CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI PRIVIND ACȚIUNILE BATERIEI ANTITANC LA OFENSIVA

DIN MIȘCARE

2.1 Sistemul de lovire prin foc și misiunile bateriei antitanc care trece la ofensiva din
mișcare

Sprijinul prin foc asigurat de artileria terestră reprezintă componenta principală a

sprijinului de luptă şi reprezintă un proces complex, care are ca scop stabilirea, într-o concepţie
unitară, a modului de utilizare a subsistemelor de lovire al căror foc va fi coordonat. Puterea de
foc astfel generată şi integrată în planul de acţiune reprezintă un factor major în asigurarea
succesului în operaţie (luptă).

Sprijinul prin foc asigurat de artilerie are o importanţă deosebită pentru succesul sau
eşecul unei acţiuni ofensive. Artileria “deschide drumul” pentru marile unităţi respingînd,
punîndu-l în imposibilitatea de a acţiona, neutralizînd sau distrugînd inamicul, dar şi mascînd
acţiunile trupelor proprii prin trageri de fumizare.

Ofensiva se desfăşoară în următoarele etape: pregătirea, asigurarea apropierii şi

desfăşurării, atacul, exploatarea succesului şi urmărirea (valabile pentru toate procedeele
ofensive). Durata şi natura fiecărei etape diferă în funcţie de situaţia concretă. Acţiunile ofensive
pentru care divizionul poate asigura batalionului de infanterie un sprijin prin foc eficient şi
oportun sunt:

a) înaintarea spre contact;

b) ofensiva din mişcare;
c) ofensiva din contact;
d) exploatarea succesului;
e) urmărirea.
Acţiunea ofensivă se desfăşoară progresiv de la înaintarea spre aliniamentul de contact şi
desfăşurarea pentru atac la ofensiva din mişcare, apoi se poate transforma în ofensivă din
contact, în exploatarea succesului şi în final, în urmărire. Nu întotdeauna acţiunile ofensive
includ toate etapele.

Ofensiva din mişcare se desfăşoară după o planificare minimă, fiind urmarea firească
a acţiunii de înaintare spre aliniamentul de contact şi desfăşurarea în dispozitiv de luptă. De
asemenea, poate fi urmarea succesului unei ofensive din contact sau al unui contraatac. Ea
trebuie să se desfăşoare fără ezitare, iar comandantul marii unităţi trebuie să stabilească
sectorul cel mai slab al inamicului. Asigurarea imposibilităţii de acţiune a forţelor şi
mijloacelor inamicului şi neutralizarea acestora au o importanţă esenţială, iar tragerile
indirecte ale artileriei trebuie combinate cu tragerile directe.

Sarcinile specifice trebuie planificate astfel încît să diminueze rezistenţa apărării

inamicului înainte de atac. Pregătirea de scurtă durată, dar intensă, îndreptată împotriva apărării
de pe limita dinainte a inamicului, a posturilor de cercetare de artilerie, a punctelor de comandă,
a armamentului de foc cu tragere indirectă şi a rezervelor se planifică din timp.

Sprijinul prin foc se execută pentru:

 a împiedica acţiunea de răspuns, neutraliza, distruge sau respinge forţele care se opun
atacului;
 a neutraliza inamicul aflat în punctele de sprijin;
 a neutraliza apărarea inamicului pe timpul atacului principal;
 a izola inamicul prin trageri executate dincolo de obiectiv şi pe flancuri.
Tragerile executate pe timpul consolidării aliniamentului cucerit au drept scop: apărarea
forţelor care se regrupează, respingerea contraatacurilor inamicului, împiedicarea afluirii
rezervelor inamicului, ruperea luptei sau aprovizionarea forţelor acestuia.

În ofensivă, divizionul poate executa sarcini specifice letale şi non-letale.

Sarcinile specifice letale sunt:

 distrugerea/neutralizarea mijloacelor de întrebuinţare a armelor de distrugere în masă;

 neutralizarea/distrugerea sistemelor de cercetare-lovire de înaltă precizie prin lovirea
principalelor elemente ale acestora;
 neutralizarea artileriei inamicului;
 dezorganizarea conducerii şi a lucrului mijloacelor electronice;
 neutralizarea în pregătirea de foc a atacului personalul şi mijloacele de foc din punctele
de sprijin din sectoarele/de pe direcţiile de rupere/pătrundere;
 neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc din punctele de sprijin de pe direcţiile de
ofensivă ale grupărilor de angajare;
 acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor;
 lovirea forţelor de angajare ulterioară/rezervelor în raioanele de dispunere pe timpul
 apropierii şi desfăşurării şi respingerea contraloviturilor/contraatacurilor acestora;
 asigurarea introducerii în operaţie/luptă a forţelor de angajare ulterioară şi/sau rezervei;
 sprijinul prin foc al detaşamentelor înaintate şi de întoarcere;
 interzicerea retragerii şi consolidării inamicului pe noi aliniamente de apărare în
adîncime;
 consolidarea aliniamentelor/obiectivelor cucerite;
 lovirea elementelor de logistică;
 distrugerea lucrărilor de fortificaţii de campanie şi permanente;
Sarcinile specifice non-letale sunt:

 influenţarea psihologică a trupelor inamicului prin difuzarea de materiale tipărite şi

protecţia psihologică a trupelor proprii prin neutralizarea mijloacelor tehnice de război
psihologic ale inamicului;
 fumizarea şi iluminarea terenului şi ţintelor;
 hărţuirea inamicului;
 realizarea de baraje în adîncimea dispozitivului inamic.
Măsurile specifice ce trebuie luate în cazul ofensivei din mişcare sunt:

1. planificarea şi organizarea sprijinului prin foc pentru neutralizarea/ interzicerea

acţiunilor de răspuns imediat ale inamicului şi de fumizare;
2. executarea rapidă a sarcinilor specifice, în scopul neutralizării inamicului din punctele
vulnerabile ale dispozitivului său de luptă;
3. angajarea ţintelor neplanificate;
4. folosirea numărului maxim de subunităţi de tragere în faza iniţială a atacului, în scopul
angajării şi neutralizării ţintelor (prin foc concentrat);
5. pregătirea executării sarcinilor specifice non-letale în zonele importante de ducere a
acţiunilor.

Pentru a asigura un sprijin prin foc eficient şi oportun pentru acţiunile ofensive,
comandantul divizionului de artilerie care execută misiuni tactice în cadrul marii unităţi, trebuie
să aibă în vedere cele şapte activităţi fundamentale.

1. Conducerea sprijinului prin foc se realizează prin:

coordonarea şi sincronizarea acţiunilor tuturor mijloacelor de sprijin prin foc

disponibile;
distrugerea, neutralizarea sau interzicerea acţiunilor de răspuns a sistemelor de
 armament cu tragere directă şi indirectă ale inamicului;
neutralizarea şi încetinirea ritmului deplasării spre aliniamentele de desfăşurare a
blindatelor inamicului;
executarea în sistem integrat a focului în cadrul sistemului de lovire, alături de
elicopterele de atac şi de acţiunile aviaţiei şi grupurilor de luptă;
neutralizarea/interzicerea acţiunilor apărării antiaeriene a inamicului;
izolarea spaţiului de luptă în scopul întîrzierii retragerii sau înlocuirii forţelor
inamicului din zona de contact;
descoperirea şi lovirea ţintelor din adîncimea dispozitivului de luptă inamic, care
influenţează desfăşurarea acţiunilor ulterioare ale trupelor proprii.
2. Cercetarea de artilerie se realizează prin:

 întrebuinţarea tuturor mijloacelor disponibile pentru descoperirea, determinarea,

urmărirea şi evaluarea efectelor la ţinte;
 planificarea acţiunilor mijloacelor de cercetare ale eşalonul superior pentru
descoperirea ţintelor din adîncime;
 planificarea manevrei în scopul redispunerii mijloacelor de cercetare, astfel încît
acestea să se deplaseze în acelaşi ritm cu desfăşurarea ofensivei şi să asigure cu date eficient,
oportun şi continuu subsistemul mijloacelor de lovire;
 planificarea executării legării topogeodezice expeditive, deoarece ritmul de
ofensivă al unităţii de artilerie scade dacă s-ar executa legarea topogeodezică pe bază geodezică
(pînă cînd fiecare mijloc de lovire va dispune de sistemul de navigaţie propriu sau GPS);
 planificarea şi organizarea difuzării buletinelor meteorologice şi a
deplasării secvenţiale a staţiei (staţilor) meteorologice pe măsură ce se înaintează.
3. Sarcinile specifice se realizează prin:

 executarea acestora la timpul şi locul cerut de comandantul marii unităţi;

 pregătirea pentru primirea şi executarea unei matrici, care să răspundă misiunii
tactice;
4. Comunicaţiile se realizează prin:

 stabilirea mijloacelor de comunicaţii capabile să transmită datele la mare distanţă;

 folosirea cu precădere a comunicaţiilor prin radio deoarece realizarea legăturilor
fir este extrem de dificilă în condiţiile deplasărilor frecvente impuse de ritmul ofensivei;
 stabilirea reţelelor şi direcţiilor necesare, în funcţie de specificul misiunii.
5. Manevra se realizează prin:
  planificarea şi organizarea ocupării raioanelor poziţiilor de tragere nepregătite,
pentru asigurarea continuităţii şi oportunităţii sprijinului prin foc;
 executarea recunoaşterilor pe hartă (deoarece timpul alocat recunoaşterii în teren
va fi redus) şi folosirea datelor furnizate de cercetarea aeriană;
 dispunerea raioanelor poziţiilor de tragere, astfel încît bătaia armamentului să
permită executarea sarcinilor specifice şi dincolo de aliniamentul misiunii marii unităţi (pe
adîncimea îndepărtată a dispozitivului inamicului);
 planificarea şi organizarea sarcinilor implicite, pe timpul ducerii ofensivei, pentru
ocolirea obstacolelor naturale sau create de inamic (este necesară solicitarea sprijinului de
geniu);
 executarea manevrei tehnicii uşoare de artilerie pe cale aeriană.
6. Mentenanţa şi aprovizionarea se realizează prin:

 coordonarea dispunerii stocurilor suplimentare de muniţie, pentru pregătirea de

foc a atacului, în raioane de susţinere logistică apropiată;
 stabilirea unor căi de aprovizionare pe distanţe mari;
 planificarea manevrei mijloacelor de susţinere logistică în scopul asigurării
sprijinului oportun pentru plutoanele de tragere;
 sincronizarea reaprovizionării cu muniţii, carburanţi şi lubrifianţi.
folosirea mijloacelor de transport aerian pentru aprovizionarea cu muniţie folosind
sistemul de aprovizionare containerizat, dacă este posibil.
7. Siguranţa şi protecţia se realizează prin:

 organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a raioanelor poziţiilor de

tragere ale bateriilor într-un sector circular, deoarece este posibilă întîlnirea cu forţe depăşite prin
luptă ale inamicului;
stabilirea măsurilor de contracarare a contrapregătirii inamicului;
 stabilirea în cadrul planului de mascare a acţiunilor (măsurilor) de inducere în
eroare a inamicului;
 folosirea zonelor nebătute de către artileria inamicului, în scopul protejării forţelor
proprii de focul indirect al inamicului.
2.2 Principalele misiuni ale artileriei antitanc în ofensiva din mișcare

În ofensivă bacteria antitanc acționează de regulă în cadrul batalionului antitanc, dar

uneori acționează și independent în situații de sprijin a unor companii de infanterie la respingerea
contraatacurilor adversarului. De regulă bacteria de artilerie antitanc nimiceşte tancurile şi alte
maşini blindate, forţa vie, mijloacele antitanc şi alte mijloace de foc. Alteori bacteria din cadrul
batalionului antitanc poate fi atrasă la sprijinul subunităților din primul eșalon prin foc indirect,
la neutralizarea sistemelor de armament de înaltă precizie ale inamicului, bateriilor de artilerie şi
de aruncătoare, rezervelor, punctelor de conducere, mijloacelor radioelectronice, obiectivelor de
apărare antiaeriană şi de servicii ale acestuia, distrugerea lucrărilor de fortificaţie.

Subunităţile de rachete antiblindate dirijate se folosesc în principal ca forţă de intervenţie

antiblindate pentru distrugerea blindatelor inamicului şi îndeosebi a tancurilor.

Misiunile de lovire cu foc a inamicului în ofensivă bateria antitanc care constituie

rezerva antitanc sunt:

Participarea la sprijinul de foc a atacului prin tragere prin ochire directă asupra
punctului de sprijin de pluton din eșalonul unu;

1. Respingerea contraatacurilor;
2. Sprijinul introducerii în luptă a eșalonului 2 a Bg.(B.inf.);
3. Acoperirea flancurilor și breșelor create în urma loviturilor de artilerie a
inamicului ș.a.;
4. Consolidarea alineamentelor cucerite.

Misiunile de lovire cu foc a inamicului în ofensivă bateria antitanc care sprijină

acțiunile subunităților de infanterie le execută în perioadele pregătirii de artilerie a atacului,
sprijinului de artilerie al atacului şi însoţirii de artilerie a atacului trupelor în adîncime.

În perioada pregătirii de artilerie a atacului bateria loveşte obiectivele fixate în

conformitate cu extrasul din tabelul focului.

Înainte de începerea sau în cursul pregătirii de artilerie pe baza ultimilor informaţii

procurate de cercetare divizionului îi pot fi precizate sau parţial schimbate misiunile de foc date
mai înainte.
 Pregătirea de artilerie a atacului începe la ora fixată la comanda (semnalul)
comandantului (şefului) superior de artilerie.

Comandantul de battalion de artilerie antitanc dă comenzile pentru deschiderea şi

încetarea focului asupra obiectivelor fixate, observă rezultatele focului de divizion, îl corectează
pentru a obţine lovirea sigură a obiectivelor, raportează comandantului (şefului) superior de
artilerie despre deschiderea focului şi îndeplinirea fiecărei misiuni de foc.

La ofensiva din mişcare odată cu ajungerea comandantului batalionului sprijinit în

raionul punctului de comandă şi observare al divizionului, comandantul de divizion stabileşte
contactul personal cu comandantul batalionului şi se deplasează împreună cu acesta. Pregătirea
de artilerie a atacului se termină la ora fixată.

Sprijinul de artilerie a atacului începe odată cu terminarea pregătirii de artilerie la

semnalul comandantului (şefului) superior de artilerie şi continuă fără întrerupere, ,de obicei, pe
adîncimea apărării brigăzii eşalonului întîi al inamicului, iar uneori şi pe o adîncime mai mare.

Bateria antitanc poate fi angajată în executarea valului de foc, concentrării succesive a

focului, focului concentrat şi poate executa focul asupra obiectivelor izolate, armamentului de
înaltă precizie şi a bateriilor de artilerie şi aruncătoare ale inamicului.

Odată cu începerea sprijinului de artilerie al atacului prin metoda concentrării succesive

a focului divizionul, de obicei, continuă să execute focul asupra obiectivului, pe care el îl lovea în
ultimul ciocan de foc al pregătirii de artilerie a atacului. Transportul de foc pe sectorul destinat al
aliniamentului valului de foc divizionul îl realizează la sfîrşitul ultimului ciocan de foc.

Comandantul de baterie execută observarea acţiunilor subunităţilor care atacă,

semnalelor acestora şi rezultatelor focului de divizion, la necesitate corectează focul, raportează
comandantului (şefului) superior de artilerie despre ajungerea subunităţilor în atac la aliniamentul
de siguranţă împotriva spargerilor propriilor proiectile.

Depărtarea de siguranţă împotriva spargerilor propriilor proiectile se consideră: pentru

subunităţile de infanterie motorizată, care atacă în dispozitiv pe jos – 400 m, iar pe maşini de
luptă pentru infanterie (pe transportoare blindate) – 300 m; pentru subunităţile de tancuri - 200 m.

În cursul sprijinului de artilerie al atacului bateria transportă focul pe următoarele

aliniamente la comenzile (semnalele) comandantului batalionului de infanterie sau
comandantului grupării de artilerie.
 Punctul de comandă şi observare al bateriei se deplasează la dispoziţiunea
comandantului batalionului de artilerie. Comandantul bateriei antitanc destinat pentru sprijinul
batalionului infanterie se deplasează împreună cu comandantul de batalion.

În scopul asigurării continuităţii cercetării inamicului şi conducerii focului de baterie,

unei cooperări mai strînse cu subunităţile de arme întrunite de la baterie poate fi trimis un punct
de observare înaintat.

La respingerea contraatacului inamicului bateria poate să execute misiuni de lovire a

mijloacelor de atac nuclear şi chimic, a bateriilor de artilerie şi de aruncătoare şi a rezervelor ce
înaintează ale inamicului.

Descoperind rezerve ce înaintează ale inamicului, comandantul de baterie raportează

despre aceasta comandantului (şefului) superior de artilerie şi comandantului batalionului de
infanterie pe care o sprijină, loveşte cu foc concentrat inamicul în coloane şi pe aliniamentele de
desfăşurare. În timpul următor bacteria antitanc respinge contraatacul tancurilor şi infanteriei
inamicului cu foc de baraj mobil şi fix în cooperare cu alte mijloace de foc.

După respingerea contraatacului bacteria antitanc sprijină atacul batalionului de

infanterie în scopul terminării nimicirii inamicului.

La dezvoltarea cu succes a ofensivei şi la urmărirea inamicului comandantul bateriei

trimite subunităţile de cercetare de artilerie împreună cu cercetarea batalionului, controlează
deplasarea la timp a bateriei sau intrarea ei în coloanele batalionului de infanterie.

În caz de necesitate, bateria se desfăşoară în dispozitiv de luptă, împiedică prin foc

concentrat şi foc asupra obiectivelor izolate retragerea şi consolidarea inamicului pe poziţii şi
aliniamente intermediare, loveşte subunităţile de acoperire ale acestuia, acoperă pătrunderea
batalionului de infanterie pe flancul şi în spatele forţelor principale ale inamicului, execută
misiunile de consolidare a aliniamentului cucerit.

2.3 Dispozitivul de luptă și manevra bateriei de artilerie antitanc în ofensiva din mișcare

Pentru executarea misiunilor de foc (misiunilor de cercetare a inamicului) subunităţile de

artilerie se desfăşoară în dispozitiv de luptă, care este o parte componentă a dispozitivului de
luptă al unităţii (subunităţii) de arme întrunite.

Dispozitivul de luptă al subunităţii de artilerie trebuie să asigure cea mai eficientă şi sigură
executare a misiunilor de foc, întrebuinţarea mai pe deplin a posibilităţilor de luptă, efectuarea
cooperării neîntrerupte cu subunităţile de arme întrunite (subunităţilor de cercetare de artilerie cu
subunităţile de tragere), comoditatea conducerii, posibilitatea efectuării la timp a manevrei în
decursul luptei, precum şi întrebuinţarea mai eficientă a terenului, dispunerea ascunsă a
efectivului, armamentului şi tehnicii cu scopul de a reduce pierderile acestora din cauza armei de
distrugere în masă, focului de artilerie şi loviturilor aviaţiei inamicului.

Pentru a realiza cerinţele indicate este necesar de a desfăşura subunităţile de artilerie pe

direcţiile periculoase expuse atacului cu tancuri, pe sectorul (pe un front) de acţiuni al unităţii
(subunităţii) sprijinite şi la o aşa depărtare de la limita dinainte a inamicului, care ar asigura cea
mai mare adîncime de lovire cu foc şi executarea misiunilor cu un consum minim de muniţii.

Afară de aceasta, dispozitivul de luptă trebuie să excludă nimicirea subunităţilor de

artilerie cu focul mijloacelor de luptă proprie ale inamicului.

Pe timpul pregătirii ofensivei, bateria din compunerea forţei de intervenţie antiblindate se

desfăşoară într-un raion de dispunere (raion de concentrare) sau pe baza de plecare la ofensivă,
fiind în măsură să respingă contraatacul blindatelor inamicului care trebuie să asigure dispunerea
ascunsă şi dispersată a pieselor (instalaţiilor RATD) în acesta şi ieşirea rapidă la aliniamentul de
desfăşurare indicat.

Cu începutul atacului bateria antitanc acţionează în conformitate cu indicaţiile

comandantului de baterie şi după executarea misiunii puse poate să ocupe raionul de concentrare
sau să continuie nimicirea obiectivelor descoperite din nou de pe poziţia de tragere ocupată.

Pentru executarea misiunilor puse, bateria pe aliniamentul de desfăşurare se desfăşoară în

dispozitiv de luptă.

Pentru executarea tragerii în pregătirea de foc a atacului, bateria ocupă poziţiile de tragere
prevăzute în timp util, înainte de trecerea la ofensivă.

În cazul trecerii la ofensivă din mers bateria antitanc, destinat pentru tragere prin ochire
directă în perioada pregătirii de artilerie a atacului, ocupă poziţia de tragere în:

 noaptea înainte de atac

 la începutul primului ciocan de foc al pregătirii de artilerie a atacului.
Cu ieşirea bateriei la poziţiile de tragere se stabileşte observarea asupra obiectivelor,
nimicirea cărora în decursul pregătirii de artilerie a atacului se efectuează la comanda
comandantului de pluton. Cele mai favorabile condiţii pentru nimicirea obiectivelor pe limita
dinainte, în deosebi în limitele punctelor de sprijin de plutoane, se creează atunci, cînd artileria
transportă focul de la limita dinainte în adîncime.
 Aliniamentele antiblindate se stabilesc în funcţie de misiunile forţei de intervenţie
antiblindate, pe direcţiile probabile de contraatac a blindatelor inamicului, pe aliniamentele ce se
prevăd a fi consolidate de trupe şi pe aliniamentele de introducere în luptă a rezervelor.

Bateria de artilerie antiblindate (de tunuri, autotunuri, aruncătoare de grenade) care asigură
sprijinul direct pentru subunităţile de infanterie (vînători de munte) constituie principalul mijloc
de foc pentru lupta împotriva tancurilor şi transportoarelor blindate ale inamicului şi pentru
însoţirea cu foc a luptei subunităţii.

Dispunerea subunităţilor antiblindate pe timpul pregătirii ofensive are loc în funcţie de

modul în care se execută trecerea la ofensivă.
În cazul trecerii la ofensivă din mişcare, bateria aflată sau primită în sprijin se dispune în
raionul de concentrare împreună cu subunitatea sprijinită şi se deplasează spre limita dinainte în
dispozitivul acesteia.
Odată cu desfăşurarea subunităţii de infanterie şi ieşirea pe aliniamentul de atac, bateria
antiblindate ocupă poziţia de tragere şi sprijină atacul subunităţilor din eşalonul întîi.

Dispozitivul de luptă al bateriei antitanc constă din piese (instalaţii RATD), dispuse pe
poziţii de tragere, şi punctul de comandă.

Dispunerea reciprocă a pieselor (instalaţiilor RATD) trebuie să asigure executarea tragerii

cu bateria în orice direcţie, folosirea mai bună a terenului, trebuie să creeze condiţii pentru
manevra cu o parte din piese (instalaţii RATD) şi să excludă nimicirea concomitentă a acestora
de focul din tancurile şi artileria inamicului în cazul tragerii asupra unei din acestea.

Cea mai raţională dispunere a pieselor (instalaţiilor RATD) pe aliniamentul de desfăşurare

este dispunerea acestora eşalonat spre dreapta (stânga) sau sub un unghi înapoi (înainte) faţă de
direcţia posibilă de atac a tancurilor inamicului.

Dispunerea liniară a pieselor (instalaţiilor RATD) pe aliniamentul de desfăşurare nu se

recomandă, din cauza că aceasta expune tot plutonul loviturilor executate cu elicopterele de luptă
şi nu asigură executarea tragerii cu plutonul sau chiar cu două piese (instalaţii RATD) în direcţia
flancurilor şi nu creează adâncimea dispozitivului de luptă.

Bateria se desfăşoară în dispozitiv de luptă pe front şi adâncime până la 1-2 km cu

intervale între poziţiile de tragere ale pieselor (instalaţiilor RATD) 100 – 200 m. Punctul de
comandă şi observare al plutonului se dispune în aşa loc, de unde se asigură observarea asupra
inamicului, conducerea cu focul şi manevra cu piesele (instalaţiile RATD). Acesta se dispune de
obicei în apropierea poziţiei de tragere a unei piese (instalaţii RATD).

Pe fiecare aliniament de desfăşurare bateriei i se destinează fâşia de foc şi sectoare

suplimentare de tragere, iar piesei (instalaţiei RATD) - sectoare de tragere (de bază şi
suplimentar).

Înainte de ofensivă şi pe parcursul acesteia bateria antitanc, care constituie sau intră în
componenţa rezervei antitanc, se dispune în raionul de concentrare, care trebuie să asigure
dispunerea ascunsă şi dispersată a pieselor (instalaţiilor RATD) în acesta şi ieşirea rapidă la
aliniamentul de desfăşurare indicat.

În cazul desfăşurării în dispozitiv de luptă din mişcare comandantul de baterie opreşte

coloana după posibilitate în loc ascuns:

- analizează terenul;
- marchează locurile poziţiilor de tragere ale pieselor (instalaţiilor RATD), fâşia de
foc şi sectoarele de tragere, reperele, locul punctului de comandă şi observare al
plutonului;
- cheamă comandanţii de plutoane (piese) (instalaţiilor RATD), pune misiunea pentru
ocuparea poziţiilor de tragere şi pregătirea către executarea tragerii.

Dacă bateria este repartizată pentru nimicirea obiectivelor în perioada pregătirii de

artilerie a atacului, atunci comandantul de baterie indică comandanţilor de plutoane
(piese,instalaţii RATD):

- obiectivele de bază şi de rezervă, numerele acestora şi distanţele până la ele;

- determină locurile adăposturilor celor mai apropiate ale pieselor (instalaţiilor
RATD);
- indică consumul de muniţii şi ordinea de completare a acestora;
- indică ora (semnalele) de ocupare a poziţiei de tragere, timpul şi ordinea de
executare a misiunilor de foc;
- dă indicaţii privind nimicirea obiectivelor nou descoperite;
- determină ordinea acţiunilor după executarea misiunilor puse.
Dacă bateria se atrage pentru executarea tragerii în perioada pregătirii de artilerie a
atacului, atunci se elaborează şi schema focului prin ochire directă.
 Pentru executarea distrugerilor, poziţiile de tragere se vor stabili astfel încît să asigure:

a) executarea focului asupra ţintelor repartizate, cît şi asupra altor ţinte ce pot apărea pe direcţia
de atac a bateriei;

b) dispunerea adăpostită şi mascată a pieselor înainte şi pe timpul executării tragerii;

c) ieşirea uşoară din dispozitiv, în scopul deplasării pe timpul luptei pentru însoţirea
subunităţilor;

d) conducerea eficientă a tragerilor, cel puţin în cadrul bateriei.

Poziţiile de tragere pentru executarea nimicirilor (distrugerilor) prin trageri prin ochire
directă se pregătesc din timp şi se ocupă în noaptea care precede trecerea la ofensivă. În funcţie
de gradul de amenajare a poziţiilor, piesele se dispun de la început în amplasamente (adăposturi)
sau în adăposturi în imediata apropiere a acestora.

Comandantul de baterie conduce ocuparea poziţiilor de tragere şi organizează observarea

ţintelor repartizate.

La primirea comenzilor (semnalelor) sau la ora stabilită, echipele de servanţi şi piesele

ocupă platformele de tragere şi deschid focul pentru distrugerea ţintelor stabilite. După
îndeplinirea misiunii, comandantul de baterie raportează comandantului de divizion (batalion).

Subunităţile care au primit numai misiunea de a distruge ţinte în pregătirea de foc, rămîn
în continuare în poziţiile de tragere şi, ulterior, se regrupează în locurile stabilite.

Bateria din organica batalionului trece la însoţirea în luptă a subunităţilor de infanterie

(vînători de munte); deplasarea se desfăşoară astfel încît să se asigure permanent executarea
focului asupra mijloacelor de foc din fîşia de ofensivă.

În cadrul bateriei, deplasarea se execută pe plutoane, astfel încît bateria să nu rămînă în

urma subunităţilor celor mai înaintate, la o distanţă mai mare de 1/2 - 2/3 din distanţa loviturii
directe. În funcţie de teren şi intensitatea focului inamicului, deplasarea pieselor se execută cu
braţele sau cu autovehiculele. În cazul deplasării cu braţele, pe baza ordinului comandantului
subunităţii sprijinite, echipele de servanţi pot fi ajutate de militari din cadrul acesteia.

Executarea focului are loc potrivit dispoziţiunilor comandantului căreia subunitatea

antiblindate i-a fost repartizată pentru sprijin sau din iniţiativa comandantului bateriei.
Comandantul subunităţii sprijinite asigură coordonarea focului subunităţilor de artilerie cu cel al
tancurilor de sprijin şi cu focul transportoarelor blindate.
 Executarea focului asupra ţintelor indicate sau descoperite se execută la ordinul
(comenzile, semnalele) comandantului de baterie. În cazul deplasării subunităţilor pe plutoane
sau în cazul luptei într-un teren accidentat sau cu acoperiri, focul poate fi executat şi din
iniţiativa comandanţilor de plutoane.
Pentru respingerea contraatacurilor inamicului, comandantul de baterie organizează focul
plutoanelor în strînsă legătură cu focul tancurilor de sprijin şi al mijloacelor antiblindate din
organica subunităţilor de infanterie (vînători de munte).
Destinaţia de luptă a subunităţilor de artilerie şi misiunile executate de către acestea sunt în
dependenţă directă de posibilităţile de luptă ale acestora.

Posibilităţile de luptă ale subunităţilor de artilerie reprezintă capacitatea acestora în

condiţiile concrete ale situaţiei să execute nimicirea cu foc a inamicului şi să efectueze manevra.
Prin urmare, posibilităţile de luptă ale subunităţilor de artilerie se caracterizează prin posibilităţi
de foc şi de manevră.

Posibilităţile subunităţii de artilerie privind nimicirea inamicului cu muniţii obişnuite se

numesc posibilităţi de foc. Acestea se exprimă prin: numărul de obiective (obiecte), pe care
subunitatea de artilerie în condiţii concrete ale situaţiei le poate lovi; lungimea frontului de
executare a focului de baraj, valului de foc, sectorului zonei mobile de foc; dimensiunile
raioanelor de iluminare, fumizare sau minare de la distanţă a terenului. În unele cazuri
posibilităţile de foc ale artileriei se pot exprima prin numărul de piese atrase pentru executarea
misiunilor şi consumul stabilit de muniţii.

Posibilităţile de foc pentru raportul comandantului de arme întrunite se calculează în număr

de obiective (obiecte), iar pentru planificarea focului - în număr de piese şi cantitate de muniţii.

Posibilităţile de foc ale artileriei pentru nimicirea cu foc a obiectivelor (obiectelor)

inamicului din poziţii de tragere acoperite se determină prin caracterul obiectivelor şi densitatea
de lovire a acestora, prin numărul de piese şi aruncătoare de care se dispune, prin cantitatea şi
felul de muniţii repartizate sau prin timpul în decursul căruia trebuie să fie executate misiunile de
foc.

În dependenţă de numărul de piese (aruncătoare) la subunitatea de artilerie, de durata

acţiunii cu foc asupra inamicului şi regimul de foc al sistemului corespunzător de artilerie se
determină numărul de proiectile (bombe) care pot fi lansate în decursul executării misiunii de
foc; numărul determinat de proiectile (bombe) se împarte la norma mijlocie de consum de
muniţie pe obiectivele (obiectele) concrete şi se obţine numărul de obiective (obiecte) care pot fi
neutralizate (nimicite) într-un timp stabilit.
 La calcularea posibilităţilor de foc ale subunităţilor de artilerie se folosesc normele privind
necesarul de piese şi muniţii pentru nimicirea diferitelor obiective. Aceste norme de consum de
muniţii şi posibilităţile de foc ale subunităţilor de artilerie sunt expuse în Regulile de tragere şi
de comandament a focului de artilerie (RTCF-96).

Posibilităţile de manevrare ale subunităţilor de artilerie se exprimă prin parametrii acestora

care caracterizează gradul lor de mobilitate şi capacitatea de a realiza rapid înaintarea, instalarea
în dispozitiv de luptă, deplasarera în decursul luptei, precum şi posibilitatea de a efectua manevra
de foc.

Întrebuinţarea cu iscusinţă a posibilităţilor subunităţilor de artilerie permite executarea la

timp şi mai eficientă a misiunilor primite.

Manevra de subunităţi se efectuează cu scopul de a ocupa o poziţie mai favorabilă pentru

nimicirea eficientă a inamicului, precum şi pentru a scoate subunităţile proprii de sub loviturile
acestuia.

Manevra subunităţilor de artilerie poate include: înaintarea, instalarea şi deplasarea în

decursul luptei.

Înaintarea şi instalarea subunităţilor de artilerie în dispozitiv de luptă se efectuează odată

cu primirea misiunii de luptă pînă la starea gata de executare a focului.

Deplasarea subunităţilor de artilerie în decursul luptei se efectuează ţinînd seama de

necesitatea menţinerii conducerii stabile a subunităţilor şi cooperării neîntrerupte cu subunităţile
de tancuri şi infanterie moto şi asigurării sprijinului neîntrerupt de foc.

Astfel, manevra subunităţilor de artilerie în decursul luptei include: părăsirea raioanelor

ocupate ale poziţiilor de tragere şi aliniamentelor (raioanelor) punctelor de comandă şi
observare; deplasarea în raioanele noi, pe poziţii sau aliniamente şi instalarea în dispozitiv de
luptă pentru executarea misiunilor de foc primite.

Drept parametri principali ai manevrei de subunităţi sunt caracteristicile vremelnice expuse

în Cursul de pregătire la artilerie şi în Culegerea de normative pentru pregătirea de luptă.

Manevra de foc constă în concentrarea la timp a focului subunităţilor de artilerie pe un

singur obiectiv sau pe un grup de obiective importante, precum şi în transportul de foc de la un
obiectiv la altul şi repartizarea focului pe cîteva obiective. Principalul indice care caracterizează
posibilităţile manevrei de foc este timpul consumat de la darea comenzii pînă la spargerea
proiectilului la obiectiv. În acest caz timpul de deschidere a focului asupra obiectivului
neplanificat se compune din timpul pentru transmiterea comenzii, determinarea elementelor de
tragere şi executarea loviturii, iar în cazul deschiderii focului asupra obiectivului planificat din
acest timp se exclude timpul pentru determinarea elementelor de tragere. Timpul prevăzut de
normă pentru executarea manevrei de foc cu divizionul (bateria) de artilerie este indicat în
Cursul de pregătire la artilerie.

2.4 Probleme legate de conducerea acțiunilor artileriei în ofensiva din mișcare

Probleme legate de conduceraea acţiunilor artileriei care apar pe timpul ducerii operaţiei
ofensiva sunt următoarele: forţarea unui curs de apă din mişcare, ofensiva pe timp de noapte,
ofensiva în localităţi, ofensiva în pădure.

La forţarea unui curs de apă din mişcare - bateria se angajează în pregătirea de artilerie
şi sprijinirea de artilerie a forţării şi atacului batalionului (companiei) de infanterie. În perioada
pregătirii de artilerie a forţării şi atacului bateria loveşte obiectivele programate cu foc din poziţii
de tragere acoperite sau prin ochire directă. În perioada sprijinului de artilerie al forţării şi
atacului bateria poate fi angajată în executarea concentrării succesive a focului, focului
concentrat, precum şi poate să execute focul a supra bateriilor de artilerie, de aruncătoare şi altor
obiective.

Comandantul bateriei destinat pentru sprijinul batalionului de infanterie trece pe malul

opus simultan cu comandantul batalionului (companiei), iar punctul de observare înaintat al
bateriei - cu subunităţile înaintate ale eşalonului întîi.

Pe malul opus trec, în primul rînd, subunităţile de artilerie antitanc, precum şi

subunităţile de artilerie autopropulsată, care au proprietatea de forţare a cursurilor de apă cu
maşini plutitoare

Artileria batalionară trece din urma companiilor eşalonului întîi al batalionului.

Bateria antitanc destinată pentru sprijinirea batalionului (companiei) de infanterie

traversează cursul de apă ,de obicei, pe plutoane cu maşini plutitoare şi cu ambarcaţii de treceri
desant după cucerirea de către subunităţile de arme întrunite a malului opus, avînd intenţia să fie
asigurată sprijinirea neîntreruptă a subunităţilor în ofensivă pe malul opus. Piesele şi tractoarele
de artilerie se încarcă în mijloacele de trecere pe malul cursului de apă.
 Celelalte batalionane de artilerie trec cursul de apă, de regulă, simultan cu toate bateriile
pe pod sau cu ajutorul portiţelor şi ambarcaţiilor de treceri desant după îndeplinirea misiunilor de
sprijinire artileristică a forţării şi atacului pe malul opus.

În condiţii de iarnă bateria poate să treacă cursul de apă pe gheaţă.

La ofensiva pe timp de noapte – bacteria antitanc, trebuie să fie asigurarată cu

iluminarea acţiunilor subunităţilor de infanterie motorizată, de tancuri şi de tragere ale artileriei,
de lovire şi orbire a aparatelor de vedere pe timp de noapte, mijloacelor de iluminare şi
mijloacelor de foc ale inamicului şi instalarea reperelor (aliniamentelor) luminoase.

Pregătirea subunităţilor pentru acţiuni de luptă pe timp de noapte se face ziua.

La ofensiva în localităţi - Comandantul de baterie studiază din timp localitatea pe o

hartă (plan, fotografii aeriene) la scară mare, particularităţile apărării inamicului în acesta şi
organizează cercetarea.

În timpul apropierii de localitate bateria antitanc este susținută cu focul artileriei care
loveşte forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului în punctele de sprijin pe căile de acces spre
localitate şi la periferiile acestuia. Odată cu ajungerea batalionului de infanterie și bateriei
antitanc la periferia localităţii, aceasta din urmă deschide focul asupra clădirilor şi altor
construcţii în adîncimea punctelor de sprijin şi interzice apropierea rezervelor inamicului de
obiectivele atacate .

Înainte de începerea asaltului localităţii bateria în perioada pregătirii de artilerie a

atacului execută misiunile de foc în conformitate cu extrasul din tabelul focului grupării de
artilerie.

La executarea misiunilor de foc din poziţii de tragere acoperite în perioadele pregătirii

de artilerie şi sprijinului de artilerie al atacului mai des decît în condiţii obişnuite se
întrebuinţează focul asupra obiectivelor izolate. Misiunile de foc de neutralizare a obiectivelor în
interiorul localităţii bateriile le execută cu cele mai mici încărcături sau prin tragere verticală.

La ducerea luptei în interiorul localităţii bateria acţionează, de regulă, în componenţa

detaşamentului de asalt (grupului de asalt) şi execută misiunile cu foc prin ochire directă.

Poziţiile de tragere acoperite se aleg pe pieţele urbane, în parcuri, livezi, pe maidane.

Unele piese pot fi detașate independent pentru menținerea unor intersecții de importanță majoră.
Aceste piese acționează de regulă ca și în ambuscadă. Uneori bateria poate să se dispună pe două
poziţii de tragere pe plutoane sau două-trei baterii - pe o singură poziţie de tragere.
 La ofensiva în pădure - Acţiunile de luptă se duc ţinînd seama de greutăţile cercetării şi
legării topogeodezice a poziţiilor de tragere, executării cercetării inamicului, de complexitatea
menţinerii cooperării neîntrerupte cu subunităţile de arme întrunite, de pericolul incendiilor în
păduri ca urmare a întrebuinţării de către inamic a armelor incendiare, de posibilitatea formarea
unor raioane imense de abatiză în pădure, de necesitatea organizării mai minuţioase a siguranţei
nemijlocite.

Punctul de comandă şi observare al bateriei se apropie la maximum de batalionul de

infanterie motorizată ale eşalonului întîi; se întrebuinţează pe larg puncte de observare laterale şi
înaintate pe copaci înalţi şi pe foişoare special construite.

Poziţiile de tragere se aleg în luminişuri, pe teren despădurit, la marginea pădurii, pe

poteci largi şi în poieni. În cazuri de necesitate, sectoarele de tragere şi de observare se degajează.

În cursul ofensivei subunităţile de artilerie acţionează nemijlocit în dispozitivele de luptă

ale batalionului şi se deplasează cu precădere în lungul drumurilor şi potecilor.