La Medeleni

La Medeleni este o trilogie a scriitorului Ionel Teodoreanu a cărei

acțiune se petrece în satul Medeleni din județul Iași de astăzi, la Iași și
la București. Trilogia include romanele: Hotarul nestatornic (publicat în
1925), Drumuri (publicat în 1926) și Între vânturi (publicat în 1927).
Cea mai cunoscută creaţie a lui Ionel Teodoreanu este La
Medeleni, romanul copilăriei lui Olguţa, Dănuţ şi Monica, trei copii care
îşi petrec vacanţele în spaţiul privilegiat al moşiei părinteşti. Fiecare
dintre cei trei eroi are temperamentul şi caracterul lui distinct. Olguţa, cu
toate îndrăznelile şi cinismul ei ostentativ are un suflet ales. Ea trăieşte
un sentiment aparte de tandreţe pentru vizitiul Gheorghe şi o neobişnuită
nevoie de ocrotire maternă faţă de Monica, fetiţa orfană aflată în
custodia familiei sale. Faţă de Dănuţ, fratele reflexiv, interiorizat şi
timid, voluntar şi tenace, ea manifestă un ciudat sentiment de duioşie şi
de protecţie. Decizia familiei de a-l trimite la Bucureşti pentru
continuarea studiilor provoacă o adevărată furtună în viaţa copiilor. De
altfel, în primul volum Hotarul nestatornic este evocată evoluţia
sufletească a celor trei eroi copii în spaţiul ocrotit şi patriarhal al moşiei
de la Medeleni. Romanul se dovedeşte o monografie sentimentală a unui
ţinut sufletesc, Medelenii simbolizând o binefacere sufletească, o
fântână de întinerire pentru inimile iubitoare de frumos.
Personajelor numeroase şi variate din primul volum, părinţii
Deleanu, Olguţa, Monica, Dănuţ, Herr Direktor, moş Gheorghe, în
volumul al II-lea, Drumuri li se adaugă familia Balmuş, Mircea Balmuş,
Adina Pallă, Ioana Pallă, Rodica, Puiu, Tonel, domnu Nae ş.a.
Olguţa, un drac împieliţat şi inteligent, spiritual, voluntar, care se
afirma ostentativ atunci când avea ceva de ascuns, este axa centrală a
primului volum. În cel de-al doilea autorul este interesat a sublinia
asemănările dintre Dănuţ şi propria biografie. Elev în clasa a VIII-a
liceală, în Bucureşti, fratele Olguţei traversează primele experienţe
erotice şi sentimentale. Băiatul concentrat în lumea închipuirilor sale de
miraculoasa turbincă a lui Ivan, Buftea al Olguţei, calul de bătaie şi de
tachinerie al neastâmpăratului ei spirit, logodnicul tăinuit al angelicei
Monica, Dănuţ tăcutul, dar mai puţin presimţit voluntarul, pe care
sfârşitul primului volum îl pornea la Bucureşti, în pensiunea unchiului
său, este în volumul al doilea elev în clasa terminală a liceului Gheorghe
Lazăr. Şcolar bun, cu o cultură umanistă temeinic însuşită, aptitudini
literare şi sportive, Dănuţ devine amantul Adinei, o cochetă cu morală
incertă, micuţă ca un copil, alintată, sentimentală, cu poezia simţurilor,
strună poetică pe care Ionel Teodoreanu o vibrează cu deosebit talent.
Adina este reversul feminităţii independente şi voluntare reprezentată de
Olguţa.
Relaţia amoroasă a lui Dănuţ este descoperită de sora lui, care
vigilentă, porneşte împreună cu domnul Deleanu la Bucureşti. Aici,
Olguţa descoperă pe Mircea Balmuş, coleg de clasă şi şef de promoţie,
care se îndrăgosteşte de ea în ciuda faptului că firea şi familiaritatea ei
autoritară îl terorizează. Mircea mărturiseşte dragostea lui doar blândei
Monica, duşmănind aprig pe Adina, a cărei pasiune tiranică o socoteşte
singura pricină vinovată de noul fel de viaţă al lui Dănuţ. Mircea
reprezintă tipul hotărâtului în viaţă, mândru de firea lui, orgolios de
victorii ca şi de înfrângeri. El devine student şi în acelaşi timp profesor
suplinitor la liceul Lazăr, avându-l ca elev pe prietenul său Dănuţ.
În Dănuţ autorul s-a zugrăvit pe sine, cel puţin în aspectul literar.
Adolescentul, după cele câteva aventuri care-l smulg caietelor cu
metafore, în urma experienţelor sufleteşti care se pare că l-au îmbogăţit
scrie nuvelă şi anunţă roman. El va scrie chiar Medelenii, cu eroii
întâlniţi în romanul lui Ionel Teodoreanu. Ficţiunea cu care ne
deprinsese autorul se despică, planurile se suprapun, eroii din carte îşi
ies din roluri şi trec pe copertă, substituindu-se autorului.
Între vânturi, al treilea volum al Medelenilor adaugă Olguţei o
nouă ipostază. Cu francheţea cu care a fost cinică şi veselă, cu
generozitatea cu care a târât după dânsa viaţa, ca un mic ciclon de
bucurie, stârnind sufletele, întreţind ritmul, fără să smulgă însă pe
nimeni din locul său, cu aceeaşi francheţă şi cu aceeaşi generozitate ea
este acum tristă. Au trecut zece ani de la primele pagini ale romanului.
Primul război a trecut şi peste Medeleni. Adina Stephano, fosta amantă a
lui Ionuţ se căsătorise cu pictorul Alexandru Palla, dar viaţa libertină din
timpul războiului îi desparte. Pictorul pleacă la Paris, cu hotărârea de a
şterge din memorie înfrângerile trecutului. Acceptă să întovărăşescă
fetele domnului Deleanu, care doresc a-şi perfecţiona studiile: Olguţa în
arta pianului iar Monica, doctoratul în litere. Adevăratul nucleu al
întâmplărilor din acest volum este Vania. Aventurier care a străbătut
lumea, Vania revine în ţară pentru a participa la război. La întoarcerea în
ţară, Olguţa îşi aminteşte de dragostea ei pentru tenebrosul basarabean.
Reîntoarcerea se face sub semnul morţii inevitabile a eroinei
principale. Ea descoperă pe vapor pe cel considerat dispărut. Îi află
peregrinările prin lume, prizonieratul, stagiul de librar în Elveţia, luptele
pe frontul francez şi hotărârea de a se reîntoarce în America după ce va
fi lichidat o moştenire în Basarabia. Întâlnirea cu Vania aduce Olguţei
înviorare şi speranţă. Ea pleacă în Basarabia, la Bălţi de unde revine la
Medeleni. Acum ea descoperă că boala avansase condamnând-o la
moarte. Cu hotărârea care a caracterizat-o pe parcursul celor trei volume
ale romanului, tânăra se sinucide în odăiţa lui moş Gheorghe, acolo unde
îşi descoperă trusoul de nuntă mâncat de molii
 Moartea Olguţei înseamnă şi încheierea ciclului de existenţă
luminoasă a Medelenilor. Familia Deleanu se desparte definitiv de acest
spaţiu, vânzând proprietatea Rodicăi Bercale. La Iaşi, Dănuţ profesează
avocatura împreună cu tatăl său, Iorgu Deleanu, şi îşi continuă existenţa
alături de Monica aşa cum îi hărăzise încă din copilărie sora sa.