DIAGRAMA VENN

Într-o diagramă Venn apar mai multe cercuri intersectate. Întotdeauna vor fi cercurile
intersectate, indiferent dacă sferele au elemente comune sau nu.
Cercurile stau pentru extensiunile termenilor, pentru sfera lor.
Dacă haşurezi o zonă, înseamnă că este vidă, nu conţine nici un element.
Dacă o regiune este albă, înseamnă că nu avem nici o informaţie despre ce conţine acea
regiune. Un asterisc înseamnă că în acea zonă există cel puţin un element.
Începi cu premisa universală.
Dacă asteriscul trebuie plasat într-o regiune care constă din două sfere (acolo unde se
intersectează cele trei sfere ale termenilor) dar nici unul dintre ele nu a fost haşurat, se pune pe
linia ce desparte acele sfere.

Diagramele Venn pentru verificarea validităţii silogismelor

Vei avea întotdeauna următoarele trei cercuri intersectate.

Fiecare cerc stă pentru sfera următorilor termeni: predicat, subiect, termenul mediu.
Reprezenţi premisele: haşurezi, pui un asterisc, depinde ce spun premisele.
După ce faci asta te opreşti, te uiţi la concluzie şi vezi dacă ce se pune acolo este deja
reprezentat în diagramă. Dacă este, atunci silogismul tău este valid. Dacă nu, este nevalid.
 ANALOGIA
Analogia este o comparaţie între două situaţii cu privire la anumite aspecte.

Într-un argument prin analogie se urmăreşte justificarea unei concluzii (sau a unui curs de acţiune)
arătând cum în alt exemplu asemănător cu cel de acum am acceptat o concluzie similară celei pe care
ar trebui să o acceptăm şi acum.

Exemplu:

Pe baza adeverinţei de elev, Ion, Dan şi Vasile au obţinut bilet de călătorie cu trenul cu preţ redus. Prin
urmare şi Tudor va obţine bilet de călătorie cu trenul cu preţ redus, întrucât şi el are adeverinţă de elev.

TIPURI DE ANALOGIE
Sensurile termenului analogie:

I.argument prin analogie—vrei să convingi de ceva

II.ilustrare (comparaţie a două lucruri în vederea înţelegerii)

I. Analogie în vederea argumentării

Există un trib de indieni în Canada care vânează anumite balene deşi sunt pe cale de dispariţie.
Justificarea lor este că această vânătoare este rituală, ţine de tradiţiile şi identitatea lor
culturală. Au avut câştig de cauză în ciuda obiecţiilor aduse de grupuri preocupate de protecţia
animalelor.
Plecând de la faptul de mai sus, Ku Klux Klanul poate justifica marşurile lor rasiste şi pe
considerente tradiţionale: marşurile lor ţin de tradiţia lor, dacă argumentul este valabil în cazul
de mai sus al indienilor, ar trebui să meargă şi în cazul lor. Mai mult, poţi argumenta că orice
comportament oricât de rasist, ţine de identitatea ta culturală şi merită păstrat, inclusiv
deţinerea sclavilor.

II.Analogie în vederea ilustrării (explicării)

Explici ceva complicat făcând legătura cu ceva simplu şi uşor de înţeles. De exemplu, funcţia de
administrator de sistem o explici unor elevi astfel: calculatoarele sunt elevii dintr-o clasă,
administratorul de sistem este ca un diriginte al clasei. Între elevi apar conflicte, ele sunt
rezolvate de diriginte. Apar probleme între calculator şi imprimantă, scaner, videoproiector—
probleme de comunicare. Ele sunt rezolvate de administratorul de sistem. Un calculator are o
problemă nu mai este operabil, la fel un elev poate avea o problemă şi necesită o intervenţie.
Funcţia pe care dirigentele o îndeplineşte pentru copii, administratorul de sistem o îndeplineşte
între computere şi periferice (imprimante, proiectoare).
Printr-o analogie (înţeleasă ca ilustrare) se urmăreşte clarificarea, explicarea, prezentarea
sugestivă a unor idei, situaţii.
Poţi ilustra ceva şi prin machete, prin modele: o machetă este ceva analog modelului real dar la
o scară mult mai redusă.

Subiectivitatea analogiei
Într-o analogie, tu stabileşti o legătură între două cazuri. Tu eşti cel care alegi un caz, tu eşti cel
care faci legăturile. Mi se pare un caracter subiectiv destul de pronunţat. Altcineva poate alege
un alt caz care să-l lege de primul.

Aria de folosire a acestor argumente este foarte mare.

Să ne uităm la următorul exemplu din medicină: şoarecii sunt mamifere, au un sistem
circulator, sunt afectaţi de chimicale, pot avea colesterol ridicat iar noul medicament Y le
reduce colesterolul. Oamenii sunt şi ei mamifere cu sistem circulator şi sunt afectaţi de
chimicale, prin urmare şi colesterolul lor ar putea fi redus cu noul medicament Y.
Practic toate experimentele pe animale au drept justificare un astfel de argument prin analogie:
testăm eficienţa unor medicamente pe animale pentru că aşa putem afla despre eficienţa lor pe
oameni, datorită asemănătorilor dintre animale şi oameni. De aceea experimentele se fac pe
şoareci, iepuri, mamifere în general şi nu pe peşti sau reptile.
 EVALUAREA UNUI ARGUMENT PRIN ANALOGIE

Condiţii de care depind forţa unui argument prin analogie:

Asemănările dintre obiecte (situaţii) sunt mai numeroase decât deosebirile.
Asemănările dintre obiecte sunt mai importante decât deosebirile.
Relevanţa însuşirilor comune în acceptarea concluziei este mai mare decât relevanţa
diferenţelor.
Cu cât am mai multe obiecte comparate având aceleaşi însuşiri cu atât mai bine.
Cel mai bine vezi cum funcţionează aceste condiţii dacă analizăm un caz.

Să presupunem că suntem în februarie 2010, Iron Man 2 se va lansa peste o lună. Am fost la
Iron Man 1 din 2008 şi ne-a plăcut. Ce putem spune despre experienţa pe care o vom avea
peste o lună cu noul film? Ştim că este făcut de acelaşi regizor, Jon Favreau. Ştim că personajul
principal, Tony Stark este jucat de acelaşi actor, Robert Downey Jr. Pepper Potts este jucată tot
de Gwyneth Paltrow. Acestea sunt trei asemănări relevante între cele două filme.
Există şi deosebiri: Rhodey este jucat de actori diferiţi. În primul film de Terrence Howard, în al
doilea de Don Cheadle. Acum trebuie să te întrebi cât de relevantă este această deosebire?
Acest personaj este în definitiv unul secundar.
Pe baza acestor lucruri pot decide dacă noul film o să-mi placă la fel de mult ca cel văzut deja.
Concluzia mea nu este sigură, doar plauzibilă, dar este cu atât mai plauzibilă cu cât sunt mai
multe asemănări între cele două filme în privinţa actorilor, regizorului, bugetelor…Creşte şi
gradul de convingere pe care îl am în faţa unui astfel de argument prin analogie.
 ARGUMENTE ȘI CONTRAARGUMENTE ÎN NEGOCIERE ŞI REZOLVAREA DE CONFLICTE

- limita argumentului silogistic sau a raţionamentelor cu propoziţii compuse: susţinerea numai a

propriului punct de vedere, cu intenţia persuasivă (sau de convingere) de a-l impune celuilalt
sau celorlalţi
Generarea conflictului din cauza a două poziţii argumentate (argument şi
contraargument) Exemplul 1:
a) Dacă maşina personală este foarte utilă, atunci merită achiziţionată.
Este folositoare, pentru că poţi ajunge mai repede la serviciu sau la şcoală, poţi face mai uşor
cumpărăturile şi excursiile cu multe bagaje, îţi poţi organiza timpul plecării de acasă după
propria voinţă, fără a depinde de orarul mijloacelor de transport.
Aşadar, merită să-ţi cumperi o maşină.
b) Dacă numărul de maşini dintr-o ţară sporeşte, apar probleme de trafic şi poluare.
Să ne gândim mai bine dacă este necesar să ne cumpărăm o maşină, cunoscând că vom
contribui astfel la dificultăţile de trafic şi la infestarea aerului respirat de toţi.
- cum ar putea fi soluţionată o confruntare, dacă cineva ar adopta argumentul a şi altcineva
argumentul b, exprimându-se poziţiile diferite sub forma „vreau să-mi iau maşină!” / „nu-ţi lua
maşină!”?
- conflictul este raţional sau emoţional, caz în care o dorinţă s-ar opune unei interdicţii?
Urmările conflictului:
- lipsa conlucrării sau separaţia
- violenţa (anularea celuilalt)
- cedarea
Negocierea
- o formă de stingere a conflictelor, când conlucrarea sau convieţuirea părţilor este o necesitate
- originea negocierii – negoţul –
Exemplul (2)
NEGUSTOR: Vreau 800 de drahme pe covorul ăsta!
CUMPĂRĂTOR: Este prea mult.
NEGUSTOR: Nu pot să scad preţul, pentru că este un covor bine împletit şi foloseşte materiale
scumpe.
CUMPĂRĂTOR: Dar am văzut unul la fel în târg la 600 de drahme.
NEGUSTOR: Nu poate fi adevărat, era unul de o calitate mai proastă.
CUMPĂRĂTOR: Atunci înseamnă că nu-mi permit decât covoare de calitate mai proastă.
NEGUSTOR: Bine, ţi-l dau pentru 650 de drahme.
CUMPĂRĂTOR: De acord.
- în ce constă negocierea? care sunt argumentele şi contraaregumentele? este o negociere
bună a cumpărătorului? cine iese în avantaj?
Trăsăturile negocierii
- insistenţa şi spontaneitatea găsirii unor soluţii noi şi avantajoase pentru aplanarea unui
conflict şi obţinerea unui acord
- validitatea argumentelor este secundară în raport cu puterea de a convinge partenerul
negocierii

PRINCIPIILE NEGOCIERII:

1. informarea personală este instrumentul cel mai convingător pe care îl putem folosi într-o
negociere
(cine sunt partenerii negocierii? Ce fel de compromisuri fac de obicei? Sunt ataşaţi de subiectul
negocierii? Ce îi va costa dacă nu ajung la un acord?)
2. situaţia tratată într-o negociere nu este niciodată stabilă şi poate fi divizată în mai mult
decât un singur mod (se pot căuta prealabil soluţii la întâmplare)

3. oamenii sunt motivaţi de interese care stau ascunse în spatele poziţiilor adoptate în
negociere
- putem descoperi interese prin întrebări, nu prin argumente ad hominem: de ce vrei asta? Care
este motivul pentru care spui asta?
- ajutăm ca partenerii negocierii să-şi înţeleagă mai bine poziţiile susţinute: Am dreptate să
spun că tu crezi că...?
- testăm alternativele de soluţionare: chiar vrei să ajungem la un acord? Ce-ai face dacă
negocierile ar eşua?
4. trebuie găsite criterii obiective ca principii pentru obţinerea unui acord
- cum s-a decis în alte negocieri?
- se evită crearea unui conflict personal în negociere
5. este nevoie de imaginarea unor soluţii de a te retrage din negociere, dacă ea eşuează
- cunoaşterea soluţiilor de retragere scade presiunea din negociere
Exerciţiu
Se dă situaţia de conflict: doreşti ca în echipa de baschet a clasei să nu fie admis un coleg
simpatizat de ceilalţi, dar care este un sportiv slab; trebuie să negociezi cu ceilalţi coechipieri
excluderea lui, chiar dacă ei argumenteată că este util echipei
a) Despre ce ne informăm?
b) Care sunt situaţiile posibile de soluţionare?
c) Ce întrebări trebuie să le punem celorlalţi pentru a le afla interesele ascunse?
d) Ce criterii obiective trebuie să găsim pentru a obţine acordul?
e) Ce alternative avem în cazul eşecului?