Copilul se deosebeşte calitativ de adult.

El are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziţie

privilegiată şi de a se bucura de un „tratament” specific. Sănătatea, dezvoltarea şi educaţia
copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei.
Familia rămâne grupul social vital ce asigură îngrijirea, protecţia şi educaţia copilului. În
contextul schimbărilor sociale, se constată o diversificare a modelelor familiale: frecvenţa
crescândă a coabitărilor (concubinaj), creşterea numărului divorţurilor, a familiilor cu un singur
părinte, opţiunea unor femei de a avea un copil în afara căsătoriei, noile forme coexistând cu
modelul „clasic” al familiei conjugale. 
Într-o lume în care toate instituţiile şi toate tipurile de raporturi sociale se schimbă în ritm
accelerat, familia nu poate rămâne neschimbată. Nu trebuie absolutizat un model sau altul de
organizare familială. Toate aceste schimbări nu trebuie interpretate ca o criză a familiei, ci, mai
degrabă, ca adaptări ale conduitei individuale la schimbările demografice, economice şi
materiale ce afectează societăţile în ansamblul lor.
Dezvoltarea personalităţii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali, şcolari,
comunitari. Factorii familiali sunt cei mai importanţi în dezvoltarea unei personalităţi
armonioase, în securizarea fizică, afectivă şi materială a copilului.
Indiferent de modul de organizare, mediul familial, întemeiat pe un sistem de interacţiuni
afective intense, este apt de a reacţiona la nevoile copilului, de a participa şi favoriza dezvoltarea
personalităţii, imaginii de sine şi despre lume a copilului.
Familia este cea mai potrivită să răspundă nevoilor copilului. Doar afecţiunea şi dragostea îl fac
pe părinte să intuiască şi să înţeleagă starea copilului. În familie copilul îşi poate satisface
nevoile sale primare, îşi poate manifesta frustrările, care sunt temperate de dragostea părinţilor.
În familie copilul poate să-şi investească toate resursele emoţionale şi să înveţe să şi le
controleze, pentru că familia ar trebui să fie un mediu mai ales afectiv – garanţie pentru o
dezvoltare armonioasă.
Familia este mediul esenţial care influenţează dezvoltarea şi destinul copilului prin securizare
materială, dragoste şi educaţie.
Copiii n-au fost niciodată adulţi. Dar, privindu-ne pe noi, doresc să crească mari. Ne investesc cu
calităţi şi puteri de eroi şi cred în noi, mai ales dacă reuşim să le fim alături.
Adulţii au fost cu toţii, cândva, copii. Fiecare adult mai păstrează încă în suflet, în memoria lui
afectivă, nu ceea ce i s-a întâmplat sau cum a rezolvat nişte probleme, ci felul în care s-a simţit în
anumite situaţii şi cum a văzut lumea când era copil.
Faptul că ai fost copil odată, este un mare avantaj: atunci când nu ai timp sau informaţii la
îndemână, poţi apela, cu sinceritate şi deschidere, la copilul din tine. Pentru restul există cărţi,
teorii, metode, studii de caz şi specialişti.
 Familia reprezinta una din cele mai vechi forme de asociere umana, o institutie stabila cu
rosturi fundamentale pentru indivizi si pentru societate. Si are parte si de o abordare juridica
fiind descrisa ca un grup formal fondat pe baza unor legi si acte normative.

Aceste doua laturi ale familiei: social si juridic au puncte comune, dar si semnificatii
diferite. Astfel cuplurile consensuale sunt acceptate de catre sociologi ca fiind o forma a familiei
pentru ca indeplineste functiile ei, in schimb juristi nu admit acest lucru considerand ca nu sunt
indeplinite conditiile care duc la recunoasterea familiei. Insa sunt situatii in care se intampla
invers, sociologi sa nu recunosca statutul de familie, iar juristii da. Acest lucru se intampla in
cazul in care un cuplu a divortat. Pentru ca din punct de vedere juridic mai exista legaturi intre ei
sunt considerati familie, dar social nu, deoarece functiile ce stau la baza familiei au fost
intrerupte

I se acorda o atentie sporita deoarece pe langa faptul ca este una din cele mai vechi forme
de comuniune, familia, influenteaza si modeleaza persoana umana. Unii cercetatori din domeniul
psihanalizei, psihologiei sociale si sociologiei considerand ca este superioara altor grupuri
sociale. La baza acestor afirmatii stau doua principii: familia isi aduce aportul devreme si pe o
durata indelungata, si cea de-a doua este data de rolul pe care il are familia in a stabili legaturi cu
lumea sociala exterioara.

1.2. Structura familiei

Structura familiei vizeaza caracteristicile permanente ale familiei considerata in

ansamblul ei si pe care nu le identificam in membrii acesteia. Conceptul de structura are doua
semnificatii:

                        - componenta numerica;

- structura pe generatii;

      - status-uri si roluri familiale;

                        - diviziunea rolurilor in interiorul familiei;

      - exercitarea autoritatii;

Componenta numerica

Talia variaza de la tipul larg al familiei extinse (unde sunt reunite 30- 40 de persoane intr-
o singura unitate familiala) la tipul restrans - nuclear, alcatuit din 3- 4 persoane.

Fiecare societate si-a format modelele proprii cu privire la marimea optima a populatiei,
la numarul dezirabil de copii pentru o familie, modele in care se regasesc in forme specifice
traditiile, aspiratiile, un intreg specific national si cultural.

Societatea moderna a generalizat modelul familiei nucleare alcatuita din cuplul conjugal
si descendentii acesteia, iar pe de alta parte a determinat aparitia unor modele incomplete de
structuri familiale: familiile monoparenale si cele fara descendenti.          

Structurile familiale atipice pot avea urmatoarele forme:

 - mama cu copil (copii);

- tata cu copil (copii);

- un cuplu marital fara descendenti;

- doi sau mai multi frati (surori) orfani neinstitutionalizati;

 Structura pe generatii

Dimensiunea generationala a structurii variaza de la tipul extins la cel restrans, de la

societatile traditionale la cele moderne, purtand amprenta istorica si social- culturala.

In multe situatii de specialitate intalnim opinii dupa structura unor natiuni, popoare carora
le sunt caracteristice tipul extins de familie sau, dimpotriva, tipul conjugal, retrans.

„Avantajele tipului extins pot fi sistematizate astfel:

1.                     capacitatea sporita de a furniza servicii sociale membrilor familiei (ingrijirea

                     
copiilor, bolnavilor, varstnicilor);

2.                     posibilitatea de a acumula resurse mai mari;

                     

3.                     durabilitatea si continuitatea acestei forme de asociere, vizibile in conditiile

                     
disparitiei unuia din membrii familiei;

4.                     influenta mare pe care o poate exercita asupra comunitatii locale;”[3] 

                     

Forma extinsa a familiei prezinta si unele inconveniente sau dezavantaje:

-                      dificultati in conducera acestui tip de familie;

-                      satisfacerea limitata a cerintelor materiale ale tinerilor;

-                      surse sporite de conflict;

Status-uri si roluri familiale

Viabilitatea si specificitatea familiei sunt date de aceste status-uri si roluri, de

intrepatrunderea lor, de aspiratii si impliniri, de deziderate si fapte.

Status-ul exprima pozitia de baza a unei persoane in cadrul unui grup si comportamentele
asteptate in mod legitim de la cei in raport de care se defineste persoana in cauza.

Rolul reprezinta ansamblul de comportanmente normate, standard asociate status-urilor.

In familie status-urile si rolurile sunt asocialte indivizilor dupa cum urmeaza: sot, sotie,
fiu, fiica, bunic, nepot.
  

Diviziunea rolurilor

Diviziunea rolurilor antreneaza o bogata si diversificata retea de relatii sociale. Varietatea

si complexitatea relatiilor sociale, directiile si modalitatile specifice in care ii organizeaza pe
membrii grupului sa participe la viata acestuia asigura unitatea si coeziunea familiei.

Rolurile conjugale sunt marcate de relatiile natural-biologice ale cuplului, de

complexitatea si profunzimea celor spiritual- psihologice, morale, juridice, economice.

Relatiile natural- biologice sunt marcate de atractia sexuala dintre cei doi soti, de
necesitatile biologice ale acestora si de tendinta naturala de mentinere si perpetuare a speciei
umane.

Diversitatea relatiilor spiritual-psihologice si morale este intemeiata pe sentimente de

dragoste ale membrilor familiei care pot fi stratificate astfel:

-                      dragostea conjugala;

-                      dragostea materna si paterna;

-                      dragoste filiala;

-                      dragoste fraternala;

Rolurile conjugale sunt extrem de complexe si antreneaza sentimente, gesturi, actiuni

conferind familiei particularitati pe care nu le intalnim la alte grupuri sociale.

Am putea spune ca din perspectiva rolurilor conjugale se disting doua tipuri de familii:

1- Familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator cerintelor si exigentelor

normalitatii functionale a cuplului. Acestea constituie premise ale adaptarii si integrarii sociale,
moduri de relationare optima cu mediul social larg, surse de satisfactii si conditii pentru
performante profesionale si sociale.

 2-  Familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator, pe fondul

unei stari de indiferenta sau tensiune. Relationarea interpersonala este dificila si disfunctionala
antrenand si agravand conflicte, manifestari violente ale caror efecte se resimt in viata
profesionala si sociala a partenerilor, in dezechilibre si lacune de socializare a copiilor.

Reusita maritala este dependenta de capacitatea partenerilor de a-si asuma rolurile

conjugale, de a-si satisface trebuintele si aspiratiile specifice.

                       

Structura de autoritate

Vizeaza capacitatea familiei de a elabora norme si valori necesare functionarii familiei

prin impunere sau consens.

Istoria familiei a consemnat doua tipuri de autoritate:

 - autoritatea ascendentilor asupra descendentilor (a parintilor fata de copii, a bunicilor
fata de nepoti);

- forme secundare de autoritate (ale copiilor fata de parinsi, ale tinerilor fata de varstnici).

Exercitarea autoritatii este conditionata de o serie de factori de ordin economic, social,

cultural, de traditii si norme existente in comunitatea respectiva, dar si de factori interni familiali:
marimea grupului, componenta generationala.

1.3. Functiile familiei

      Functia defineste un set coerent de activitati, asemanatoare care au rolul sa asigure

identitatea unui grup, existenta acestuia, buna sa dezvoltare si adevarata sa relationare cu mediul.
“Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indeplineste anumite functii in care nu poate fi
substituit”[4].

Familia isi arata functionalitatea fata de societate cat si de indivizii care o alcatuiesc,
indeplinind mai multe functii. Sociologii au dat diferite clasificarii ale acestor functii. Printre ele
se regasesc:

         functii biologice si igienico–sanitare - acestea se refera la satisfacerea necesitatilor

sexuale ale membrilor cuplului conjugal, la nasterea copiilor si la asigurarea conditiilor igienico
sanitare care sa asigure o dezvoltare biologica normala a tuturor membrilor familiei. Functia de
reproducere era esentiala unitatii familiale, fiind atribuita necesitatii primare de dezvoltare a
societatii globale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica.

         functia economica – presupune acumularea veniturilor suficiente pentru intreg

colectivul familial si organizarea unei gospodarii comune proprii pe baza bugetului comun de
venituri si cheltuieli astfel incat sa se asigure locuinta, hrana, imbracamintea, obiectele de trai si
sustinerea urmasilor pentru realizarea lor. Familia asigurandu-si aceasta functie favorizeaza
indeplinirea celorlalte functii.

         functia de solidaritate familiala – se bazeaza pe egalitate, pe stima, pe sustinere si pe

dragoste reciproca intre partenerii de cuplu, copii si parinti, frati si surori. Aceasta functie are
menirea de a oferi stabilitate si unitate familiei.

         functia de socializare  – urmareste integrarea idividului in societate. Aceasta functie

vizeaza copilul, insa nu se refera doar la el. Familia are datoria de a transmite valorile,
atitudinile, caracteristicile, principiile comunitatii din care fac parte, pentru ca toti membri ei sa
fie integrati in societate.

         functia etico-juridica a familiei – aceasta functie este strans legata de latura juridica a
familiei. Membrii unei familii au drepturi si responsabilitati reglementate prin lege. Functia
juridica si-a pierdut din valoarea odata cu aparitia cuplurilor consensuale, iar “responsabilitatea
familiala colectiva a fost inlocuita cu responsabilitatea individuala”[5].

In societatea noasta de azi, unele din aceste functiile au disparut, altele s-au redus sau
sunt asumate in mare parte de alte institutii ale societatii.
 1.4. Tipuri de familie

Cercetatorii au constatat ca familiile pot fi analizate din mai multe aspecte si au alcatuit
mai multe criterii dupa care pot fi analizate. Acestea sunt:

1.           Dupa numarul partenerilor ce o alcatuiesc:

-              familii poligame: sunt familiile formate din mai multi membri de acelasi sex; de
exemplu barbatul are mai multe sotii (familii poliginice), sau femeia este sotia mai multor barbati
(familii poliandrice);

-              familii monogame: se refera la familiile cu cate un singur partener de acelasi sex.

Familiile monogame se pot clasifica in:

-              familii extinse: sunt familiile alcatuite dintr-un numar mare de membrii, pe langa
parinti si copii se mai intalneste si familia de origine a unuia sau altuia dintre parinti,
reprezentand in fond un conglomerat de nuclee conjugale, care se afla sub autoritatea celui mai
in varsta membru al grupului (sunt specifice indeosebi mediului rural traditional);

-              familii restanse: alcatuite din sot, sotie si din copiii necasatoriti ai acestora (sunt
specifice mediului urban).

2.           Dupa numarul parintilor existenti:

-              familii biparentale: in care se regasesc ambii parinti;

-              familii monoparentale: familiile in care exista doar unul dintre parinti, acest lucru
survine in urma decesului, divortului sau a liberei alegeri de a devenii parinte unic.

3.           Dupa numarul de copii ce o formeaza:

-              familii fara copii: fie cuplul nu poate avea copii, fie au decis sa nu aibe copii sau
inca nu s-a intamplat acest lucru;

-              familii cu un copil;

-              familii cu doi copii;

-              familii cu trei sau mai multi copii.

4.           Dupa orientarea sexuala a partenerilor:

-              familii heterosexuale: unde partenerii sunt de sex opus (este cea mai intalnita
forma);

-              familii homosexuale: in care cuplul e format din parteneri de acelasi sex.

5.           Dupa apartenenta culturala a partenerilor:

 -              familii din aceiasi cultura;

-              familii mixte: parteneri apartin unor culturi diferite.

6.           Dupa criteriul locuintei:

-              familia de rezidenta: care se identifica cu menajul si ea reprezinta acel grup de

persoane care alcatuiesc o gospodarie, au acelasi domiciliu si administreaza impreuna un buget
comun;

-              familia de interactiune: care este formata din membrii aceleiasi familii care insa nu
au domiciliul comun si adesea nici aceeasi localitate de domiciliu, dar care pastreaza anumite
legaturi concretizate in: schimburi de vizite, ajutoare financiare etc. Acest tip de familie se
intalneste ca rezultat urmarii partenerului la domicilul acestuia sau a obtinerii unui loc de munca
in alta localitate. 

“Familia exista ca o structura relativ independenta in sistemul social, dar in acelasi timp

ea raspunde presiunilor de tip social, economic, religios si ale mediului cultural-educational”[6].

Astazi familia suporta cateva transformari :

-                      divortul in crestere

-                      numarul familiei cu multi copii in decadere

-                      legatura intre membrii familiei tind sa slabeasca

-                      multe familii lasa pe seama societatii, a statului indeplinirea mai multor

probleme.