Capitolul II

Paticularitățile sistemului de generare și regenerare a forțelor armate moderne

2.1 Modernizarea sistemelor de completare cu resurse umaneși materiale -
obiectiv permanent
În vederea asigurării nivelul de ambiție al Republicii Moldova stipulat în strategia
națională de apărare, este necesară dezvoltarea Forțelor Armate, care la rîndul său depinde de
cantittatea și calitatea resurselor alocate apărării naționale. Statutul de neutralitate al
Republicii Moldova obligă o atenție sporită apărării naționale și asigurării instituțiilor statului
responsabile de aceasta cu toate resursele necesare.

Resursele umane

Consolidarea și dezvoltarea capabilităților Forțelor Armate impune eforturi sporite pentru

asigurarea unui management eficient al resurselor umane, capabil să asigure componentele Forțelor
Armate cu personalul militar și civil necesar pentru îndeplinirea misiunilor stabilite. Gestionarea
eficientă a resurselor umane și sporirea protecției sociale ale militarilor constituie o prioritate a
prezentei strategii. Managementul politicilor în domeniul resurselor umane se va baza pe realizarea
procesului de profesionalizare a Armatei Naționale redat în Strategia națională de apărare și Programul
,,Armata Profesionistă 2018-2021’’. Acest proces presupune, printre altele, înlocuirea treptată a
serviciului militar obligatoriu cu serviciul prin contract. Această înlocuire va fi corelată cu procesul de
dezvoltare a capabilităților necesare Forțelor Armate pe termen mediu și lung. Efortul principal în
procesul de încadrare a cetățenilor Republicii Moldova în serviciul militar prin contract va fi pus pe
aspectul cantității și cel al calității resurselor umane. Pentru completarea funcțiilor se va ține cont de
prioritățile structurii militare, în special a funcțiilor de soldați și sergenți, astefel,încît să fie asigurate
condiții și șanse egale pentru toți cetățenii care manifestă dorința de a îndeplini serviciul militar. Prin,
urmare pentru asigurarea transparenței și competitivității, în cadrul mecanismului de selectare și
încadrare vor fi create condiții de promovare a perspectivei de gen (conform rezoluției ONU 1325
Femeile, Pacea și Securitatea ). Rezerva umană a FA joacă un rol important la menținerea și
dezvoltarea capacității militare a acesteia. În acest sens, se va avea în vedere exploatarea capacității și
cunoștințelor militare ale rezerviștilor Forțelor Armate, precum și implicarea acestora în îndeplinirea
diferitor misiuni sau sarcini ale Forțelor Armate, inclusiv în costituirea contingentelor naționale
detașate misiuni și/sau operații internaționale. Vor fi create condiții și întreprinse acțiuni de
consolidare și dezvoltare profesională prin pregătirea și instruire practică a rezervei Forțelor Armate.
O atenție deosebită va fi acordată pentru sporirea protecției sociale a militarilor și membrilor familiilor
lor, promovarea în societate a profesiei de militar, îmbunătățirea condițiilor de îndeplinire a serviciului
militar și creșterea calității învățămîntului în domeniul milităriei. Pentru îmbunătățire condițiilor de trai
ale militarilor se va continua practica inițierii și desfășurării proiectelor de parteneriat public-privat
pentru construcția locuințelor de serviciu. Resursele umane constitue baza funcționării sistemului de
apărare, care operaționalizează și imprimă valoare tuturor celorlalte componente. Formarea resurselor
umane, pregătirea profesională continuă și profesionalizarea rămîn a fi imperativele-cheiecare vor fi
transpuse în practică pornind de la necesitățile de apărare a țării, pe baza funcționării sistemului militar
de învățămînt atît la nivel national, cît și la nivelul cooperării cu partenerii externi. Procesul de
asigurare a sistemului național de apărare cu resurse umane este interdependent de resursele financiare
alocate, urmînd a fi abordat prin prisma aspectului demografic și, respective, al celui economic.
Acțiunile prioritare vor fi orientate spre crearea condițiilor de valorificare a rezervelor existente în mai
multe domenii social-economice, în scopul diminuării declinului demografic și al înlăturării
constrângerilor ce împiedică redresarea situației demografice. O soluție temporară a acestei probleme
în domeniul apărării este menținerea sistemului mixt de completare (militari în termen și prin contract)
a Forțelor Armate pînă la finalizarea procesului de trecere la serviciul militar prin contract. Aceasta
reprezintă, la momentul actual, modalitatea principală prin care Republica Moldova poate pregăti
cetățenii săi și rezerva proprie Forțelor Armate pentru apărarea Patriei. Totodată accentul se va pune
atît pe asigurarea cantitativă, cît și pe cea calitativăa cadrelor din instituțiile și structurile de forță ale
sistemului național de apărare.

Integrarea perspectivei de gen în cadrul politicilor de securitate și apărare a țării se va produce

în conformitate cu necesitățile de completare a sistemului național de apărare cu resurse umane atît pet
imp de pace, cît și pet imp de război.

Resursele materiale

Asigurarea rezervelor materiale de stat și de mobilizare se va realiza prin elaborarea și

aprobarea Planului de mobilizare a economiei naționale și prin actualizarea algoritmului de calcul și de
completare a rezervei de stat, ținînd cont de necesitățile reale ale instituțiilor implicate în procesul de
mobilizare. În conformitate cu necesitățile și prioritățile stabilite la nivel de stat vor fi întreprinse
acțiuni menite să contribuie la sporirea graduală a volumului de rezerve. Pe dimensiunea resurselor
materiale, Guvernul va intensifica controlul privind corectitudinea executării responsabilităților de
către instituțiile de profil, dar și de către persoanele cu atribuții în domeniul de evidență a resurselor
 materiale. Ca parte a eforturilor naționale, vor fi luate în evidență resursele de mobilizare a efortului
ale sectorului privat. Accentul principal privind resursele materiale va fi pus pe asigurarea completării
şi/sau reînnoirii stocurilor militare pentru noua structură de forțe, precum şi pe inițierea unor programe
de achiziții militare pe termen mediu şi lung în vederea modernizării/dezvoltării capabilităților militare
ale Forțelor Armate şi creşterii nivelului de interoperabilitate cu armatele altor state. Totodată, pe
măsură ce Forțele Armate se vor moderniza, armamentul, tehnica şi echipamentele militare care sunt
tehnologic învechite şi exploatate, vor fi casate pentru a reduce costurile de întreținere şi pentru a
facilita o tranziție eficientă la viitoarea structură de forțe. Se vor iniția programe de modernizare (sau
de prelungire a resurselor de utilizare) a unor sisteme de armament, tehnică şi echipamente militare din
dotare. În acest scop se vor identifica posibilitățile oferite în acest sens de economia națională. O
atenție deosebită va fi acordată şi infrastructurii militare, în privința căreia, în funcție de planurile de
modernizare a Forțelor Armate, se va iniția un program de lungă durată de construcții și
reparație/modernizare. Prioritatea principală în acest sens va fi acordată fondului de cazarmă,
depozitelor şi remizelor de păstrare a bunurilor militare, precum şi infrastructurii de instruire.

Formarea, specializarea și perfecționarea pregătirii profesionale printr-un sistem de

învățămînt militar, unitar și coerent, precum și prin dinamismul carierei militare, atît pe orizontală, cît
și pe verticală, sunt elemente care dau conținut laturii calitative a potențialului strategic militar. De
asemenea, modul cum este proiectat, structurat și realizat sistemul de instruire a militarilor, a
subunităților, unităților, marilor unități și comandamentelor pentru a îndeplini misiuni specific armei și
categoriei de forte, din care fac parte, în funcție de locul, rolul pe care îl au în structura operațională a
forțelor, pe timp de pace, în situații de criză sau de război, nuanțează această latură calitativă a
potențialului strategic militar, amplificîndu-i sau diminuîndu-i dimensiunile. Conceptul de potential, ca
și conceptul de capacitate, cunoaște, de asemenea, o largă utilizare în funcție de specificul domeniului
la care se face referire. Potențialul, în general, exprimă o capacitate cantitativă și calitativă specifică
oricărui sistem.

Prin urmare, conceptul de potențial poate fi utilizat și pentru definirea parametrilor ce

caracterizează capacitatea unui sistem, inclusiv cel militar, iar pentru sistemul militar se disting 4
grupe de parametri, prin care se exprimă acest tip de potential:

 asigurarea cu personal (număr, structură după calificare, structură după vârstă, rezervă
de personal disponibil);
 asigurarea tehnico-științifică (existența unor idei proprii științifice și metode originale și
conectarea lor la experiența științifică în plan mondial);
 asigurarea tehnico-materială (resursele financiare, mijloacele, baza materială);
 organizarea sistemului de cercetare științifică (strategia dezvoltării științei, metodele de
organizare);
Deci potențialul unui stat este variabil și multidimensional, iar puterea acestuia, în mare
măsură, depinde de starea componentelor potențialului la o anumită perioadă de timp.

Potențialul strategic militar se află în raport direct cu potențialul strategic al statului. Lumea
contemporană a evoluat și continuă să evolueze într-un cadru extrem de variat, în condițiile impuse de marile
puteri și accentuarea tendințelor, tot mai frecvente, de amenințare cu forța, de a-și îndrepta eforturile la
apărarea valorilor care dau conținut securității acestora. Acest demers depinde de un ansamblu de posibilități
de natură multidimensională și foarte variată – umană, științifică, economică, demografică, geografică,
militară, culturală. Într-o abordare sistematică, integratoare toate aceste posibilități definesc potențialul
strategic al unui stat la un anumit moment.

În procesul de analiză a acestui potențial se poate afirma că el conferă elementele puterii

statului, elemente care se pot grupa în: nonmilitare – politice, economice, sociale, geografice, tehnologice,
informaționale etc.; militare – FA. Dimensiunile cantitative și calitative ale potențialului strategic al unui stat
reprezintă consecințele directe ale viabilității politicii de securitate, promovate de conducerea statului care
trebuie să includă strategii coerente pentru dezvoltarea, în primul rînd, a potențialului destinat efortului de
apărare. În consecință, dimensiunile potențialului destinat apărării trebuie să asigure prevenirea,
descurajarea, respingerea și zădărnicirea unei eventuale agresiuni. Așadar, potențialul strategic militar
reprezintă puterea militară a unui stat, la un moment dat, precum și posibilitățile acestuia de a o amplifica,
regenera și redimensiona la nevoie. El se exprimă