Moralitatea este o latură firească a naturii umane, pentru că omul
este fiinţă raţională şi acest lucru implică afectivitatea, legăturile sale cu sine, cu ceilalți oameni, dar şi cu tot ceea ne înconjoară. Iar toate acestea trimit la cunoaştere şi la conştiinţă. Considerăm omul ca fiind singura ființă morală deoarece el este înzestrat cu discernământ și cu voința de a-și alege totodată modul de comportament. Conduita sa se bazează pe rațiune și nu pe instinct. Din păcate, omul nu alege întotdeauna numai binele. De aceea se coboară sub condiția animală. Mark Twain, în nuvela sa numită "Străinul misterios", o parabolă a realității cotidiene a spus că a face pe un om animal, ar însemna să jignim bietul animal. Căci el, animalul, dacă face rau, o face fără a avea simț moral, pe când la om se pune altfel problema. Există o dualitate în noi pe care nu o putem nega oricât am încerca; până la urmă, partea animalică din noi nu este ceva rău în sine - este o condiție a existenței fizice! Dar spiritualitatea, conștiința de sine, aplecarea asupra propriei persoane și judecarea ei, deci MORALA - asta ne ridică.