Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM

Catedra Contabilitate
Studiul Individual la unitatea de curs

Teoria Economică II

Eseu ,,PIB şi bunăstarea populaţiei”

A elaborat: Vrabie Paul

A verificat: Enachi Olga

Chişinău,2021
 În primul rând bunăstarea noastră depinde de utilizarea resurselor naturale.
Extragem resurse şi le transformăm în alimente, clădiri, mobilă, aparate electronice, haine.
Totuşi, ritmul în care exploatăm resursele depăşeşte capacitatea mediului de a le regenera
şi de a ne oferi ceea ce avem nevoie. Dorinta permanenta a individului de a ajunge la un
nivel satisfacator de bunastare a reprezentat, de-a lungul timpului, un factor pentru
dezvoltarea economica a societatii, fiind în acelasi timp cauza si efect pentru numeroase
descoperiri stiintifice.
Bunăstarea populaţiei nu este atât de uşor de precizat sau determinat. Este evident
că avem nevoie de o economie funcţională care să ne ofere nu doar produsele şi serviciile
de care avem nevoie, ci şi locuri de muncă şi venituri care să ne asigure un anumit nivel de
trai.
Resersele natural alimentează producţia şi consumul nostru şi creează bogăţie şi
locuri de muncă, contribuind la calitatea vieţii şi la bunăstarea noastră. Dar nivelul
nostrum de consum al resurselor subminează capacitatea ecosistemelor noastre de a oferi
ceea ce vom avea nevoie în viitor.
În altă ordine de idei starea de bine a societăţii trebuie să fie asigurată cu o
productivitate sporită, protecţie social, egalitate între oameni şi reducerea inegalităţii,
asistenţă medical şi formare profesională şi nu în ultimul rând educaţia în rândul tinerelor.
Starea de bine a oamenilor şi creşterea economiei sunt interdependente şi se
consolidează reciproc. La nivel individual, bunastarea depinde de numeroase elemente
dintre care cele mai importante sunt veniturile, nivelul consumului, siguranta sociala,
aspecte personale precum gradul de cultura si educatie (care genereaza anumite nevoi
spirituale), familie, sanatate. 
Stiinta economica, pentru a ajunge la posibilitatea de a masura si compara
diferitele niveluri de bunastare, a fost nevoita sa elimine dintre criteriile de apreciere pe
cele cu un grad prea mare de subiectivitate.
Se ajunge astfel la o definire a bunastarii mai putin legata de individ, ceea ce nu
înseamna ca individul impreuna cu nevoile sale nu mai reprezinta punctul central al
conceptului de bunastare, ci ca printr-un proces de obiectivizare si generalizare poate fi
studiata bunastarea unui grup sau a întregii societati.
În general, e acceptata ideea ca bunastarea generala este suma bunastarii
individuale. O crestere a bunastarii generale e considerata orice ameliorare a bunastarii
unui individ care nu duce la reducerea bunastarii altui individ.
Astfel, bunastarea se constituie ca o modelare a sistemului de nevoi potrivit
cadrului social -economic în care este integrat individul (proprietate, nivel al consumului,
starea materiala în ierarhia societatii etc.).
Bunastarea sociala se defineste prin capacitatea de satisfacere a preferintelor
individuale ale membrilor unei colectivitati. Bunastarea poate fi abordata si dintr-o
perspectiva sistemica, din care sistemul bunastarii natiunii este vazut ca fiind compus din
doua subsisteme:
a)subsistemul nivelului de trai material, în componenta caruia intra consumul de
bunuri alimentare si nealimentare, precum si consumul de servicii;
 b) subsistemul nivelului cultural al populatiei, care cuprinde instructia publica,
sanatatea publica, activitatile din domeniul cultural si al artei.
O altă abordare își are punctul de plecare în definiția bunăstării individuale.
Aceasta, după Nicholas Barr are trei componente:
1)bogăția fizică constituită din bunuri durabile;
2)bogăția financiară include acțiuni, obligațiuni și conturi bancare;
3)capitalul uman este și el tot o formă de bogăție, întrupată în indivizi ca rezultat al
învățării și pregătirii, având două surse diferite: pe de o parte este rezultatul investiției
trecute în educație și pregătire (ceea ce majoritatea oamenilor înțeleg prin capital uman),
iar pe de altă parte reprezintă rezultatul talentului natural.
Fiecare tip de bogăție are ca rezultat un venit (beneficiu material sau nematerial,
avantaj obținut de pe urma a ceea ce individul posedă), iar toate aceste trei tipuri de
bogăție împreună reprezintă bunăstarea individuală. Astfel, bogăția lîzică produce venituri
non - bănești sub forma serviciilor (exemplu: locuința care oferă adăpost, televizorul) dar
poate produce și venituri bănești (o casă prin închiriere). Bogăția financiară produce
venituri dobânda). Capitalul uman produce venituri în mai multe forme. Pornind de la
ideea că un individ își împarte timpul între muncă și odihnă sau timp liber, capitalul uman
produce venituri în ambele situații. Când individul muncește, utilizarea capitalului uman
are ca rezultat obținerea unui venit bănesc (exemplu: salariul) dar și un venit non-bănesc
ca satisfacția obținută prin muncă (care poate fi pozitivă sau negativă). Când nu muncește,
utilizarea propriului capital uman generează un avantaj care nu este de natură bănească -
petrecerea timpului liber (care de asemenea poate avea o conotație pozitivă sau negativă),
dar și un venit sub forma producției proprii (muncile menajere, grădinărit).
Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma
valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în
toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula
și la nivelul unei regiuni sau localități.

Între nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o

stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar
nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB. Însă, PIB poate sa se modifice fara ca
bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o
inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice.

În concluzie doresc să spun că PIB este indicatorul de baza a economiei nationale

si are un rol deosebit in bunastarea economica.