Conjugarile verbului

Dupa terminatiile pe care le au verbele la infinitiv, acestea se grupeaza in patru conjugari:

-Conjugarea I:cuprinde toate verbele care la modul infinitiv se termina in: -a: a tatona, a
vindeca
RETINE!
 In cazul verbului A CREA exista o exceptie, el apartinand conjugarii I, chiar daca se
termina la infinitiv in -ea.
-Conjugarea a II-a: cuprinde verbele care la modul infinitiv se termina in: -ea: a parea, a sedea
-Conjugarea a III-a: cuprinde verbele terminate in: -e la modul infinitiv: a scrie, a duce
-Conjugarea a IV-a: aici intra verbele care la modul infinitiv au ca terminatie: -î,i: a veni, a
primi, a hotarî.

Modurile nepersonale
Verbele care nu isi modifica forma dupa persoana si care in propozitie nu au functie
sintactica de predicat sunt la moduri nepersonale sau nepredicative.
            Modurile nepersonale (nepredicative) sunt:
 infinitivul
 participiul
 gerunziul
 supinul.

Modul infinitiv
Infinitivul este modul care denumeste actiunea exprimata de verb, adica este numele acestei
actiuni.
 Ți-am dat-o pentru a te ghida.
 A se păstra  în loc răcoros și uscat.
 A învăța bine o limbă străină poate dura ani.
 Au luat-o fără  a ști  ce să facă cu ea.
Exista doua forme de infinitiv:
 una scurta (a citi, a se plimba, a scrie, a zice, a face)
 una lunga (citire, plimbare, scriere, zicere, facere) care a trecut definitiv in categoria
substantivului.
In limba actuala, infinitivul este foarte frecvent inlocuit cu conjunctivul.
Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale:
a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.
Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa verbele a
putea, a sti.
Nu poti da cat ti se cere.
Multe mai stiti  vorbi.

Modul participiu
Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si
modurilor compuse.
 Pariul a fost  mărit.
 Căsătoria ne va fi binecuvîntată.
 Hoții erau înconjurați.
 Cămășile au fost șifonate.
Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz(citit,
citita, cititi, citite):
Cartea citita a fost interesanta.
Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol
proclitic:
Ranitul s-a vindecat.
Un ranit  a fost adus la spital.
Are valoare adverbiala, cand determina un verb:
Noi i-am vorbit  deschis.
Modul gerunziu
Gerunziul este un mod nepersonal, care nu poate fi niciodată verbul principal (predicatul) al
propoziţiei. El nu are forme diferite în funcţie de persoană şi exprimă o acţiune în curs de
desfăşurare, fără referire la momentul vorbirii. Formal poate fi recunoscut după terminaţia
-ând  pentru toate verbele (cântând, văzând, spunând, având) cu excepţia celor terminate la
infinitiv în -i (citind, privind, zâmbind) şi a celor a căror rădăcină se termină în
-i (tăind, liniind, apreciind).
a lucr / a – lucr / ând
a ven / i – ven / ind
 M-am încălțat în grabă, uitînd să mă leg la șireturi.
 I-a enervat pe toți, netăcînd din gură.
 M-am trezit, nemaiputînd  dormi.
 Ne-am dus la piață gîndindu-ne  la ce să cumpărăm.
Unele gerunzii se ortografiaza cu 2 "i"
Ex:
 fiind;
 stiind.
Se scrie cu cratima cand se rosteste impreuna cu un pronume forma neaccentuata.
Ex:
 vazand-o;
 crezandu-l;
 ascultandu-i.
 Modul supin
Supinul este modul nepersonal/ nepredicativ care indica scopul actiunii, destinatia si provenienta
unui obiect.
Se formeaza din participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa:
 dupa
 la
 pentru
 de la.
 
de, cu, la, pentru, după + participiul verbului:
 de învăţat
 la învăţat
 după învăţat
 pentru învăţat
a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat.
b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit.
c) provenienta: Fructele sunt de la cules.

Functii sintactice
Funcţiile sintactice ale verbelor
la modurile nepersonale
MODUL INFINITIV:

-    SUBIECT:  A citi este o plăcere

-    NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este a citi.
-    ATRIBUT VERBAL: Am dorinţa de a citi mai mult
-    COMPLEMENT DIRECT: Pot citi orice carte.
-    COMPLEMENT INDIRECT: Mă gândesc a citi mai mult.
-    COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: A venit fără a citi.
-    COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: Înainte de a citi lectura şi-a făcut temele
MODUL SUPIN:

-    SUBIECT: De citit este o plăcere.

-    NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este de citit multe cărţi.
-    ATRIBUT VERBAL: Plăcerea de citit o am din copilărie.
-    COMPLEMENT DIRECT: Am de citit trei romane.
-    COMPLEMENT INDIRECT: M-am plictisit de citit.

MODUL GERUNZIU:

-    SUBIECT: Se aude tunând.

-    ATRIBUT VERBAL: Valuri cu creste spumegând se loveau de stânci. (gerunziu neacordat)
-    COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: Dunărea curge mereu suşotind.
-    COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: „Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu
dispreţ.”
-    ATRIBUT ADJECTIVAL: Coşurile fumegânde sunt semnul gerului. (gerunziu acordat)
-    NUME PREDICAŢIV: Mâinile sincere sunt tremurânde. (gerunziu acordat)

MODUL PARTICIPIU:

-    ATRIBIT ADJECTIVAL: M-am oprit în lunca bătută de brumă. (valoare adjectivală)
-    NUME PREDICATIV: Copacul din faţa casei este înflorit. (valoare adjectivală)

 Prepozitiile si cazurile lor

Prepozitii care cer cazul Acuzativ:
de, pe, la, cu, in, din, ce, spre, despre, inspre, dinspre, langa, dupa, peste, pentru, intre, printre,
dintre, de pe, de la, de langa etc.
Prepozitii care cer cazul Genitiv:
asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, imprejurul, in fata, in spatele,
la stanga, la dreapta, in susul, in josul, de-a lungul, de-a latul, cu scopul, din pricina, din cauza, in
vederea etc.
Prepozitii care cer cazul Dativ:
gratie, multumita, datorita, asemenea, aidoma, asisderea, potrivit, conform, contrar

DOIME, TREIME, ZECIME - SUNT SUBSTANTIVE FEMININE DERIVATE!

SUBSTANTIVUL NU ARE CAZ GENITIV – DATIV!

Sensul frazeologismelor din latină:

1) Homoris causa! – Acordat pt. merite deosebite!
2) Ad augusta per angusta. – Pe poteci doar cu sacrificii realizezi ceva.
3) Alea iacta est. – Zarurile au fost aruncate.
4) Dominus vorbiscum! – Dumnezeu este cu tine!
5) Deus ex machine. – O situație se rezolvă singură.
6) Res non verba. – Nu mai este nimic de spus.
7) Sit tibi terra levis. – Să-ți fie țărâna ușoară.
8) Traduttore, traditore! – Traducătorul trădător. (schimbă sensul)
9) Mea culpa! – Greșeala mea! (în sens de scuze)
10) Restitutio in integrum. – Repunerea integrală în situația anterioară.
11) Pars pro toto. – Parte pt. întreg.
12) Vax clamantis in deserto. – Glasul celui care strigă în pustiu. (nu este crezut)
13) Et in Arcadia ego. – Și eu am fost în Arcadia! (și eu am fost tânăr!) – (și eu
am făcut asta).
14) Multum in parvo! – Mult în puțin. (să fii concis în ce spui).
15) Alma mater. – Mama hrănitoare. (ce îi ajută pe toți).
16) Noblesse oblige. – Noblețea oblige. (te respecți).
17) E finite la comedia. – Comedia s-a sfârșit. (s-a terminat și cu asta – basta).

Epistol = scrisoare.
 Pronumele personal, forme neaccentuate / Formele
neaccentuate, CLITICE, apar în limba română

La cazurile dativ şi acuzativ. Au distribuţie restrânsă, specializată şi topică fixă în

raport cu un cuvânt – support – l-am întrebat, am întrebat-o, s-o întreb, întreab-o!,
producând uneori modificări ale formei verbului – treci la loc! /trece-l la loc! sau
substantivului-suport – în casa mea > în casă-mi, în mintea mea > în minte-mi; nu pot
ficoordonate cu forme pronominale sau cu nume - *l-am cunoscut şi pe ea, *l-am
cunoscut şi pe Maria. Rar, sepot coordona între ele - îmi şi îţi doresc noroc, mă şi te
interesează.
Cliticele se distribuie în următoarele poziţii sintactice:
a. În relaţie cu un verb, în poziţia sintactică de complement indirect – cliticele
de dativ – îi spun, respective în poziţia sintactică de complement direct – cliticele
de acuzativ - o văd, îi văd etc.;
b. În relaţie cu un substantiv, cliticele de dativ ocupând poziţia de atribut,
grupate fie cu substantivul – învechit, poetic – cartea-ţi, fie cu adjectival –
învechit, poetic – frumoasa-ţi carte;
c. În relaţie cu un substantiv şi cu un verb simultan, ca dative cu semnificaţie
posesivă – ţi-am văzut cartea.
d. Rar – învechit, poetic – cliticele de dativ apar în relaţie cu o clasă de prepoziţii cu
regim de genitiv – deasupra-ţi / deasupră-ţi, ca echivalente ale unor posesive –
deasupra ta.

Caz Clitice libere Clitice conjuncte

Ac Mi/îmi, ți/îți, i/îi, ne/ni, vă/vi, Mi, ți, i, ne, v, le.
le/li.
D Mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le. M, te, l, o, ne, v, i, le.
Adjectiv pronominal posesiv
Adjectivul pronominal posesiv înlocuiește doar posesorul și determină substantivul care
denumește obiectul (obiectele) posedat. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
determinat.
 Tatăl meu este medic. (meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul tatăl)
 Al meu tată este medic. (al meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul
tată)
! Orice pronume posesiv care stă lângă substantivul pe care-l posedă, devine adjectiv pronominal
posesiv, cu câteva excepții:
1. dacă pronumele posesiv este însoțit de prepoziție

2. dacă este însoțit de articolul posesiv de forma alor (alor mei, alor săi)

În general locul adjectivului posesiv este după substantivul determinat, dar există și situații în
care adjectivul posesiv stă înaintea substantivului determinat. În ambele situații poate fi sau nu
însoțit de articolul posesiv. (prietena ta, o prietena a ta, numeroasele tale prietene, ale
tale prietene).
Funcția sintactică a adjectivul pronominal posesiv
Adjectivul posesiv are întotdeauna funcția sintactică de atribut adjectival.
Ne-au vizitat prietenii noștri. (care prieteni? noștri)

Pronumele personal vs posesiv

Pronumele personal are forme la persoana a III-a, numărul singular (lui, ei) și plural (lor)
Pronumele posesiv are forme proprii la persoana a III-a, numărul singular (al său, a sa, ai
săi, ale sale).
Exemple (pentru pronumele personal):
Casa este a lui.
a lui = pronume personal, persoana a III-a, numărul singular, precedat de articolul posesiv
genitival “a”, cazul genitiv (pentru că răspunde la întrebarea a cui?), funcția sintactică de nume
predicativ
Casa lor este mai mare.
lor = pronume personal, persoana a III-a, numărul plural, cazul genitiv, funcția sintactică de
atribut pronominal genitival
După cum reiese din exemplele de mai sus, pronumele personal nu poate avea valoare
adjectivală.
I-am dat cartea ei.
Exemplul de mai sus este ambiguu din punct de vedere al cazului în care stă pronumele
personal ei și a funcției sintactice pe care o îndeplinește.
Dacă vreau să comunic faptul că am (avut) în posesie cartea ei și am dat-o, avem de-a face cu un
atribut în cazul genitiv (pentru că pronumele determină substantivul cartea).

Dacă vreau să comunic faptul că am avut în posesie o carte și i-am dat-o ei, avem de-a face cu un
complement indirect în cazul dativ (pentru că pronumele determină verbul am dat).
Exemple (pentru pronumele posesiv):
Ai săi merg la munte.
ai săi = pronume posesiv, un posesor și mai multe obiecte posedate, persoana a III-a, genul
masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
Părinții săi merg la munte.
săi = adjectiv pronominal posesiv, un posesor și mai multe obiecte posedate, persoana a III-a,
genul masculin, numărul singular, cazul nominativ (pentru că ia cazul subiectului), funcția
sintactică de atribut adjectival
Am întâlnit cel puțin un site unde se specifica faptul că putem diferenția un adjectiv pronominal
posesiv de pronumele posesiv prin faptul că nu prezintă articol posesiv. Însă acest lucru nu este
corect. Dacă adjectivul precedă substantivul pe care îl determină, acesta prezintă articolul
posesiv.
Ai săi părinți merg la munte.
ai săi = adjectiv pronominal posesiv, un posesor și mai multe obiecte posedate, persoana a III-a,
genul masculin, numărul singular, precedat de articolul posesiv ai, cazul nominativ (pentru că ia
cazul subiectului), funcția sintactică de atribut adjectival
Singurul mod cert prin care putem recunoaște un adjectiv pronominal posesiv este dacă
determină (sau nu) un substantiv.
În cazul pronumelui posesiv, genitivul și dativul se recunosc după prezența articolului
posesiv alor.
Tu cum le-ai spus alor tăi?
alor tăi = pronume posesiv, un posesor și mai multe obiecte posedate, persoana a II-a, numărul
singular, genul masculin, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect.

VALOAREA FUNȚIONALĂ, EXEMPLU :

,,Notele a 2 copii sunt mici.” (,,a” – valoare funcțională)
,,Miroase a parfum.” (,,a” – prepoziție lexicală)

FORMELE FLEXIONARE:
Adjective variabile sunt adjectivele care își schimbă forma în timpul flexiunii.
(mașină frumoasă, mașini frumoase).

După numărul terminațiilor și a formelor flexionare, adjectivele variabile se împart în:

 adjective variabile cu două terminații și patru forme flexionare (bun, alb(alb/

albă/albe/albi), negru, amar, crud, periculos) – două forme pentru singular și două pentru
plural. (om periculos, oameni periculoși; situație periculoasă, situații periculoase)
 adjective variabile cu două terminații și trei forme flexionare (lung, cenușiu, vișiniu,
drag) – două pentru singular și una pentru plural (om drag, fată dragă oameni/fete dragi)
 variabile cu două terminații și două forme flexionare (vioi, dibaci, greoi, bălai) – o formă
la masculin și una la feminin (om vioi, oameni vioi; fată vioaie, fete vioaie)
 variabile cu o terminație și două forme flexionare (mare, dulce, veche) – o formă la
singular și una la plural (om mare, casă mare; oameni mari, case mari)

Adjective invariabile sunt adjectivele care nu își schimbă forma în timpul flexiunii. (gata,
cumsecade, ferice, vivace, eficace, vernil, atare, asemenea, roz).

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR :
Substantive de declinarea I
 substantive feminine terminate la nominativ singular nearticulat în:
– a: mahala, macara, para
– ă: fată, sâmbătă, duminică, masă, casă, țară
– ea: stea, perdea, catifea, saltea

 substantive proprii feminine terminate în:

-a: Ana, Mihaela, Maria, Gabriela
 substantive masculine, comune și proprii, terminate la nominativ singular nearticulat în:
– a: Mina, Zaharia
– ă: tată, popă, vodă, vlădică
– substantivul zi (ziuă)

Substantive de declinarea II
 substantive masculine terminate la nominativ singular nearticulat în:
– u (vocală): codru, cuscru
– u (semivocală): erou, leu
– i (semivocală): tei, ardei
– consoană: copac, pom

 substantive neutre terminate la nominativ singular nearticulat în:

– u (vocală): cadru, teatru
– u (semivocală): cadou, tablou
– i (vocală): taxi
– i (semivocală): butoi, retevei
– o: radio, studio, tango, zero
– consoană: avion, tren

Substantive de declinarea III

 substantive masculine, feminine și neutre, terminate la nominativ singular nearticulat în:
– e: femeie, frate, nume, perete, vulpe, pește
– primele cinci zile ale săptămânii: luni, marți, miercuri, joi, vineri

GENUL SUBSTANTIVELOR:
Exemplu:
masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;
feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri

CONJUCAREA VERBELOR:
Verbele limbii române se clasifică în 4 conjugări după sufixul la infinitiv prezent:

1. Conjugarea I: sufixul "a"

a trasa, a lua, a învăța
2. Conjugarea a II-a: sufixul "ea"
a bea, a ședea, a vedea
 3. Conjugarea a III-a: sufixul "e"
a merge, a crede, a spune
4. Conjugarea a IV-a: sufixul "i" sau "î"
a ști, a citi, a urî, a izvorî

SUFIXOIDELE:
https://lexicologialimbiiromane.ro/vocabularul/mijloace-de-imbogatire-a-
vocabularului/compunerea/compunerea-tematica/pseudoafixe-sau-afixoide/pseudosufixe-sau-
sufixoide/exemple-de-sufixoide/