care se continuă încercările de
îndepărtare a corpilor străini prin introducerea degetelor în cavitatea buco-
faringiană. Tracţiunea limbii se poate face cu mijloace improvizate sau cu pensa de tras
limba. Intubaţia orofaringiană cu canula Guedel împiedică alunecarea posterioară a limbii.
Permeabilizarea căilor respiratorii în caz de obstrucţii subglotice. Se asigură
pacientului poziţie de drenaj postural – decubit ventral (cu un sul de pături sub regiunea
inghinală) sau decubit lateral, cu capul mai jos faţă de trunchi – poziţie schimbată la
interval de 20-30 minute. Secreţiile care nu se elimină prin drenaj postural sunt aspirate
steril cu seringa Guyon, trompa de vid sau aspirator de oxigen. Combaterea obstrucţiilor
subglotice (în caz de obstrucţii cu alimente sau alţi corpi străini) se mai poate face
prin apăsarea diafragmului de jos în sus, provocarea de tuse artificială. În cazul
obstrucţiilor laringo-traheale severe medicul practică intubaţia
orotraheală sau traheostomia – la ambele se racordează sonde de aspiraţie. În unele cazuri,
în funcţie de sediul sau natura obstrucţiei, este necesară practicarea laringoscopiei sau a
fibrobronhoscopiei de urgenţă.
Respiraţie artificială
Dacă pacientul nu respiră spontan se trece imediat la respiraţie artificială folosind
metoda „gură la gură”, „gură la nas”, cu trusă de ventilaţie Ruben, cu dispozitiv de
respiraţie artificială cu burduf. Sunt metode de respiraţie artificială recomandate la
domiciliu, la locul accidentului, în timpul transportului, in serviciile de primire urgenţe şi, la
nevoie, înaintea instituirii ventilaţiei mecanice.
Oxigenoterapie. Se recomandă în toate formele de insuficienţă respiratorie acută. În
prealabil se asigură permeabilitatea căilor respiratorii. Se administrează oxigen umidificat
(2/3 apă + 1/3 alcool) prin sondă nazală, introdusă în faringe, cu o lungime egală cu distanţa
de la nas la lobul urechii. Se va asigura un debit de 16-18l/minut.
 Alte măsuri terapeutice. Se evacuează prin puncţii revărsatele pleurale sau
peritoneale. Se evacuează aerul în caz de pneumotorax. Se combate acidoza respiratorie prin
perfuzii cu 200-300 ml bicarbonat de sodiu 14,5‰. Se administrează bronhodilatatoare cu
acţiune moderată (sulfat de magneziu), calmante, anxiolitice, antitusive, spasmolitice în caz
de spasm glotic, ser antidifteric în crup difteric. Se combate spasmul bronşic cu Miofilin 2-3
fiole / 24 ore i.v. În cazurile cu edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicaţie cu
corozive, bronhoalveolite de deglutiţie se administrează Hemisuccinat de hidrocortizon 100-
300 mg intravenos, în perfuzie. Se mai poate administra calciu clorat sau calciu gluconic 10-
20 ml i.v. NU se administrează morfină, derivate de morfină sau barbiturice care pot
deprima respiraţia!