Metode de cercetare – tema 10 – anul univ.

2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________

Metoda experimentală II
Tema nr. 10

Planul temei
1. Planurile factoriale
2. Planuri incomplete
3. Efecte în cadrul design-ului experimental factorial

1. Planuri cu două sau mai multe variabile independente (planuri factoriale)

Aceste planuri sunt mult mai complexe, teoretic putând fi luate în calcul o mulțime de variabile
independente, dar practic rar depășindu-se cifra de trei variabile. Planurile factoriale de tip 2 x 2 sunt
cele mai simple și mai frecvent utilizate în practica experimentală.
Se împart în trei categorii: (1) planuri cu grupuri independente (between subjects designs), (2)
planuri cu măsurări repetate (within subjects designs) și (3) planuri mixte (mixed designs).

a. Planuri factoriale cu grupuri independente (between subjects designs)

Să luăm un exemplu, după Martin (1996), privind atingerea consensului în cadrul discuțiilor de grup
(variabila dependentă). Una dintre variabilele independente poate fi lider, cu două niveluri: prezența
sau absența din grup a unui lider desemnat. A doua variabilă ar putea fi mărimea grupului, având și ea
două valori: 3 și 6 membri. Acest plan experimental este unul de forma 2 x 2, cu patru grupuri.

Număr de membri
3 membri 6 membri
Cu lider A1 A2
Lider
Fără lider A3 A4

Planul poate fi transformat ușor într-unul de tip 2 x 4, dacă ne propunem să surprindem manifestarea
a încă două niveluri ale variabilei mărimea grupului (9 și 12 de membri). În experimentul astfel
modificat este nevoie de 8 grupuri.

Număr de membri
12
3 membri 6 membri 9 membri
membri
Cu lider A1 A2 A3 A4
Lider
Fără lider A5 A6 A7 A8

După cum se observă, până acum am dispus de două variabile independente. Mai putem introduce și
o a treia variabilă independentă, genul participanților. Dacă ne interesează trei categorii de grupuri din
perspectiva acestei variabile (feminin, masculin și mixt), atunci vom concepe un plan experimental de
tip 2 x 3 x 4 (24 de grupuri), ca în schema de mai jos.

1
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________

Număr de membri (V3)

Compoziție 3 6 9 12
(V2) membri membri membri membri
Feminin A1 A2 A3 A4
Cu
Masculin A5 A6 A7 A8
lider
Lider Mixt A9 A10 A11 A12
(V1) Feminin A13 A14 A15 A16
Fără
Masculin A17 A18 A19 A20
lider
Mixt A21 A22 A23 A24

Sigur, cu cât mărim numărul de variabile, cu atât avem nevoie de mai mulți participanți și de modele
tot mai complexe de prelucrare a datelor.

b. Planuri factoriale cu măsurări repetate (within subjects designs)

Este vorba de un plan de experimentare care utilizează un singur grup. Grupul de studiu este trecut
prin cel puțin patru condiții experimentale (corespunzătoare la cel puțin două variabile independente).
Cele mai mari neajunsuri ale acestor planuri sunt pierderea pe parcurs a subiecților și oboseala acestora
(Robert, 1988). Avantajul cel mai mare, însă, este faptul că, lucrând cu același grup, avem o echivalare
perfectă a participanților în toate condițiile experimentale.
Un exemplu este experimentul descris de Michele Robert privitor la copiii autiști care practică
automutilarea. Se poate cerceta dacă șocurile electrice aplicate după apariția comportamentului
automutilant diminuează intensitatea acestuia. Se variază intensitatea unui șoc electric (prima variabilă
independentă cu trei modalități: slabă, medie și puternică) și numărul șocurilor administrate (a doua
variabilă independentă cu două niveluri: unul sau două șocuri). Dispunem de un plan factorial de tip 3
x 2, cu măsurări repetate, în care ambele variabile sunt within subjects. Fiecare copil din lotul supus
studiului a trecut prin cele 6 situații experimentale (Robert, 1988).

c. Planuri factoriale mixte (mixed designs)

Se pot combina variabile between subjects cu cele within subjects. Rezultatul este un plan factorial
combinat sau mixt. Putem avea mai multe variabile independente, dar pentru a discuta despre un design
mixt trebuie să dispunem în această combinație de cel puțin o variabilă independentă between subjects
și cel puțin una within subjects.
Un exemplu este experimentul realizat de Perloff și Fetzer (1986), privitor la optimismul
comparativ. Participanții la acest experiment au primit sarcina de a face evaluări pentru sine și pentru
alții (variabilă within). Ținta comparării prezenta cinci niveluri: persoană de același sex, student la
aceeași școală, cel mai apropiat prieten, cel mai apropiat prieten de aceeași vârstă și unul dintre părinți
(variabilă between). (Delhomme & Meyer, 1997).

2
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________
2. Planuri incomplete

Se mai numesc și planuri de descompunere canonică incompletă (Sockeel și Anceaux, 2002). Sunt
de două feluri: planuri în pătrate latine și planuri în pătrate greco-latine.

a. Planuri în pătrate latine

În momentul în care introducem o nouă variabilă independentă ridicăm semnificativ numărul

grupurilor experimentale, prin urmare controlul situației și prelucrarea datelor devin dificile. Pentru a
evita aceste inconveniente s-au propus planurile în pătrate latine, care sunt parțiale, cu număr mai redus
de condiții experimentale. De exemplu, într-un experiment avem 3 variabile cu câte patru niveluri
fiecare (4x4x4). Avem nevoie de nu mai puțin de 64 de grupuri. Un astfel de plan poate fi redus la 16
condiții experimentale.
De exemplu, într-o cercetare pe tema eficienței conducerii întreprinderii, ne propunem să studiem
relațiile dintre trei variabile independente: vârsta subiectului (A, B, C, D unde A= 19-29 ani, B=30-39
ani, C=40-49 ani, D=50-59 ani), nivelul educației (1, 2, 3, 4 unde 1=studii gimnaziale, 2=studii
profesionale, 3=studii liceale, 4=studii universitare) și tipul stilului de conducere (I, II, III, IV unde
I=stimulativ, II=antrenorial, III=delegativ, IV=directiv). Planul, în forma redusă, va arăta în felul
următor:

I II III IV
1 A B C D
2 B C D A
3 C D A B
4 D A B C

În tabelul de mai sus, se observă pe primul rând modalitățile variabilei stil de conducere, pe prima
coloană modalitățile variabilei nivel al educației, iar în restul căsuțelor modalitățile celei de-a treia
variabile, vârsta subiectului.

b. Planuri în pătrate greco-latine

Sunt planuri mai complexe, care merg, la fel, pe principiul reducerii condițiilor experimentale,
utilizând patru variabile independente. Principiul este de a asocia unei litere latine una grecească, într-
un plan experimental ca cel anterior. Literele grecești asociale corespund modalităților a încă unei
variabile independente. Planul permite, așadar, contrabalansarea a două variabile independente (litera
latină apare doar într-o singură pereche cu cea grecească).
De exemplu, putem transforma planul anterior, reducând modalitățile variabilelor (câte trei la
fiecare), dar suplimentând cu încă o variabilă independentă, mărimea grupului condus, cu trei niveluri
(α =3 membri, β =6 membri, γ=9 membri).
Noua schemă va arăta în felul următor:

I II III
1 Aα Bβ Cγ
2 Bγ Cα Aβ
3 Cβ Aγ Bα

3
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________
3. Efecte în cadrul design-ului experimental factorial

4.1. Tipuri de efecte în design-ul 2x2

Revenind la design-ul factorial de tip 2x2, o altfel de prezentare a acestuia poate arăta ca în tabelul
de mai jos:

Factor A
Nivel A1 Nivel A2
Nivel B1 B1A1 B1A2
Factor B
Nivel B2 B2A1 B2A2

În cazul de față, avem două variabile independente, factorii A și B, care la rândul lor au două
niveluri, A1 și A2 și, respectiv, B1 și B2. Vom avea patru grupuri în acest studiu, rezultate din
încrucișarea celor două variabile.
Să luăm un exemplu fictiv. Să presupunem că dorim să studiem efectul modului de prezentare a
materialului de învățat asupra memorării. Vom apela la două variabile independente: V1= timp de
prezentare (un cuvânt la două secunde vs. un cuvânt la patru secunde) și V2= tip de prezentare (vizual
vs. verbal).

(A) Timp de prezentare

2 sec 4 sec
(B) Tip de Vizual Vizual/2 sec Vizual/4 sec
prezentare Verbal Verbal/2 sec Verbal/4 sec

În mod concret, la jumătate dintre subiecți li se vor prezenta pe rând, pentru a le memora, cuvinte
scrise pe cartonașe care vor avea atașate câte o imagine sugestivă pentru fiecare dintre ele, iar la
cealaltă jumătate aceste cuvinte vor fi prezentate tot pe cartonașe, dar în absența imaginilor. În schimb,
la aceștia din urmă, cuvintele vor fi auzite în cască. Pentru toți subiecții vor fi 70 de expuneri, în câteva
serii succesive care să asigure învățarea. De asemenea, la jumătate din participanți expunerea
cartonașului va fi de 2 secunde, în timp ce la cealaltă jumătate, expunerea va fi de 4 secunde.
În design-urile factoriale pot fi înregistrate trei tipuri de rezultate. În cazul experimentului de față,
suntem interesați să vedem efectele a două variabile (tip de antrenament și rata de prezentare) asupra
reproducerii informațiilor din memorie. Se pot înregistra trei tipuri de efecte: principale (la nivel de
variabilă), de interacțiune (sau combinat) (între variabile) și simple (la nivelul unui profil al variabilei).
Termenul efect principal este folosit pentru a descrie efectul global al unei singure variabile
independente. Prin urmare, într-un design factorial 2x2 avem două efecte principale posibile,
corespunzătoare celor două variabile independente. Ele reflectă rezultatele verificării ipotezelor
noastre: (1) Pentru tipul de prezentare: prezentarea vizuală a materialului de memorat va determina o
rată mai bună de reproducere a cuvintelor din memorie; (2) Pentru timpul de prezentare: expunerea de
4 secunde va asigura o reproducere mai bună a termenilor decât cea la 2 secunde.
Pentru a evalua efectul principal al tipului de prezentare (factorul B) din exemplul de mai sus
trebuie să luăm în calcul toate datele obținute în condiția vizual (Vizual/2 sec și Vizual/4 sec ) și să
comparăm aceste date cu tot ceea ce obținem în condiția verbal (Verbal/2 sec și Verbal/4 sec). În mod
corespunzător, efectul principal al factorului A (timp de prezentare) va rezulta dintr-o comparație între
datele combinate obținute în condiția 2 sec (Vizual/2 sec și Verbal/2 sec) cu cele din condiția 4 sec
(Vizual/4 sec și Verbal/4 sec).

4
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________
Efectul de interacțiune se referă la efectul combinat al celor două variabile independente. Într-un
design factorial se poate vorbi despre un efect de interacțiune atunci când efectul unei variabile
independente depinde de nivelul unei alte variabile independente. Interacțiunea oferă un plus de
informație pentru cercetare.
Efecte simple se referă la impactul unei variabile independente asupra grupurilor corespunzătoare
unei condiții a celeilalte variabile independente. De exemplu, putem vorbi despre un efect simplu al
variabilei timp de prezentare doar asupra memorării materialului vizual (se compară, în acest sens
grupul Vizual/2 sec cu grupul Vizual/4 sec).

4.2. Situații posibile într-un design factorial de tip 2x2

În afară de situația în care nu se înregistrează nici un efect, sunt 7 situații posibile într-un design
factorial 2x2. Prezentăm mai jos aceste cazuri, luând ca exemplu experimentul fictiv descris mai sus.

4.2.1. Efect principal doar pentru variabila A (timp de prezentare)

4.2.2. Efect principal doar pentru variabila B (tip de prezentare)

5
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________
4.2.3. Efect de interacțiune, dar fără efecte principale pentru A și B

4.2.4. Efecte principale pentru variabilele A și B, dar fără un efect de interacțiune

4.2. 5. Efect principal pentru variabila A și efect de interacțiune (fără efect principal B)

6
Metode de cercetare – tema 10 – anul univ. 2018-2019
____________________________________________________________________________________________________________________________

4.2.6. Efect principal pentru variabila B și efect de interacțiune (fără efect principal A)

4.2.7. Efecte principale pentru variabila A și B, precum și efect de interacțiune