7varianat 2 intrebarea 1

Forme si sisteme de salarizare utilizate in intreprinderile industriale si caracteristica lor.

Cel mai bun sistem de remunerare a personalului. Sisteme și forme de remunerare Cine stabilește
sistemul de remunerare

Salariu (remunerarea angajaților) – remunerarea forței de muncă în funcție de calificările,

complexitatea, cantitatea, calitatea și condițiile angajatului angajatului, precum și plata compensațiilor și
stimulentelor.

Salariul efectuează următoarele funcţii:

· Reproducerea, care constă în asigurarea lucrătorilor, precum și a membrilor familiilor lor, cu beneficiile
necesare pentru reproducerea muncii, economii;

· Stimularea (motivațională), constând în stabilirea dependenței de salariile angajatului și contribuția sa

de muncă, de rezultatele activităților, iar această dependență ar trebui să-l intereseze pe angajat în
îmbunătățirea constantă a rezultatelor muncii sale;

· Măsurarea și distribuția, menite să reflecte măsura forței de muncă în distribuirea fondului de consum
între angajați și proprietarii mijloacelor de producție. Prin intermediul salariilor, cota individuală în
fondul de consum a fiecărui participant la procesul de producție este determinată în conformitate cu
contribuția sa la muncă;

· Alocarea resurselor, esența sa constă în alocarea optimă a resurselor de muncă pe regiuni, sectoare ale
economiei, întreprinderi;

· Formarea cererii efective. Această funcție este destinată să coreleze cererea efectivă și producția de
bunuri de consum. Cu ajutorul salariilor se stabilesc proporțiile necesare între oferta de bunuri și cerere.

Salariu -mecanismul relației dintre angajați și angajator. Salariu – un mecanism de stabilire a veniturilor.

Organizarea remunerației se bazează pe următoarele principii:

· Creșterea salariilor reale pe măsură ce crește eficiența producției și a forței de muncă;

· Asigurarea ratelor de creștere mai mari ale productivității muncii peste ratele de creștere a salariilor;

· Diferențierea salariilor în funcție de aportul muncii;

· Salariu egal pentru muncă egală;

· Reglementarea de stat a salariilor;

· Contabilizarea impactului pieței muncii;

· Simplitatea, coerența și accesibilitatea formularelor și sistemelor de remunerare.

Constituția Federației Ruse garantează fiecărui angajat o remunerație pentru muncă nu mai mică decât
cea stabilită prin lege salariu minim (Salariu minim).

Recommended by

Mgid

Mgid

PSORIDEX

Sbarazzati della psoriasi senza assumere ormoni

PER SAPERNE DI PIÙ

Organizația comercială stabilește sisteme de remunerare independent.

Sistemele de remunerare stabilite sunt stabilite prin contractul colectiv, prin Regulamentul privind
contractele de remunerare sau de muncă cu angajați specifici.

Regulamentul privind remunerarea este aprobat prin ordin al șefului organizației și este convenit cu
sindicatul relevant.

Chi ha dolori a ginocchia e fianchi deve leggere questo

Hondrostrong

Come guadagnare 200€ al giorno con Amazon

Fx Money Up

Sistem tarifar – un set de norme și standarde care asigură diferențierea salariilor pe baza diferențelor în
complexitatea muncii prestate și a condițiilor, intensității și naturii muncii. Este format din următoarele
elemente principale:

· Carte de referință pentru tarife și calificări;

· Tarife tarifare din categoria 1;

· Balante tarifare;

· Coeficienți regionali față de salarii;

· Plăți suplimentare la tarifele și indemnizațiile pentru abaterile de la condițiile normale de muncă.

Guvernul Federației Ruse a aprobat Sistemul tarifar unificat (UTS) pentru instituțiile și organizațiile din
sfera bugetară. Alții îl pot folosi dacă consideră că este necesar și util. Acest sistem se bazează pe
compararea complexității funcțiilor de muncă ale diferitelor grupuri și categorii de personal, pozițiile
specifice și responsabilitățile angajaților, calificările acestora. Luate împreună, acești factori oferă o
descriere destul de completă a evaluării muncii lucrătorilor și determină posibilitatea schimbării principii
generale diferențierea salariilor lor pe baza ETS. Compararea nivelurilor de dificultate a forței de muncă
de către profesiile lucrătorilor și pozițiile angajaților a făcut posibilă distribuirea lucrătorilor în 18
categorii ale UTS. În practică, în afara sferei bugetare, organizațiile și firmele utilizează diferite
dimensiuni ale gamei de categorii de lucrători (6, 8, 12 și 18 biți salariile.

Cartea de referință pentru tarife și calificărieste o listă de lucrări tipice pentru o anumită întreprindere și
acele cerințe care trebuie îndeplinite de un lucrător angajat în această muncă. Conform cărții de
referință, categoria de muncă este stabilită, iar categoria este atribuită lucrătorilor. Cartea de referință
tarifară și de calificare include o serie de secțiuni în care caracteristicile tarifare și de calificare sunt
grupate în funcție de producție și tipul de muncă. Acest manual conține trei secțiuni pentru fiecare
profesie și fiecare clasă:

- „Descrierea lucrărilor”;

- «Trebuie știut»;

- „Exemplu de lucru”.

Grila tarifară – aceasta este o scară de categorii, căreia i se atribuie propriul coeficient tarifar, care arată
de câte ori rata tarifară a oricărei categorii este mai mare decât prima (tabelul 1).

Un exemplu de scară salarială pentru lucrătorii dintr-o întreprindere

Tarif tarifar -este suma absolută a salariilor exprimată în termeni monetari pe unitatea de timp de lucru
(oră, zi lucrătoare, lună, an). Rata salariului pe oră indică valoarea absolută a remunerației lucrătorului
din categoria corespunzătoare pe oră.

Categoria tarifelor reflectă gradul de complexitate, acuratețe și responsabilitatea muncii și nivelul

calificărilor lucrătorului necesar pentru efectuarea acesteia.

Coeficientul tarifar prezintă raportul dintre rata salariului pe oră (dimensiunea salariilor lucrătorului pe
oră) din categoria corespunzătoare și rata salariului pe oră din prima categorie.