CUPRINS

Intoducere...........................................................................................................................2
1. Definiți metodele spectrale………………………………………………………………2
2. Dați exemple de metode spectrale de analiză a alimentelor……………………………3

3.Cum poate fi determinată cantitatea substanței de interes dintr-un produs alimentar utilizând
spectroscopia UV-VIS……………………………………………………………………….3

4 Prezentați etapele parcurse…………………………………………………………………………………………..7

Bibliografie ........................................................................................................................9

1
Intoducere

Metode spectrale de analiză a alimentelor

Analiza spectrală este o metodă fizică de cercetare a compoziției unei substanțe
prin examinarea spectrului său de radiații.A fost inițiată de Kirchhoff și Bunsen.Se
bazează pe faptul că poziția în spectrul liniilor sau benzilor spectrale de emisie sau
absorbție este caracteristic fiecărei substanțe iar intensitatea lor depinde de
concentrația acesteia într-un amestec dat.

Spectoscopia este o denumire generică dată unei clase de procedee și tehnici

experimentale prin care se urmărește și se cuantifică efectul absorției sau emisiei
de energie de către o probă supusă analizei chimice calitative sau cantitative.
Spectroscopia se folosește, de asemenea, în industria alimentară, la evaluarea
calității alimentelor (de exemplu, determinarea compușilor din sucurile de fructe,
uleiuri, cereale etc.), a structurii energetice a apei, în industria chimică, în
metalurgie, în prospecțiunile geologice, în evaluarea calității materialelor, în
industria aerospațială, în cea petrolieră, în protecția mediului .

1.1. Definiți metodele spectrale

1. Clasificarea spectroscopiei
 Spectroscopie atomică
 Spectroscopie de absorbție
 Spectroscopie de emisie
 Spectroscopie de fluorescență
 Spectroscopie electronică

2. Spectroscopie moleculară
3. Spectroscopie de timp ultrascurt

2
 4. Spectroultraviolet -visibil (uv-vis)
5. Spectroscopie în masă
6. Spectroelectrochimie
7. Astrospectroscopie
2. Dați exemple de metode spectrale de analiză a alimentelor
Metode optice deabsorție de energie

 Spectrometrie moleculară-UV,VIS,IR
 Spectroscopie atomică
1. Spectroscopie atomică – de emisie – domenii diverse de lungimi de undă In
functie de natura interactiunii dintre radiatii si
 Spectrofotometrie moleculară - fluorescenta, fosforescenta,
chemiluminiscenta, difuzia lumini
2. Metode de fluorescenta, fosforescenta, chemiluminiscenta
 Metode de difracție
 Metode refractometrice
 Metode polarimetrice
 Metode de difuzie a luminii
 Metode combinate

3.Cum poate fi determinată cantitatea substanței de interes dintr-un produs

alimentar utilizând spectroscopia UV-VIS

Spectrometria de absorbţie în UV-VIS

Una dintre primele metode instrumentale apărute şi utilizate frecvent în practica

laboratoarelor de analize chimice din zilele noastre este metoda bazată pe absorbţia
3
luminii din domeniul vizibil (domeniu notat în literatura internaţionala VIS). Se
cunosc mai multe variante importante pentru această metodă: colorimetria,
fotometria şi spectrofotometria. Colorimetria, una dintre tehnicile extrem de mult
utilizate în practica analitică, reprezintă varianta în care intensitatea culorii probei
se compară vizual sau instrumental, în lumină albă, cu un set de soluţii etalon -
preparate în condiţii absolut identice cu proba. Aceasta este o metodă subiectivă şi
mai puţin selectivă, pentru că rezultatele depind mult de persoana care execută
analiza. Se remarcă faptul că sensibilitatea maximă a ochiului omenesc atinge
maximul pentru domeniul 550-560nm (domeniul culorii verzi), lucru important
când compararea probei cu etalonul se face vizual. În această tehnică se pot realiza
măsurători, prin comparaţie vizuală, chiar în eprubetă la lumina zilei, rezultând
analize chimice cu exactităţi mai slabe decât 1%. Cu cât există mai multe soluţii
etalon, pentru comparaţie, cu atât metoda este mai exactă. Există, după cum am
amintit şi metode colorimetrice instrumentale, obiective, dar acestea sunt tot mai
puţin folosite. În schimb se folosesc aparate ieftine care utilizează metode
colorimetrice bazate pe reacţii executate pe hârtie de filtru, pe substanţe aflate în
stare adsorbită pe suporturi granulare - în cazul gazelor - şi chiar pe reacţii de
culoare în soluţii. Fotometria şi spectrofotometria măsoară instrumental lumina
transmisă de o soluţie colorată lucrând cu o sursă de lumină monocromatică. Când
lumina incidentă este filtrată, prin filtre optice, având un spectru mai larg, avem de
a face cu o fotometrie iar când domeniul filtrat este mai îngust (utilizând
monocromatoare) vorbim de spectrofotometrie. În ultima variantă, este posibilă
fixarea mai precisă a lungimii de undă la care se lucrează. Cu ambele variante se
poate chiar trasa un spectru de absorbţie, adică o curbă, obţinută prin măsurarea
semnalului în funcţie de lungimea de undă a radiaţiei incidente. În literatura de
specialitate uneori se foloseşte pentru ambele metode şi denumirea de metodă
colorimetrică (sau chiar spectrocolorimetrică), ceea ce uneori poate crea confuzii.
4
În domeniul UV, ochiul omenesc nepercepând lumina, se utilizează doar
spectrofotometria. Întrucât principiile suntidentice iar aparatele sunt în multe
privinţe similare în cele două domenii, în ultimul timp, în afară de aparatele
dedicate domeniului VIS sau a celor pentru UV, de multe ori se utilizează un
singur instrument pentru ambele intervale de lungimi de undă, ceea ce a dus la
denumirea din titlu. Construcţia instrumentelor are în general două variante anume
spectrofotometrele monocanal, cu un singur drum optic şi cele comparative,
prevăzute cu două canale. În spectrometrele comparative printr-o singură
măsurătoare, proba etalon cu cea de analizat se compară utilizând două radiaţii
care-şi au originea în aceeaşi sursă.

Analiza chimică cantitativă

Analiza chimică cantitativă în spectrofotometria de absorbţie se bazează pe legea

Lambert-Beer. Se utilizează o curbă de calibrare (etalonare): A = f(C), trasată
pentru probe de concentraţii cunoscute, în aceleaşi condiţii cu cele de analizat,
evident lucrându-se cu aceeaşi celulă şi la o lungime de undă cât mai riguros
monocromatică. Se alege un domeniu de concentraţii, pe care se pregătesc 5-8
probe cunoscute şi, după trasarea dependenţei A = f(C), grafic (fig. 6) sau analitic,
se poate trece la analiza cantitativă. Domeniul pe care curba de etalonare este
perfect liniară nu este foarte larg (de cel mult o decadă de concentraţii). De aceea
metoda nu poate funcţiona decât strict pe domeniul pentru care a fost trasată şi, cel
mai corect, pe porţiunea de la jumătatea dreptei. Se fac mai multe citiri. Cu cât
eroarea la determinarea absorbanţei este mai mică cu atât eroarea de determinare a
concentraţiei va fi mai coborâtă. Panta curbei este decisivă în mărimea erorii. Dacă
aceasta este foarte mică, eroarea la determinarea concentraţiei va creşte. De aceea,
soluţiile foarte colorate duc automat la erori, datorită aplatizării curbei la
concentraţii ridicate şi ca urmare conţinuturile nu pot fi determinate exact,

5
recurgându-se la diluări. Dacă diluţia este prea mare apare o creştere a erorii
tocmai datorită diluării, mai precis datorită limitelor determinărilor exacte ale
volumelor, lucru ce trebuie avut în vedere. În concluzie, concentraţiile soluţiilor
măsurate trebuie să fie relativ joase. În afară de condiţiile de mai sus mai trebuie
ţinut cont de următoarele reguli practice, foarte importante pentru respectarea legii
lui Lambert-Beer şi totodată pentru obţinerea de Spectrometria de absorbţie în UV-
VIS Chimie Analitică şi Instrumentală

rezultate analitice corecte: ÷ soluţiile trebuie să fie limpezi (fără suspensii) şi să nu

fie fluorescente; ÷ în soluţiile supuse măsurătorilor nu trebuie să se petreacă
transformări fotochimice sau reacţii cu oxigenul din aer; ÷ substanţa de analizat nu
trebuie să dea asociaţii, cu compoziţii variabile, cu solventul; ÷ punctele trebuie să
se situeze cât mai riguros pe aceeaşi dreaptă şi prelungirea dreptei să treacă cât mai
aproape punctul de coordonate (0,0); ÷ absorbanţa măsurată pentru proba
necunoscută, Ax, trebuie, pe cât posibil, să se situeze pe porţiunea din mijloc a
domeniului punctelor de etalonare.

Se mai poate utiliza legea lui Lambert-Beer şi pentru determinarea concentraţiei a

două specii diferite, de exemplu M şi N, din aceeaşi soluţie. În mod obişnuit se
utilizează două lungimi de undă diferite, λ1 şi λ2 dar pentru oricare dintre acestea:
Atotal λ = AMλ + ANλ. Cu alte cuvinte măsurând la λ1 absorbanţa amestecului,
notată Aλ1 şi la λ2, absorbanţa Aλ2, se obţine: Aλ1 = εMλ1CMb + εNλ1CNb
respectiv, Aλ2 = εAλ2CMb + εBλ2CNb (8) adică un sistem de două ecuaţii cu
două necunoscute - concentraţiile CM şi CM. Prin rezolvarea algebrică a
sistemului de ecuaţii apărut (b - lăţimea celulei fiind constantă), se pot obţine
valorile acestora, deci se pot calcula concentraţiile necunoscute. Analiza chimică
calitativă se bazează pe compararea spectrelor de absorbţie ale substanţelor sau
materialelor în domeniul UV-VIS, adică 180-1100nm cu spectre cunoscute. Acest

6
procedeu permite identificarea unui anumit număr de specii chimice, dar numai
pentru acele substanţe care absorb în acest domeniu.

În chimia organică, de exemplu, absorb în acest domeniu perechile de electroni de

valenţă angajaţi în legături σ şi π precum şi perechile de electroni neparticipanţi.
Pentru că în cursul acestor tranziţii apar modificări ale polarităţii legăturii
respective, aceste spectre au primit numele de spectre cu transfer de sarcină.
Fiecare tranziţie are asociată o lungime de undă caracteristică (unde va apărea un
maxim) şi un coeficient molar de absorbţie, ε, corespunzător. Acestea se datorează
unor „salturi” ale electronilor de valenţă, adică a electronilor situaţi pe straturile
exterioare ale atomilor angajaţi în legături chimice.

4.Cum poate fi determinată cantitatea substanței de interes dintr-un produs

alimentar utilizând spectroscopia UV-VIS?

Prezentați etapele parcurse.

Determinarea conținutului de hidroxiprolină

1.Domeniu de aplicare

7
Prezentul Standard international stabilește metoda de determinare a coținutului de
hidroxiprolină în toate categoriile de carne și produse de carne,inclusive carnea de
pasăre.

Metoda este aplicabilă la carnea și produsele de carne care nu conțin mai mult de
0,5%(m/ml)hidroxiprolină.

2.Definiție

Pentru prezentul Standard Internațional ,se aplică definiția următoare:

2.1 conținut de hidroxiprolină al cărnii și produselor de carne :Conținut

dehidroxiprolinădeterminat conformmodului de lucru descris în prezentul
Standard Internațional.

3.Principiu

Hidroliza probei de analizat cu acid sulfuric,la 105 grade.C.Filtrarea,apoi diluarea

hidrolizatului.Oxidarea hidroxiprolineicu cloramină,apoi formarea unui compus de
culoare roșie,cu p-dimetilamino-benzaldehidă.Măsurarea fotometrică ,la lungimea
de undă de 558 nm.

4.Reactivi

Se utilizează numai reactivi de calitate analitică recunoscutăși apă distilată sau

demineralizată sau apă de puritate de cel puțin echivalentă.

8
5.Modul de lucru

5.1Proba de analizat

5.2 Hidroliză

5.3 Formarea complexului colorat și măsurarea absorției

5.4 Probă martor

5.5 Curbă de etalonare

6.Calcul

7.Fidelitate

9
Bibliografie

1 https://www.scribd.com/doc/152719966/Metode-Spectrofotometrice-de-
Analiza-a-Produselor-Alimentare

2. https://adrianachis.files.wordpress.com/2015/05/ch-an-cursul-11-metode-o
https://www.google.com/search?q=metode+spectrale

3.cademia.edu/39466716/UNIVERSITATEA_AUREL_VLAICU_DIN_ARAD_F
ACULTATEA_DE_INGINERIE_ALIMENARĂ_TURISM_ȘI_PROTECȚIA_M
EDIULUI

cademia.edu/39466716/UNIVERSITATEA_AUREL_VLAICU_DIN_ARAD_FA
CULTATEA_DE_INGINERIE_ALIMENARĂ_TURISM_ȘI_PROTECȚIA_ME
DIULUI

10