http://www.creeaza.

com/referate/management/Manag
ementul-dezvoltarii-unui-174.php
Managementul dezvoltarii unui produs (prezentarea etapelor)

Managementul dezvoltarii unui produs (prezentarea

etapelor)
Managementul dezvoltarii unui produs
(prezentarea etapelor).
O caracteristica distinctiva a
calitatii managementului productiei intr-o intreprindere o constituie capacitatea acestuia de a
adapta productia in mod operativ, astfel incat produsele asimilate sa satisfaca intr-o masura
mai mare cerintele de consum pe piata interna si externa, cu luarea in consideratie a celor mai
noi si mai performante utilaje si tehnologii, cu asigurarea in acelasi timp a unui maxim de
competitivitate.
Pentru satisfacerea acestor cerinte un rol primordial il are managementul
dezvoltarii unui nou produs, sub raport tehnic si organizatoric in cadrul
intreprinderilor.Notiunea de dezvoltare a unui nou produs sau de pregatire a productiei are un
caracter complex.Se refera in principal, la masurile ce trebuie adoptate pentru asimilarea unor
noi produse si pentru imbunatatirea performantelor produselor deja existente. Ea cuprinde
insa si acele masuri legate de modernizarea productiei curente prin introducerea tehnologiilor
care tin seama de cele mai noi realizari ale stiintei si tehnicii contemporane cat si de metodele
moderne de organizare a productiei.

In acest context, prin asimilarea unui nou produs sau pregatirea

productiei, se intelege un ansamblu de masuri independente efectuate pe baza unui program
calendaristic dinainte stabilit, care au ca obiect crearea si asimilarea in productie a unor noi
produse, modernizarea produselor aflate deja in fabricatie, introducerea tehnicii noi si a celor
mai avansate metode de organizare a productiei, in vederea asigurarii unei eficiente
economice maxime a activitatii intreprinderii.
Prin modul de organizare si desfasurare, dezvoltarea unui nou produs (pregatirea fabricatiei)
trebuie sa raspunda indeplinirii unor sarcini de baza:
-o sarcina de prim ordin o constituie asigurarea introducerii in fabricatie a
unor produse noi, la nivelul celor realizate pe plan mondial si modernizarea produselor deja
existente, permitand astfel mentinerea unui caracter dinamic al activitatii intreprinderii.
- o alta sarcina o reprezinta asigurarea conditiilor optime pentru indeplinirea
ritmica si uniforma a productiei intreprinderii, prin terminarea etapelor de pregatire a
fabricatiei, conform graficelor si prin efectuarea de calitate a acestora.
-reducerea la minim a duratei de asimilare a unui noilor produse, cu cheltuieli
minime.
Dezvoltarea unui nou produs (pregatirea fabricatiei) in cadrul unei
intreprinderi cuprinde doua etape principale si anume:
- pregatirea tehnica:
> proiectarea sau pregatirea constructiva a produsului;
> pregatirea tehnologica;
> executarea prototipului, incercarea si omologarea lui;
> executarea seriei zero, a capului de serie sau a lotului experimental si
omologarea.
- pregatirea material-organizatorica.
O activitate deosebit de importanta in cadrul pregatirii tehnice a productiei o constituie
proiectarea produselor. Prin aceasta se urmareste determinarea marimii, a proprietatilor
fizico-chimice, a aspectului exterior si a altor elemente privind caracteristicile calitative, care
vor permite produsului respectiv sa satisfaca cerintele consumatorilor in domeniul de
folosinta al acestuia.
Punctul de plecare in proiectarea noilor produse il constituie cunoasterea
obiectului proiectarii, respectiv felul produsului si cerintele pe care acesta trebuie sa le
indeplineasca fata de consumatori.Cunoasterea destinatiei noului produs si a modului de
folosire a acestuia determina solutiile de proiectare ce vor fi adoptate. Asa, de pilda, in cazul
proiectarii unui strung trebuie sa se precizeze dinainte organelor de proiectare daca acesta va
fi folosit de catre uzine constructoare de masini specializate in executarea anumitor produse
sau de catre uzine universale, dimensiunile produselor care urmeaza a fi prelucrate, greutatea
acestora etc.In cazul in care strungul care se proiecteaza este destinat folosirii in cadrul unor
uzine constructoare de masini, acesta va trebuie sa fie specializat in executarea numai a
anumitor operatii, la piesele produselor fabricate de uzinele respective. Dimpotriva, daca
strungul este destinat a fi folosit de uzine constructoare de masini universale, acesta trebuie
astfel proiectat incat sa poata executa operatii de strunjire variate, pentru o mare diversitate
de produse.In ambele cazuri insa prin proiectare trebuie sa se asigure ca strungul sa execute
produsele in conditii cat mai economice, sa functioneze cu maximum de randament,
pierderile de timp pentru efectuarea operatiilor auxiliare (reglare, pornire – oprire,
schimbarea sculelor etc.) sa fie minime, precizia cat mai mare, consumul de energie redus s.a.
Avand in vedere cerintele beneficiarilor noului produs, organele de proiectare intocmesc
toata documentatia necesara precizarii in mod detaliat a caracteristicilor si
parametrilor tehnico-economici ai noului produs.
Potrivit experientei existente, proiectarea noilor produse cuprinde
urmatoarele faze principale:
- elaborarea temei de proiectare si a studiului tehnico-economic;

- elaborarea proiectului tehnic;

- elaborarea desenelor de executie
Faza 1: O tema de proiectare cuprinde denumirea produsului, destinatia si conditiile de
folosire a acestuia, caracteristicile principale sub raport constructiv sau al retetei de fabricatie,
principalii indicatori tehnico-economici de exploatare, cantitatea in care se va fabrica,
termenele de proiectare pe faze s.a. Pentru un anumit tip de masina-unealta
tema de proiectare trebuie sa precizeze date referitoare la destinatia si conditiile de folosire,
dimensiunile, greutatea, turatiile, viteza de avans, tensiunile admise, consumul de energie,
randamentul, gradul de automatizare etc.
Odata cu tema de proiectare se elaboreaza si studiul tehnico-economic. Prin continutul lui,
acesta trebuie sa arate necesitatea, oportunitatea, urgenta si rentabilitatea asimilarii
produsului respectiv.Studiul tehnico-economic va trebui sa prezinte date cu privire la
necesarul estimat pentru piata interna si posibilitatile de export pentru produsul respectiv pe o
perioada de cel putin cinci ani. Acest studiu trebuie sa precizeze materiile prime necesare si
sursa, posibilitatile tehnologice de fabricatie, costurile de productie, caracteristicile tehnice si
de exploatare ale noului produs in comparatie cu performantele produselor similare
(concurente) s.a.
Faza 2: In functie de tema de proiectare si de cuprinsul studiului tehnico-
economic se trece la elaborarea proiectului tehnic care trebuie sa cuprinda:
- desenul de ansamblu, cu sectiuni;
- caietul de sarcini.
 Prin proiectul tehnic se asigura intocmirea calculelelor necesare
dimensionarii noului produs, fixarea formelor geometrice si a dimensiunilor de baza ale
ansamblelor si pieselor principale. De asemenea, se aleg materialele din care se va fabrica
produsul si se intocmesc calculele, care sa arate temeiul tehnico-economic al adoptarii
solutiei constructive respective. Pentru un anumit tip de utilaj, proiectul tehnic va trebui sa
cuprinda schemele constructive ale acestuia si ale accesoriilor principale, schemele
cinematice, precum si toate celelalte calcule de dimensionare sau de motivare economica a
solutiei adoptate.
Faza 3: Elaborarea desenelor de executie, este faza cu care se incheie
activitatea de proiectare a noului produs.Desenele de executie se elaboreaza pe baza
proiectului tehnic. Ele au rolul de a preciza in mod detaliat toate elementele de ordin
constructiv, pentru fiecare piesa, semifabricat sau subansamblu al noului produs. Pe baza
continutului lor se va elabora tehnologia de fabricatie si se va realiza executia propriu-zisa a
produsului in sectiile intreprinderii. Desenele de executie trebuie sa cuprinda, de asemenea,
note tehnice pentru deservirea si intretinerea diferitelor piese componente sau
subansamble.Pe baza proiectului tehnic si a desenelor de executie se va putea trece la e
Realizarea tuturor acestor faze ale proiectarii produselor se recomanda pentru asimilarea in
fabricatie a diferitelor produse (masini, utilaje, linii tehnologice, instalatii complexe etc.) care
urmeaza a se fabrica in serie.In anumite cazuri, nu este obligatorie executarea tuturor acestor
faze. Pentru fabricarea anumitor produse unicat, mai putin importante, proiectarea cuprinde
numai tema de proiectare si desenele de executie. De asemenea, pentru produsele care
urmeaza a se asimila pe baza de licenta, pe baza documentatiei tehnologice achizitionate din
strainatate sau pusa la dispozitie in cadrul conventiilor de colaborare sau pe alte cai,
proiectarea acestora necesita numai elaborarea temei de proiectare, a studiului tehnico-
economic si a desenelor de executie.
fectuarea celorlalte activitati ale pregatirii tehnice In ansamblu, activitatea de proiectare a
noilor produse trebuie sa tina seama de indeplinirea a o serie de cerinte, dintre care cele mai
importante sunt:
a) largirea sortimentului produselor si imbunatatirea continua a calitatii lor;
b) folosirea la elaborarea proiectelor pentru noile produse a normelor interne si a
standardelor existente pe plan european;
c) urmarirea reducerii costului noului produs comparativ cu produse similare, prin
folosirea tuturor cailor posibile (reducerea consumurilor de materiale, folosirea unor tipuri de
materiale mai ieftine , micsorarea greutatii produselor, aducerea de simplificari constructive
s.a.) dar nu in detrimentul calitatii, unul din cei mai importanti factori de competitivitate;

d) imbunatatirea indicatorilor de exploatare prin prelungirea duratei de folosinta,

asigurarea unor cheltuieli reduse cu reparatiile etc.;
e) asigurarea unei concordante intre caracteristicile noilor produse si cerintele
consumatorilor.
f) proiectarea produselor sa asigure o protectie si securitate a muncii maxima in timpul
exploatarii ( folosirii ) lor.
Pregatirea tehnologica a productiei
In cadrul pregatirii tehnice a lansarii in fabricatie a noilor produse,
elaborarea tehnologiei de fabricatie reprezinta activitatea cea mai importanta .In general, prin
tehnologia de fabricatie a produselor se intelege totalitatea procedeelor de prelucrare a
materiilor prime si a materialelor.Activitatea de pregatire tehnologica are un caracter
complex, fiind cuprinsa aici atat activitatea de proiectare a unor procese tehnologice noi sau
de perfectionare a celor existente, pentru productia de baza intreprinderii, cat si activitatea de
elaborare a metodelor de control tehnic, de alegere a utilajului, sculelor, dispozitivelor,
precum si cea de stabilire a normelor de consum de materii prime, materiale, combustibil si
energie.
In domeniul pregatirii tehnologice a productiei se impune cu necesitate
respectarea unor cerinte de baza:
1. O prima cerinta o constituie elaborarea unor procese tehnologice care sa se
caracterizeze printr-un nivel ridicat al mecanizarii complexe si automatizarii proceselor de
fabricatie si care sa asigure perfectionarea tehnicii si organizarii productiei.
2. O alta cerinta de baza o constituie urmarirea proiectarii unui astfel de
proces tehnologic care sa asigure fabricarea produsului in conditiile cresterii productivitatii
muncii, a inscrierii in consumurile de materii prime, materiale, combustibil, energie electrica,
s.a., prevazute in documentatiile de executie, si sa asigure folosiriea optima a capacitatilor
de productie.
3. Alte cerinte, la fel de importante ale pregatirii tehnologice, sunt cele care
se refera la necesitatea asigurarii fabricarii unor produse de calitate si a inscrierii in costurile
de productie prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli al entitatii, realizarea unor
indicatori cantitativi si calitativi competitivi.
In general, in cadrul intreprinderilor pregatirea tehnologica cuprinde un ansamblu de
activitati a caror solutionare in mod unitar, asigura in final fabricarea optima a
produselor.Elaborarea procesului tehnologic de ansamblu, pe faze, iar in cadrul acestora pe
operatii in succesiunea lor, constituie inceputul muncii de pregatire tehnologica. Asa, de
exemplu, in industria constructoare de masini, se stabilesc, in primul rand, fazele principale
ale procesului tehnologic - turnare, forjare, prelucrare mecanica, montaj, urmand ca apoi
fiecare sa se concretizeze in anumite operatii, cum ar fi, prelucrarea mecanica, operatiile de
strunjire, frezare, rabotare, etc. Alegerea utilajelor necesare pentru executarea diferitelor
operatii si stabilirea regimului de lucru al acestora constituie o alta activitate, strans legata de
prima, in cadrul pregatirii tehnologice. La intreprinderile cu productie specializata, care
fabrica produsele in serii mari sau in masa, odata cu alegerea utilajului pentru executarea
diferitelor operatii se precizeaza masina sau utilajul concret, prin desemnarea denumirii si a
numarului de inventar al acestuia. In cazul unei productii nespecializate, care se executa in
unicate sau serii mici, se precizeaza numai tipul utilajului ce urmeaza a fi folosit pentru
executarea operatiilor, regimul tehnologic de lucru, precizia de executie si alte caracteristici
tehnico-economice de executie. Elaborarea normelor de munca si de consum de materii
prime, materiale, combustibil, energie etc. constituie o alta faza importanta a pregatirii
tehnologice. Dat fiind faptul ca de solutionarea acestor probleme depinde intr-o mare masura
calitatea produsului si nivelul costurilor de productie, tehnologii trebuie sa tina seama de cele
mai noi realizari existente in domeniu, cat si de folosirea celor mai adecvate materiale, de
calitate cu un nivel al costurilor care sa se inscrie in cele sabilite prin documentatie.
Printre celelalte activitati ale etapei de pregatire tehnologica pot fi amintite
ca deosebit de importante si cele care se refera la proiectarea tehnologiei controlului tehnic,
pregatirea, verificarea si multiplicarea documentatiei tehnologice, precum si cele de punere la
punct si predare in sectii a echipamentului proiectat si confectionat.
Solutionarea acestor probleme se realizeaza pe baza cercetarilor de laborator
si a studiilor experimentale si tehnico-economice. Indiferent de ramura in care se realizeaza,
conditia principala care trebuie respectata in cadrul pregatirii tehnologice o constituie
asigurarea unitatii procesului tehnologic, in totalitatea lui, incepand cu pregatirea materiilor
prime si terminand cu obtinerea produsului finit.
O deosebita eficienta economica se realizeaza prin folosirea in cadrul
pregatirii tehnologice a tipizarii.Tipizarea asigura limitarea numarului de procese tehnologice
aplicate, prin alegerea si folosirea la operatiile omogene a celor mai eficiente procese de
productie si tipuri de utilaje. Prin folosirea proceselor tehnologice tipizate se asigura
reducerea timpului necesar proiectarii si a costurilor acestuia, imbunatatirea calitatii
produselor, simplificarea documentatiei tehnologice si reducerea nomenclaturii
echipamentelor de productie.
Executarea, incercarea si omologarea prototipului si a seriei zero
In cadrul pregatirii tehnice a fabricatiei noilor produse, executarea si
omologarea prototipului si a seriei zero ocupa un loc deosebit de important.
Prin efectuarea acestor faze se urmareste sa se verifice daca noul produs
corespunde documentatiei care a stat la baza asimilarii (studiul tehnico-economic, tema de
proiectare, caietul de sarcini sau norma interna proprie, proiectul tehnic, documentatia de
executie) si sa se ateste tehnologia de fabricatie in cadrul indicatorilor tehnico-economici
stabiliti.
Prin prototip se intelege unul sau mai multe exemplare din noul produs care
se asimileaza, executat special pentru a fi supus unor incercari si probe, in vederea constatarii
respectarii parametrilor si indicatorilor tehnico-economici prevazuti si a omologarii lui.
Omologarea reprezinta activitatea de confirmare, pe baza de incercari si
probe, la care este supus prototipul sau seria zero, a faptului ca produsul corespunde cu cel
proiectat. Ea se efectueaza in doua etape si anume: omologarea preliminara (de prototip) si
omologarea finala (de serie zero).
Omologarea se face de catre o comisie de omologare din care fac parte reprezentantii
principalilor beneficiari, reprezentantul unitatii executante, reprezentantul institutului de
cercetare si proiectare de specialitate care a participat la proiectare.
Executia seriei zero si omologarea finala au ca scop de a verifica masura in care pregatirea de
fabricatie asigura mentinerea nivelului de performanta a produsului si economicitatea
fabricatiei, precum si comportarea in proba de anduranta si fiabilitate.
Omologarea finala trebuie sa verifice daca piesele si operatiile tehnologice
prevazute a fi realizate de intreprindere s-au realizat la locurile de munca unde urmeaza sa se
execute fabricatia de serie, daca au fost efectuate pe produsele din seria zero toate verificarile
prevazute in documentele tehnnice normative (standarde, norme interne), daca piesele si
operatiile tehnologice au fost executate in conditiile precizate prin documentatia tehnologica,
daca documentatia tehnologica cuprinde tehnologia de control tehnic de calitate, daca
precizia de executie a operatiilor si pieselor realizate corespunde documentatiei tehnice si
daca s-au aplicat recomandarile facute la omologarea preliminara cu privire la incadrarea in
normele de consum, in programul de integrare, in programul de reducere a efortului valutar al
firmei s.a. Omologarea se face pe baza unui proces-verbal de omologare in care se inscrie
faza de omologare (de prototip sau de serie zero), denumirea produsului si principalele sale
caracteristici, constatarile si aprecierile comisiei si eventualele propuneri.In cadrul
omologarii, incercarile si verificarile imbraca forme adecvate, in raport cu specificul ramurii
industriale. In industria constructoare de masini, prototipurile se verifica si se corecteaza din
punct de vedere al calculelor de proiect, desenelor tehnice, alegerii materialelor si a
semifabricatelor, precum si a indicatorilor de exploatare prevazuti. In intrepriderile textile, cu
ajutorul esantioanelor de proba se controleaza rezistenta, desimea, impermeabilitatea,
stabilitatea culorilor si celelalte proprietati ale noilor produse.
Dupa finalizarea acestor doua stadii in pregatirea tehnica a productiei, se poate trece la
fabricatia curenta de serie a noilor produse.Punerea in fabricatie nu se va putea face decat
atunci cand se considera ca procesul tehnologic este pus la punct, ca personalul de executie
este pregatit si ca produsul este intrutotul conform cu normele interne, caietul de sarcini sau
standardul existent.