Capitolul 1.

Structura pielii: aspecte histo-biochimice şi implicaţii

cosmetologice
Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-vascular care acoperă corpul în întregime şi
care se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale.
Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea cutanată: 4 mm la palme şi plante, şi între 0,2-
0,5 mm la pleoape, prepuţ şi gland. De asemenea grosimea pielii variază cu sexul şi vârsta,
fiind mai subţire la femei, copii şi bătrâni. Pielea este foarte elastică având o rezistenţă
mare, o fâşie de 2-3 mm lăţime suportând o greutate de 2 kg. Culoarea pielii este în funcţie
de bogăţia în pigment melanic şi de vascularizaţie, variind după regiune şi vârstă.
Suprafaţa pielii, evaluată la aproximativ 1,5-2 m2, este catifelată, onctuoasă şi umedă.
Suprafaţa este brăzdată de depresiuni, unele aparente denumite pliuri sau cute, altele
minuscule denumite depresiuni infundibuliforme.
Pliurile pot fi grosolane (ex: pliul submamar, interfesier, inghinogenital), mai discrete (ex:
faţa de flexie a articulaţiilor) şi şanţuri fine şi scurte, cele mai numeroase, prezente pe toată
suprafaţa corpului şi vizibile cu ochiul liber. Aceste şanţuri prin intersectare delimitează
suprafeţe romboidale, constituind cadrilajul normal al pielii. Pe suprafaţa palmară şi
plantară se pot observa o serie de şanţuri curbe, juxtapuse, care delimitează mici
proeminenţe regulate denumite creste papilare.
Depresiunile infundibulare, cunoscute popular sub numele de pori, corespund orificiilor
glandelor sudoripare (greu distinse cu ochiul liber) şi foliculilor pilo-sebacei (mult mai
aparente).
Suprafaţa pielii (cu excepţia palmelor şi plantelor) este acoperită de peri, unii voluminoşi,
iar alţii foarte fini, abia vizibili.
Structura pielii este complexă. Ea este compusă din patru regiuni suprapuse care, dinspre
suprafaţă spre profunzime, sunt următoarele: epidermul, joncţiunea dermo-epidermică,
dermul şi hipodermul. Epidermul este situat la suprafaţă fiind un epiteliu nevascularizat.
Joncţiunea dermo-epidermică, după cum indică şi numele, separă epidermul de derm.
Urmează dermul care se continuă în profunzime cu hipodermul între cele două neexistând
o limită netă. Anexele pielii care sunt de origine epidermică sunt localizate în derm şi
hipoderm.
Din punct de vedere embriologic, organul cutanat ia naştere din cele două componente
embrionare:
 foiţa ectodermică din care se dezvoltă epidermul şi anexele;

 foiţa mezodermică precursoare a dermului.

Fig 2. Strucutura pielii