„PECETLUIREA” SFÂNTULUI SINOD DE LA ANUL 1583 - un îndreptar de

mărturisire ortodoxă.

La anul 1583, Papa Grigorie XIII al Romei a schimbat calendarul iulian,

făcând mai apoi numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului
din acea vreme - Ieremia al II-lea (1572- 1579, 1580-1584, 1587-1595),
pentru a-l convinge să urmeze înnoirea calendaristică apuseană. Însă pentru
a le arăta latinilor că fundamentele despărţirii nu ţin numai de măsurarea
timpului şi pentru a pune capăt presiunilor politice, Patriarhul Ieremia al II-
lea a convocat în acelaşi an Soborul Bisericii în cetatea
Constantinopolului, la care au mai luat parte Patriarhul Silvestru al
Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului şi mulţi alţii. Această
hotărâre sinodală numită „Pecetluire”, trimisă către toate bisericile ortodoxe
locale, arată principalele erezii papale şi le declară ca fiind în afara
Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred şi le practică.
Iată întregul text al „Pecetluirii”[1]:

„Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Soborniceşti şi

Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot
locul, har, pace şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a făcut în corabia din vechime furtuna care
s-a ridicat din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar
fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi
chip şi împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe ereticii au ridicat un război
neîndurător, noi socotind a fi voia lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor
prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie fără
doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul
să nu fie prea împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune
în opt capete lesnicioase, după cum se va arăta.
Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni care au învăţat acolo să
gândească latineşte. Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost bizantini,
născuţi şi crescuţi prin părţile noastre; dar nu numai că şi-au schimbat
credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei şi adevăratelor învăţături ale
Bisericii de Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos Însuşi, împotriva
dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Soboare ale Sfinţilor Părinţi care ni le-
au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca nişte mădulare putrede şi

HOTĂRÂM

I. De nu ar mărturisi careva cu inima şi cu gura ca mădular al Bisericii de

Răsărit botezat ortodox că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi
ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl
şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi
să fie anatema.

II. De nu ar mărturisi careva că în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se

împărtăşească odată cu cele două sfinte părţi, a Preasfântului Trup şi a
Preasfântului Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi numai trupul
pentru că sângele este inclus, chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a
dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta să fie anatema.

III. De ar spune vreunul că Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină
a folosit azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca acesta să fie departe
de noi şi sub anatemă ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să introducă
doctrina lui Apolinarie şi a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui
încuviinţare îl dăm de două ori anatemei.

IV. De ar spune careva că atunci când Hristos Dumnezeu va veni să judece

lumea, El nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, ci numai să
hotărască asupra trupurilor, să fie anatema.

V. Orişicine ar spune că atunci când mor, sufletele creştinilor care s-au

pocăit în această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea merg în Purgatoriu –
care este un basm grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi mai cred că
iadul nu este veşnic – aşa cum credea blestematul Origen – şi dau din
această pricină slobozire păcatelor, pe unii ca aceştia îi dăm anatemei.

VI. De ar spune careva că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi

că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate
ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.
VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii hotărnicite în cele Şapte
Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea
să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor
atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă învăţătura şi
Predania Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema
unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea
credinţei.

VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa

strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi
când vremurile o vor cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra credinţa
moştenită de Sfinţii Părinţi.

Luaţi aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că Hristos vă va ajuta să le

împliniţi. Fie ca umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu toţi. Amin.

+ Ieremia al Constantinopolului
+ Silvestru al Alexandriei
+ Sofronie al Ierusalimului
 

(cu tot soborul episcopilor prezenţi la acest Sfânt Sinod)

Anul 1583 de la Naşterea Domnului, indictionul XII, 20 noiembrie

1. Pentru traducerea exactă s-au folosit manuscrisele greceşti din Codexul

772 din biblioteca M-rii Sfântul Pantelimon şi mss. Codex 285 al Chiliei
„Imnul Acatist” - Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos.

| fragment din cartea monahului Visarion Moldoveanu - Ereziile Apusului

1 pag.75-78