CE E MAMA

Într-o zi la grădiniţă,
Doi băieţi şi o fetiţă,
Discutau de bună seamă
Care mamă-i cea mai … mamă.

„– Eu vă spun că mama mea

E din lume cea mai cea.
Este harnică şi bună
O asemăn cu o zână.”

„- Mama mea este frumoasă,

Haine mândre ea îmi coase.
Şi mă-nvaţă doar de bine,
E prinţesă pentru mine.”

„- Iar eu pentru mama mea

Sunt şi soare, sunt şi stea.
Este înger păzitor
Iar eu sunt al ei odor.”

Doamna lor educatoare

I-asculta cu încântare.
Mâna pe creştet le-a pus,
Şi cu glas duios le-a spus:

„- Mamele sunt zâne bune,

Tot ce e mai scump pe lume.
Şi sunt îngeri păzitori
Care vă feresc de nori.

Şi mai sunt prinţese mândre

Care ştiu să vă asculte,
Care ştiu să vă aline,
Şi mereu vă vor doar bine.

Voi copii să le iubiţi,

Mereu să le preţuiţi.
Şi să ştiţi că-n lumea-ntreagă
Mama-i fiinţa cea mai dragă.”