Facultatea de Medicină Dentară

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală

2020-2021

DEPRESIA

Coordonator: Dr.Mihai Cozmin

Student:Murarasu(Ciubotariu) Florentina
An 3, Gr. 2

 
 DEPRESIA

 Depresia este o maladie care afectează deopotrivă copii şi adolescenţi, adulţi tineri şi persoane în vârstă. Persoana depresivă
trăieşte o adevărată dramă, se simte neputincioasă în faţa durerii şi a tristeţii. Speranţa dispare pentru a face loc resemnării şi
sentimentului de gol interior. Depresia impune o interogaţie asupra sensului existenţei: „Oare viaţa merită sau nu să fie trăită?”.
Nu numai sensul existenţei este pus la îndoială, ci chiar valoarea omului care fiinţează în această existenţă este pusă sub
semnul incertitudinii.
Este util să recunoaştem principalele semne (simptome) clinice ale depresiei. Primul simptom esenţial îl reprezintă dispoziţia
depresivă. Este vorba despre un afect dureros, negativ şi trist, care se instalează progresiv. Dispoziţia depresivă poate să
altereze percepţia pe care o are subiectul faţă de existenţă şi să-i modifice radical raportul cu lumea: pierderea speranţei;
sentimentul de gol interior; neputinţa de a elabora proiecte care să vizeze viitorul; reacţii exagerate în faţa dificultăţilor cotidiene;
incapacitatea de a se bucura şi de a avea în vedere şi posibilitatea unor evenimente fericite. Un al doilea simptom esenţial îl
constituie dezinteresul sau pierderea plăcerii. El poate fi regăsit în toate domeniile dragi odinioară subiectului: hobby-uri,
sporturi, relaţii sexuale, viaţă afectivă, viaţă profesională. 
 Apoi, o deosebită importanţă în recunoaşterea existenţei depresiei este tentaţia morţii, sub diferite variante: gânduri trecătoare
referitoare la moarte; o puternică obsesie fără un plan preconceput, concret; existenţa unui plan a cărui punere în aplicare este
bine programată. E bine ca cei din preajma persoanei depresive să nu ocolească acest subiect, ci să o abordeze direct, pentru
a observa dacă manifestă tentaţii suicidale. O discuţie deschisă pe această temă îi crează celui în cauză contextul de a-şi
explica disperarea şi, astfel, cel mai adesea, este posibilă o dedramatizare a situaţiei. Mai mult decât atât, pot fi luate o serie de
măsuri care să-l împiedice pe depresiv să comită acte necugetate, deosebit de grave: strictă supraveghere; spitalizare în regim
de urgenţă; instituirea unor măsuri terapeutice specializate. Un alt simptom deseori constatat este insomnia, cu numeroase
nuanţe: insomnie de adormire; treziri nocturne cu dificultăţi de readormire; senzaţia că somnul nu este odihnitor.
Trebuie avute în vedere şi anumite modificări ale masei corporale sau ale apetitului. Apoi, poate fi vorba şi de sentimentul de
devalorizare sau de culpabilitate excesivă. Există şi o anumită lentoare depresivă: gesturi lipsite de energie, rare; voce stinsă,
emisii monosilabice; facies lipsit de tonus. Oboseala este un simptom prezent la aproape toţi subiecţii. Depresivul poate
manifesta şi diminuări ale capacităţii cognitive, de concentrare, de atenţie, de memorie. Aceste semne trebuie să fie constatate
de un specialist, care va decide în privinţa diagnosticului şi a măsurilor terapeutice care se impun.
Depresia poate fi o boală chinuitoare, dar, cu siguranţă, ea nu este o boală incurabilă. Oricine ar putea trece, la un moment dat,
printr-o criză, printr-o perioadă dificilă a existenţei sale şi, prin urmare, s-ar putea simţi uşor deprimat. Se disting trei grupe de
cauze care sunt luate în considerare în legătură cu apariţia şi evoluţia acestei tulburări sufleteşti: ¤ factorii organici care se
regăsesc într-o multitudine de tulburări somatice (tumoră cerebrală, epilepsie, oligofrenie, paralizie generală progresivă,
tulburări cardiovasculare cronice, boli endocrine, alcoolism cronic, utilizarea cronică incorectă a medicamentelor psihotrope
etc.); ¤ factori genetici; ¤ depresii condiţionate sufleteşte. Există şi anumite condiţii speciale care favorizează apariţia şi evoluţia
bolii depresive: evenimente neprielnice ale vieţii (şomaj, divorţ, pierderea unei persoane dragi), diminuarea relaţiilor interumane
satisfăcătoare, competiţia acerbă,conflictele,presiunea situaţiilor stresante, pierderea valorilor înalte,a tradiţiilor,a familiei.
Important este că această boală (care nu trece de la sine!) poate fi diagnosticată şi tratată cu ajutorul unor specialişti.
 Tratamentul medicamentos nu-l exclude pe cel psihoterapeutic. Dacă sunteţi implicaţi într-un episod depresiv, este bine să
aveţi în vedere câteva sugestii. Nu ar fi bine să renunţaţi prematur şi fără sfatul medicului la tratament pentru că: ¤ vă simţiţi
puţin mai bine; ¤ nu observaţi nicio ameliorare a stării dumneavoastră; ¤ tratamentul v-a cauzat efecte secundare neplăcute.
Medicul dv. este în măsură să vă înţeleagă şi să decidă dacă este cazul să schimbaţi medicaţia sau să luaţi o pauză.
 Apoi, nu ar trebui să renunţaţi la concediu şi să vă întoarceţi la serviciu într-un moment în care chiar nu sunteţi pregătit pentru
acest lucru. V-a-ţi simţi bine doar două-trei zile, pentru ca apoi să vă simţiţi copleşit de responsabilităţile curente. Un eşec cât de
mic, în astfel de momente, ar avea drept consecinţă o scădere semnificativă a încrederii în propriile forţe. Ar fi bine să evitaţi să
vorbiţi peste tot unde vă duceţi despre depresia dv. şi să vă justificaţi problemele şi greutăţile prin prisma bolii.
Nu toată lumea este pregătită să vă asculte şi să vă înţeleagă situaţia. Contaţi mai degrabă pe sprijinul celor apropiaţi, care vă
iubesc şi vă înţeleg problemele şi au timp şi răbdare să vă asculte până la capăt. Nu v-ar face deloc bine să consumaţi alcool
mai mult decât de obicei pentru a face faţă situaţiei dificile în care vă aflaţi. „Realitatea” este tot acolo şi nu poate fi evitată la
nesfârşit. Străduiţi-vă să nu luaţi decizii importante (să divorţaţi, să vă abandonaţi domiciliul, să vă schimbaţi sau să renunţaţi la
serviciu), care ar putea avea repercusiuni neplăcute, grave asupra viitorului dv. Trebuie să acceptaţi că există momente în care
vă treziţi că spuneţi lucruri pe care nu le credeţi în adâncul sufletului. Nu trebuie să daţi frâu liber primului impuls care vă
îndeamnă să acţionaţi dacă nu sunteţi sigur că deciziile dv. sunt raţionale.
În astfel de momente, este mai bine să vă sfătuiţi cu cineva din apropiere şi abia apoi să treceţi la fapte. Nu uitaţi că o persoană
care suferă de depresie este, în fond, o persoană sensibilă, capabilă să găsească forţa de a depăşi o astfel de perioadă dificilă
a vieţii sale, o persoană mai pregătită să facă faţă diferitelor încercări inerente existenţei umane. Provocările de orice natură
merită să fie înfruntate pentru a vă crea, până la urmă, sentimentul propriei valori şi pe cel al autoîmplinirii.