Anexa 1

Cheltuieli publice privind cultura,arta,sportul si actiunile pentru tineret dupa urmatoarea schema

1.Necesitatea si importanta

Cheltuielile publice in cultura,arta,sportul si actiunile pentru tineret sunt deosebit de importanta si

necesare;

1.Din punct de vedere economic-prin intermediul acestora se asigura instruirea si calificarea fortei
de munca,starea de sanatate a populatiei,protectia sociala a membrilor societatii si un nivel inalt de
civilizatie.

2.Din punct de vedere educativ-actioneaza asupra factorului uman;ii dezvolta capacitatea

intelectuala,de apreciere a adevaratei valori,considerandu-se ca indivizii instruiti sunt mai putin
predispusi la comiterea de acte antisociale.

2.Cadru institutional

 Ministerul Educatiei si Cercetarii,

 Ministerul Sportului si Tineretului
 Institutiile culturale

3.Sursa de Finantare

Surse de finanţare a cheltuielilor pentru cultură,arta,sportul,

 surse bugetare;
 acordarea subvenţiilor de stat;
 donaţii;
 surse proprii ale instituţiilor date;
 firme, contribuţii ale populaţiei.
  sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, astfel:
 - fonduri bugetare: bugetul de stat si bugetele locale;
  - cotizatii sau contributii suportate de persoane fizice si juridice care alimenteaza fonduri
financiare cu destinatie sociala, precum: bugetul asigurarilor sociale, fondurile pentru somaj,
fondurile pentru asigurarile de sanatate;
 - fonduri proprii ale  intreprinderilor publice sau private utilizate pentru finantarea
cheltuielilor cu pregatirea profesionala a salariatilor, protectia muncii, etc.
 - veniturile populatiei din care se suporta diferite taxe, cotizatii, costurile unor servicii sau se
cumpara anumite bunuri culturale, medicale sau pentru educatie;
 - fondurile organizatiilor fara scop lucrativ (organizatiile neguvernamentale, institutiile de
caritate, fundatiile, asociatiile, bisericile care participa cu diferite sume de bani la finantarea
unor actiuni social-culturale);
 - resurse financiare externe care cuprind credite rambursabile si ajutoare nerambursabile
acordate unor tari din fonduri constituite in acest scop la nivelul unor organisme
internationala (UNESCO, UNICEF, Banca Mondiala), organisme regionale (Fondul Social
European, PHARE) sau ajutoare banesti oferite unor state in situatii deosebite.

4.Factorii care influenteaza cresterea:

Demografici –creşterea populaţiei;
Economici –dezvoltarea economică modernizează procesului de producţie necesită forţa de
muncă din ce în ce mai calificată;
Sociali si Politici

5.Eficienta si indicatorii de activitate

Eficienta actiunilor sociale-culturale poate fi examinata sub doua aspecte: eficienta actiunii
respective si eficienta resurselor financiare destinate acestor actiuni. Eficienta actiunilor de
invatamant, cultura, arta, sanatate, asigurari si asistenta sociala oglindeste calitatea activitatii
desfasurate si se exprima prin indicatori privind randamentul specific actiunii, ea reflectandu-se ca o
eficienta interna. Eficienta externa exprima efectele economice, sociale, culturale, umane comparate
cu efortul depus concretizat in rezultatele activitatii in afara, in viata economico-sociala, aceasta
eficienta se exprima atat prin indicatori fizici cat si valorici.

Determinarea eficientei economico-sociale a cheltuielilor publice social- culturale are o importanta

deosebita deoarece societatea poate decide asupra oportunitatii alocarii resurselor financiare pe
anumite domenii si destinatii. Indicatorii de eficienta trebuie sa permita cuantificarea eforturilor si a
efectelor, concomitent este necesar sa se stabileasca si caile concrete pentru cresterea eficientei
acestor cheltuieli.

6.Opinia proprie despre nivelul ,structura acestor cheltuieli in R.M.

Din punctul meu de vedere cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale asigură educaţia şi
instrucţia copiilor şi tinerilor, ridicarea calificării profesionale, asistenţă medicală, ridicarea nivelului
cultural, artistic şi de civilizaţie al membrilor societăţii, asigură un sistem de protecţie sociala.

Anexa 2

1. Cheltuielile pentru sănătate sunt pentru întreţinerea instituţiilor de sănătate, precum şi pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi educaţia medicală şi sanitară. În ţările dezvoltate până la 20% din
cheltuielile publice se folosesc în aceste scopuri. Cheltuielile pentru sanatate cuprind:

- cheltuielile publice pentru sanatate, care sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor
sanitare, dar si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor, evitare a accidentelor si de
educatie sanitara;

- cheltuieli private pentru sanatate.

Resursele financiare pentru ocrotirea sanatatii sunt utilizate pentru realizarea de investitii si pentru
intretinerea si functionarea normala a unitatilor sanitare.

2.Ministerul Sanatatii

Fondurile Asigurarii Obligatorii de Sanatate publica

Casa Nationala de Asistenta Medicala

Fondurile de Asigurari Sociale de Sanatate

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

3. Există trei sisteme principale de finanţare a sănătăţii:

  Sistemul german - se caracterizează prin faptul că se bazează pe cotizaţii obligatorii
suportate în mod egal de angajaţi şi angajatori. Finanţarea bugetară se face în proporţie de
25% iar 75% reprezintă finanţarea prin cotizaţii;
 Sistemul englez – oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii; statul finanţează 85%
prin Sistemul Naţional de Sănătate, iar 15% din alte fonduri.
 Sistemul American- se realizează, într-o mare măsură, prin intermediul pieţei, inclusiv prin
asigurările private de sănătate. Acest sistem este orientat excesiv către intervenţii pentru
afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice, și se caracterizează prin asigurări individuale
pe baze contractuale, iar acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat orientat în
mod predominant spre profit.
4. Factorii ce influenţează evoluţia cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii.

- demografici – creşterea numărului populaţiei;

- modificarea populaţiei pe categorii de vârstă (creşterea populaţiei de vârstă
înaintată, creşterea ponderii copiilor) şi pe grupe socio-profesionale, structura
socio-profesională evidenţiază frecvenţa mult mai mare a unor factori de risc
pentru anumite domenii de activitate, inclusiv cei ce reprezintă boli şi accidente
profesionale;
- creşterea aglomeraţiilor de tip urban (risc mai mare ce priveşte boli
transmisibile);
- creşterea costului serviciilor de ocrotire a sănătăţii;
- factori de risc care ţin de dezvoltarea societăţii (boli, accidente ce însoţesc
evoluţia societăţii).

5. Eficienta economica a ocrotirii sanatatii nu poate fi apreciata cu exactitate si sub diversele sale
aspecte, iar pentru cuantificare se folosesc metode, cum sunt:

- analiza cost-beneficiu, care permite compararea costurilor diferitelor servicii medicale, cu rezultate
ale acestora ce pot fi exprimate in bani; aceasta metoda are o aplicabilitate relativ redusa datorita
numarului restrans de „produse” ale serviciilor medicale care pot fi evaluate in bani;

- analiza cost-eficacitate, care presupune compararea costului serviciilor medicale cu efectele

exprimate prin nivelul unor indicatori, cum ar fi numarul de imbolnaviri evitate, ani de
supravietuire, grad de recuperare a capacitatii de munca, etc. Ea apare utila, de exemplu, in
compararea diferitelor metode de tratament pentru o anumita maladie.
6.Din punctul meu de vedere starea de sanatate a populatiei unei tari reprezinta unul din cei mai
importanti factori care asigura desfasurarea normala a vietii si tuturor activitatilor intr-o societate.
Din acest motiv, ocrotirea sanatatii este o preocupare permanenta a fiecarui membru al societatii, dar
in egala masura si a colectivitatii, in ansamblul sau. In acest scop, statele pun in aplicare o politica
sanitara adecvata, ca parte integranta a politicii sociale si pentru infaptuirea ei, in numeroase tari ale
lumii se cheltuiesc importante resurse financiare

Anexa 3

1. Cheltuieli pentru asigurarea asistentei sociale sociale includ cheltuielile pentru acordarea de
ajutoare, pensii, indemnizaţiile unor persoane salariate sau nesalariate. Acordarea de asistenta
sociala, ajutoare, alocatii reprezinta o latura importanta a politicii statelor prin care se urmareste
sprijinirea anumitor categorii de membri ai societatii. În special în tarile dezvoltate, resursele
financiare destinate securitatii sociale urmaresc concretizarea unor programe sociale vaste, cum ar fi
cele privind combaterea saraciei, lichidarea somajului, ajutorarea handicapatilor, a familiilor cu
multi copii etc. Aceste resurse contribuie la ajutorarea si ameliorarea situatiei indivizilor respectivi si
cauta sa previna producerea altor riscuri în societate.

2. Actiunile pe linia securitatii sociale pot îmbraca doua forme, si anume:

a) ajutoare, îndemnizatii, compensatii si alte forme de sprijin în bani;

b) ajutoare în natura, care capata forma unor prestatii de servicii sociale, de care  beneficiaza
persoane batrâne, handicapati, mame singure

3. Principalele surse de finanţare a cheltuielilor cu securitatea socială sunt : contribuţiile salariaţilor,

liber-profesioniştilor şi a patronilor, subvenţiile din fondurile bugetare, donaţii, resurse externe.
Cheltuielile efectuate pe linia asigurarilor sociale si ajutorului de somaj, se finanteaza pe seama
contributiilor salariatilor, liber profesionistilor, patronilor, la care se adauga subventiile din fondurile
bugetare.
Cheltuielile pe linia asistentei sociale se acopera în principal pe seama resurselor din fonduri
bugetare (mai ales cele constituit la nivel locale), la care se adauga resursele provenind din donatii,
contributii voluntare.

4.Factorii demografici-cresterea numarului populatiei

Cresterea somajului-somajul voluntar si invonluntar

Lipsa locurilor de munca

5. Cheltuielile pentru protecție socială sunt mai mici decât cele din UE și eficiența rămâne joasă.

Indicatorii principali sunt

1.Rata de inlocuire a venitului pierdut

2.Monotorizare-ponderea somerilor plasati in campul muncii din numarul total de someri

6.In concluzie pot spune ca Moldova este în proces de reformare a sistemului de protecție socială,
implementând reforme importante: de la sistemul de prestații monetare în bază de categorii – la
schema bazată pe testarea mijloacelor, de la sistemul rezidențial de prestare a serviciilor – la
asigurarea unui trai independent, de la o abordare a dizabilității ca defectologie – la definirea
gradului de capacitate.Pentru a imbunatati securitatea sociala este nevoie de Eficientizarea
sistemului de protecție socială pentru asigurarea faptului că măsurile ajung la toate persoanele
nevoiașe.

• Înlăturarea plăților neformale rămase din sistemele de sănătate şi educație (mărimea plăților din
buzunarul propriu a fost redusă marginal, dar este încă semnificativă, în condițiile în care peste 45 la
sută din cheltuielile totale ale gospodăriilor sunt pentru sănătate).

• Asigurarea accesului la plăți sociale şi servicii sociale pentru toate grupurile vulnerabile inclusiv
săraci, romi, persoanele în etate şi persoanele cu dizabilități.
• Stabilirea serviciilor finanțate de stat pentru victimele violenței.

• Ajustarea politicilor şi mecanismelor de finanțare pentru susținerea tranziției de la îngrijire

Anexa 4
1. Dezvoltarea invatamantului se realizeaza in concordanta cu cerintele diferitelor etape de
dezvoltare economico-sociala si ale egalizarii conditiilor de instruire si educare a tuturor
membrilor societatii.Invatamantul este chemat sa contribuie intr-o masura din ce in ce mai
mare la progresul de ansamblu al societatii.Dezvoltarea si modernizarea invatamantului au
condus la cresterea resurselor alocate acestuia,in toate tarile,atat dezvoltate,cat si in curs de
dezvoltare.

Principalele trăsături ale acestor cheltuieli sunt:

 Produc cadre calificate;

 Au caracterul unor investiţii pe termen lung (10-18 ani);
 Produc efecte pe tot parcursul vieţii;
 Produc efecte multiple cu caracter economic, social şi uman;
 Nu se uzează moral putând fi reînnoite;
 Conduc la adaptarea individului în mediul socio-economic.
2.Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii
Institutiile publice de Invatamant
Institutiile private de Invatamant

3. Sursele de finanţare a cheltuielilor publice pentru învăţământ sunt:

 Bugetul de stat;
 Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ;
 Veniturile întreprinderilor (pentru cursurile de pregătire profesională, de calificare a forţei de
muncă);
 Donaţii, sponsorizări;
 Ajutor extern.
Cheltuielile publice pentru învăţământ , privite din punct de vedere economic, cuprind:

 Cheltuieli curente (cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ);

Cheltuieli de capital (investiţii);

4. În comparație cu alte state din regiune Republica Moldova este cel mai puțin eficientă în
contextul corelării finanțării cu performanțele educației, iar această constatare este valabilă
pentru diferite nivele ale sectorului educational. Eficienţa cheltuielilor pentru învăţământ
poate fi urmărită cu bune rezultate şi la nivelul microeconomic, în acest caz indicatorii fiind
reprezentaţi de cheltuielile medii pe indicator specific. Calculul şi analiza acestor indicatori
pe feluri de învăţământ şi la diferite unităţi de învăţământ de acelaşi fel, conduce la unele
concluzii care să direcţioneze activitatea de planificare a cheltuielilor. În activitatea de
stabilire a nivelului cheltuielilor pentru învăţământ, organele Ministerului Finanţelor
utilizează astfel de cheltuieli medii pe indicator, mai ales în faza de analiză a propunerilor
prezentate de unitatea de învăţământ. Folosirea acestui indicator permite identificarea acelor
cheltuieli care au un nivel exagerat, ceea ce dovedeşte şi o planificare naţională şi
neeconomicoasă a lor. Finanţarea învăţământului în Republica Moldova ca şi în România în
perioada contemporana, dezvoltarea sa ridică probleme cum ar fi: resursele alocate
învăţământului trebuie să fie mai bine utilizate iar creşterea lor nu e singurul mod de a
realiza obiectivele economice şi sociale ale politicii naţionale.

5. Concret, finanţarea învăţământuluise face pe grade de învăţământ, potrivit structurii

învăţământului. În Republica Moldova fondurile bugetare sunt îndreptate cu precădere către
învăţământul primar şi secundar. Deşi costul este mai ridicat în învăţământulsuperior, el este finanţat
în proporţie mai mică, deoarece sunt introduse taxe şcolare. Această practică este utilizată de
majoritatea ţărilor lumii la etapa contemporană. Totodată, în multe state sunt înfiinţate universităţi
particulare, care se întreţin exclusiv cu taxe plătite de studenţi, astfel că instruirea superioară şi
specializarea profesională sunt tot mai mult condiţionate de venituri proprii ale familiilor. De regulă,
resursele publice sunt destinate pentru acoperirea integrală sau în parte a cheltuielilor curente ale
instituţiilor de învăţământ. Împrumuturile sunt folosite, în general, pentru finanţarea investiţiilor de
învăţământ