Organizarea supravegherii psihologice

Supravegherea psihologică a militarilor se efectuează în scopul — stabilirii aparitiei_

dereglarilor psihologice gi a schimbarilor de personalitate, stabilirii pragului de rezistenfa la stres
gi volumului de stres achizitionat pe parcursul serviciului militar, planificarii activitatilor de
recuperare. Supravegherea psihologic efectuează psiho-sociologul din unitatea militara gi
Laboratorul de selectare psihofiziologica a Centrului de Expertiza Medicala al Statului Major
General.

Pentru fiecare soldat si gradat voluntar, se va intocmi de c&tre psihologul militar Protocolul
psihologic, in care vor fi indicate instrumentele folosite gsi rezultatele lor. Protocoalele
psihologice poart& caracter secret si se pastreaz4 in map sigilat4 in Biroul de Documente
Secrete al unit&tii. Accesul la protocol i] are numai militarul diagnosticat si psihologul unitatii.
Protocolul psihologic reprezinta unicul document, care relev4 caracteristica, dinamica si schimbarile
de personalitate, stresul achizitionat de militari pe parcursul serviciului militari s.a.

in acest scop se va organiza, in perspectiva apropiati, dispensarizarea psihologicé anuala a soldatilor si

gradatilor voluntari privitor la factorii stresanti achizitionati pe parcursul anului.

Datele respective se vor introduce in cartela medicald si protocolul psihologic. Militarul trebuie s& fie
personal cointeresat in stabilirea nivelului stresului achizitionat. Daca nivelul stresului achizitionat a atins
140-150 puncte anual, se vor desfasura activitati de recuperare psihologica’. Daca nivelul respectiv se
repeta cel putin trei ani la rand, se poate vorbi de pericolul afectiunilor organice. Anual circa 20% dintre
soldatii $i gradatii voluntan au nevoie de recuperare psihologica. In primul rand se intocmeste
protocolul psihologic pentru acestia si tofi militarii trupelor speciale.

Organizarea descarcarii psihologice

Agresivitatea se manifest4 la militari in mod diferit. Ea poate avea manifestari interiorizate gi

exteriorizate. In primul caz, agresivitatea este indreptat{ asupra sa, in cazul al doilea — asupra celor din
jur. Agresivitatea

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE DISCIPLINEI MILITARE

Timp de mai mulți ani noi am operat cu noţiunile disciplinei militare

preluate în traducere directă, din sistemul sovietic, fără a pătrunde în esenta

fenomenului, cu atât mai mult a încerca să-i dăm o explicație adecvată

elementului etnic, tradiţiilor total diferite. în continuare ne vom opri asupra

factorilor ce formează acea stare psihică deosebită nominalizată drept

disciplină militară. Vom stărui să facem acest lucru cât se poate de clar prin

sinteza conceptelor psihologice conținute în această lucrare.

La originea fenomenului disciplinei militare stau mai mulți factori.

1. Factorii antropologici și polemologici

Un rol deosebit joacă fenomenul psihofixării elementului militar în

mentalul social. Din acest punct de vedere constatăm popoare cu o înaltă cultură

disciplinară - nemţii, japonezii, turcii, la care elementul disciplinei militare s-a

format astfel:

- la nemți - în urma războaielor îndelungate, sângeroase de expansiune,

duse de popoarele germanice din evul mediu până în secolul al XX-lea în

comun cu factorul religios catolic, fixat pe represaliile inchiziției;

la japonezi - în idealismul militar al samurailor faţă de shogun, dictatura

împăratului şi cruzimea legilor aplicate în condițiile unui teritoriu restrâns şi

mediu ambiant dur;

- la turci - în condiții similare.

Popoarele nominalizate au avut înălțări şi căderi militare pe fundalul

identificării cu agresorul, fapt care i-a făcut să-şi regenereze organismele

militare şi agresivitatea de luptă.

La români, prezența dominantei mentale privitor la calitatea artificială a

statului şi ,,dreptului celui puternic" asupra acestui teritoriu au determinat

revolta şi războaiele de apărare. Pe parcursul a peste două milenii, de la

atestarea documentară, instituţia militară a dus războaie eficiente începând cu

războaiele împotriva cotropitorilor romani. Agresivitatea interetnică se

transformă în agresivitate intraetnică şi provoacă dispariţia identificării cu

agresorul, apariţia simțului vinei, catarsisului şi tendințelor masochiste adică a

,,conceptului mioritic", dezintegrator (este interesant faptul că un fenomen

similar persistă şi la poporul armean). Din 1944 concepțiile militare autohtone

se bazează pe concepțiile militare sovietice. Acest lucru continuă şi după

revoluția din 1989, ceea ce reprezintă de fapt o inoculare pasivă a unor

concepții străine, care neluând în considerație elementul etnic de multe ori a

1. Psihologia ordinului viziunea psiho-antropologică

Inainte de a dezvălui aspectele psihologice contemporane asupra ordinului,

este necesar să cunoastem originea preistorică a fenomenului în cauză. Un

fenomen exceptional în istoria evolutiei omului este apariţia vorbirii articulate.

Teoriile oficiale afirmă că vorbirea era doar un mijloc de comunicare.

Savantul rus B. Porşnev înaintează o nouă teorie, conform căreia vorbirea,

sub formă de semnale verbale, era folosită în scopul oprimării instinctelor

semenilor şi în primul rînd, a instinctului de apărare, adică prin semnale verbale

o parte a populaţiei se ţinea sub control de ceilalti. Astfel poate fi nominalizat

primul ordin preistoric. Vorbirea fiind un ordin sonor, capabil să inhibeze sistemul

instinctelor deja stabilit şi capacitatea de împotrivire, instaurînd absurditate în

capacitățile omului de a gîndi şi a lua decizii. Fenomenul vorbiri inițial fiind

legat de satisfacerea necesității de hrană prin canibalism. Canibalismul nu era

conceput drept canibalism, deoarece obiectul hranei nu era perceput psihologic

ca om, adică erau consideraţi drept ne oameni. Deci o parte a populaţiei a

devenit agresivă față de cealaltă, care suporta socuri. Însă sistemul de instincte

le semnaliza lor imposibilulul acţiunilor de canibalism la adresa sa. Evident

că nu toate jertfele cădeau de acord să fie folosite drept sursă de hrană, astfel

a început migratia globală a speciei, ajungînd să-şi găsească areale în sisteme

ecologice teribile - pustiuri, tundră etc., acomodîndu-se sistemelor naturale,

care erau mai inofensive decît pericolul întîlnirii cu semenii-canibali.

Frica faţă de semenii-canibali a adus omenirea la evoluţia de mai departe.

-62-