Tema 3.1.

Cheltuieli publice pentru acţiuni social-culturale şi obiective economice

1. Conceptul de cheltuieli publice pentru acţiuni social-economice.

2. Cheltuieli publice pentru învăţământ, cultură și artă
3. Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătăţii
4. Caracteristica și componența cheltuielilor publice pentru acţiuni şi
obiective economice.
 Obiectivele de referinţă:

 să definească noţiunea de cheltuieli publice pentru acţiuni social-

culturale;
 să descrie conţinutul cheltuielilor pentru învăţământ, sănătate,
cultură,sport;
 să argumenteze necesitatea şi rolul cheltuielilor pentru acţiuni social-
culturale.
 Scopul prelegerii:

 de a familiariza studenții cu conceptul despre cheltuieli publice pentru

acţiuni social-economice
 de a înțelege structura și componentele acestor cheltuieli
 de a cunoaște sursele de finanțare a cheltuielilor
 1. Conceptul de cheltuieli publice pentru acţiuni social-economice

• DE REȚINUT: Prin finanțarea anumitor acțiuni cu caracter social –

cultural, se urmărește satisfacerea nevoilor publice sociale care
presupune realizarea a trei obiective:
• Garantarea unui venit minim pentru toți membrii societății indiferent
de mărimea proprietății de care dispun;
• Restrângerea ariei de nesiguranță a vieții și oferirea posibilităților de
apărare în situații de șomaj, boli, bătrânețe…
• Asigurarea pentru toți membrii societății a unor standarde de viață
considerate minime prin intermediul serviciilor publice generale.
Destinații ale cheltuielile pentru acţiuni social–culturale

• Din punct de vedere al acțiunilor cărora le sunt destinate, cheltuielile pentru

acţiuni social–culturale se clasifică după următoarele destinații:
 Învățământ
 Sănătate
 Cultură, religie și acțiuni cu activitate sportivă și de tineret
 Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații
 Asigurări sociale de stat
 Ajutor de șomaj.
 Factorii de influenţă

• Factorii ce influenţează volumul cheltuielilor publice pentru acţiuni

social-culturale:
 factorul demografic;
 creşterea costului serviciilor sociale.
 Sursele de finanţare
 fonduri bugetare – principala sursă în majoritatea țărilor;
 fonduri financiare cu destinaţie specială și fonduri extrabugetare;
 fonduri proprii ale întreprinderilor publice;
 venituri proprii realizate de instituţii social-culturale;
 veniturile populaţiei;
 fondurile unor organizaţii non - profit;
 ajutorul financiar extern.
 DE REȚINUT:

• Având în vedere importanța și rolul deosebit pe care îl au cheltuielile

pentru acțiunile social –culturale, acestea pot fi asimilate unor
investiții în resurse umane.
• Acțiunile finanțate de stat în domeniul social – cultural cuprind, pe de
o parte, investițiile privind asigurarea bazei materiale a instituțiilor
social – culturale, iar pe de altă parte, cheltuielile pentru asigurarea
funcționării curente a instituțiilor respective, în structura cărora sunt
cuprinse cheltuielile materiale, salariile și indemnizațiile, cheltuielile
administrativ – gospodărești etc.
 de reținut
• În Moldova, principala sursă de finanțare o constituie bugetul public
național, urmată de fondul asigurărilor sociale de stat și de fondurile
extrabugetare cu destinație specială. Tot odată, cheltuielile pentru
acțiuni social-culturale pot fi acoperite și pe seama creditelor externe
rambursabile sau nerambursabile.
 2. Cheltuieli publice pentru învăţământ, cultură și artă

• Cheltuielile publice pentru învățământ, considerate investiții

intelectuale, sunt o componentă a investițiilor în resurse umane, a căror
eficiență poate fi apreciată diferit, la nivel micro și macroeconomic.
•Cheltuielile publice pentru învățământ sunt cheltuielile pentru
întreţinerea instituţiilor şcolare, a sistemului de învățământ superior,
pentru reciclarea cadrelor şi crearea de noi obiective în acest domeniu.
 Factorii de influență

• Factorii ce contribuie la această creştere sînt:

 demografici – creşterea populaţiei;
 economici – dezvoltarea economică; modernizarea procesului de producţie
necesită o forţă de muncă din ce în ce mai calificată, de aceea cheltuielile
pentru pregătirea unui specialist cresc şi respectiv cheltuielile totale pentru
învățământ se majorează;
 sociali şi politici – ce se referă la politica şcolară, la principiile avute în vedere
de guverne în stabilirea acesteia, la nivelul învățământului obligatoriu, la
resurse, facilităţile şi ajutoarele pentru instituţiile de învățământ.
 Sursele de finanţare a învățământului sînt:

 din bugetul statului, bugetele locale;

 din sursele populaţiei;
 din sursele întreprinderilor ( organizarea de cursuri privind
pregătirea profesională);
 donaţii sau alte forme de ajutoare pe care le pot primi instituţiile de
învățământ de la diferiţi beneficiari.
 Clasificarea cheltuielilor
•Cheltuielile publice pentru învățământ, din punct de vedere al
conținutului lor economic, se divizează în:
 cheltuielile de capital - investiţii (construcţii de instituții, dotarea cu
utilaje);
 cheltuielile curente (salarii, transport, burse, materiale și servicii).
 Cheltuielile pentru cultură şi artă

•Cheltuielile pentru cultură şi artă sînt cheltuieli pentru întreţinerea

instituţiilor de cultură şi artă, a unor formaţiuni artistice şi pentru
finanţarea unor obiective de artă (teatre, muzee, cinematografe).
Aceste cheltuieli contribuie la creșterea calității factorului uman prin
îmbogățirea nivelului cultural, educația spirituală.
 Surse de finanţare a cheltuielilor pentru cultură şi artă:

 surse bugetare;
 donaţii, sponsorizări;
 surse proprii ale instituţiilor de profil;
 firme, contribuţii ale populaţiei.
 3. Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătăţii

• Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătăţii vizează cheltuielile

efectuate pentru funcționarea instituțiilor publice centrale și a
autorităților teritoriale. Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală
reprezintă un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a
populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii
• Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală oferă cetăţenilor
Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale
oportune şi calitative.
 Sursele de finanțare
 Fonduri bugetare
 Contribuții obligatorii ale angajaților și angajatorilor
 Asigurări private de sănătate
 Resursele populației
 Ajutoare interne sau externe etc.
 Conținutul economic al cheltuielilor pentru sănătate

• Din punct de vedere al conținutului economic, cheltuielile pentru sănătate includ:

 cheltuieli de investiții destinate construirii de unități sanitare și înzestrării cu
aparatură specifică.
 Cheltuieli pentru întreținerea curentă și funcționarea instituțiilor sanitare
(salariile personalului, medicamente și materiale sanitare, hrana pentru
bolnavi…)
• Cheltuielile publice pentru sănătate sînt destinate întreţinerii şi funcţionării
instituţiilor de sănătate, precum şi finanţării unor acţiuni de prevenire a
îmbolnăvirilor, educaţia medicală şi sanitară.
 Factorii de influență

• Factorii ce influenţează evoluţia cheltuielilor în ocrotirea sănătăţii:

 demografici – creşterea numărului populaţiei;
 modificarea populaţiei pe categorii de vîrstă (creşterea populaţiei de vîrstă înaintată,
creşterea ponderii copiilor) şi pe grupe socioprofesionale; structura socioprofesională
evidenţiază frecvenţa mult mai mare a unor factori de risc pentru anumite domenii de
activitate, inclusiv cei ce reprezintă boli şi accidente profesionale;
 creşterea aglomeraţiilor de tip urban (risc mai mare vizînd bolile transmisibile);
 creşterea costului serviciilor de ocrotire a sănătăţii;
 factori de risc care ţin de dezvoltarea societăţii (boli, accidente ce însoţesc evoluţia
societăţii).
 Cheltuieli pentru securitatea socială

• Sistemul public de asigurări sociale de stat este parte componentă a

sistemului de protecţie socială, avînd ca obiectiv principal acordarea unor
prestaţii în bani persoanelor asigurate aflate în imposibilitatea obţinerii
veniturilor salariale în urma anumitor situaţii de risc (incapacitate
temporară sau permanentă de muncă, maternitate, bătrânețe, şomaj, etc.).
• Sistemul public de asigurări sociale se bazează pe colectarea
contribuţiilor de asigurări sociale de stat de la angajatori şi persoanele
asigurate şi pe distribuirea prestaţiilor către beneficiari.
 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat (BASS) se
constituie din:

 contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii (constituite din

acumulările pe conturi bancare şi suma indemnizaţiilor plătite la locul
de lucru în contul contribuţiilor calculate);
 transferuri de la bugetul de stat;
 dobînzi;
 alte venituri. (amenzi, penalităţi, acţiuni de regres).
 • În această categorie de cheltuieli mai sunt incluse cheltuielile privind
pensiile și ajutoarele pentru bătrânețe, asistența acordată persoanelor în
vârstă, asistența socială pentru familie și copii, ajutorul pentru șomaj, și
alte cheltuieli din acest domeniu.
• se acordă următoarele categorii de pensii:
 pensie pentru limită de vîrstă;
 pensie de invaliditate
 pensie de urmaş .
 Ajutorul pentru șomaj

• Ajutorul pentru șomaj reprezintă o formă de susținere materială a

persoanelor rămase temporar fără loc de muncă.
• Fondul pentru această destinație se constituie din contribuțiile
obligatorii ale salariaților și din subvenții bugetare. Există două
forme de sprijin al șomerilor: alocația de șomaj, care se acordă celor
care au lucrat anterior, au o anumită vechime și au plătit cotizații;
ajutorul de șomaj ce se acordă celor nou veniți pe piața forței de
muncă.
 Asigurările sociale

• Asigurările sociale reprezintă acea parte a relațiilor social –

economice exprimate sub formă bănească cu ajutorul cărora se
formează, se repartizează, se gestionează și se utilizează fondurile
bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților și pensionarilor din
republică.
• Aceste cheltuieli vizează acordarea de pensii, ajutoare și
indemnizații, trimiteri la tratament și odihnă a celor cuprinși în
sistemul asigurărilor sociale de stat.
 Resursele financiare

Resursele necesare constituirii acestor fonduri pentru finanțarea acestor cheltuieli se

constituie din:
 contribuții obligatorii pentru asigurări sociale de stat datorate de angajați și
angajatori
 contribuția pentru asigurări sociale datorate de alte persoane asigurate
 contribuțiile diferențiale ale salariaților și pensionarilor pentru bilete de tratament și
odihnă
 încasări din alte surse
 subvenții de la bugetul de stat.
4. Caracteristica și componența cheltuielilor publice
pentru acţiuni şi obiective economice
• Cheltuielile publice pentru acțiuni economice reflectă amploarea și
modalitățile de implicare a statului în economie. Beneficiarii acestui
sprijin financiar sunt atât
• de agenții economici de stat, cât și cei privați.
• Sub aspectul conținutului economic, cheltuielile pentru acțiuni
economice reprezintă o avansare de PIB creând premize pentru
sporirea avuției naționale.
•  
 •O parte a cheltuielilor pentru acțiuni economice reprezintă
cheltuieli curente sau de funcționare asigurând desfășurarea normală a
activității economice,
•altele constituie cheltuieli de capital asigurând finanțarea
obiectivelor de investiții,
•iar o altă parte sunt cheltuieli de transfer (subvențiile).
 surse de finanțare

•Ca surse de finanțare a acestor cheltuieli servesc:

 Bugetul de stat
 Fonduri cu destinație specială
• Fonduri oferite de instituțiile financiare și bancare internaționale
 •După sursele de finanţare cheltuielile pentru acţiuni şi obiective
economice se grupează astfel:
 cheltuieli acoperite din costul de producţie;
 cheltuieli ce se acoperă din venituri;
 cheltuieli de investiţii acoperite din fondul dezvoltare–cercetare;
 cheltuieli acoperite din fonduri speciale.
 Metode de intervenție a statului
• Principalele forme prin care statul sprijină întreprinderile se
grupează în următoarele categorii :
 Forme clasice sau directe de intervenție și ajutor
 Forme indirecte de sprijin care nu presupun transferuri de mijloace
bănești.
 METODE DIRECTE:

• SUBVENȚIILE
• INVESTIȚII

• ÎMPRUMUTURI

• FINANȚAREA PUBLICITĂȚII
• AVANSURI RAMBURSABILE
 METODE INDIRECTE

• AVANTAJE FISCALE

• GARANTAREA DE CĂTRE STAT A ÎMPRUMUTURILOR BANCARE

• Avantaje fiscale sau cheltuieli fiscale – amortizarea accelerată, reducerea

impozitului pe profitul reinvestit, creditul fiscal, diminuarea sau scutirea de unele
impozite sau taxe pentru investițiile efectuate în unele ramuri primordiale.
• Garantarea de către stat a împrumuturilor bancare primite de către agenții
economici, statul asumându-și obligația de a rambursa creditul în cazul când
debitorul devine insolvabil.
 Cheltuieli publice pentru cercetare – dezvoltare

 cheltuieli privind dezvoltarea cercetării fundamentale, adică

dezvoltarea cunoaşterii într-un anumit domeniu al ştiinţei;
 cheltuieli privind finanţarea cercetărilor practice aplicative ce au
drept scop crearea tehnologiilor şi produselor noi;
 cheltuieli privind dezvoltarea ce ţine de verificarea posibilităţilor de
obţinere a noi produse, tehnologii pe scară internaţională.
• Aceste cheltuieli reflectă politica statului în domeniul științei și sunt
efectuate de stat pentru a susține și încuraja inovarea.
• Resursele financiare de finanţare a cheltuielilor privind
cercetările ştiinţifice provin din bugetul statului, din fondurile
întreprinderilor private, din fondurile proprii ale instituţiilor de
cercetare.
 cheltuieli de cercetare dezvoltare

• O caracteristică a eficienţei cheltuielilor de cercetare dezvoltare este

dependenţa lor de instituţia de implementare. Motivaţia şi
posibilităţile financiare pentru inovare variază între instituţiile publice
şi private.
• Finanţarea acestor cheltuieli se face în corespundere cu prognoza
dezvoltării social-economice a statului.
• Finanţarea acestor cheltuieli cu caracter economic se face continuu,
trimestrial, în corespundere cu prevederile bugetului, pe ministere,
departamente, întreprinderi, organizaţii, conform clasificării bugetare
şi planului de finanţare.
 Metode de finanţare a cheltuielilor

 finanţarea cheltuielilor din venituri proprii;

 finanţarea prin procurarea fondurilor pe piaţa capitalurilor;
 finanţarea prin emisiunea de obligaţiuni şi alte hîrtii de valoare;
 finanţarea prin alocaţii bugetare;
 finanţarea prin subvenţionarea nemijlocită pentru acoperirea unor pierderi
(subvenţii sub forma acoperirii diferenţelor de preţ la unele produse
agricole pentru susţinerea preţurilor la producţia agricolă a fermierilor);
 înlesniri fiscale pe plan intern şi taxe vamale pe plan extern.
 Sarcini pentru lucrul individual:

• Referate:
1. Analiza cheltuielilor publice pentru învățământ în RM pe perioada 2018-
2020
2. Analiza cheltuielilor publice pentru sănătate în RM pe perioada 2018-2020
3. Analiza cheltuielilor pentru acțiuni și obiective economice în RM pentru
anii 2018-2020
4. Analiza cheltuielilor pentru cercetare – dezvoltare în RM și statele UE
integrame: învățământ, sănătate, cercetare, subvenționare, stimulare
 ÎNTREBĂRI?????

• MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE