Tema 4.

Cerinţe igienice privind organizarea și desfăşurarea lecţiilor de

educaţie fizică în şcoală

Plan:

1. Introducere.

2. Cerințe igienice privind desfășurarea părții pregătitoare a lecției de educaţie fizică.

3. Cerințe igienice privind desfășurarea părții fundamentale a lecției.

4. Cerințe igienice privind desfășurarea părții de încheiere a lecției.

1. Introducere

Păstrarea şi fortificarea sănătăţii elevilor constituie una din finalităţile de bază ale lecţiilor de
educaţie fizică din şcoală. Exercițiile fizice, ca mijloc de pregătire motrice, influenţează în mod
direct procesul de creştere şi dezvoltare a omului, sănătatea acestuia. Exerciţiile fizice sunt
propice dezvoltării morfologice şi funcţionale a organismului elevului doar atunci, când ele
corespund posibilităţilor fiziologice ale acestuia, iar lecţia este organizată în conformitate cu
cerinţele igienice moderne. Asigurarea dezvoltării armonioase a elevului, ce prevede atât
dezvoltarea intelectuală cât şi fizică a acestuia, formarea competenţelor motrice şi crearea
motivaţiei pentru practicarea sistematică a exerciţiilor fizice sunt probleme de mare actualitate
pentru societatea modernă, afectată de sedentarism. Pentru atingerea acestor obiective este
necesară perfecţionarea continuă a profesorului de educaţie fizică, studierea noilor tehnologii
din domeniul de profil şi evaluarea posibilităţilor de implementare a acestora în procesul de
instructiv-didactic. Dar, indiferent de aspectele instructiv-metodice şi ştiinţifice de care este
preocupat profesorul, responsabilitatea de bază a acestuia trebuie centrată pe elev, pe
preocuparea zilnică „de a nu-i dăuna sănătăţii”. Curriculum-ul modernizat la disciplina
„Educaţia fizică”(2010), permite profesorului o anumită libertate în selectarea metodelor şi
mijloacelor de educaţie fizică, inclusiv folosirea unor principii şi tehnologii conversate din
domeniul antrenamentului sportiv, care fiind implementate judicios, ar putea asigura o eficienţă
mai mare a lecţiilor de educaţie fizică în dezvoltarea şi pregătirea fizică a elevilor. Conform
cerinţelor igienice actuale, lecţia dezvoltativă de educaţie fizică trebuie să asigure obţinerea
efectului urgent (operaţional) de antrenament, necesar pentru stimularea şi dezvoltarea calităţilor
motrice ale elevilor, fiind evitate stările de surmenaj fizic şi cazurile de traumatisme.

1
 Efectul urgent (operaţional) al lecției de educație fizică. - ţine de acţiunea nemijlocită a
exerciţiilor fizice asupra organismului, fiind exprimat prin deformarea structurilor
intracelulare din fibrele musculare striate, care se restabilesc imediat după încetarea
efortului, obţinând anumite calităţi noi, de supercompensare, ce stimulează declanşarea
modificărilor structurale şi funcţionale ale celulelor, care, la rândul lor, asigură formarea
rezervelor funcţionale ale acestora. Totodată, este necesar ca modificările ce intervin în
organismul elevului în cadrul lecţiei de educaţie fizică să se menţină în timp, asigurând
efectul restant de antrenament.
Efectul restant de antrenament ţine de păstrarea modificărilor, intervenite în organism la
lecţia de educaţiei fizică, până la lecţia următoare. Dacă lecţiile de educaţie fizică sunt
incluse în orar doar o dată în săptămână, ori sunt abandonate, efectele biologice apărute la
lecţia precedentă nu se mai păstrează şi eficienţa lecţiilor scade considerabil. Pentru sporirea
rezervelor funcţionale ale musculaturii striate se cere repetarea sistematică a eforturilor, ceea
ce ţine de respectarea principiului igienic de continuitate. Astfel, după 3-4 săptămâni de
participare activă la lecţiile de educaţie fizică, dar şi la activităţile extraşcolare, în fibrele
musculare apar schimbări funcţionale instabile, care pot dispărea uşor, dacă nu sunt
stimulate prin activitate fizică sistematică. Aceste modificări sunt cunoscute în literatura de
specialitate ca efect cumulativ de gradul I. În situaţia când elevii se implică activ în
realizarea exerciţiilor fizice, iar lecţia respectivă este organizată conform cerinţelor, după
mai bine de 8 săptămâni, în fibrele musculare scheletice, şi nu numai, intervin schimbări
structurale, cunoscute sub denumirea de efect cumulativ de gradul doi.
În aşa mod, pentru a păstra efectul cumulativ al lecţiilor de educaţie fizică şi pentru a
asigura o creştere substanţială a nivelului de pregătire motrice a elevilor în dinamica anuală,
profesorul de educaţia fizică trebuie să fie responsabil nu doar de asigurarea unui conţinut
adecvat al lecţiilor, dar şi de respectarea orarului lecţiilor de educaţie fizică, ca bază a
menţinerii în timp a efectelor biologice ce intervin în organismul elevului. Înlocuirea
lecţiilor de educaţie fizică cu alte discipline este o practică vicioasă, care trebuie
dezaprobată, acest lucru fiind posibil doar cu contribuţia profesorilor de profil, care ar aduce
argumente ştiinţifice în favoarea eradicării acestui fenomen. Referindu-ne la structura lecţiei
de educaţie fizică, menţionăm că în cadrul ei trebuie delimitate toate cele trei părţi
componente ale acesteia – pregătitoare, fundamentală şi de încheiere, în cadrul cărora vor fi
respectate cerinţele igienice respective.
2. Cerințe igienice privind desfășurarea părții pregătitoare a lecției de educație fizică
În partea pregătitoare a lecţiei, ce durează 10-12 min, mai întâi, se soluționează obiectivele
organizatorice (aliniere, apel, anunțarea temei, scopului și obiectivelor lecției), după ce se
2
 îndeplinesc exerciţii de încălzire a corpului în repaus, în mers și prin alergare. Pentru
organizarea corectă a părţii pregătitoare este necesar să cunoaştem mecanismele fiziologice,
care asigură o adaptare corectă a organismului la efortul fizic. Mişcările simple, efectuate în
repaus ori în timpul mersului obişnuit, contribuie la eliminarea lichidului sinovial în
cavităţile articulare. El umectează suprafeţele articulare, făcându-le să alunece mai uşor una
pe suprafaţa celeilalte, ceea ce protejează cartilajele articulare de leziuni mecanice și
erodare, de fisuri microscopice, în care mai apoi se sedimentează săruri minerale, care
provoacă apariţia durerilor în articulaţii Pentru eliminarea lichidului sinovial în articulațiile
mari și mici sunt recomandate exerciții de înclinare laterală a gâtului și capului, torsiunea
capului în dreapta și în stânga, mișcări circulare în articulația umărului (circumducția),
îndoirea, dezdoirea și rotirea trunchiului, înclinarea laterală a acestuia, așezări, ridicarea în
degete și trecerea treptată la sprijinul pe calcaneu, fiecare exercițiu fiind repetat de 4-7 ori.
Aceste exerciții fizice contribuie atât la eliminare lichidului sinovial în articulaţii, cât și la
încălzirea corpului. Condiții optime pentru activitatea fizică sunt create atunci când
temperatura mușchilor atinge valoare de circa 38 C. În aceste condiții în muşchi se
intensifică circulaţia sangvină, ceea ce conduce la diminuarea riscului de rupere a fibrelor
musculare în timpul eforturilor, la prevenirea entorselor și luxațiilor. Totodată, întinderea
lentă a ligamentelor şi tendoanelor, contribuie la sporirea elasticității acestora, ceea ce
asigură evitarea ruperii lor în partea fundamentală a lecţiei, la însuşirea unor elemente noi, a
unor tehnici dificile. Aspecte actuale ale igienei educaţiei fizice şi sportului 22 Entorsa
reprezintă o leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a
ligamentelor. Luxația reprezintă deplasarea unui os din articulația lui.
În continuare, va fi asigurată trecerea treptată de la mers la alergări cu intensitate
moderată (FCC 130-150 bătăi/min), timp de 5-6 min, ceea ce stimulează activitatea tuturor
sistemelor de organe, dar, în special, a celor cardio-respirator şi nervos, optimizându-se
astfel capacitatea de coordonare a mişcărilor în timpul însuşirii unor complexe de exerciţii
variate ca conţinut, intensitate şi volum, care adesea prezintă un potenţial pericol pentru
sănătatea elevului neadaptat la efortul fizic.
Deci în partea pregătitoare a lecției trebuie atinse următoarele obiective: Atenționarea
elevilor și predispunerea lor spre o activitate motrice prodigioasă;  Încălzirea aparatului
locomotor;  Pregătirea sistemului cardiovascular și respirator pentru eforturi fizice de mare
intensitate și volum;  Stimularea activității sistemului nervos, pentru a asigura coordonarea
activității tuturor sistemelor de organe și prevenirea traumatismelor.

3. Cerințe igienice privind desfășurarea părții fundamentale a lecției de educație fizică

3
 În partea de bază a lecţiei, cu durata de 20-25 min, indiferent de numărul săptămânal al
acestora şi conţinut, trebuie respectate următoarele cerinţe igienice: -conţinutul lecţiei
trebuie să fie divers şi orientat spre dezvoltarea câtorva calităţi motrice pentru evitarea
monotoniei. În acest caz se excită diferite centre nervoase, oferindu-se posibilitatea de
odihnă succesivă a acestora.
 volumul eforturilor, necesar pentru dezvoltarea fiecărei calităţi motrice în parte, trebuie să
fie suficient pentru atingerea efectelor urgent şi restant de antrenament. El poate fi identificat
atât prin metode medico - pedagogice de control, cât şi vizual (paloarea pielii, eliminarea
sudorii, ritmul respiraţiei, modificarea atenţiei, dereglarea mersului etc.);
 eforturile fizice se vor succeda în dependenţă de intensitate;
 eforturile fizice se vor succeda în dependență de regimul îndeplinirii acestora (aerob,
anaerob);
 în activitate trebuie să fie incluse diferite grupuri musculare pentru a asigura dezvoltarea
fizică armonioasă a corpului. Dezvoltarea câtorva calităţi motrice în cadrul unei lecţii
asigură o eficienţă mai mare a antrenării fiecăreia, deoarece mişcările necesare pentru
dezvoltarea unei calităţi contribuie, deşi într-o măsură mai mică, şi la dezvoltarea altora,
ceea ce în fiziologie se numește transferul pozitiv al calității motrice. În clasele primare
exerciţiile pot fi cât mai diverse, capabile să stimuleze motricitatea generală a elevilor, fiind
limitate strict exerciţiile fizice de forţă statică, care influenţează nefast activitatea sistemului
cardiovascular. Până la vârsta de 14 ani se va reduce considerabil cota exerciţiilor de forță
statică. S-a stabilit că ele intensifică osificarea epifizelor oaselor tubulare lungi, adică
facilitează procesul de depunere a sărurilor minerale în cartilajul extremităților, ceea ce
conduce la înlocuirea precoce a ţesutului cartilaginos cu celule osoase, astfel fiind stopată
creșterea corpului. La vârsta de 10-15 ani creşterea taliei corporale este influenţată
primordial de factorii genetici, cota lor constituind în mediu circa 86%, dar exercițiile fizice
de asemenea au un rol important. Suprasolicitarea fizică a organismului în creştere, ar putea
constitui un factor limitator al taliei corporale, În clasele liceale exerciţiile de viteză se vor
practica înaintea celor de rezistenţă, care vor fi succedate de exerciţiile de forţă. Deosebit de
prielnice pentru fete sunt exerciţiile de dezvoltare a presurii abdominale şi a muşchilor
bazinului. Totodată, pentru contingentul respectiv trebuie redusă substanţial cota exerciţiilor
cu sprijin pe aparate, salturile neaşteptate, însoţite de pierderea echilibrului corpului şi
apariţia diverselor traumatisme.

4. Cerințe igienice privind desfășurarea părții de încheiere a lecției.

4
 Ca deosebit de importante se prezintă cerinţele igienice faţă de partea de încheiere a
lecţiei, care durează 5-7 min. Ele se concretizează astfel:
a) continuarea mişcărilor de deplasare pe teren timp de câteva minute după alergări, ceea ce
este necesar pentru a asigura activitatea muşchilor membrilor inferioare, care constituie
„inima periferică a omului” şi participă la propulsare activă a sângelui de la periferie spre
inimă.
b) trecerea lentă de la exerciţii de intensitate moderată la cele lente, ceea ce contribuie la
micşorarea excitabilităţii sistemului nervos şi pregătirea elevului pentru ulterioara munca
intelectuală. Sunt recomandate exerciţii de respiraţie şi de relaxare, benefice pentru
restabilirea organismului după efort. De reuşita desfăşurării părţii de încheiere a lecţiei de
educație fizică depinde starea emoţională a elevilor, comportamentul acestora, motivaţia lor
pentru frecventarea lecţiilor de educaţie fizică, dar şi capacitatea de muncă intelectuală a
acestora la orele ce urmează după această lecție.
Apreciind eficienţa lecţiilor de educaţie fizică în asigurarea sănătăţii elevilor şi
dezvoltarea calităţilor motrice, unii savanţi sunt de părerea că lecţiile de educaţie fizică,
asigură preponderent stimularea capacităţii de muncă intelectuală a elevilor (şi de aceea
trebuie incluse în mijlocul orarului zilnic), și într-o măsură mai mică, contribuie la
dezvoltarea calităților motrice şi întremarea sănătăţii elevilor. Investigaţiile ştiinţifice,
privind eficienţa lecţiilor de educaţie fizică în şcoală, efectuate pe parcursul anilor, au
demonstrat că cele două ore destinate predării educaţiei fizice sunt insuficiente pentru
păstrarea şi fortificarea sănătăţii elevilor şi sporirea gradului de pregătire motrice a acestora.
Totuși, pentru elaborarea unor bioritmuri stabile ale organismului la lecțiile de educație
fizică și respectarea succesiunii proceselor de oboseală și refacere intervalul dintre lecții nu
trebuie să depășească 96 de ore (4 zile), iar al doilea interval -72 de ore. Dacă intervalul
dintre lecții este mai mare de 96 ore atunci efectul restant al lecției de educație fizică se va
pierde. Curriculum-ul modernizat la disciplina ”Educație fizică” prevede organizarea
săptămânală a trei lecții de educație fizică, ceea ce favorizează realizarea obiectivelor ei. În
contextul investigaţiilor ştiinţifice de ultimă oră se înscriu tehnologiile noi de instruire a
elevilor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, care au la bază conversia unor elemente din
cultura sportivă, menite să asigure antrenarea fizică a organismului, ca condiţie obligatorie
în atingerea obiectivelor educaţiei fizice în şcoală. S-a stabilit că metoda antrenamentului în
circuit, folosită în cadrul lecțiilor de educație fizică cu elevii de 10-11 ani contribuie la
optimizarea nivelului de pregătire motrice și dezvoltare fizică a elevilor, la perfecționarea
activității sistemelor cardiovascular, respirator și a aparatului neuromuscular. În perspectivă
se preconizează o ajustare eficientă a standardelor de învăţământ la posibilităţile
5
tehnologiilor avansate de educaţie fizică, o perfecționare considerabilă a normativelor
pregătirii fizice, diferenţiate după criteriile individuale şi individual – tipologice. Urmează să
fie elaborată scala de apreciere a reuşitei însuşirii valorilor culturii fizice de către preșcolari,
elevi şi studenţi.
Investigaţiile din domeniul disciplinelor medico-biologice, inclusiv a anatomiei,
desfăşurate în ultimii ani, au pus în evidenţă un şir de particularităţi morfologice ale
organismului în creştere, care, fiind luate în seamă de către specialiştii din domeniul culturii
fizice, ar putea contribui la selectarea mai riguroasă a exerciţiilor fizice pentru fiecare elev,
iar în consecinţă la elaborarea unor module de pregătire fizică pentru persoanele ce se
aseamănă între ei după indicii totali ai corpului, biomecanica mişcărilor, reacţiile adaptive
etc.
Este argumentată ştiinţific necesitatea individualizării pregătirii motrice a elevilor, în
dependenţă de tipul somatic şi constituţia acestora. Tipul morfologic al elevilor este stabilit
în corespundere cu recomandaţiile metodice ale lui M. Voronţov. În conformitate cu metoda
respectivă elevii se repartizează în trei tipuri morfologice: microsomatici (Mis),
mezosomatici (Mes), macrosomatici (Mas). Rezultatele investigaţiilor în această direcţie
sunt elucidate în Aspecte actuale ale igienei educaţiei fizice şi sportului 25 lucrările. S-a
stabilit că acelaşi regim de activitate fizică influenţează diferit calităţile motrice, starea
funcţională şi sănătatea elevilor de diferit tip morfologic. Tipul constituţional este stabilit cel
mai frecvent conform schemei lui Ştefko - Ostrovski. Particularităţile constituţionale
exprimă potenţialul individual al proceselor nervoase şi metabolice din organism, ceea ce
permite repartizarea elevilor în trei tipuri constituţionale: astenico - toracic, muscular şi
digestiv. Drept criteriu de bază în realizarea acestei repartizări serveşte mărimea unghiului
intercostal, care la astenici formează un unghi ascuţit, sub 90°, la persoanele de tip muscular
- un unghi drept de 90°, iar la cei de tip digestiv –un unghi obtuz, de peste 90° grade.
Majoritatea savanţilor susţin ideea atragerii insistente a elevilor în activităţile fizice plăcute
dânşilor, faţă de care manifestă un anumit interes şi care-s îndeplinite pe un fondal
emoţional avansat. Anume acestora trebuie să l-i se acorde circa 60% din timpul lecţiei. În
acest sens este important de asigurat o bună dozare a exerciţiilor după intensitate şi volum,
asigurând alternarea diverselor exerciţii şi antrenarea diferitor grupe de muşchi în activitatea
curentă. În acest context ar fi oportună elaborarea modulelor de exerciţii pentru fiecare tip
constituţional, ceea ce ar crea premise pentru sporirea activităţii motrice, gradului de
pregătire fizică generală şi fortificarea sănătăţii elevilor. În unele ţări sunt implementate cu
succes normative de evaluare a nivelului de pregătire motrice a elevilor de diferită vârstă şi
sex, în dependenţă de constituţia acestora, ceea ce în opinia autorilor a contribuit la o
6
selectare şi o diferenţiere mai eficientă a eforturilor fizice, la dozarea corectă a volumului şi
intensităţii şi, ca finalitate, la sporirea nivelului de pregătire şi dezvoltare fizică a elevilor, la
majorarea interesului pentru lecţiile de educaţie fizică şi antrenamentele sportive.
Implementarea tehnologiilor novatorii în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi respectarea
cerinţelor igienice privind desfăşurarea acestora pot contribui esenţial la stimularea
competenţelor motrice ale elevilor şi fortificarea sănătăţii acestora.
Întrebări de recapitulare:
1. Care sunt cerințele igienice față de partea pregătitoare a lecției de educație fizică?
2. Care sunt cerințele igienice față de partea fundamentală a lecției de educație fizică?
3. Care sunt cerințele igienice față de partea de încheiere a lecției respective?
4. Care sunt tendințele moderne de apreciere a eficienței lecțiilor de educație fizică?

Bibliografie: 1. Brighidin V. Reactivitatea cardiovasculară la elevi în dependenţă de vârstă,

sex şi gradul de efort fizic. Buletinul AŞM 2 (305), 2008, p. 26-33.
2. Wolanski N. Rozwoj biologiezny czlowieca. Warszava, 1986, cz. I, 332 c.
3. Moroșan I. Optimizarea motricității generale și a funcționalității organismului elevilor de
10-11 ani în cadrul lecțiilor de educație fizică. Autoreferatul tezei de dr. șt. pedagogice.
Chișinău, 2014. 30 p.
4. Вайнбаум Я.С. Гигиена физического воспитания и спорта. Москва: Издательский
центр «Академия», 2005. 245 с.
5. Воронцов М.И. Закономерности физического развития детей и методы его оценки.
Учебно-методическое пособие Ленинградского Педиатрического Медицинского
Института. Л,1986. 56 стр.