Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcții principale
digestia și absorbția principiilor alimentarii și totodată eliminarea rezidurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate.
Organele aparatului digestiv formează un tub de calibru diferit în diferitele sale
segmente tubul digestiv și glandele anexe.
Tubul digestiv este alcătuit pe toată întinderea sa din patru tunici: mucoasă, submucoasă,
musculară și adventice.
Tunica mucoasă căptușește interiorul tubului digestiv și este constituită dintr-un epitelui
pavimentos stratificat în segmentele superioare ( cavitatea bucală, faringe, esofag ), unde
alimentele sunt doar transportate și un epiteliu cilindric unistratificat în restul tubului, unde au loc
procese de selecție și absorbție.
Tunica submucoasă este formată dintr-un țesut conjunctiv lax conțin o bogată
rețea
vasculară de fibre vegetative (plexul Meissner) iar la nivelul stomacului și duodenului are și
glande provenite din mucoasă. De la nuvelul esofagului și pană la anus, intre mucoasă și
submucoasă există și un strat subțire de țesut muscular neted a cărei contracție formează pliuri ale
mucoasei. Tunica musculară asigură dinamica peretelui digestiv; este alcătuită
din fibre musculare netede în restul tubului digestiv, dispuse în două straturi: intern- cu dispoziţie
circulară şi extern- cu dispoziţie longitudinală. La nuvelul coonului ecest strat este concentrat în 2-
3 benzi musculare, formând pe toată lungimea sa, teniile. La anumite niveluri, musculatura
circulară se îngroaşă constituind sfincterele ( esofagian, cardial şi piloric) iar la capătul distal al
tubului digestiv există şi un sfincter anal constituit din fibre musculare striate. În grosimea tunicii
musculare se afla plexul nervos vegetativ Auerbach.
Tunica externă (adventicea) este constituită din ţesut
conjunctiv lax în jurul faringelui, esofaguluişi părţi inferioare a rectului şi dintr-un ţesut
conjunctiv dens, de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv.
Cavitatea bucală este despărţită de fosele nazale prin bolta palatină. Comunică anterior cu
exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. În cavitatea bucală se găsesc limba şi dinţii.
Limba este un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă, care îndeplineşte roluri
importante în procesele de masticaţie şi deglutiţie, în vorbire, în perceperea gustului alimentelor,
avand sensibilitate la tact, presiune, cald, rece şi durere.
Dinţii sunt formaţiuni osoase dure, inplantate în alveolele dentare, adaptate pentru
tăierea, zdrobirea şi măcinarea alimentelor; de asemenea, au rol în vorbire, în pronunţarea unor
consoane.
Faringele este un conduct musculofibros, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale, ce
reprezintă o răspântie a căilor respiratorii şi digestive. Astfel,realizează legătura între fosele nazale
şi laringe, precum şi între cavitatea bucală şi esofag. Musculatura faringelui, constituită din fibre
musculare striate cu dispoziţie circulară şi longitudinală deţine un rol important în deglutiţie.
I.4.Esofagul
Este un segment tubular lung de 25-30 cm la adult, realizând legatura între faringe şi
esofag. Când este gol are aspectul unui tub turtit, iar când trec alimentele prin el se lărgeşte şi are
un diametru de 2-2,5 cm. Porneşte de la partea inferioară a laringo-faringelui, coboară vertical
între coloană şi trahee, trece prin mediastenul posterior, străbate diafragme prin orificiul
diafragmatic esofagian şi se deschide în stomac. Din punct de vedere topografic, esofagul se
împarte în trei segmente:
- porţiunea cervicală (esofagul cervical) aşezată la nivelul gâtului, se află în raport cu
traheea, lobii tiroidei, artera carotidă, coloana vertebrală. La nivelul cartilajului cricoid prezintă o
îngustare numită strâmtoarea cricoideană;
- porţiunea toracală ( esofagul toracal) este adăpostită în cavitatea toracică. Prezintă
strâmtoarea bronhoaotică şi o strâmtoare diafragmatică şi vine în raport cu segmentul toracic al
traheii, cu bronhia stângă, faţa posterioară a pericardului, marea venă azigos şi aorta;
- porţiunea abdominală (esofagul abdominal) se află sub diafragm şi se continuă cu cardia; are o
lungime de 1-2 cm.
Strucura esofagului
5. Stomacul
Situat în abdomen, în loja gastrică, este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. In
poziţie verticală stomacul are forma literei J , cu doua feţe (anterioară şi posterioară), două
margini sau curburi (marea şi mica curbura) şi două orificii : cardia, prin care comunică cu
esofagul şi pilorul, care face legatura cu duodenul.
Topografic şi funcţional, se descriu două porţiuni: porţiunea verticală constituită din fundul
stomacului (fornix sau camera cu aer), care nu se umple cu alimente şi corpul stomacului –
porţiunea orizontală formată din antrul şi canalul piloric care se termină la orificiul piloric.
Vascularizaţie
Esofagul primeşte sânge prin artere care provin din mai multe trunchiuri: artere esofagiene
superioare provenite din arterele tiroidiene inferioare, ramuri ale arterei subclaviculare; arterele
esofagiene inferioare care iau naştere din ramuri ale aortei abdominale.
Venele alcătuiesc plexul venos submucos şi plexul venos periesofagian care se varsă în
venele tiroidiene, venele azigos şi venele coronare stomahice.
Limfaticele porţiunilor cervicală şi toracală merg la ganglioni recurenţiali şi esofagieni, iar
limfaticele porţiunilor abdominale, la ganglioni gastrici inferiori.
Inervaţie
Esofagul este inervat de filete nervoase parasinaptice provenite din nervul vag V şi filete
simpatice, care formează un plex muscular (Meissner) şi un plex submucos ( Auerbach).
Fiziologie
Esofagul intervine în actul deglutiţiei. După ce bolul alimentar a pătruns în esofag, este
condus de contracţia şi relaxarea muşchilor circulatori din peretele esofagului dând naştere la
undele perestatice. Prin aceste relăxări şi contracţii, bolul alimentar este împins din esofag până la
cardia, pe care o deschide şi astfel ajunge la stomac.
Viteza undei perestaltice de deglutiţie este mai rapidă în prima porţiune a esofagului, unde
musculatura circulară este formată din fibre striate şi mai lentă în partea caudală a acestuia, care
este alcătuită din fibre netede. În partea mijlocie viteza are o valore intermediară aici făcându-se
trecerea de la musculature striată la cea netedă.
Lichidele sunt trecute în esofag prin contracţia mai ales a muşchiului melohiodian,
acţionând ca un fel de "piston bucal". Atunci când se înghite o singură gură de apă, aceasta este
trecută prin esofag, asemănător bolului alimentar, printr-o undă perestaltică. Când au loc
înghiţituri rapide şi succesive, musculature circulară se relaxează şi esofagul rămâne deschis
asemănător unui tub prin care lichidul se scurge foarte repede.
Dacă sfincterul cardiei este şi el relaxat, lichidul trece direct în stomac, însă este contractat,
greutatea coloanei de lichid ce se colectează în partea inferioară a esofagului determinând
deschiderea acestuia.
Mucoasa gastrică prezintă numeroase cute care îi măresc suprafaţa şi este formată dintr-un
epiteliu cilindric unistratificat. Mucoasa gastrică are numeroase orificii prin care se deschid
glanede gastrice.
Glandele cardiale şi pilorice secretă mucus iar cele ale fundului şi corpului gastric au în
strucura lor celule care secretă pepsinogen, celule care secretă HCI şi celule accesorii care sectetă
mucus.
Intestinul subţire
Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m), se intinde de la pilor pană la
valvula ileo-cepcală, prin care se deschide in intestinal gros. Intestinul subţire este diferenţiat în
trei segmente : duodenul, jejunul şi ileonul.
Duodenul – porţiunea iniţială fixă a intestinului subţire are lungimea de 25-30 cm, formă
de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. Mucoasa duodenală conţine glande
asemănătoare celor pilorice dar şi glande de tip intestinal.
Jejunul şi ileonul – porţiunile mobile se intend până la valvula ileocecală, fără a se putea
face o delimitare precisă între jejun şi eleon. La acest nivel mucoasa prezină un număr mare de
vilozităţi intestinale, care măresc mult suprafaţa, favorizând procesul de absorbţie.
La suprafaţă, vilozitatea intestinală are un strat epithelial ale cărui celule prezintă la polul
apical o membrană cu microvili, dispozitiv structural care măreşte suprafaţa de resorbţie. Sub
epiteliu se găsesc: o bogată reţea sangvină şi chiliferul central limfatic. În vilozitate se găsesc
ţesut conjunctiv, precum şi fibre musculare netede care prin contracţia lor împing sângele şi limfa
împreună cu substanţele resorbite în lumenul intestinului. Inervaţia intestinului subţire este
asigurată prin ramuri simpatice şi parasimpatice provenite din plexurile celiac şi mesenteric
superior şi din cele două plexuri intrinseci, care asigură un automatism intestinal.
1.7.Intestinul gros
Este ultimul segment al tubului digestiv. Intestinul gros are o lungime de aproximativ 1,7
m şi un calibru superior faţă de intestinul subţire. Se descriu mai multe porţiuni : cecul, segmentul
situat sub valvula ileo-cecală şi terminat intr-un fund de sac, prezentând la acest nivel apendicele
vermiform; colonul ce formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, colonul ce
formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, descendent şi sigmoid; rectul,
ultima parte a intestinului gros, care se termină cu canalul anal – ce se deschide prin anus.
Mucoasa intestinului gros, formând în interior plici semicirculare, nu mai prezintă vilozităţi. În
segmentele inferioare creşte numărul celulelor care secretă mucus.
1. Definiție
Cancerul esofagian este o tumoare malignă care interesează elementele structurale ale
esofagului și care manifestă clinic prin sindrom esofagian, asociat cu semne generale de
impregnaere neoplazică.
2. Etiologie
Etiologia cancerului esofagian este necunoscută, mecanismul de producere a bolii fiind cel
al bolii canceroase în general. El reprezintă 5-7 % din cancerele digestive și poate să apară la orice
vârstă, cel mai adesea după vârsta de 50 de ani cu o frecvență de patru ori mai mare la bărbați
decât la femei. Se cunoaște o serie de factori de risc, care prin iritație cronică mecanică, chimică și
termică a mucoasei esofagiene favorizează apariția CE. Printre ei se numără: esofagite cronice,
cicatricele esogagiene postcaustice, tumorile esofagiene benigne acalizia, hernia hiatală,
faringoesofagita etrofică, consumul exagerta de băuturi fierbinți, alcooluri concentrate, tutun., etc.
3. Caracterizare
În treimea superioară a esofagului, aproape toate carcionoamele sunt de origine
scuoamocelulară.
În treimea mijlocie tot celulele scumoase sunt cele mai comune cu excepția cazurilor în
care epiteliul cilindric se întinde până la acest nivel.
În treimea inferioară tumorile scuamocelulare predomină în raport de 7:3. Totuși,
adenocarcinoamele sunt raportate cu o frecvență crescută, probabil, datorită asocierii cu reflexul
gastroesofagian cronic și asocierii acestuia cu înlocuirea epiteliului normal cu unul de tip cilindric.
Dintre leziunile predispozante fac parte acalazia esofagiană, structură cu evoluție
prelungită și sindromul Plummer-Vinson. În apariția cancerului esofagian sunt implicați și factori
de mediu, afecțiunea având o incidență mai mai mare în anumite regiuni ( de ex. Bretania,
Normandia și Transkoi).
Tumora diseminează în mod tipic de-a lungul submucoasei esofagiene. Diseminarea
limfatică este orientată către ganglionii supraclaviculari, subdiafragmatici sau mediasternali.
Esofagul are raporturi cu alte structuri vitale din mediastern ce pot fi interesate de invazia locală,
de aceea ce excepția cazurilor aflate în stadii precoce, excizia chirurgicală completă este dificil de
realizat, iar prognosticul este în general sumbru.
Simptomatologia clinică este funcție atât de localizare și extinderea tumorii esofagiene cât
și de forma macroscopică a acesteia. Simptomele de la debut sunt de cele mai multe ori expresia
unei leziunineoplazice avansate.
Simptome subiective
Principalele simptome subiective sunt: disfagia, durerea, regurcitația.
Disfagia- reprezintă simptomul fundamental șe este definită ca o progresie una dificilă
mergând până la oprirea bolului alimentar pe traectul esofagului. În majoritatea cazurilor, este de
la început ușoară și intermitentă, devenind în scurt timp continuă și progresivă, apărând la boluri
alimentare din ce în ce mai mici, apoil chiar și la lichide. Rareori, disfagia poate fi acută, intensă,
prin oprirea completă a bolului alimentar la nivelul stenozei esofagiene.
Durerea- este un simptom care apare de obicei mai târziu dupa disfagie și se intensifică
progresiv. Cel mai adesea este resimțită ca pirozis postprandial, adică sub formă de arsură
retrosternală ci iradieri către baza gâtului și mandibulă suge-rând crizele de angină pectorală. În
această sitație, durerea este determinată de re-fluxul acid gastro esofagian. În cancerul esofagian
ulcerat durerea poate fi prezentă de la început, are sediu fix funcție de localizarea tumorii și se
datorește invadării neosenzitive din submucoasa de către procesul neoplazic. Durerea poate fi atât
de intensă încât cedează numai la administrarea de opiacee.
Regurgitația- reprezintă tăcerea conținutului esogagian sau gastric în cavitatea bucală,
fără efort de vomă și este determinată de stenizarea esofagului prin procesul tumoral. Când tumora
esofagiană este localizată superior, bolul alimentar este eliminat nemodificat, imediat după
deglutiție. În localizările tumorale inferioare cu dilatație esofagiană importantă, regurcitațiile sunt
tardiviști abudente, iar alimentele pot fi amestecate cu mucus, sânge sau fragmente de sânge
tumoral. Alte simptome care întregesc sindromul esofagian sunt: erucațiile, siloreea și vărsăturile.
În stadiile avansate ale cancerului esofagian se adaugă anorezii, astenii, pierderi în greutate și
uneori subfebrilitatea. Deasemenea, pot fi prezente și simptome din partea organelor invadate de
procesul neoplazic, tulburări de fonație (răgușeală, voce bitonală, tuse, asfixie).
Simptome obiectve
În stadiul incipient al bolii, examenul fizic al bolnavului nu furnizează date deosebite. Într-
o fază avansată pot fi prezente următoarele semne: paloarea tegumentală, emaciere, tumefierea
ganglionilor limfatici (cervicali, supraclaviculari, axilari), hepatomegalie, cașexie, tulburări de
glutiție.
A. Examenul clinic
Anamneza: în mod tipic, pacientul se prezintă cu un istoric de scurtă durată de disfagie
progresivă, care afectează la început numai alimentele solide, apoi progresează până când
înghițirea lichidelor poate deveni o problemă. Pot apărea dureri retrosternale (de obicei acesta este
un simptom tardiv, regurgitație sau vărsături cu firișoare de sânge și mucus). Frecvent se relatează
o scădere considerabilă în greutate.
Inspecția ne oferă date concrete, specifice Ce; bolnavul poate fi palid, cașetic, facies
suferind, astenic, ca urmare a aportului scăzut de substanțe prin apariția deficiențelor de deglutiție.
Palparea În stadii avansate, se pot palpaganglionii limfatici axilari, cervicali,
supraclaviculari, hepatomegalie.
Primul pas în conduita tratamentului cancerului esofagian este a evolua grdaul de
invazie a tumorii și starea generală a pacientului, deziderat ce poate fi realizat prin următoarele
exploatării.
B. Examenul de laborator
Hemoglobina poate fi scăzută datorită absorției reduse de Fe;
VSH-ul crescut
Teste de funcție hepatică pot sugera existența metastazelor (crește bilirubina și fosfoza
alcalina în sânge) sau pot fi malnutriția (hipoproteinemia)
C. Examenul radiologic
Determină imagini radiologice diferite în funcție de aspectul macroscopic al tumorii. El
începe prin efectuarea unei esofagografii.
Esofagografia se face cu substanță de contrast (Sulfat de Ba) respectându-se tehnica de la
examenul tranzitului barital digestiv. Are drept scop studierea morfologiei și funcționalității
orgabelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului.
Pregătirea fizică
- Se administrează pacientului cu 1-2 zile înaintea examenului, regim, alimentar, lichid,
neflatulent;
- Seara în ajunul examenării se efectuează o clismă evacuatoare;
- În dimineaţa examenului, pacientul este condus la serviciul de radiologie.
Participarea la examen
- Pacientul (dupa ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran, unde i se oferă cana cu
sulfat de bariu pregătit;
- La comanda medicului, pacientul va înghiţi sulfatul de bariu dizolvat şi omogenizat;
- După terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.
- Pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului) după
2,8,24 ore pentru a se urmări sub ecranul radiologic evacuarea stomacului, umplerea intestinului
subţire şi a colonului;
- La 2 ore după începutul examinării pacientul poate să mănânce.
•hemoragia
•suprainfecţia
•dureri în cavitatea bucală
•disfagie
•dureri retrosternale,cefalee
•insomnie,tuse,expectoraţie.
D.Examenul endoscopic
Material necesar
Pregătirea psihică
Asistenta:
Pregătirea fizică
Orice ganglion cervical mărit de volum trebuie bipsiat înainte de a decide asupra unei
intervenţii chirurgicale de anvergură.
Pregătirea materialelor
Pregătirea psihică
• se fac cu câteva zile înainte TS, TC, numărul de trombocite, timpul de protrombină;
• se asigură poziţia care va fi funcţie de localizarea şi mărimea ganglioanelor.
Execuţia puncţiei
Se face de către medic şi două asistente care îsi vor spăla şi dezinfecta mâinile. Medicul
alege locul puncţiei, asistenta II aşază pacientul în poziţie corespunzătoare, iar asistenta I
pregăteşte locul puncţiei şi se dezinfectează tegumentele. Medicul face anestezia locală servit fiind
de asistenta I, iar asistenta menţine poziţia pacientului. Locul puncţiei se protejează cu câmpuri
sterile. Medicul execută puncţia, aspiră ţesutul. Asistenta II supraveghează pacientul pulsul,
respiraţia, culoarea feţei. Se îndepărtează acul, se badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod, se
aplică pansament compresiv şi se fixează cu benzi de romplast.
Îngrijiri după puncţie: pacientul rămâne la pat 24-48h, e locul puncţiei se aplică o pungă cu
gheaţă, după caz.
Fragmente de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt
pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri. Se
întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.
F. Examenul citologic
Tratamentul de bază rămâne cel chirurgical, însă este însoţit de un tratament igieno-dietetic
şi paliativ.
a) Tratamentul igieno-dietetic. Bolnavul se va îngriji asupra unei alimentaţii de
consistenţă semilichidă, lichidă pe cât posibil cu o valoare calorică, nutritivă ridicată, cu mese,
regulate, în cantităţi mici şi la intervale scurte. În stenozele esofagiene se va face lavaj esofagian şi
bucal pentru dezobstrurarea esofagului, asigurarea permeabilităţii lui şi prevenirea în acest fel a
suprainfecţiei prin produşi de putrefacţie daţi de stagnarea resturilor alimentare. Această terapie
are o componentă igienică şi una profilactică de prevenire a aspiraţiilor accidentale de resturi
alimentare prin trahee.
In ceea ce priveşte temperatura alimentelor,se va evita consumul de alimente
fierbinţi,reci sau iritante de altă natură.
b) Tratamentul simptomatic vizează în principal reducerea durerii prin
administrarea de analgezice.
c) Tratamentul chirurgical reprezintă măsura terapeutică de elecţie şi
constă în rezecţia tumorii urmată de esofagoplastie. Dar această cură radicală se practică numai în
situaţia în care diagnosticul este relativ precoce şi bolnavii nu prezintă semne de invazie
neoplazică mediasternală sau la distanţă. Când tratamentul radical nu se poate efectua din cauza
complicaţiilor bolii, se recurge la gastronomia de alimentaţie şi la cobaltoterapie.
2.5.Pregătire preoperatorie
Pregătirea psihică
Având în vedere natura bolii şi prognosticul ei,pregătirea psihică are un rol deosebit în
terapie şi aceasta se face ţinând cont de structura psihică a bolnavului. încă de la începutul
investigaţiilor,bolnavului i se va explica necesitatea supunerii la aceste proceduri şi se va
contracara tendinţa de a sustrage supunerii lor,manifestare apărută deseori la cancerofobi. Aceasta
frică obsesivă poate apărea ca urmare a unor factori de mediu (persoane care lucrează în preajma
bolnavului canceroşi-cadre medicale sau auxiliare, sau care provin din familii ce au avut un astfel
de suferind), starea somatică a bolnavului. Modul de a aduce la cunoştinţă diagnosticul trebuie să
fie funcţie de structura personalităţii pacientului:rezistenţă,maturitate psihică. Cadrele
medicale,trebuie să-şi controleze atât conţinitul afirmaţiilor cât şi expresiile mimice. Nu se
vorbeşte în şoaptă în prezenţa bolnavului. Se vor suprima senzaţiile dureroase, se va prelungi
somnul fiziologic şi se vor trata suferinţele psihice mari în legătură cu boala.
Pregătirea fizică
Acizii aminaţi esenţiali menţinerii şi creşterii unui organism adult sunt:triptofanul 0,25
g;fenilalanina l,lg;izoleucina 0,7g; lizina 0,8g;teronina 0,5gvalina 0,8g; metionina l,lg; leucina
1,1,g. Pentru a-şi activa aceşti opt acizi aminaţi esenţiali, trebuie administraţi concomitent şi
asociaşi cu glucoză.
În aceste condiţii participă la reconstrucţia diferitelor proteine plasmatice, globuline,
hemoglobulină etc. Fiecare dintre ei au şi acţiune proprie. De exemplu, meteonina are acţiune
asupra metabolismului şi troficităţii celulei hepatice.
Acizii aminaţi sintetici sunt în număr de 11 din totalul celor 18 care alcătuiesc
structura proteinelor. Amestecul celor 18 în proporţie de 8% în soluţie glucozată 5% s-a dovedit
activ în menţinerea şi refacerea bilanţului azotat.
Lipidele esenţiale se folosesc pentru acţiunea lor indirectă reducând
consumul de proteine cu scop calorigen.
Concomitent cu folosirea proteinelor,glucidelor şi
lipidelor,sunt necesare substanţe electrolitice sub formă de lichide hidroelectrolitice administrate
parenteral de tipul sol.Rienger,ser fiziologic, glucoză,etc..
Perfuzia este o injecţie prelungită parenterală de
introducere picătură cu picătură iv sau sc,a unei cantităţi de soluţie cu sau fară medicamente.
Scopurile urmărite prin perfuzie privesc:
Pregătirea fizică
Incidentele şi accidentele perfuziei. In timpul perfuziei pot apărea următoarele situatii nedorite:
supraîncărcarea volumică care duce în final la edem pulmonar acut
ruperea venei
perfuzie paravenoasă prin poziţionarea greşită a acului
embolia gazoasă, uleioasă
coagularea pe ac
cefalee
hematom.
Încercarea de a corecta deficitul nutritiv prin aceste măsuri trebuie să asigure 4.000 cal/zi.
Pentru corectarea anemiei se va recurge la transfuzia cu sânge care va reechilibra valoarea
hemoglobinei şi se va asigura o mai bună oxigenare a ţesuturilor. Există unele reguli tehnice
privind transfuzia de sânge. Astfel:
a) sistemul de închidere se verifică să fie integru şi aspectul macroscopic următorul:
-zona superioară omogenă, clară, galben citrină = plasma
-zona de mijloc foarte subţire, albicioasă = leucicitele depuse
-zona inferioară omogenă, roşu închis formată din hematiile sedimentate.
b) se efectuează testul de compatibilitate dintre sângele donatorului şi primitorului şi aceasta se
face prin punerea în contact a unei picături din plasma primitorului cu o picătură de 10 ori mai
mică din sângele donatorului. Lama conţinând acest amestec se introduce la termpstat (37°C) timp
de 30 minute, apoi se face citirea. O cât de uşoară aglutinare a hematiilor indică incompatibilitatea
celor două tipuri de sânge. Dacă picătura rămâne clară, sângele este compatibil şi se poate
transfuzia (proba Janbreau).
c) încălzirea treptată a sângelui la temperatura corpului.
Transfuzia de sânge
Pregătirea fizică
pacientul nu va mânca
se aşază în decubit dorsal, comod cu braţul în extensie şi supinaţie
i se adimistrează romergen dacă este alergic
se acoperă cu învelitoarea
Efectuarea transfuziei:
se reţin din fiecare flacon 5-6 ml sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente post-
transfunzoinale
se închide prestbulul, se aplică pensă între ambou şi tubul de control
se retrage acul şi se comprimă vena cu tampon steril
se aplică pansament steril la locul puncţiei şi se fixează.
c) In salon
e) In sala de preanestezie:
f) In sala de operaţie:
Acest procedeu este efectuat pentru tumorile localizate în treimea medie a esofagului. Se
face incizie abdominală prin care se mobilizează stomacul şi se evaluează gradul de diseminare a
tumorii. Dacă leziunea este rezecabilă, se deschide toracele printr-o toracotomie dreaptă. Tumora
este rezecată cu margini normale largi şi în continuare fie se aduce stomacul în torace pentru a fi
anastomozat cu capătul proximal al esofagului (operaţia Ivor-Lewis),fie se interpune un grefon de
jejun sau colon cu pedicul vascular.
c) Esofago-gastectromia
2.6.Ingrijiri postoperatorii
2. Poziţia bolnavului în pat este de obicei decubit dorsal. In cazul în care bolnavului i s-a
practicat toracotomie trebuie să beneficieze de anlgezie suficientă pentru aputea respira adecvat şi
tuşi. Aceasta se poate realiza prin blocaj eintercostale cu un anestezic cu durată lungă de acţiune
(de exemplu, Marcaine), prin anestezie epidurală toracică sau prin administrare parenterală de
opiacee. în primele zile se vor efectua radiografii toracice zilnice.
3. Calmarea durerii postoperatorii se face cu analgezice obişniute însă curba durerii creşte în
noaptea de după operaţie scăzând progresiv la 48 ore,situaţie în care se folosesc opiaceele. Acestea
accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventulalele complicaţii.
3. Mobilizarea bolnavului se face în funcţie de starea bolnavului. Se începe cu mobilizarea pasivă
în pat urmată de cea activă. Se previn complicaţiile precum tromboflebite, bronhopneumonii,
escare, etc.
Reluarea alimentaţiei. La 6-7- zile de la operaţie se face un pasaj baritat pentru a observa
integritatea anastomozei. Dacă aceasta este integră, se administrează lichide limpezi care sunt
crescute gradat până se ajunge la o dietă uşoară. Până atunci, alimentarea şi reechilibrarea
hidroelectrolitică şi nutritiv calorică pe cale parentală. Dacă tranzitul baritat evidenţiază o scurgere
la nivelul anastomozei,pacientul este menţinut cu „nimic per oral" până ce anastomoza se vindecă.
Mai există o alternativă ce constă în trecerea unui tub nazogastric pe la nivelul anastomozei până
în jejun prin care se poate începe alimentarea din a 4-a, a 5-a zi.
PREZENTAREA BOLNAVILOR
3.1.Bolnavul A
1 .Identitatea persoanei îngrijite:
-internat la data de 16.05.2012
-numele şi prenumele: P.G. -vârsta: 64 a n i
-sexul :masculin
-greutatea: 50kg -înălţimea: 1,61 m
Mediul familial:
-copiii: 4
-stare civilă: căsătorit
-fraţi şi surori: 2 surori şi 3 fraţi
-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune
-persoane care pot fi anunţate: soţia, 2 copii şi 2 surori
-adresa: Strada Vasile Lupu nr.84 Vaslui
-telefon la domiciliu: fară telefon
-locul de muncă: pensionar de vârstă
Mediul social:
5.0bişnuinţe de viaţă:
2. Mediul familial:
-copii: 5
-stare civilă: văduv
-fraţi şi surori: 2 fraţi şi o soră
-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune
-persoane care pot fi anunţate: copiii
-adresa:Satul Munteni,Comuna Munteni
-telefon la domicilui: fară telefon
-locul de muncă: agricultor
3. Mediul social:
- limba vorbită: română
- naţionalitatea: română
- religie: ortodoxă
relaţia cu exteriorul :fară -probleme: -tabagism: -BPOC
-alcoolism
-laringită
-glosită
4.Starea de sănătate
5.0bişnuinţe de viaţă:
25
pielii din jurul stomei şi i se va explica cum se face aceasta.Evită fumatul,tutunul,alcoolul. Revine
la control la 30 zile.
26
Bolnavul C
-internat la data de:20.05.2010* -numele şi prenumele:F.C. -vârsta;.7G ani > -sexul: masculin
-greutatea: 5 2kg -înălţimea: 1,68 m.
2. Mediul familial:
-copii: 2
-stare civilă:căsătorit
-fraţi şi surori: 1 soră şi 2 fraţi
-relaţiile cu fraţii şi surorile :bune
-persoane care pot fi anunţate:soţia şi copiii
-adresa:Crasna,judeţul Vaslui
-telefon la domiciliu: fară telefon
.locul de muncă:pensionar caz boală.
3. Mediul social:
-limba vorbită:română
-naţionalitatea:română
-religia:ortodoxă
-relaţia cu exteriorul:fară hobby-uri
42
-probleme: TBC pulmonar 2003;bronşită cronică tabagică 2009;anemie
hipocromă,feriprevă;aritmie extrasistolică ventriculară.
43
4.Starea de sănătate:
-motivele internării:-disfagie
-disfagie totală
-dispnee
-caşexie
-istoricul bolii :debut cu 2 luni în urmă,deşi bolnavul relatează că
( /V
disfagie pentru lichide a prezentat de peste 4 luni,dar nu a dat atenţie. In ultimele 8 săptămâni,însă
a remarcat o agravare a difagiei,a dispneei şi o scădere ponderală foarte marcată(20 kg). Internat
în Secţia gastroenterologie,unde i se face RX gastro-duodenală; se descoperă o tumoare în
treimea superioară a esofagului de circa 15 cm. Se internează în Secţia Chirurgie.
-operaţii precedente:fară -tratament anterior:fară -obişnuinţe: alcool,tutun -alergii cunoscute:-
5,Obişnuinţe de viaţă
27
CAPITOLUL IV
30
-agresiunilor(fizice, -nerecunoaşterea alimentelor -nerespectarea orarului
chimice,mecanice,umane, permise,consistenţa lor meselor(2 ori/zi neregulat)
animale,autoagresiune) -componenta lor şi -consum redus de lichide
respectarea orarului şi -ingestia de Aspirină pe
SECURITATE cantităţii ingerate nemâncate şi fără protecţie
PSIHOLOGICĂ: -nerecunoaşterea efectului prin tamponare
-control emoţional nociv al Aspirinei -încercare de suicid
-metode de destindere şi administrate fară protecţia -cameră supraîncşlzită cu
relaxare mucoasei gastrice aer uscat
(ulceraţii+HDS) -poluare fonică
SECURITATE -instabilitate emoţională
SOCIOLOGICĂ -vecinătatea atelierului de
-mediu salubru reparaţii cu clinica
-umidificarea aerului -cameră neaerisită
-temperatura ambientă
18,3-25°C
-absenţa poluării
fonice,chimice,microbiene
32
PLAN DE ÎNGRIJIRE-BOLNAV A
7 -durere provocată de
moralului sale,încurajarea bolnavului dând
infirmitatea sa
arsura pielii din jurul
bolnavului exemple de situaţii similare care
-prezintă
stomei ca urmare -tegumente
a s-au rezolvat cu bine tegumente
revărsării sucului
curate,uscate,fară -se schimbă pansamentul -se
uscate
gastric leziuni aplică unguiente protectoare în
-absenţa
jur(Jecozinc) -Algocalmin
durerii
fi( im)
19.V.2010 -intoleranţă digestivă
-stabilirea cauzei
-asistenta verifică dacă
-suprimarea
diaree -insomnie care a provocat
alimentele sunt
scaunelor
-perfuzie cu R lOOOml
diareea 33
fermentate,reduce zaharurile din
diareice, a durerii
-diazepam tb 1 seara
-sedarea bolnavului alimentaţie -administrează cu şi a crampelor
20.V.M44 -izolare -singurătate -implicarea familiei -poartă discuţii în familie şi -familia
o ajut
-măsuri de reducere prudenţă alimentele bine
abdominale
în îngrijirea
antrenează în îngrijireapacientul să s
a scaunelor moi şi fierte(ceai,supă) -administrează -somn liniştit,
pacientului pacientului îngrijeacsă ş
implicit capsule
a de tipul Imodenim(l odihnitor
devine spriji
deshidratării caps cu acazia fiecărui scaun
fizic şi psihic a
fără a depăşi 5 caps/zi)
bolnavului
Nevoi fundamentale după modelul conceput de Virginia Henderson
-vărsătură postprandială
-cantitatea -conţinut alimentar
-conţinutul -dureri abdominale
-mirosul -greaţă
-forţa de proiecţie
-simptome ce însoţesc
vărsăturile
M. DE ORDIN
PSIHOLOGIC
-exprimare uşoară
-imagine pozitivă de sine
-percepţia corectă a
mesajelor
-atitudine receptivă şi de
încredere în sine
-capacitatea de a angaja şi
menţine o relaţie stabilă cu
semenii săi
M. DE ORDIN
SOCIOLOGIC
-stabilirea de relaţii
armonioase în familie,locul
de muncă,în grupul de
prieteni
Tabel lc.
42
Data Problema Obiectice Intervenţii Evaluare
2.V.304-0» -oligurie -rehidratare şi
-adimistrează soluţii de
-stare de confort
Ml -tegumente echilibrarea din punct
tipul:Glucoza 6%, 10%,20%
uşor crescută
uscate de vedere nutriţional Rienger 1000ml,aminoacizi
-diureza crescută
-glosită completate cu vitamina
-gingivită C,A,complexul B
-instabilitate
2oVl -expectoraţie -drenarea căilor
-educă pacientul să tuşească cu
-pacientul îşi
sangvinolentic, respiratorii -educaţia
gura închisă şi să elimine în
eliberează căile
mucoasă,fetidă asupra mijloacelor de
scuipători respiratorii,respiră
-respiraţie dificilă protejare a celor din
-să nu stropească înjur -curăţă
mai bine
jur mucoasa bucală şi dinţii cu
tampoane -mânuieşte
scuipătorile cu prudenţă,le
dezinfectează cu fenol3%
leii* -igienă precară -să prezinte
-ajută pacientul să-şi facă
-starea de bine şi
tegumente şi mucoase
toaleta confort fizic şi
curate -să-şi -pregăteşte materialele pentru
psihic
redobândească stima
baie
de sine -asigură temperatura apei şi a
camerei
-ajută pacientul să-şi facă baie,
să-şi taie unghiile,să-şi perie
părul
-ajută pacientul să-şi schimbe
atitudinea faţă de aspectul său
fizic
5.V2-010 -se îmbracă greoi
-să cunoască
-educă pacientul în ce priveşte
-se observă
lo\l -îşi încheie nasturii
importamţa nevoii de
importanţa acestui lucru
creşterea interesului
dezordonat -nu-şi
a se îmbrăca şi
-supraveghează zilnic interesul
bolnavului pentru
încheie şireturile la
dezbrăca -să se
persoanei în a se îmbrăca şi
ţinuta şi persoana sa
pantofi îmbrace şi dezbrace dezbrăca 43
singur -încurajează pacientul
6.V.2WT -comunicare re-să-şi poată împărtăşi-antrenează bolnavul în diverse
-schimbări zilnice
2(0(1 dusă,stingheră sentimentele cu cei
activităţi care să-i dea sentimespre bine în
-izolare din jur -să comunice
ntul de utilitate -dă posibilitatea
dispoziţia
eficace pacientului să-şi exprime
bolnavului
nevoile, sentimentele,ideile şi
-stabileşte legături
dorinţele cu semenii
CAPITOLUL V EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Profilaxia terţiară. După practicarea celei mai eficiente metode terapeutice,bolnavii vor fi
luaţi în evidenţa dispensarelor de oncologie teritoriale urmând a li se prescrie radioterapia şi
tratamentul cu citostatice în paralel cu controlul constantelor sangvine.
Bibliografie
45