GÂNDIREA LATERALĂ

Concepţia modernă asupra educaţiei preşcolare presupune folosirea din plin a învăţării
dirijate şi spontane şi consideră învăţarea drept acţiunea principală a dezvoltării inteligenţei
copilului şi o normare de bază a procesului de largă sociabilizare.
Centrarea procesului educaţional asupra copilului se reflectă în abordarea
curriculumului din perspectiva dezvoltării globale şi vizează cuprinderea tuturor aspectelor
importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi
individuale.
Grădiniţa s-a adaptat perfect cerinţelor noilor generaţii prin abordarea cu succes a unor
metode inovatoare de organizare şi desfăşurare a activităţilor, îmbinându-le, în acelaşi timp, în
mod armonios cu metodele tradiţionale, fără de care procesul instructiv-educativ ar risca să
piardă din conţinut, din informaţii.
Creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, bunul mers al
procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Având în vedere
că în grădiniţă principala activitate este jocul, metodele interactive trebuie introduse ca nişte
jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante, atractive.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă
personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice
prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare.
Metodele interactive de grup câştigă tot mai mult teren, reprezentând o alternativă la didactica
tradiţională în beneficiul copiilor şi al cadrelor didactice în egală măsură.
Deci, regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu
copiii şi între copii promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin utilizarea de noi
strategii. Prin aplicarea acestor metode copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina,
învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.
Dezvoltat în 1987 de Edward de Bono, conceptul de gândire laterală descrie un proces
sistematic de gândire inovator, ce elimină tiparele limitative ale gândirii logice. Punând in
valorare creativitatea, gândirea laterală oferă o nouă perspectivă asupra modului în care
functionează mintea, crescând simțitor capacitatea de dezvoltare de noi idei și identificare de
noi soluții.
Gândirea laterală nu înlocuiește gândirea verticală (logică), ci o completează. Ea este
un alt mod prin care ne folosim mintea, ocupându-se cu generarea de noi idei si de spargerea
barierelor conceptuale ale ideilor vechi.
Principiul esențial al gândirii laterale este acela ca orice mod de a privi o situație este
doar unul din nenumaratele moduri posibile. Cred că dacă am ajunge să vedem așa lucrurile s-
ar schimba multe în societatea noastră. Nu am mai avea discuții despre cine are dreptate și
cine nu, nu ne-am mai ține strâns de punctul nostru de părere că fiind singurul valid, am
construi mai multă empatie prin disponibilitatea de a considera modul în care celălalt vede
lucrurile.
Diferențe între gândirea laterală si gândirea verticală:
1. Gândirea verticală este selectivă, gândirea laterală e generativă. Adică atunci când
gândim vertical alegem cea mai promițătoare cale de a privi o situație. Când gândim
lateral, generăm cât mai multe abordări.
2. Gândirea verticală înaintează doar dacă există o direcție în care să înainteze, gândirea
laterală înaintează pentru a genera o direcție.
3. Gândirea verticală e analitică, gândirea laterală e provocatoare.
4. Gândirea verticală este secvențială, gândirea laterală face salturi. Când gândim
vertical, înaintăm pas cu pas. Odată ce ajungem la o concluzie, validitatea sa este dată
 de validitatea pașilor facuți. Când gândim lateral putem face salturi și umplem goluri
după.
5. În gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu e cazul.
6. În gândirea verticală sunt folosite negații pentru a bloca anumite drumuri, în gândirea
laterală nu există negații.
7. Când gândim vertical ne concentrăm și eliminăm ce nu e relevant; când gândim lateral
primim cu bucurie intervențiile intâmplătoare.
8. În gândirea verticală, categoriile, clarificările și etichetele sunt fixe, in gândirea
laterală nu.
9. Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele mai puțin
probabile.

Metoda Pălariilor Gânditoare este o metodă interactivă, de stimulare a creativității

participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălaria aleasă.
Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, rosu, galben, verde,
albastru și negru. Membrii grupului își aleg pălariile și vor interpreta astfel rolul precis, așa
cum consideră mai bine. Culoarea pălariei este cea care defineste rolul.

Pălăria albă, oferă o privire obiectivă asupra informațiilor. Este neutră si obiectivă.
Este concentrată pe fapte obiective si imagini clare. Stimulează gândirea obiectivă. Gânditorul
pălariei albe este disciplinat si direct. Albul (absența culorii) indică neutralitatea.

Pălăria roșie, este perspectiva imaginației și sentimentelor. Oferă o perspectivă

emoțională asupra evenimentelor. Roșu poate însemna și supărarea sau furia. Descatușează
stările afective.
Purtând pălaria roșie, gânditorul poate spune așa: “Așa simt eu în legatură cu…”.
Această pălarie legitimează emoțiile și sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face
posibilă vizualizarea, exprimarea lor. Cel ce privește din această perspectivă, nu trebuie sa-și
justifice feeling-urile și nici să găsească explicații logice pentru acestea.

Exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata. Oferă o perspectivă tristă, sumbră,

asupra situației în discuție. Este perspectiva gândirii negative, pesimiste. Este pălaria
avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălariei
negre punctează ceea ce este rău, incorect și care sunt erorile.
Explică ce nu se potrivește și de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele,
greșelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenția
elementele negative.
Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potrivește cu…”, “Nu
numai că nu merge, dar nici nu…”

Culoarea galbenă simbolizează stralucire, optimism. Este gândirea optimistă,

construită pe un fundament logic. Oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației.
Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Se concentrează asupra
aprecierilor pozitive, așa cum pentru pălaria neagră erau specifice cele negative.
 Exprimă speranța; are în vedere beneficiile, valoarea informațiilor și a faptelor date.
Gânditorul pălariei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice si practice pentru aceste
beneficii și valori. Ofera sugestii, propuneri concrete si clare. Cere un efort de gândire mai
mare.

Pălaria verde exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. Este simbolul
producției de idei noi, inovatoare. Simbolizează gândirea creativă. Căutarea alternativelor este
aspectul fundamental al gândirii sub pălaria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi
concepte și noi percepții, noi variante, noi posibilități. Gândirea laterală este specifică acestui
tip de pălarie. Cere un efort de creație.

Pălăria albastră exprimă controlul procesului de gândire. Supraveghează și dirijează

bunul mers al activității. Este preocuparea de a controla și de a organiza.
Este pălaria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. E gîndirea destinată să
exploreze subiectul.
Pălaria albastră este “dirijorul orchestrei” și cere ajutorul celorlalte pălarii. Gânditorul
pălariei albastre definește problema și conduce întrebările, reconcentrează informațiile pe
parcursul activității și formulează atât ideile principale cât și concluziile la sfârșit.
Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele și insistă pe
construirea demersului gândirii.
Privind prin cele 6 perspective (gândind in 6 pălării), și aducând argumente care să
sustină respectiva perspectivă, se elimină discuțiile în contradictoriu, fiecare participant
având posibilitatea să aducă argumentele ce-i „stau pe limba” doar când vine rândul
perspectivei în care se încadrează.
Pălariile sunt simbolul perspectivelor prin care participanții trebuie să privească
problema. Este obligatoriu ca toți participanții să vorbească sub aceiași pălarie (daca nu, s-ar
ajunge iar la gândirea verticală).

Cu ajutorul acestei metode opiii învată:

 Sa comunice ce simt fară reținere;
 Să comunice liber gândurile, dar din perspectiva semnificației culorii;
 Să-și exteriorizeze emoțiile, sentimentele;
 Să evite greșelile;
 Să ia decizii;
 Să cunoască semnificația fiecarei culori;
 Să-și schimbe modul de a gândi experimentând un altul.
prin argumentare.
Avantajele acestei metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă
posibilitatea copiilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi
integratoare, lucrul individual, în echipe sau participarea întregii grupe la realizarea cerințelor
pălariilor gânditoare este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea
corectă şi completă a cunoştinţelor.
Metodele activ-participative au însă şi dezavantaje: necesită o pregătire mai
riguroasă şi mai îndelungată, nu pot fi folosite în cadrul oricărei activități, bagajul
informaţional este mai mic, necesită atenţia sporită a elevilor dar şi capacitatea lor de a face
conexiuni şi de a descoperi singuri răspunsurile.
 Învăţarea creativă presupune existenţa unui potenţial creativ, manifestat în
receptivitatea faţă de nou, curiozitatea ştiinţifică, nonconformism, originalitate, capacitate de
elaborare, fluenţă şi divergenţa gândirii, imaginaţie creatoare, inventivitate.
Atât metodele tradiţionale, cât şi cele alternative de predare- învăţare sunt
fundamentale pentru buna desfăşurare a activităţii didactice.
Educatorului îi revine sarcina de a selecta atât metodele moderne cât şi cele
tradiţionale ce pot fi folosite eficient în lecţiile de dobândire de noi cunoştinţe şi în lecţiile de
evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor.