Proiectarea didactică reprezintă o anticipare a actului pedagogic, a pașilor ce trebuie urmați

pentru aplicarea efectivă a curriculumului. Noul curriculum nu poate fi aplicat în absența

proiectării. Pentru a aplica programele la clasă este nevoie de proiectare didactică care să
indice o ordonare a parcursului didactic, o alocare de timp a secvențelor acestuia și o
anticipare a actului didactic ca atare.
Proiectarea trebuie privită ca necesitate și nu ca o coerciție. Proiectarea nu poate fi decât
anticiparea, estimarea unor activități didactice coerente și nu un proces de elaborare/ copiere a
unui document birocratic obligatoriu de prezentat autorității. In absența proiectării este puțin
probabil să asigurăm realmente egalitate de șanse pentru elevii clasei, în contextul comunității
din care provin. Atunci când proiectăm un demers didactic ceea ce contează este să gândim și
să oferim răspunsuri la următoarele întrebări: Ce fac ? Dar de ce fac? Cum fac? Cu ce resurse?
Cât de mult am realizat?
Competențele trebuie să fie corelate cu conținuturile specifice, activitățile de învățare și
strategiile didactice. Predarea-învățarea-evaluarea trebuie să fie interactivă și centrată pe elev.
Trebuie să corelăm activitățile de învățare cu resursele necesare indicând competențele
specifice pentru care sunt propuse, structurând astfel contexte autentice, reale, care au
relevanță pentru elevi.
In proiectarea didactică trebuie să ținem seama de programă mai exact de competențele
generale (competențe de producere și receptare a diferitelor mesaje orale și scrise) și specifice
pe care dorim să le formăm elevilor, segmentând demersul didactic în funcție de nevoile și
interesele de comunicare ale acestora și nu după unitățile / temele / capitolele din manual.