Biletul 10

1.
2. Hepatita cronică virală B HBeAg pozitivă. Noțiune. Caracteristica clinică, biologică,
histologică. Tratamentul antiviral. Obiectivele terapeutice. Indicații. Medicamentele utilizate.

Hepatita cronică virală B HBeAg pozitivă. Stare necroinflamatorie clasică cu ADNHBV înalt, ALT
sporit și afecțiune hepatică activă este Marcher serologic al replicării și infectivității HBV. HBeAg este
asociat cu titrul înalt pentru ADNHBV și activitatea hepatică, cu rată sporită de transmisie a HBV.
Daca Ag Hbe devine negativ si Anti Hbe devine pozitiv in timpul tratamentului, aceasta indica, de obicei,
ca tratamentul este eficace si poate fi intrerupt dupa alte 6-12 luni.

1) Immune-tolerant phase
HBeAg "+" chronic HBV INFECTION(nu este necroinflamatie, fibroza, si transaminase in norma)
2)Immune-reactive, HBeAg "+" phase
HBeAg "+" chronic HEPATITIS B(este reactia sistemului imun+ necroinflamatia/fibroza
hepatica+elevarea transaminazelor)

Semnifică infecția acută (<6 luni)sau cronică(>6 luni).Reflectă activitatea transcripțională matrix-ului
HBV și cccADN. Marcher care indică activitatea infecției cu VHB, precum și consecințele clinice și
terapeutice.

Tratament antiviral pentru a ajuta sistemul imun, putem astepta 3-6 luni. Durata tratamentului cu IFN în
hepatita cronică B HBeAg-pozitivă este de 4-6 luni
Daca pacientul este decompensate clinic, tratam imediat.

4. Sindromul intestinului iritabil, tabloul clinic, sindroame de alarmă, metode de diagnostic. Pag 2046

Protocol : https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/07/15561-PCN20-
2023120Sindromul20intestinului20iritabil20la20copil.pdf

Intestinul iritabil este o tulburare funcţională intestinală caracterizată prin durere abdominală recurentă
asociată cu defecarea sau cu modificări ale tranzitului intestinal: constipaţie, diaree, alternanţă
constipaţie cu diaree; poate fi asociată balonarea sau distensia abdominală. Simptomatologia are debut
de cel puţin 6 luni şi este prezentă în ultimele 3 luni

Manifestările IBS sunt după cum urmează:

 Obicei alterat al defecației intestinului

 Durere abdominală
 Balonare / distensie abdominală
Modificarea intestinului în IBS poate avea următoarele caracteristici:

 Constipația are ca rezultat în mod variabil plângeri ale scaunelor dure de calibru îngust,
defecații dureroase sau rare și intractabilitate la laxative
 Diareea este de obicei descrisă ca volume mici de scaun slăbit, evacuarea fiind precedată
de urgență sau defecație frecventă
 Urgența postprandială este frecventă, la fel ca alternanța dintre constipație și diaree
  În mod caracteristic, o caracteristică predomină în general la un singur pacient, dar există
o variabilitate semnificativă în rândul pacienților
Durerea abdominală poate avea următoarele caracteristici:

 Durerea este frecvent difuză fără radiații

 Locurile comune ale durerii includ abdomenul inferior, în special cadranul
inferior/înghinal stâng
 Mesele pot precipita durerea
 Defecarea îmbunătățește în mod obișnuit durerea, dar este posibil să nu o ușureze pe
deplin
 Durerea din buzunarele presupuse de gaze din flexura splenică se poate masca ca durere
toracică anterioară sau durere abdominală în cadranul superior stâng.
Semne de alarmă:

vîrsta înaintată, febra, scădere în pondere, hemoragii rectale, vomă.

DIAGNOSTIC:

Evaluarea criteriilor Roma: persistența simptomelor ultimele 3 luni, cu debut cel puțin 6 luni în urmă:
meliorarea după defecație, modificări în cantitatea și consistența scaunului.

Este indicată analiza general a sîngelui pentru evaluarea anemiei, inflamației și infecției. Este indicat, de
asemenea, un panou metabolic cuprinzător pentru evaluarea tulburărilor metabolice și pentru
excluderea anomaliilor de deshidratare / electroliți la pacienții cu diaree.

Studiile microbiologice care trebuie luate în considerare includ următoarele examinări ale scaunului:

 Ova și paraziți (luați în considerare obținerea de exemplare și pentru antigenul Giardia)

 Agenți patogeni enterici
 Leucocite
 Toxina Clostridium difficile
Colonoscopie cu evaluarea mucoasei intestinale.

3. 75. Ciroza hepatică: complicații – peritonita spontană bacteriană (definiție, factori de

risc, semne clinice, diagnostic pozitiv).
 Tratamentul peritonitei bacteriene spontane trebuie început imediat ce diagnosticul a fost
stabilit cu antibiotice ce îndeplinesc câteva condiţii obligatorii: spectru larg, minimă hepatotoxicitate,
nefrotoxicitate. Deoarece, cel mai frecvent în lichidul ascitic sunt depistate bacterii aerobe gram-negative
din familia Enterobacteriaceae, antibioticul selectat trebuie să acopere şi acest spectru bacterian. Sunt
recomandate cefalosporinele de generaţia a III-a: cefotaxim (2 g la fiecare 12 ore, i. v.; în cazuri severe -
2 g la fiecare 8 ore sau chiar la fiecare 6 ore), ceftriaxon, ceftazidim.
Fluorochinolonele (ciprofloxacina, pefloxacina, ofloxacina) şi-au demonstrat eficacitatea atât în
tratamentul, cât şi în profilaxia peritonitei bacteriene spontane.