Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalități
se disting:
-sensibilitate elementară ce cuprinde:
-sensibilitatea superficială sau cutanată,
pentru tact, căldură şi durere (termică, tactilă
şi dureroasă);
-sensibilitatea profundă sau
proprioceptivă, care provine din muşchi,
tendoane, ligamente, oase şi articulaţii;
-sensibilitatea viscerală (interoceptivă),
sub controlul sistemului nervos vegetativ.
- sensibilitate sintetică - cuprinde: senzaţii
complexe, rezultate din diferenţierea şi
combinarea senzaţiilor elementare.
Sistemul Senzitiv
• Simțurile somatice generale - receptorii sunt larg răspânditi
– Atingere
– Durere
– vibrație
– Presiune
– Temperatura
• Simțul visceral
– general – durere viscerala, temperatură, greață, foame ...
• Resimțit pe scară largă în tractul digestive, urinar, organele de reproducere
– simțurile viscerale speciale - gust
Căile sensibilităţii se efectuaza
- calea sensibilităţii
profunde inconştiente
(relaţii despre tonus şi
echilibru).
Căile sensibilităţii cuprind trei neuroni
• Craniul;
• Meningele:
– Dura mater
– Arahnoida
– Pia mater
• Lichidul cerebrospinal
(LCR);
• Bariera hematoencefalica.
Meningele
• Foițele meningeale - protejează țesutul nervos
Figure 9-4b
Lichidul Cefalorahidian
• Format prin transportul selectiv între celule ependimale
• Volum 125-150 ml și se înlocuiește> de 3 ori / zi, debit menținut de
gradient de presiune de 10 mm Hg
• Cale: ventricule si spațiu subarahnoidiană, reabsorbite în sânge în sinusurile
durale prin vilozităților arachnoide
Lichidul Cefalorahidian
• Un mediu de protejare
si de absorbție a
șocului;
• Oferă un mediu optim
și stabil pentru
generarea impulsurilor
nervoase;
• Oferă un mediu pentru
schimbul de substanțe
nutritive și a deșeurilor
între sânge și țesut
nervos
Bariera Hematoencefalica
• Capilarele extensive si sinusurile
• joncțiunilor strânse promovate de astrocite
• Limitele de permeabilitate pentru cele mai multe molecule cu excepția O2,
CO2, alcool, steroizi, H2O
• Protejeaza creierul: hormoni si substante chimice circulante
– Protejează a SNC de fluctuațiile chimice
– Previne intrarea substanțelor nocive
– Previne intrarea de molecule care ar putea acționa ca neurotransmițători
• Creierul primeste 15% din sânge pompat de inimă
• Creier responsabile pentru aproximativ jumatate din consumul de glucoză al
organismului
• transportorilor membrana muta glucoza din plasmă în lichidul interstițial
cerebral
Basal nuclei
(lateral to thalamus)
Basal nuclei
Thalamus
(medial) Thalamus
Hypothalamus
Hypothalamus
Cerebellum
Cerebellum
Midbrain
Brain stem
Brain stem Pons (midbrain, pons,
and medulla)
Medulla Spinal cord
Componentele cerebrale Funcțiile Majore
1. Percepția senzorială
Cortexul cerebral 2. Controlul voluntar al mișcărilor
3. Limba
4. Trăsături de personalitate
5. evenimente mentale sofisticate, cum ar fi de gândire de memorie,
de luare a deciziilor, creativitate și conștiință de sine
Etiologie:
• leziunile vasculare sunt cauza
cea mai frecventă (infarcte sau
hemoragile cerebrale);
• procesele expansive
intracraniene (tumori cerebrale
primitive, metastaze
cerebrale, parazitoze etc);
• meningoencefalita;
• traumatismele cerebrale;
• encefalopatiile infantile;
• bolile demielinizante (scleroză
multiplă) etc.
Sindroame neurologice majore.
Sindromul de neuron motor central.
• Hipertermie;
• Tulburările hematopoiezei.
• Tulburările respiratorii şi
cardiovasculare
Sindroame neurologice majore.
Sindroame extrapiramidale.
Sistemul extrapiramidal (SEP) este constiuit din totalitatea formaţiunilor motorii şi a
conexiunilor acestora care, împreună cu sistemul peramidal şi cerebral, reglează şi
controlează motilitatea somatică şi tonusul muscular.
• Descris de Kinner Wilson în 1912, SEP reprezintă, de fapt, un concept funcţional care se
bazează pe un grup de circuite deschise sau de tip „feed-back” suprapuse şi interpuse.
• SEP are multiple conexiuni aferente şi în cadrul său se găsesc atât căi excitatorii, cât şi
inhibitori.
• Filiogenetic, SEP are o vechime mai mare decât sistemul piramidal, el găsindu-se singular
la peşti şi cu rol motor major la reptile, păsări şi mamiferele inferioare.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame extrapiramidale.
• Sindromul atetozic (boala
Hammond):
o „ fenomene negative”:
dizartrie, disfagie, afectarea
mişcărilor verticale ale globilor • Sindroamele distonice;
ocular
o „ fenomene pozitive”: • Sindromul hemibalic: rar monobalice (la
mişcările atetozice (ale un membru) sau bibalice (la toate
segmentelor şi musculaturii membrele);
bulbare).
• Sindromul mioclonic;
• Sindromul ticurilor;
Vomele:
• apar spontan, uneori fără a fi Fotofobia şi fonofobia;
precedate de greaţă;
• se produc fără efort, sunt explozive şi Rahialgia:
nu sunt ritmate de alimentaţie; • cel mai frecvent difuză, dar poate fi mai
• apar la debutul bolii. accentuată în regiunea cervicală şi lombară;
• intensificată de percuţia coloanei sau de
presiunea apofizelor spinoase;
• cu iradieri dureroase cu caracter de
radiculalgie.
• SIMPTOAME MENINGIENE
Sindroame neurologice majore.
Sindromul HIC.
Cefalea:
• devine permanentă şi nu răspunde la antialgice;
• se accentuează spre dimineaţă, la trecerea din
clino - în ortostatism, după tuse, strănut,
defecaţie sau în cursul eforturilor fizice care
implică manevra Valsava.
Vomele:
• inconstante, nu au legătură cu alimentaţia şi au,
uneori, un caracter explosiv („în jet”).
I - molecular (plexiform)
II - granular extern (celule piramidale mici)
III - celule piramidale mijlocii
IV - granular intern
V - ganglionar (celule piramidale mari)
VI - celule fusiforme