Diagnosticul pozitiv in boli respiratorii profesionale

Astmul bronşic profesional (ABP) este un sindrom caracterizat prin bronhospasm

reversibil, cu wheezing, care apare iniţial din cauza expunerii profesionale la substanţele
prezente la locul de muncă.
Definiţia recentă (1991): AB este o boală respiratorie caracterizată prin obstrucţia căilor
aeriene, parţial sau complet reversibilă (spontan sau după tratament), inflamaţia şi creşterea
reactivităţii căilor respiratorii la un mare număr de stimuli.

Criterii de profesionalitate (diagnostic) în astmului bronşic

profesional
1. Anamneza:
 profesională
o apariţia crizelor la locul de muncă: la început, mijloc, sfârşitul schimbului, inclusiv spre
casă;

o absenţa crizelor în zilele libere, concediu de odihnă, week-end;

o reapariţia crizei la reluarea lucrului;

o apariţia crizelor duble şi la lucru şi acasă;

o creşterea expunerii la un factor alergizant sau iritant.

 anamneza neprofesională:
o antecedente heredo-colaterale de astm bronşic;

o debut după o "răceală" (viroză);

o rinita care precede astmul bronşic cu ani înainte;

Istoricul/descrierea manifestarilor respiratorii

o criza descrisă ca o "sufocare";

o wheezing descris ca „şuierat”, „sunet de vioară", „piuit”, „mieunat” etc;

o tuse cu expectoraţie vascoasa, aderenta, perlată;

o usturimi oculo-nazo-faringiene în astmul iritativ;

 o lăcrimare, rinoree, tuse în astmul iritativ.

2.Examenul clinic - cel mai important criteriu de diagnostic in astmul bronșic este
constatarea obiectivă (de către medic) a crizei de dispnee: caracterul expirator, bradipneic,
insoțită de wheezing, tuse iritativă persistentă, prezența de raluri bronșice sibilante și ronflante
in expir și eventual de raluri subcrepitante.

3.Teste de bronhomotricitate specifice si nespecifice

Criterii de diagnostic în ABP - Colegiul American de Pneumologie (American College of Chest
Physicians)

A. criza AB confirmată clinic de un medic sau hiperreactivitate bronşică dovedită prin

testare;

B. simptome de astm bronşic precedate de o expunere profesională;

C. asocierea între simptomele astmatice şi mediul professional;

D. expunerea sau proba fiziologică a unei relaţii între astm şi mediul profesional:

1. expunerea la locul de muncă la un factor etiologic recunoscut;

2. modificările VEMS sau a PEF (debitului expirator de vârf) legate de muncă;

3. modificările legate de muncă a testelor în serie de reactivitate bronşică

nespecifică;

4. testul de provocare bronşică specifică pozitiv;

5. apariţia astmului net legată de o expunere simptomatică la un agent iritant

inhalat la locul de muncă.

Pentru diagnosticul astmului bronşic profesional sunt necesare criteriile A, C şi unul din
criteriile de la D1-D5.
 Prezentare de cazuri clinice
-astm bronsic alergic
-astm bronsic iritativ
-patologii alergice asociate (rinita, dermite alergice)