1 1 0 2 1 2 9 2 Ü Ì x x” ”

MINISTERUL CULTURII
ªI IDENTITÃÞII NAÞIONALE

9 771 220 31 210 5 02


C
A
F Şi-aşa: a apărut revista Familia, nr. 12 pe anul trecut, ultimul
É ca instituţie de sine stătătoare. Paginile de început reconstituie,
A P O S T R O F
E DITURA POLIROM organizează Concursul anual de
debut, ediþia 2021, la secþiunea Proză.
Manuscrisele participante la concurs (fără CV) vor fi
ataºate unui e-mail, de pe un cont creat cu acest prilej, ºi
trimise la adresa: adrian.botez@polirom.ro, până pe data
de 16 aprilie 2021. Adresa de e-mail poate fi motto-ul
volumului, un fragment din motto sau titlul cărþii.
Exemplu: orazero@yahoo.com/gmail.com etc.
Este foarte important ca adresa de mail, mailul ºi
manuscrisul ataºat să nu conþină sub nicio formă nume-
le concurentului – cazul contrar duce la descalificare.
Manuscrisele trebuie să aibă minimum 150.000 de
semne (caractere + spaþii). Sunt acceptate ºi manuscrise
ale autorilor care au fost incluºi anterior în antologii sau au publi-
cat în volume colective.
Câºtigătorul concursului va fi anunþat în luna august 2021, pe
adresa de e-mail de pe care a fost trimis manuscrisul, iar rezultatul
va fi făcut public în cursul aceleiaºi luni.
Premiul pentru manuscrisul declarat câºtigător constă în publica-
rea acestuia în toamna acestui an.
Nu se acceptă manuscrise fără diacritice. Manuscrisele nepublicate
vor fi ºterse.
Cãrþi primite la redacþie
În atenţia colaboratorilor
Textele pentru revista noastră pot fi trimise
pe adresa de e-mail <revista.apostrof@gmail.com>.
În respectul limbii române pe care o slujim,
luăm în considerare pentru publicare numai
texte scrise cu diacritice. Pentru orice întrebări,
vă rugăm să folosiţi numai e-mail-ul de mai sus.
2 • APOSTROF
C ÎND PREGĂTIM această ediţie a revistei pentru tipar, numărul de
îmbolnăviri cu Sars-Cov-2 din lume a trecut de 110 000 000,
numărul de morţi din lume a depăşit 2 400 000. În ordine, cele
mai lovite sînt SUA, India, Brazilia, Rusia, Franţa, Anglia. Româ-
nia se află, după numărul de îmbolnăviri oficial înregistrate, pe
locul douăzeci şi cinci. Ţări despre care ştim că au un sistem me-
dical performant, cum este Israel, au avut pînă acum peste 690
000 de îmbolnăviri şi puţin peste 5 000 de decese.
La noi, pînă în acest moment, au fost peste 760 000 de
îmbolnăviri, cel al cazurilor letale se apropie de 20 000.
Există mai multe vaccinuri, numai cantitea lor nu este încă
suficientă; Uniunea Europeană tratează cu Rusia pentru
achiziţionarea şi a celui rusesc.
prin comentarii sobre şi documente, drama culturală care a avut
loc: după alegerile pe care, după cum bine descrie situaţia Traian
Ştef, nici un partid politic nu le-a cîştigat, preşedintele Consiliului
Judeţean Bihor, pe numele lui Ilie Gavril Bolojan, a hotărît să
salveze finanţele judeţului tăind nişte posturi din Cultură: la re-
vista Familia – acela de director, deţinut de Ioan Moldovan, plus
alte 3. Şi, astfel, vorba editorialului semnat de redacţia revistei,
„Consiliul Judeţean Bihor a desfiinţat o instituţie care, de fapt şi
de drept, nu îi aparţine: Revista de cultură FAMILIA“. Un abuz.
*
Şi-abia a apărut Familia 12/ 2020, şi-a sosit şi nr. 1-2 din 2021: cu
redacţia micşorată, lipsesc Traian Ştef şi Ion Simuţ, fapt care nu ne
bucură deloc. Numărul este bun, conţine interviuri, bilanţuri de an,
cronici, proză multă şi imagine la fel. M-am oprit la bilanţul prozei pe
anul 2020, făcut de Marius Miheţ, care printre altele scrie: „În ultimii
ani s-a degradat o instituţie, altadată celebră în anonimatul ei elitist
– a cronicarului de proză: apar cronici puţine, cu minime dovezi de
lectură integrală. Se poartă la rever furtul ideilor, lectura „pe sărite”,
diagonalele fără nicio miză critică reală, reverenţe gratuite în faţa edi-
turilor, nu a cărţii, limbaje critice fără legătură cu textul propriu-zis...“.
„
Pe coperta I. Foto: I. Negoiþescu fotografiat de
Emil Hurezeanu & Excelenþa Sa Dl Ambasador al
României Emil Hurezeanu în Bundestag.
Enciclopedia imaginariilor din România,
coordonator general Corin Braga, Iaşi:
Polirom, 2020.
y Volumul 1: Imaginar literar, volum
coordonat de Corin Braga, consultant
ştiinţific Adrian Tudurachi.
y Volumul 2: Patrimoniu şi imaginar
lingvistic, volum coordonat de Elena Platon,
consultant ştiinţific Gheorghe Chivu.
y Volumul 3: Imaginar istoric, volum
coordonat de Sorin Mitu.
y Volumul 4: Imaginar religios, volum
coordonat de Ioan Chirilă.
y Volumul 5: Imaginar şi patrimoniu
artistic, volum coordonat de Liviu Maliţa.
Unica responsabilitate a revistei APOSTROF
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text
îi aparţine, în exclusivitate, autorului.
APOSTROF
În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca

Jurnale, centenar
Î MI PLACE literatura care nu e chiar litera-
tură, literatura mărturisirilor. Jurnale,
memorii, scrisori... Ce poate fi mai aproape
de autorul pe care îl citesc decît asta? Am
citit la viaţa mea destule „însemnări“, mai
mult sau mai puţin „intime“, unele chiar
deloc intime sau numai din cînd în cînd in-
time. La început, de plăcere. Apoi, pentru
documentare. Din textele de felul acesta
obţii nu numai imaginea autorului, ci şi a
epocii. Dacă stau să mă gîndesc, avem o
foarte bogată literatură a jurnalului în cul-
tura noastră. Maiorescu, cu însemnările lui
zilnice, în trei ediţii, nici una dusă pînă la
capăt; a treia, în curs, a ajuns deocamdată
la 1897, iar continuarea e publicată, cu eco-
nomie, în revista Convorbiri literare. Lovi-
nescu, cu Agendele... sale fabulos de criptice
în laconismul lor, însă pe care, dacă le ci-
teşti dintr-o suflare, ceea ce se poate, sînt
numai şase volume, prinzi omul şi viaţa lui
privată. Iar dacă imediat după asta citeşti
toate jurnalele Monicăi Lovinescu, îţi dai
seama de enorma sociabilitate a amînduro-
ra, şi-a tatălui, şi-a fiicei, precum şi de felul
în care, aşa cum vîntul sculptează stîncile,
şi lor, mediul (tatăl, în România interbeli-
că; fiica, în Franţa postbelică) le-a sculptat
atitudinile. Rebreanu, auster şi totodată
concret în însemnările lui, ocupat şi cu gos-
podăria lui, un fel de Ardeal miniaturizat
mutat în Muntenia, şi cu scrisul, acesta, la
fel de greu ca spartul pietrei. Sebastian, un
jurnal complex, social, muzical, politic,
erotic, de amiciţii, bogat în afecte şi surpri-
ze. Carol al II-lea, cu calculele lui politice
scrise negru pe alb, cu plăcerea lui de-a ieşi
la vînătoare, cu grija lui pentru Duduca.
Jurnalul lui Camil Petrescu, ce păcat că se
termină repede!, editat de Zaciu, el însuşi
autorul unui jurnal enorm, care dă seamă
de meschinăria la care a coborît viaţa de zi
cu zi în România în timpul socialismului
real, dar şi după aceea. Însemnările lui Ră-
dulescu-Motru, în care bătrînul domn îşi
revizuieşte cărţile şi-şi notează îndoielile
politice, suspiciunile deloc filosofice, ran-
chiunele, frustrările, aşa, fără nici o înflori-
tură literară – dar ce comoară pentru a des-
cifra o epocă! Jurnalul politic al lui Armand
Călinescu, jurnalul de asemenea politic al
lui Grigore Gafencu. Jurnalul lui Galacti-
on, cel al lui Goga, pe care l-am citit întîi în
serial, în Revista de istorie şi teorie literară,
tipărit atunci pe o mizerabilă hîrtie, pe
deasupra colorată. Jurnalul cinefilei Jeni
Acterian, la fel de interesant, de fapt mai
interesant, ca acela al fratelui ei, Arşavir Ac-
terian, pe care l-am cunoscut... Jurnalul
Marthei Bibescu, care în plin război mon-
dial nota, caustic, că sînt salvate (evacuate)
tablourile, în timp ce oamenii sînt lăsaţi să
moară. Jurnalul lui Sextil Puşcariu, obliga-
toriu dacă vrei să înţelegi cum s-a făcut
Unirea din 1918 ori Universitatea româ-
nească din Cluj. Cel al lui Eliade, incom-
plet, versiunea integrală se află în copie la
Editorial
Marta Petreu
Bucureşti, eu am
văzut-o în casa
lui Mircea Han-
doca, oare unde
o fi ajuns? Nu
există nici o pie-
dică legală pen-
tru publicarea lui
integrală, iar
pînă nu va fi pu-
blicat în întregi-
me, orice se scrie
despre el este la
risc. Şi extraordi-
narul, căci ne-
cenzurat şi nese-
lectat de autor,
Jurnal portughez
al aceluiaşi. Mul-
tele jurnale ale • Emil Hurezeanu şi I. Negoiţescu. Foto: arhiva Emil Hurezeanu
lui Eugen Iones-
cu, pe care, decă le citeşti cu atenţie, îţi dai autorul apare la statura lui omenească: cu
seama că în mare parte au fost scrise în ro- notaţii mărunte, uneori meschine, cu fami-
mână, apoi rescrise de el însuşi în franceză lia lui numeroasă şi aşa de atipică, cu sfîşie-
şi publicate, versiune apoi readusă de către toarea autocenzurare a vieţii sale amoroa-
traducători în română. Jurnalul de la înce- se, iar la sfîrşit cu ruşinea, da, ruşinea de a
putul anilor 1950 al lui Balotă, pe scheletul nu mai putea scrie, deci de a nu mai avea
vertebral al căruia a crescut Caietul albas- nici un rost pe lume. Şi-apoi jurnalul fiului,
tru, apoi un fragment de jurnal, publicat cel mai drag mie dintre toate jurnalele citite
într-un număr omagial de Apostrof, nr. 1-2 vreodată: Klaus Mann a fost nu numai
din 2000, sub formă de carte. strălucitor şi extravagant, ci, aşa răzgîiat
Atîta tot? Nu, mai sînt. Jurnalul lui C. cum îl socotea tatăl lui şi cum într-adevăr
A. Rosetti, cel al lui Cipariu... Pandrea, cu era, a fost un ins născut în el cu dor de
însemnările lui abrupte. Apoi jurnalele de moarte, o adevărată încarnare o dorului
idei ale lui Noica. Caietele lui Cioran – jur- morţii din wagneriana Tristan şi Isolda. Du-
nal sau ciornă? ce contează, mai există o pă mai multe încercări, a reuşit să moară în
seamă de asemenea caiete, deocamdată ne- 21 mai 1949, pe Coasta de Azur.
publicate. Jurnalul lui Octav Şuluţiu, acela
al lui Vlasiu, care l-a supărat pe Cioran. O, *
jurnalul lui Ciocârlie, prin acumulare o
adevărată proză, în care se construieşte
mozaicat un colosal personaj, neîndemîna- D
care
IN JURNALUL lui I. Negoiţescu nu am
citit decît o singură pagină, aceea pe
Emil Hurezeanu, congenerul meu, ne-
tic, distrat: autorul însuşi. Am lucrat pe un
caiet cu titlul bucolic, Cînd se întorc păsările a dat-o spre publicare atunci cînd am pre-
gătit, la Apostrof, pentru tipar Straja drago-
la cuiburi, al lui Bucuţa. Jurnalul lui Cărtă-
rescu, agendele cel mai adesea laconice ale nilor. O să apară cîndva, undeva, conform
Corneliei Blaga, jurnalul din 1940-1944 al testamentului: la 30 de ani de la moartea
lui Corneliu Coposu, acela al elveţianului autorului. Nego a murit în 1993. Urna cu
De Weck, pe care-l socotesc românesc, de- cenuşa lui a fost depusă în Cimitirul Cen-
oarece despre România şi oamenii ei. Ior- tral din Cluj, în mormîntul năpădit de ie-
ga, cu un jurnal precum personalitatea lui, deră al familiei sale. El este unul dintre ma-
apoi Maria Banuş, Saşa Pană cel „Născut în rii scriitori născuţi la Cluj, oraş ce nu i-a
‘02“, Miron Radu Paraschivescu, Vasile adus noroc, cum nu i-a adus lui Nic, Nico-
Băncilă, Matei Călinescu, Sanda Stolojan, lae Balotă, alt scriitor mare născut de-ase-
Mihai Beniuc, Marin Preda cu un jurnal de menea la Cluj.
criză... Sînt 100 de ani de la naşterea lui I. Ne-
O, da, şi mai sînt... Forme de întîlnire goiţescu, iar noi îi marcăm centenarul în
cu autorii, surse de documentare, substan- „Dosarul“ de număr, alcătuit prin ostenea-
ţă a culturii/ literaturii noastre. O bogăţie. la prietenului nostru de la Echinox-ul etern,
Excelenţa-Sa Dl Ambasador Emil Hure-
* zeanu. Căruia îi mulţumim recunoscători.
D IN AFARA spaţiului românesc, dintre
toate jurnalele citite, numesc numai
trei: cel al lui Tostoi, la fel de mare, literar
„
vorbind, ca Război şi pace. Apoi acela al lui 25 ianuarie 2021, Cluj
Thomas Mann, în care multe personaje îmi
rămîn imposibil de identificat, dar în care
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 3
 Româna, deşertică?
(Anca Măniuţiu)
S E ÎMPLINESC în 2021
cinci secole de la apari-
ţia primului document
scris, păstrat până azi, în
limba română. Este vorba
despre „Scrisoarea“ boie-
rului Neacşu din Câmpu-
lung către judele Braşovu-
lui, Hans Benkner. Anul
1521, când îşi scria boie-
rul câmpulungean raportul secret către pa-
tronul său braşovean, era ultimul an de
domnie a lui Neagoe Basarab, principele
prin excelenţă, autorul faimosului tratat de
conduită domnească către fiul său Teodo-
sie. Tratatul acesta politic, astăzi cvasinecu-
noscut, a fost în cultura noastră analog
„Principelui“ lui Machiavelli pentru lumea
Peninsulei Italice. Tot prin analogie, rolul
unui Borgia din Italia a fost jucat la noi, du-
pă câteva decenii, de Mihai Viteazul. Astăzi
se ştie că textul original (deşi nepăstrat) al
„Învăţăturilor lui Neagoe Basarab” a fost
scris în româneşte de domnul însuşi, mort la
39 de ani (în 1521), sub forma unor epistole
mustrătoare şi pilduitoare, adresate fiului
său Teodosie, aflat la Constantinopol.
Din această perspectivă, româna, ca lim-
bă scrisă, nu este o limbă veche. Dacă accep-
tăm că formarea ei s-a încheiat prin secolele al
VIII-lea – al IX-lea, limba noastră a avut ne-
voie de peste o jumătate de mileniu ca să se
maturizeze şi să atingă armonia scriiturii.
Alte limbi romanice au fost mult mai rapide
în elaborarea şi utilizarea formelor lor scrise.
Prima variantă a francezei scrise este cuprinsă
în „Jurămintele de la Strasbourg“ din 842,
depuse de către Ludovic Germanul, fiul lui
Ludovic cel Pios şi conducător al Regatului
francilor răsăriteni (viitoarea Franţă) şi de
către fratele său, Carol cel Pleşuv, conducăto-
rul Regatului francilor occidentali (viitoarea
Germanie). Cu alte cuvinte, apariţia limbii
franceze scrise a fost aproape concomitentă
cu naşterea limbii vorbite. Primele texte în
limba italiană apar pe la finele secolului al
XII-lea, spre anul 1200. Glosas Emilianenses,
adică adnotaţiile din secolul al X-lea, de pe
marginea unui codice din secolul al IX-lea,
sunt considerate primele mărturii de limbă
spaniolă (castiliană) scrisă.
Câteva observaţii în acest sens, al deca-
lajului între limbile neolatine occidentale şi
limba română, se impun. Textele vechi
4 • APOSTROF
Simţul limbii
române
Ioan-Aurel Pop
franceze, spaniole, italiene, fiind atât de
vechi, sunt foarte diferite de limbile respec-
tive moderne şi contemporane. Textul ro-
mânesc al menţionatei scrisori redactate la
Câmpulung este foarte apropiat de limba
română actuală: „I pak (= şi iarăşi/ de ase-
menea) dau ştire domnie tale za (= despre)
lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăra-
tul (Süleiman I Kanunî/ Soliman Magnifi-
cul) au ieşit den Sofiia şi aimintrea nu e. Şi
se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii
domniia-ta că au venit un om de la Nico-
poe (= Nicopole) de mie mi-au spus că au
văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii
ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus. I
pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50
de oamini să fie în ajutor în corăbii. I pak
să ştii cumu se-au prins neşte meşteri den
Ţarigrad (= Istanbul) cum vor treace acea-
le corabii la locul cela strimtul ce ştii şi
domniia ta. I pak spui domnie tale de lu-
crul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de
boiari ce sânt megiiaş(i) şi de genere-miu
Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie
lui Mahamet-Beg, pre io-i (= unde-i) va fi
voia pren Ţeara Rumânească, iară el să
treacă. I pak să ştii domniia ta că are frică
mare şi Băsărab (= Neagoe Basarab) de
acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de
domniele voastre. I pak spui domnie tale ca
mai-marele miu de ce am înţeles şi eu. Eu
spui domnie tale, iară domniia ta eşti înţe-
lept şi aceaste cuvinte să ţii domniia ta la
tine, să nu ştie oamini mulţi şi domniele
vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine“.
Acesta este corpul scrisorii, formulele de
introducere şi de încheiere, ca şi anumite
elemente stereotipe din text fiind scrise în
limba slavonă. Pe de altă parte, se ştie cert
că s-a scris în româneşte şi înainte de 1521
– poate cu secole înainte – dar textele re-
spective, despre care avem menţiuni şi indi-
cii, nu s-au păstrat. Româna s-a dezvoltat
într-o arie geografică despărţită şi diferită
de restul latinităţii medievale. Trecerea de
la limba latină, ca limbă scrisă, ca limbă a
bisericii, a cancelariilor şi a culturii la lim-
bile vernaculare, în cazul popoarelor roma-
nice occidentale, s-a făcut relativ uşor, lim-
bile vorbite folosindu-se în scris aproape în
paralel cu latina. Poporul român este sin-
gurul popor romanic înconjurat numai de
popoare neromanice (în cea mai mare parte
slave) şi singurul popor romanic care a avut
ca limbă a cultului, a cancelariilor şi a cul-
turii slavona (slava ecleziastică, medio-bul-
gara), adică o limbă total diferită de a
noastră. În vreme ce în Occident, limba
latină cultă a fortificat latinitatea italienei,
francezei, spaniolei, portughezei etc., în
Orient, slavona a îndepărtat româna de ră-
dăcinile sale romanice. Cu toate acestea,
izolarea românei şi evoluţia sa îndelungată
prin prisma oralităţii i-au păstrat un carac-
ter mai arhaic şi mai apropiat în anumite
privinţe de latina populară. De regulă, lite-
ratura unei limbi apare mult mai târziu
decât scrisul în limba respectivă. La ro-
mâni, cele două procese culturale sunt,
după datele pe care le avem, aproape conco-
mitente, ceea ce este imposibil să se fi în-
tâmplat în realitate. Primele mărturii de li-
teratură română datează tot din secolul al
XVI-lea, fapt care întăreşte ideea că scrisul
românesc documentar trebuie să fi fost
mult mai vechi. De asemenea, primele texte
tipărite în limba română se fac tot din seco-
lul al XVI-lea, începând cu anul 1544, la
Sibiu şi la Braşov, graţie eforturilor lui Filip
Moldoveanul şi Diaconului Coresi, ajutaţi
de patroni generoşi sub aspect material şi
spiritual, dar interesaţi (cel puţin unii) şi de
profit, deopotrivă material şi spiritual, în
contextul ascensiunii Reformei protestan-
te. Aceeaşi judecată de valoare expusă mai
sus este valabilă şi în acest caz: este imposi-
bil ca o practică a scrisului de mână de nu-
mai două decenii (câte trecuseră de la epis-
tola boierului Neacşu) să conducă deja la
tipar. Prin urmare, scrisul în româneşte era
mult mai vechi decât secolul al XV-lea,
chiar dacă va fi fost sporadic şi timid. Cen-
tre ale scrisului românesc vechi au fost
Braşovul (cu preoţii, diecii şi învăţătorii
din Şchei), regiunea Lugoj-Hunedoara,
Maramureşul, curtea domnească a Moldo-
vei şi o seamă de mănăstiri din Moldova,
nordul Munteniei, cu vechile capitale voie-
vodale etc.
O RICUM, o limbă scrisă de o jumătate de
mileniu reprezintă o zestre culturală
specială. Primele încercări de normare a
limbii române prin gramatici s-au făcut în
secolul al XVIII-lea. Şcoală organizată de
stat în limba română se edifică la noi nu-
mai din secolul al XIX-lea. Alexandru Ioan
Cuza, prin Legea instrucţiunii publice din
1864, a făcut reforma şcolară, introducând,
între altele, învăţământul primar obligato-
riu şi gratuit de patru clase. În aceste prime
clase se învăţa abecedarul şi scrierea cu lite-
re latine. După doi ani, în 1866, Societatea
Literară Română (devenită în 1867 Socie-
tatea Academică Română, nucleul viitoarei
Academii Române) şi-a luat sarcina normă-
rii limbii române, mai exact a stabilirii or-
tografiei, a redactării unei gramatici şi a
elaborării unui dicţionar-tezaur. De-atunci,
limba română a intrat pe calea magistrală a
dezvoltării sale organizate.
Natural, ne putem întreba dacă era ne-
voie de aşa ceva, din moment ce, până în
secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, limba
română – vreme de cel puţin un mileniu –
s-a conservat şi a evoluat de la sine, fără
vreo grijă şi îngrijire speciale. Evident, era
nevoie! În Epoca Modernă se trecuse de la
societatea patriarhală, arhaică şi izolată
(autarhică) la societatea industrială, mobi-
lă, plină de interferenţe, fapt care afecta şi
limbile în dezvoltarea lor naturală. Vechea
evoluţie naturală, orală, internă, suficientă
 ALICE VALERIA MICU
Pseudofabulă sub mesteacăn
Fără niciun motiv azi m-a atins
părinteşte pe frunte o nemiloasă bucurie.
A venit ca o minge lovită cu forţă,
şi eu nu ştiu cum să ating sfera aceasta.
Am stat în rezervaţia fricii,
iar azi bucuria e o desăvârşită povară
a trupului acesta de care m-am săturat.
Parbrizele antiglonţ nu m-au putut apăra
în aventura de captivitate voluntară.
Acolo, în hipocamp am stat, în lobul frontal
al spaimei că nu-mi voi fi de ajuns.
Da, m-am săturat să răspund aşteptărilor
de blândeţe şi vulnerabilă tandreţe,
când eu mânuiesc deopotrivă
cuţitul şi piatra, otrava şi glonţul.
Æ ţii bizare de cuvinte străine. Există mulţi
sieşi îşi trăise traiul. Europa se afla de-acum
într-un sistem de vase comunicante, curen-
tele culturale influenţau toate limbile şi li-
teraturile, oamenii se amestecau, influenţe-
le străine sporeau, modelele se impuneau,
tradiţiile se modificau şi păleau în faţa în-
noirilor. A început şi un fel de concurenţă
între limbile naţionale, cu aspecte deopo-
trivă pozitive şi negative. În această concu-
renţă, procesele de deznaţionalizare prin
limbă ocupă un loc esenţial, cu precădere
în imperiile multinaţionale. S-a vădit de
timpuriu rolul şcolii în conservarea şi evo-
luţia limbii. După formarea statelor naţio-
nale, primejdia cea mare pentru popoare
nu a mai fost impunerea unor limbi străine
ca limbi de comunicare şi ca limbi şcolare,
decât în cazurile unor minorităţi etnice
obligate să înveţe numai în limbile oficiale.
Aceste chestiuni s-au prelungit în unele ţări
– mai ales acolo unde minorităţile naţiona-
le nu sunt recunoscute oficial – până astăzi
şi chiar în anumite ţări ale Uniunii Europe-
ne. Astăzi, primejdia cea mare pentru lim-
bile mari ale pământului este nu distruge-
rea lor fizică (deznaţionalizarea prin
limbă), ci ignoranţa, lipsa de educaţie,
grobianismul, spoiala de cultură. Limba
română vorbită şi scrisă este astăzi poluată
cu termeni care odinioară nu erau nici mă-
car gândiţi, termeni scoşi dintr-un arsenal
suburban, de mahala, cuvinte licenţioase şi
ruşinoase. De multe ori se scriu, între
puncte-puncte, litera iniţială şi cea finală
ale unor cuvinte, dar, de multe ori, aceste
cuvinte sunt redate de-a dreptul. Limba
scrisă devine neinteligibilă din cauza proas-
tei instruiri şcolare, a necunoaşterii reguli-
lor elementare ale foneticii, ale grafiei, ale
gramaticii. Adesea, pronumele personal de
persoana întâi este scris „ieu“, verbul a fi, la
persoana a III-a singular este scris „ieste“,
la ieşirea dintr-o sală de spectacole se indică
„eşire“, într-un alt loc public apare avertis-
mentul „Păstra-ţi curăţenia!“ etc. Poluarea
limbii române nu se face doar cu termeni
de ocară şi expresii injurioase autohtone, ci
şi cu neologisme şi noţiuni preluate tale
quale din alte limbi. Reclamele luminoase
dintr-un oraş românesc ne pot face să cre-
dem că suntem oriunde în lume, numai în
România nu. Mai toate numele de firme,
ONG-uri, manifestări culturale, conferin-
ţe, acţiuni, activităţi, programe de cercetare
etc. sunt date în englezeşte sau în combina-
Îmblânzeşte-mă cu amorul, sunt gata
să mă predau, altfel nu am scăpare.
Trupul acesta mă oboseşte,
carnea mea de mult m-a trădat.
Detest magazinele de încălţăminte,
mirosul pantofilor de piele,
urcaţi pe obraznice tocuri
mă umple de scârbă.
Doamne fereşte să-mi zăresc conturul
în vitrina proaspăt spălată!
Ce să-mi spună acum glorioşii mei sâni,
coapsa rotundă, pasul şubred, şchiopătând
uşor?
Răscumpăr clipa naşterii mele
ca pe o fotografie cu negativ cu tot.
Ofer la schimb trupul acesta de femeie
de care m-am săturat şi codul personal,
absurd, numeric.
Cine o fi nebunul care crede
oameni care cred că folosirea excesivă a ne-
ologismelor şi a denumirilor luate direct
din engleză îi face mai interesanţi, îi înfăţi-
şează mai culţi, mai deştepţi, mai cool (!). O
altă pacoste este dată de prescurtările cu-
rente folosite – cu precădere de tineri – în
mesajele de pe telefoanele mobile, mesaje
foarte intrigante pentru că folosesc câte o
literă-două dintr-un cuvânt, amestecând
termeni româneşti cu termeni englezeşti,
abreviaţi cu toţii în maniere neinteligibile.
Toate acestea ar mai putea să fie tolera-
te, în ideea că limba are propriile mecanis-
me de apărare şi de conservare, că repudia-
ză singură aberaţiile mari, că respinge
vocabulele nefireşti, că se menţine în matcă
şi se împrospătează mereu. Este drept că
limba nu a fost şi nu este statică. Ea se pri-
meneşte mereu, dar o face după o anumită
rânduială, ca un organism viu, care, pe
măsură ce renunţă sau pierde anumite celu-
le, îşi fabrică altele noi, ca să trăiască. Pro-
babil că, din acest punct de vedere, nu ar
trebui să ne temem prea tare.
T EMEREA MARE vine, însă, din altă direc-
ţie, observată tot mai mult în anii din
urmă, anume tendinţa de pierdere de către
români a simţului limbii materne. „Simţul
limbii” s-a obţinut, de când este lumea, prin
uzul şi prin abuzul acesteia, iar uzul limbii
se dobândeşte de la mamă (părinţi, bunici)
şi de la şcoală (grădiniţă şi şcoală), mai ales
de la şcoala elementară şi gimnazială. Or,
astăzi, mamele sunt tot mai ocupate – ca şi
bunicile – cu câte două-trei servicii (adică
joburi), iar şcolile scot pe bandă rulantă co-
pii şi adolescenţi analfabeţi funcţional. An-
alfabetismul nostru este şi real, în sensul că
avem mult mai mulţi români decât odinioa-
ră care nu ştiu efectiv să citească şi să scrie,
pentru că nu au fost niciodată la şcoală sau
au abandonat şcoala după două-trei clase.
Analfabetismul funcţional se referă la per-
soanele care ştiu să citească, opintit de cele
mai multe ori, dar nu înţeleg ceea ce citesc.
Cauzele neînţelegerii unui text citit sunt cel
puţin două: prima este dată de concentrarea
disproporţionată asupra literelor, asupra si-
labelor şi asupra întregirii cuvintelor, iar a
doua provine din necunoaşterea semnifica-
ţiei cuvintelor (din cauza lipsei de exerciţiu
lingvistic şi din cauza culturii generale pre-
care). Practic, analfabeţii funcţional nu cu-
nosc limba română, în ciuda capacităţii lor
de lectură precară. O asemenea nenorocire
că tandra şi desăvârşita urgie a naşterii mele
poate fi prinsă într-un singur număr?
De ce mă umileşti cu şirul cifrelor,
când toată viaţa mea e teorema fără cusur
a singurătăţii?
Sar mai departe şotronul început în
copilărie,
Dar nu ajung niciodată acasă.
Sperietoare de paie mă ţin în siajul spaimei
că n-am să scap de nemilosul trup.
M-am săturat de-atâtea dezastre,
lăsaţi-mi un trup de hârtie,
proces verbal de predare-primire,
scrisoare de dragoste pentru
un viitor mesteacăn.
„
conduce la pierderea „simţului limbii“, iar
acest fenomen primejduieşte limba mai mult
decât toate celelalte. Generaţiile de odinioa-
ră învăţau la gramatică regulile scrierii cu
doi „i“ sau cu trei „i“ a unor cuvinte, în inte-
riorul lor sau în terminaţiile lor. Dar aceste
reguli erau adesea superflue, pentru că scri-
erea cu doi sau cu trei „i“ trebuia să vină şi
venea din „simţul limbii”, cum ne spuneau
învăţătorii şi profesorii. Îmi amintesc de di-
ficultatea scrierii pronumelui (adjectivului)
posesiv la persoana I plural „noştri“, în legă-
tură cu care „simţul limbii” cere doi „i“, iar
regula ne obligă să scriem un singur „i“ sau
ezitarea în a scrie substantivul „membru“ la
plural. Ca să evităm erorile, am învăţat să
apelăm la analogia cu substantivul „om“ la
plural şi să-i înlocuim pe „membri“ cu „oa-
meni.“ Tentaţia era de a scrie „avem trei
membri de onoare“ cu doi „i“, dar, înlocu-
ind formularea cu „avem trei oameni de
onoare“, ne dădeam seama cum este corect;
pe când „membrii colegiului“ erau cu doi
„i“, ca şi „oamenii colegiului“. Secretul învă-
ţării şi înţelegerii acestor reguli (în fapt, ex-
cepţii de la „simţul limbii”) era tocmai exis-
tenţa „simţului limbii“ materne. Astăzi,
avem şansa să învăţăm mai multe limbi stră-
ine, concomitent ori succesiv şi nu ne trebu-
ie o inteligenţă ieşită din comun ca să o fa-
cem. Este destul să dispunem de voinţă, să
asimilăm nişte reguli, să exersăm.
Cu limba maternă este, însă, cu totul
altceva. Voinţa şi regulile nu pot înlocui
„simţul limbii“, pe care, cum zicea odini-
oară un român naturalizat prin tatăl său,
„Pruncul, de la sân îl soarbe-n fiecare strop
de lapte;/ Leagănul, în care doarme, i-o
şopteşte-n blânde şoapte;/ I-o mai spune
vechiul basm de bunica povestit;/ Doina
lung i-o cântă-n frunză când e vârsta de
iubit;/ Arcul, ghioaga din perete pururi i-o
aduc aminte; O citeşte-n pomenirea de pe
lespezi de morminte“ (Alexandru Davila,
Vlaicu-Vodă). De aceea, limba noastră are
nevoie de grija noastră. Limba română este
viaţa noastră de popor român, este patria
pe care o avem cu noi oriunde ne-am duce.
Pentru această viaţă a noastră şi pentru pa-
tria trăită prin limbă avem nevoie de cel
puţin două lucruri bine chivernisite: de
mame, adică de familii bune şi vrednice şi
de şcoli serioase şi sănătoase. Restul vine
de la sine prin „simţul limbii“.
„
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 5
 Jurnal de cărţi
2020 spre 2021
Î n ultimele săptămîni din decembrie şi-n
primele din ianuarie timpul „curge“ al-
tfel. Se răresc şi-apoi dispar ca prin farmec
„urgenţele“ profesionale, universităţile in-
tră în „vacanţa de iarnă“, nu se mai progra-
mează evenimente culturale speciale, festi-
valuri, conferinţe sau lansări de cărţi, viaţa
se linişteşte. E-adevărat că de-a lungul lui
2020, începînd din martie, răspîndirea
„pandemică“ a coronavirusului SARS-
CoV-2 a schimbat în mare măsură datele
existenţelor noastre, blocîndu-ne-n case în
toate anotimpurile. Ne-am văzut – totuşi
– de obligaţiile curente, ne-am învăţat să ne
ţinem cursurile „de la distanţă“ şi multe
„evenimente“ s-au mutat şi ele „on-line“, în-
cît, cînd s-a apropiat vacanţa, scenariul tre-
cerii dintr-un an într-altul a revenit: dega-
jaţi de prea-cronofagele treburi cotidiene,
am avut mai mult timp de citit, de gîndit,
eventual şi de scris. Sigur că au rămas de
rezolvat cumpărăturile „de sezon“, însă la
proporţii mai mici, căci precauţiile şi re-
stricţiile perioadei epidemice ne-au făcut să
ne limităm la formulele familiilor restrînse,
fără să ne mai reunim cu alţi apropiaţi, ru-
bedenii, prieteni. Cu alte cuvinte... au fost
mai puţine de pregătit! Consecinţa: mai
mult timp pentru citit!
Drept care încep acum un mic inventar
de lecturi „2020 spre 2021“. M-am mai
dedat la asemenea bilanţuri, de fapt mai
largi, cu subiecte diverse, la mai multe tre-
ceri dintre ani, în propriile mele reviste,
atunci cînd le-am editat. De astă-dată,
găzduit colegialmente în Apostrof – doar
despre cărţi în „Jurnalul de... cărţi“!
De versuri, deocamdată.
P ROLIFICUL CONSTANTIN Abăluţă, poet şi
autor multilateral, ajuns la 82 de ani
(împliniţi pe 8 octombrie), a publicat în
2020 două plachete de versuri noi, o selec-
ţie tematică de poeme vechi şi o culegere de
proze. Le-am frunzărit pe măsură ce-au
apărut, iar acum, la trecerea între ani, le-
am citit pe-ndelete.
Maïtec haïku (Edi-
tura Muzeul Naţional
de Artă al României,
2020) e un mic album
vizualo-textual alcă-
tuit după ce Constan-
tin Abăluţă a reacţio-
nat poematic la
extraordinara expozi-
ţie #MAITEC Lemn Aur Lumină de la
marele Muzeu din Palatul Regal, în inima
Bucureştilor (vernisaj: 30 octombrie 2019).
A fost o amplă retrospectivă, cu sute de
lucrări, a cuplului de mari artişti Sultana şi
Ovidiu Maitec, pictoriţa şi sculptorul: el
(1925-2007) – excepţional dăltuitor şi sfre-
delitor al Lemnului, ea (1926-2016) –
magnifică pictoriţă a soarelui şi-a foiţelor
de Aur, de unde majusculele categoriale.
6 • APOSTROF
Ion Bogdan Lefter
S-a adăugat Lumina explorată de fiul lor
Ştefan (Stéphane), împreună cu soţia sa,
Dana, Maitecii de-a doua generaţie crea-
toare, artişti foto-video cu importante cari-
ere pariziene şi internaţionale: în foarte re-
centul lor ciclu „instalat“ într-un spaţiu
complementar, „instalaţie“ – adică – foto-
grafico-picturalo-sculpturală, ei şi-au pre-
zentat propriile reflexii pe folii reflectori-
zante ondulate, pliate, încreţite, împăturite,
apoi capturate în stop-cadre etalate ca ta-
blouri, în bogate serii de imagini destruc-
turate, non-figurativizate, totuşi cu certe
surse reale.
Constantin Abăluţă a vizitat expoziţia
cu ocazia dezbaterii pe care am organi-
zat-o eu însumi chiar acolo, la Muzeu, ca
ediţie „în deplasare“ a Cafenelei critice, şi,
impresionat şi inspirat de ce-a văzut, şi-a
notat în 49 de haiku-uri impresiile despre
tot atîtea lucrări de Ovidiu (16), Sultana
(17) şi Dana & Stéphane Maitec (16). În
format pătrat, minion, cartea pune faţă
în faţă sculpturile, picturile şi fotografiile
pe paginile de dreapta şi versurile-co-
mentarii pe cele de stînga, încît să poţi
aproape simultan privi imaginile artişti-
lor şi notaţiile foarte concentrate ale poe-
tului, în ştiuta manieră „japoneză“. Deli-
cate, „subţiri“, cu cîte-un detaliu
descriptiv şi cu interesante tuşe pansive,
uneori surprinzătoare, flash-urile textua-
le glosează absolut meritoriu în marginea
pieselor vizuale.
Exemple: lîngă un Stîlp cu faimoasele
perforaţii rotunde ale lui Maitec-el: „Mul-
ţimea de goluri/ înalţă stîlpul/ în stratosfe-
ră” (p. 18); lîngă un Soare al ei la Vama
Veche, în care astrul, cerul şi marea apar
stilizate, fără umbre, valuri sau alte detalii
realiste: „Marea nu are nici un urmaş/ aşa
cum soarele nu lasă/ umbră peste lume“ (p.
42); şi lîngă una dintre Reflexiile în oglindă
ale cuplului foto-experimental: „Culori şi
reflexe/ privilegiu adesea uitat/ al luminii
care ne-a adus pe lume“ (p. 98).
Pentru cercetătorii seduşi de manifestă-
rile „ekphrastice“, tot mai numeroşi în ulti-
ma vreme – o carte-mană cerească!
Cealaltă culegere
de versuri noi ale lui
Constantin Abăluţă,
Oceanul cubic (Casa
de pariuri literare,
2020), le continuă pe
precedentele două pu-
blicate de aceeaşi „ca-
să“, Trecerea în alt
ocean şi Poem pentru
cei ce nu-s de faţă (am-
bele din 2018), toate
în acelaşi format
„poche“ şi cu coperţi asemănătoare, în tona-
lităţi cromatice închise, ilustrate de poet.
Ca-n Trecerea..., autorul „pianotează“ lejer
între polul consemnării directe, realiste şi
cel al viziunilor fantaste, parabolice, vag-
ori simpatic-absurde, totul unificat de scri-
itura spontană, graţioasă, de aerul de jurnal
de notaţii foarte libere dispuse în versuri.
Cîteva texte se dezvoltă secvenţial, remar-
cabil cel titular, din deschiderea culegerii,
cu simbolul recurent, ludic asumat, al
„oceanului cubic“, majoritatea rămînînd
scenarii poematice restrînse la o pagină, la
circa 20-30 de versuri ori mai puţine, nu
lungi. Se menţin şi datările, ca-n jurnalele
propriu-zise, şi temele principale: trecerea
timpului, nostalgiile şi spaimele senectuţii,
apropierea sfîrşitului. Printre cele mai ca-
racteristice – această Neînsemnătate, Abălu-
ţă fiind în genere un autor „anti-eroizant“,
în rol de „marginal“ care se pierde în peisaj:
„Mă bucur de neînsemnătatea mea/ zilnic
odată cu prima rază de soare/ îmi zic bine-i
să fii om de rînd/ rătăcit pe-o stradă oare-
care/ pe sub umbre de arbori anonimi/ o
putere neştiută mă ţine de-o parte/ nu-s
mai mult decît unul dintre/ nodurile po-
mului tuns primăvara/ nod care-a lăstărit/
sferă ţepoasă bucurîndu-se-n soare/
scăldîndu-şi în ploaie şi zăpadă/ neînsem-
nătatea vegetală“ (p. 22).
S URPRIZA e antolo-
gia tematică: Pisi-
ca mea şi luna (Prefaţă
Şerban Foarţă, Ilus-
traţii Ion Barbu [men-
ţiuni nu pe pagina de
titlu, ci pe coperta a
IV-a!], Editura Char-
mides, 2020), cu tex-
te puse laolaltă de Constantin Abăluţă din
cărţi ale sale mai vechi: aproape 30 de poe-
me, ba chiar şi cîteva pagini în proză. Nu
toate, dar majoritatea textelor, începînd cu
cel din deschidere, care „dă tonul“, sînt in-
genuu-ludice, încît ansamblul se „contami-
nează“ şi pare cu totul aşa, de-o omogeni-
tate pe care alternanţa versurilor rimate
copilăros cu alte soluţii de frazare ar fi tre-
buit s-o contrazică. Apar mereu şi note
stranii sau sugestii metafizice, făcînd ca,
între comic şi patetic, balanţa să încline că-
tre talgerul privilegiat şi de îndelungata
„mitologie“ universală a misterelor pisi-
ceşti.
Mostre: „Camera era atît de mică/
abia-ncăpea într-însa o pisică/ ce se lingea
pe bot/ c-o limbă de un cot/ şi-n faţa
oglinzii ovale/ săpa cu privirea o vale/ iar
albul din perete/ îl zgîria cu cochete/ mus-
tăţi –/ alte dăţi/ lua tavanul înalt/ drept
tărîmul celălalt“ (Umil cîntecel despre pisică,
p. 11); „Pisica mea gîndeşte-ntruna/ gîn-
dul ei atinge luna/ şi o-ntreabă cine-s eu/
cel ce-o urmăresc mereu.// Atunci luna,
cinică/ zice: Orbul de duminică!// Iar du-
pă acest răspuns/ mîţa mă priveşte-ndea-
juns/ ca-n ochii ei să citesc/ printre scîntei/
de catifea/ că mă priveşte doar ea/ cu gînd
lunatic/ nelumesc“ (poemul titular, p. 12);
şi tot aşa, în volute feline, şarmant-neliniş-
titoare.
Pour la bonne bouche, autorul adaugă
într-o Addenda traducerile a două poeme
ale faimosului „nonsensicalist“ britanic
Edward Lear: Bufniţa şi pisica (după The
Owl and the Pussy-Cat) şi „un singur po-
em ne-tematic“ din toată cartea, Akond
din Skar (după The Akond of Swat), tradu-
se „acum mulţi ani” în echipă cu anglis-
tul Ştefan Stoenescu, între timp stabilit
peste Ocean. Ambele echivalări sînt
splendide, mai ales a doua fiind şi încîn-
tătoare, începînd cu isteaţa soluţie aleasă
pentru a putea multiplica rimele din re-
frenul poemului: „Swat“-ul pronunţat
„Suot“ intră uşor în rezonanţă cu multe
cuvinte englezeşti terminate în „-ot”, în
schimb în româneşte ar fi pus probleme
spinoase, aşa încît tandemul Abăluţă-
Stoenescu a modulat cu curaj toponimul
în „Skar“, potrivit cu suficiente vocabule
autohtone. Akond e un nume folosit în
subcontinentul indian, unde, în actualul
Pakistan, curge şi un rîu Swat, însă poe-
mul exploatează doar sonorităţile exotice,
menţinîndu-şi pseudosubiectul într-o to-
tală incertitudine nu doar geografică, ci
şi-n ce priveşte identitatea pseudoprota-
gonistului. Preluînd provocarea, Abăluţă
& Stoenescu spun pre româneşte aşa:
„Cine, de ce, care sau ce ar/ Putea fi
Akond din SKAR?// E brun sau blond,
înalt ori scund?/ Stă pe-un divan, pe-un
scaun rotund,/ SAU ÎNTR-UN PAR/
Acel Akond din Skar?“ ş.a.m.d. (p. 61);
pînă la finalul anticlimactic: „Cineva sau
nimeni nu ştie, eu ştiu/ Cine, de ce, este
sau ce ar/ Putea fi Akond din Skar!“ (p.
64).
Rămîne valabil: Constantin Abăluţă –
unul dintre cei mai valoroşi poeţi români ai
ultimei jumătăţi de secol, în continuare în
frenetică desfăşurare...
F IINDCĂ VENI vorba:
am citit la trecerea
dintre ani şi noile pla-
chete, tot din 2020,
ale lui Valentin Petcu-
lescu, Proverbe şi con-
traverbe (De la lume
adunate/ Şi un pic mo-
dificate) şi Gastrosofia.
Cărticică doar de gust
(ambele la Editura
Muzicală, unde auto-
rul, compozitor de
meserie, pe lîngă că e un remarcabil scrii-
tor, a scos deja 8 cărţi, dacă le număr bine).
Alte „pianotări“ rimate ingenuu-rafinat:
folclorizant-paremiologice în prima, în
timp ce a doua cuprinde reţete culinare
fanteziste. Peste tot – cu pilde moralizante,
ici-colo şi cu aluzii satirice la politică şi la
toate cele rău-aşezate pe lume, cu trimiteri
livreşti, mai-toate glumeţe, cu multă im-
provizaţie lexicală şi frazeologică, în sos
abundent de umor. Tot „pentru copii şi ra-
finaţi“!
Iată şi autoprezentarea în care apare,
În loc de cuvinte bune,/Un maestru cu legu-
me: „Mic, cuminte-mieluşel/ Între foi de
pătrunjel/ Stă maestrul Paganel;/ La re-
verul ţeapăn are/ Trei bucăţi de anghina-
re,/ Sub nas, în chip de mustaţă,/ Sînt
fîşii de varză creaţă,/ Iar celebru-i barbi-
şon/ Pomădat la Barbizon,/ Cum în lu-
me-i sigur rar,/ E cu totul din mărar./
Îndoială nu încape:/
Arcimboldo e pe-
aproape./ Dar de ce-i
astfel «gătit»/ Un
maestru-aşa vestit?/
Simplu! Zice poe-
zia:/ Lansează Gas-
trosofia!” (din – vezi
bine! – Gastrosofia, p.
10; pe copertă şi pre-
sărate-n carte – por-
tretele din legume şi
fructe ale maestrului-bricoleur medieval).
Mai-toate jocurile versificate ale lui Pet-
culescu ar fi de citat dacă reţetele comenta-
riilor critice ar permite „îngurgitarea“ inte-
grală a textelor de sub lupe!
Şi-o mirare: or fi avînd cărţile lui Valen-
tin Petculescu circulaţie restrînsă, deci ac-
ces dificil către publicul cititor (deşi pe
acestea le-am găsit pe site-ul Librăriei Emi-
nescu din buricul Bucureştiului!), dar mă
întreb cum de nu ajung nici sub ochii în
principiu vigilenţi ai cronicarilor contem-
porani şi nici măcar sub cei ai editorilor cu
fler, specie care n-o fi dispărut de pe la
noi?! Fost „desantist“, scriitor de mare cali-
tate în poezia sa „serioasă“, de asemenea în
proze şi mai ales în teatru, în legătură cu
una dintre piesele sale pronunţînd eu cu
ceva vreme în urmă cuvîntul „capodoperă“,
lui Petculescu i-ar putea fi „exploatată“ co-
mercial această dimensiune autentic-ludică,
de „copilăreală“ accesibilă celor mai mici
cititori, chiar dacă nu pe de-a-ntregul şi nu
doar lor. Pe piaţa autohtonă de carte se văd
ceva eforturi de angrenare a unor condeie
locale, căci, mai ales cînd vînzările altor
categorii de cărţi merg jalnic, cele pentru
vîrstele fragede se caută în continuare. Soli-
citaţi sînt însă alţii. Aşa că s-ar putea pune
următoarea întrebare: oare cîţi profesio-
nişti cu clasă şi cu vervă om fi avînd în zona
„literaturii pentru copii“?!...
M AI ADAUG nu o
glosă analitică,
ci un gînd şi nişte in-
formaţii privitoare la
jurnalul în versuri al
lui Mircea Cărtărescu
publicat în toamna
trecută sub titlul nu
striga niciodată ajutor
(Editura Humanitas,
2020), care i-a derutat
pe mulţi cititori şi ad-
miratori. Printre laude şi contestaţii, ni-
meni dintre cronicarii săi nu pare să se fi
întrebat ce conjunctură nu doar literară, de
evoluţie scriitoricească, ci de viaţă ar fi pu-
tut genera nişte meditaţii atît de explicite şi
de grave asupra vieţii şi a morţii, asupra
destinului şi asupra meseriei, a raţiunii de a
scrie.
În carte nu ni se oferă nici o „cheie de
lectură“, probabil din decenţă, din dis-
creţie, însă Cărtărescu a mărturisit la nu
mult timp după apariţie despre ce e vor-
ba: sînt poemele depresiei din timpul
bolii epidemice pe care colegul nostru a
contractat-o şi de după vindecare! Cu în-
cepere din 25 noiembrie 2020, pe site-ul
Muzeului Naţional al Literaturii Române
a devenit accesibil un interviu al său acor-
dat Luanei Stroe din care spicuiesc:
„Despre ultimul meu volum nici nu vreau
să spun că ar fi poezie normală, poezie
obişnuită, aşa cum se face, pentru că nu
este, nu este absolut deloc aşa ceva. Nici
nu simt nevoia să spun prea multe despre
el. Eu n-am vrut să fie o carte vizibilă,
am vrut să fie o carte foarte discretă, ex-
trem de discretă. Am vrut s-o public la o
mică editură, mă gîndeam la un editor
care scoate şapte-opt cărţi de poezie pe
an, ceva de felul acesta, şi să fie o carte
ascunsă, o carte săracă, o carte pentru
doi-trei prieteni, aşa am conceput-o. În-
tre timp s-au schimbat nişte lucruri şi a
ajuns pînă la urmă la Humanitas, care
mi-a făcut-o cît s-au priceput ei de bine şi
le mulţumesc pentru asta. Dar adevăratul
ei destin este altul: este o carte care aş-
teaptă într-un colţişor, nu e o carte care...
cum s-a zis, «Mircea Cărtărescu revine în
forţă în poezie». Nu e nimic de felul aces-
ta: n-am vrut să «revin în forţă», am vrut
să revin în slăbiciune... am vrut să revin
în slăbiciune, în umilinţă, în discreţie şi
în... ştiu eu?!... negare de sine. Acesta era
sensul acestui gen de poezie. Este o poe-
zie care seamănă cel mai mult, aş spune
eu, cu Cărţile lui Iov din Biblie. Iov este
cel care ar fi putut scrie aceste versuri.
Lucrul acesta s-a întîmplat... eu n-aş mai
fi scris poezie... dar s-a întîmplat în tim-
pul pandemiei: în mai şi iunie am scris
acest volum în întregime, deci doar în
două luni (eu de obicei scriu un an şi ju-
mătate sau doi ani la o carte de versuri;
de data asta am scris-o în două luni), şi aş
spune că virusul a scris-o, nu eu. Eu am
avut, din păcate, această boală în mai şi
una dintre consecinţe a fost o depresie
care m-a împins să scriu versuri fără ca eu
să doresc lucrul acesta. Şi am scris aceste
versuri şi contribuţia mea la ele a fost
publicarea, singura mea contribuţie a fost
publicarea. Aveam de ales atunci între să
las ca pe un fel de mărturie... să le mai las
ca pe Nimic încă 20 de ani într-o cutie
[ povestise anterior cum poeziile din volumul
Nimic, datate 1988-1992, au aşteptat circa
două decenii „într-o cutie de pantofi” pînă
să fie publicate în 2010 – n.m. IBL] sau
totuşi să le public şi am ales această a
doua cale dintr-un fel de pietate, pentru
că ele m-au ajutat să trec de perioada ace-
ea în care toţi eram încuiaţi în casă şi
m-am gîndit atunci să le ajut şi eu pe ele
să existe“ (https://mnlr.ro/dialogurile-
m n l r-18-m i rcea- ca r ta resc u-si-lua na-
stroe/, în transcrierea mea)...
Cititul n-ar trebui să fie prilej doar de
dispute estetizante şi de cleveteală literară,
ci şi de întrebări mai cuprinzător-existenţi-
ale, mai profund umane, nu-i aşa?!
„
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 7

Jurnal
În lockdown
Iulian Boldea
T RĂIM ACUM într-un
timp al pandemiei, al
izolării şi distanţării fizi-
ce, în care scriitori, jurna-
lişti, intelectuali siliţi la
recluziune au relevat, în
cărţi publicate în anul
2020, reflecţii, nelinişti,
interogaţii şi emoţii.
Cărţi de acest gen, având
ca temă pandemia, sunt,
într-o sumară inventariere, Pandemia veselă
şi tristă, de Florina Ilis, Pandemia nebunilor.
Confesiuni în stare de urgenţă, de Liviu
Cangeopol, Povestiri despre epidemii şi vacci-
nuri de Alexandru Toma Pătraşcu, Jurnal
din vremea pandemiei, de Tiberius Vasiniuc,
Lumea de mîine. Ce urmează după pande-
mie?, de Olivia Toderean, Sergiu Celac,
George Scutaru, Bucureştiul, sub dictatura
coronavirusului, de Cora Muntean, Pande-
mie… şi alte povestiri, de Cosmin Baiu, sau
Covid, colivia noastră, coordonată de Lau-
renţiu Şoitu, cărţi la care se adaugă un text
autobiografic publicat online de Liviu An-
tonesei, Jurnal din celulă şi ogradă.
O carte de cert interes este Jurnal din
vremea pandemiei, de Tiberius Vasiniuc
(Cluj: Eikon, 2020). Subtitlul cărţii este lă-
muritor: Optzeci de zile în jurul casei sau
Cum am luat parte la o contraistorie. În
Argument, autorul îşi expune poziţia, cla-
rificând finalitatea însemnărilor diaristice,
rostul jurnalului fiind de a menţine „în
stare de «trezvie» dialogul minţii şi al spiri-
tului“. Cotidianul, redus de starea de ur-
genţă la spaţiul restrâns al casei, impune o
limitare a dinamicii corporalităţii şi a men-
talului, într-o ambianţă impregnată de şti-
rile din mass-media şi de informaţiile de-
concertante de pe reţelele de socializare.
Jurnalul e, pentru autor, o manifestare a
dorinţei imperioase de a scrie, forma stilis-
tică a scriiturii rezumând un anumit echili-
bru între expresia calofilă şi onestitatea eti-
că, măsurând astfel metamorfozele afective
şi de sensibilitate generate de „intrarea (fără
voie) în jocul transgresivităţii“. Solitudi-
nea, distanţarea, izolarea reprezintă stări-
limită care accentuează şi mai mult nevoia
de a fi aproape de semeni, de a-i şti aproape.
Imperativul onestităţii îl face pe autor să nu
camufleze paradoxurile şi contradicţiile
paginilor sale, să nu îşi cosmetizeze enun-
ţurile, din aspiraţia de a contura o „imagi-
ne anamorfică a tabloului zilelor noastre“,
un tablou veridic al izolării care nu înseam-
nă altceva decât o lungă aşteptare a întoar-
cerii la normalitate, la activităţile curente.
8 • APOSTROF
Primele însemnări denotă stupefacţia,
uimirea radicală în faţa impunerii stării de
urgenţă, ce limitează mişcarea, schimbă
„tempoul vieţii“, modifică mentalităţi, re-
formulează conduite, reevaluează habitu-
dini şi afectează comportamente, generând
o nouă abordare axiologică şi gnoseologică
a apropierii, a raportului direct cu ceilalţi.
Sensul vieţii, descifrat în rutina cotidianu-
lui, se modifică radical, impresia fiind a
unei derulări nedefinite a secundelor, co-
pleşitoare, cu forţa unei apăsări „căreia nu-i
dăm contur“. Interogaţiile diaristului se
referă la propriile aşteptări, la propriul me-
tabolism cognitiv, la posibilele metamorfo-
ze pe care condiţia umană le poate suporta.
Gesturile, gândurile, notaţiile despre viaţa
cotidiană se întretaie cu lecturi febrile prin
care revolta e descifrată ca întoarcere spre
interioritate, relevându-se, totodată, absur-
dul, luciditatea şi reverberaţiile scepticis-
mului sau incapacitatea de a înţelege lumea
în care trăim. În mod inevitabil, enunţurile
autorului se orientează spre teatru, spre
eroi tragici, cum este Hamlet, cel care, ju-
când rolul bufonului, „se sacrifică pentru
a-şi salva autorul aflat într-o teribilă criză“,
durerea fiind evaluată ca „act confesiv“, ca
„mărturisire autoflagelatoare“, într-un mo-
ment autoreferenţial de „teatru în teatru“,
în care eul şi dublul său reiterează un „joc
nesfârşit de oglinzi.”
Adaptarea la criză, dialogul impersonal,
distanţa dintre conştiinţe, fenomenologia
vederii celuilalt reprezintă teme recurente
în jurnal, scriitura consemnând cu lucidita-
te confruntarea perpetuă cu o realitate ilu-
zorie, construită de cei claustraţi, „o lume
în care penitenţa se transformă din act au-
toflagelator, epuizant, în cunoaştere de sine
şi de altul“. Răzbat, în filigranul însemnă-
rilor zilnice ale acestor vremuri tulburi, in-
certitudini şi interogaţii, reflecţii despre
teatru, despre clipă şi despre istorie. Fluxul
zilelor e însoţit de fluxul ştirilor, de mono-
tona intoxicare mediatică, care face mai
dureroasă şi mai dramatică era claustrării.
Între efectele claustrării e resimţită o „di-
minuare a rezervelor universului imagina-
tiv“, dar şi o periclitare a echilibrului afec-
tiv, pe care dialogul, comunicarea cu
Celălalt, îmbrăţişarea, întâlnirea le pot asi-
gura, după cum, în perfect contrast cu
izolarea, cu atmosfera de claustrare, se re-
găseşte natura renăscută („Grădina dă
semne tot mai evidente de renaştere. Verde-
le începe să-şi spună cuvântul, iar mugurii
pomilor par gata să scoată la lumină florile
şi frunzuliţele tinere.“).
Diaristul resimte însă şi erodarea mici-
lor gesturi, rutina şi beneficiile unor activi-
tăţi pe termen scurt, înregistrând, în enun-
ţuri febrile, o stare paradoxală, în care se
amestecă până la indistincţie „liniştea şi
turburarea, goana inconştientă şi stupoa-
rea, nevoia (aproape fiinţială) de a comuni-
ca şi muţenia izolării“. În aceste condiţii,
deloc favorabile, ceea ce crede autorul că se
poate face este să se culeagă „un dram de
cunoaştere şi de înţelegere cu privire la isto-
ria pe care vrând-nevrând o scriem împreu-
nă“. Foarte elocvente sunt reflecţiile cu
privire la imixtiunea mediei şi a ideologiei
în teritoriul mişcător al pandemiei, dar şi
notaţiile privitoare la avatarurile comuni-
cării, care a cunoscut o dezvoltare fără
precedent pe diversele platforme online
(lecţii, cursuri, tele-conferinţe etc.), articu-
lându-se astfel o realitate virtuală de di-
mensiuni inimaginabile înainte. Desigur,
pandemia a generat trăiri, conduite, reacţii
şi efecte psihologice dintre cele mai diverse,
de la optimismul nejustificat, la scenariile
apocaliptice şi la accesele de panică iraţio-
nală, de la refuzul drastic al contactului cu
semenii, la sfidarea măsurilor de distanţare
fizică, la neîncredere sau revoltă. Toate in-
formaţiile primite de noi se regăseau, în
acea perioadă, sub auspiciile abundenţei de
detalii, fiind generatoare de temeri, contra-
dicţii şi paradoxuri. Cu toţii ne aflam, pe
de altă parte, sub presiunea fake-news-ului,
a jocurilor de putere şi a teoriilor conspira-
ţiei, prospere în vremuri extreme, generând
reacţii emoţionale acute, temeri iminente şi
decizii iraţionale. Dincolo de însemnările
gesturilor zilnice, a detaliilor cotidianului,
jurnalul lui Tiberius Vasiniuc e relevant
prin densitatea ideatică, prin interogaţiile şi
reflecţiile despre libertate, individualism,
despre sentimentul social, despre boală, rol
sau mască, despre distanţarea socială, în
relaţie cu distanţarea estetică şi cu cea
brechtiană, percepute ca retragere, subli-
mare afectivă, căci, în aceste vremuri de
criză, „cel mai important act de iubire este
să rămâi la distanţă de obiectul afecţiunii
tale” (Slavoj Žižek). Jurnal al unei crize, al
grijii faţă de nevoile proprii şi faţă de nevo-
ile celorlalţi, Jurnal din vremea pandemiei,
de Tiberius Vasiniuc stă sub semnul unei
etici a scrisului ca „metodă de elecţie în
evitarea haosului“, ca logică instrumentală
a relaţiei cu ceilalţi. Turnura etică subtextu-
ală, comprehensiunea şi compasiunea, ca
filtre ale emoţiei, sentimentul demnităţii,
reacţiile empatice cu relevanţă cognitivă,
toate acestea se reflectă, ca într-un palim-
psest fragil, în paginile febrile, dense, deli-
cate ale acestui jurnal, în care istoria perso-
nală şi istoria lumii se întretaie şi îşi răspund
în mod imperceptibil, dar nu mai puţin
semnificativ.
„

T elefonul ca jurnal. În liceu am gândit jur-
nalul ca pe un caiet total, în care să încapă
întreaga mea viaţă. Îmi notam şi chestiile se-
cundare, contingente, precum muzica ascul-
tată, filmele, rezumatele meciurilor din NBA.
Acum, când avem acces la aproape toată mu-
zica din lume pe Spotify sau Apple Music,
pot reconstitui starea mea sufletească din
playlist-urile acelor zile. Dependenţa de apli-
caţia Note de pe iPhone, unde ai posibilitatea
să scrii (sau să dictezi) pe telefon schiţe de po-
eme şi eseuri (pe care le vei finisa pe compu-
ter) sau de Google Docs, unde poţi împărtăşi
fişiere cu alte persoane, lucrând la proiecte
comune în timp real, mă face să mă întreb
dacă rolul caietului total n-a fost uzurpat de
telefonul „inteligent“. Mai ales că aplicaţia
Note introduce automat corectura, simplifi-
când munca de editare. Sau că eşti capabil să
postezi instantaneu pe Facebook ori Twitter
cele mai bune aforisme sau versuri, discutân-
du-le cu urmăritorii tăi. Aşa şi-a conceput
germanistul Eric Jarosinski cartea Nein în
forma primară, compunând aforisme care
respectau limita de 140 de semne de pe
Twitter. Criticii tehnologiei afirmă, pe bună
dreptate, că telefonul te prinde într-o „horă“
a divertismentului şi că te poţi pierde în mre-
jele auto-hipnozei. Mai mult, unii se întreabă
cum de s-a transformat internetul dintr-un
instrument libertarian într-un imens mall.
„Cumpără şi vei fi mântuit“ pare să fie mot-
to-ul său. În acelaşi timp, telefonul se poate
transforma în scanner portabil, jurnal foto-
grafic, carte electronică, îţi poate aduce in-
stantaneu ultimul număr din Apostrof şi Phi-
losophy Now, cea mai recentă conferinţă pe
domeniul tău de la Princeton sau Yale sau al-
bumul formaţiei preferate, pe care poţi să-l
asculţi până la saţietate. Deşi poate fi conside-
rat o impietate să vezi filme pe ecranul telefo-
nului şi nimic nu poate suplini experienţa
dintr-o sală de cinema, ţinând cont că au fost
create filme cu cele trei camere ale telefonului
şi că Netflix, HBO Go sau Amazon Prime
oferă abonamente şi pentru dispozitivele mo-
bile, ce te-ar reţine într-o călătorie lungă să
vizionezi serialul preferat? Celibidache consi-
dera CD-urile un fel de „conserve muzicale“,
iar muzicienii profesionişti insistă asupra va-
lorii muzicii ascultate live. Dar multe specta-
cole „pe viu“ nu se apropie de nivelul versiunii
Celibidache a Simfoniei Nr. 7 de Bruckner
sau de dramatismul versiunii Jacqueline du
Pré a concertului lui Elgar. Nemaivorbind că
pe iPhone sau iPad poţi urmări partitura sin-
cronizată a bucăţii, dacă îţi doreşti asta. Tele-
fonul te poate distrage sau poate fi un puter-
Jurnal de
hacker
Ştefan Bolea
nic instrument de cercetare/ de cultivare.
Vina n-o poartă obiectul în sine, ci propria ta
indolenţă.
Inconştientizarea conştientului. Dacă sco-
pul sau chiar „misiunea“ vieţii constă în
conştientizarea inconştientului, am putea
impune inconştientului teme de reflecţie sau
de meditaţie, fiindcă tocmai ceea ce vine
„din adâncuri“ are valoare existenţial-esteti-
că sporită. Când nu găsesc soluţia unui text,
pot să-l rezolv din tehnică, dar rezultatul va
fi inferior. Pot să mint cititorul, mă pot min-
ţi pe mine însumi, chiar, dar există o parte
din mine imună la minciună; o parte care
ştie, chiar dacă tu nu ştii că ştie. Cea mai
modestă definiţie a inconştientului, absolut
validă din punct de vedere logic, ne arată că
el este ceva necunoscut. Ce-ar fi dacă am mu-
ta în teritoriul acelor dunkele Vorstellungen
kantiene problemele la care căutăm răspuns?
Să le înmuiem în „cerneala nopţii“, să incon-
ştientizăm conştientul în vederea unei solu-
ţii care vine din interior, care corespunde
nopţii originare (Ur-Dunkelheit)? Scopul
jurnalului este aflarea adevărului, oricât de
tern sună asta în epoca relativismului. Ac-
ceptarea unui adevăr incomod este sfârşitul
războiului civil dintre mine şi mine.
Aşadar, încercând să descopăr într-un con-
text non-academic ce înseamnă conceptele
noii mele cărţi (Fenomenologia afectelor negati-
ve) pentru mine („adevărul pentru care să tră-
iesc sau să mor“), i-am dat inconştientului de
lucru. În fundalul conştiinţei, un proces lent şi
meticulos de hacking: dacă refulatul trece une-
ori de barierele cenzurii, de ce nu, în mod in-
vers, să trecem vama conştiinţei cu material de
contrabandă, pentru a-l converti cu spor de
profunzime? Soluţia inconştientului e una re-
velatoare, iar în vechime oamenii vorbeau cu
Dumnezeu în acest mod. Acel sine din mine
însumi este la lumina conştiinţei atât de inacce-
sibil, încât l-am recepta în mod uzual ca alteri-
tate, ca stranietate, ca unheimlich.
25 octombrie 2020 (Singurătatea). Pe de
o parte, avem nevoie de singurătate pentru
a crea şi pentru a ne reface; pe de alta, avem
nevoie de companie pentru a ieşi din came-
ra propriilor ecouri şi pentru a testa realita-
tea transsubiectivă. Prea puţină, singurăta-
tea ne condamnă la sterilitate sau la
epuizare; prea multă, ne apropie de izolare
şi ne rupe de ceilalţi şi de celălalt din mine
însumi. „În mine însumi sunt un rege“.
Eul e seducător, chiar dacă ai puţine in-
stanţe ale alterităţii; dar când eşti complet
singur, Eul devine o adevărată sirenă. Eul îl
suplineşte pe celălalt la limită şi devine lu-
mea ta: oglinda fisurată a individualităţii
fără alteritate. Regatul cu un singur stăpân,
religia cu un singur adept. O asemenea
izolare are o componentă erotică.
Dacă există ceilalţi, nu vom şti nicioda-
tă până când se vor inventa implante neura-
le. Durerea e incomunicabilă: eu tremur,
simt că am ajuns la capătul puterilor mele,
iar cuvintele prin care comunic aceasta sunt
pentru tine numai „vorbe“. Intensitatea
trăirii mele se coboară la caducitatea cuvin-
telor, virtuala ta empatie are paloarea neu-
tralităţii. Îmi răspunzi cu 0 la – .
Nu vom şti niciodată dacă există ceilalţi
pentru că ne trăim numai pe noi înşine.
Putem induce existenţa lor, o putem apro-
xima. Nu-i recunoaştem pe ceilalţi dacă
nu-i avem deja în noi. Reacţionăm empatic
la similitudine, antipatic la proiecţiile pro-
priei noastre inferiorităţi.
Să presupunem că nu există ceilalţi, că
sunt doar roboţi, fantome sau programe de
calculator rulate pentru bunul nostru plac.
Megalomanie într-un deşert special. Eu sunt
eu sunt eu... Conştiinţa de sine (mă trăiesc,
deci exist) nu are decât acces mijlocit la exis-
tenţa celuilalt. Lumea sărăceşte, eu mă îm-
bogăţesc. Suprainvestiţie libidinală în mine.
Să mai coborâm o treaptă? Să presupu-
nem că nu exist nici eu. De unde ştiu că nu
sunt eu însumi un robot sau o fantomă?
Cine sunt eu? Numele? Rasa? Specia? Sexul?
Contul bancar? Nici măcar biblioteca mea?
E înşelător să prezinţi Eul ca suma determi-
nantelor sale individuale. Eu sunt altceva, o
anti- sau pre-structură, care nu poate fi defi-
nită lingvistic. Eul seamănă cu sufletul, un
alt lucru care nu există. Poate să te scoată din
minţi senzaţia că tu eşti tu. […]
31 octombrie 2020 (Antiumanismul). În
dezaprobarea celorlalţi ghicesc războiul
meu total cu mine însumi: frica de a fi lin-
şat să fie doar deplasarea dorinţei de a fi
gâdele universului?
Nu mă simt om de foarte multă vreme.
Dacă n-ar exista aspectul biologic, m-aş
declara o altă specie. Văd mustăţi de şobo-
lan şi aripi de gândac când mă gândesc la
„om“. Minciună, ipocrizie, ignoranţă, re-
flexe pavloviene, autosatisfacţie, mediocri-
tate, ultima materia. Mă identific cu inver-
sul unui om – la fel cum nu mă identific cu
diavolul, ci cu un contra–zeu. Întotdeauna
m-am simţit apropiat de Hristos doar pen-
tru că i-am recunoscut pe stradă pe oame-
nii care L-au răstignit.
Nu ştiu dacă e vorbă de ură sau de dis-
preţ: îmi asum faptul că le sunt inferior,
pentru că îmi lipseşte ceva ce au cu toţii, un
anumit simţ, un anumit miros al umanită-
ţii şi atunci nu-mi rămâne decât să-i caut
ori să-i plăsmuiesc pe ceilalţi ne-oameni
pentru a nu fi singur. […]
Poate că jurnalul este doar falsifiere, o
radiografie a cecităţilor tale, când eşti prea
aproape de punctul exploziei pentru a fi
capabil de raţionament. Cuvântul diminu-
ează fiinţa ca durere, iar acesta este aspectul
său pozitiv, terapeutic; dintr-o perspectivă
inversă, limbajul întinează intensitatea su-
ferinţei şi o coboară în vodevilul „preaome-
nesc“. „Păcat că o călătorie în infern e ur-
mată de întoarcerea în lumea obişnuită.“
„
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 9

Istoria literaturii
Scrisul, jurnalul şi
cartea
Mircea Moţ
„am renunţat la Jurnal de când
am început să scriu cărţi“
(Ioana Em. Petrescu)
R ECITIND JURNALUL
Ioanei Em. Petrescu
(Piteşti, Editura Paralela
45, 2005), mi-am amin-
tit o afirmaţie a lui Bog-
dan Ghiu, care considera,
şi nu pot să nu-i dau
dreptate, că principala
„confesiune a scriitorului
este scrisul însuşi“. Într-
adevăr, scrie jurnal „cine
scrie aşezat, gospodăreşte, în genere, adică
separat şi distinct“. În literatura de tip con-
fesiv, acelaşi scriitor menţionat se arată in-
teresat, înainte de toate, de „dansul autoru-
lui în jurul scrisului“.
Îmi place să cred că asemenea călătoru-
lui care călătoreşte pur şi simplu pentru
plăcerea de a călători, nemaculată aşadar de
un anumit scop, cel care scrie jurnal este
mânat înainte de toate de plăcerea de a
scrie, cu tot ceea ce presupune aceasta. Jur-
nalul Ioanei Em. Petrescu ţine prea puţin
seama de acea condiţie a genului la care se
referea un Maurice Blanchot în cartea sa de
la Gallimard, Le livre à venir (tălmăcită în
româneşte acum câţiva ani buni, Cartea
care va să fie). „Jurnalul intim, scria Maurice
Blanchot, care pare atât de liber faţă de
forme, atât de docil la mişcările vieţii şi ca-
pabil de toate libertăţile (din moment ce
gânduri, vise, ficţiuni, comentarii asupră-şi,
evenimente importante, nimicuri, totul i se
potriveşte în ordinea şi dezordinea dorită)
este supus de fapt unei condiţii aparent
uşoare dar de temut: trebuie să respecte
calendarul. Acesta este pactul pe care îl
semnează el. Calendarul este demonul său,
inspiratorul, provocatorul şi paznicul. Scri-
erea jurnalului intim, aflată sub protecţia
calendarului, apără de «scriitură», fiindcă
tot ceea ce scrii se înrădăcinează, de bine,
de rău, în cotidian şi în perspectiva delimi-
tată de cotidian“, un cotidian al cărui ade-
văr, menţionează acelaşi Maurice Blanchot,
nu trebuie deloc nedreptăţit.
Ioana Em. Petrescu nu concepe deloc
10 • APOSTROF
jurnalul (doar) ca pe o modalitate de exor-
cizare. Dacă există pasaje semnificative din
acest punct de vedere, ele trebuie raportate
la scrisul ca modalitate de a fixa acele frag-
mente de realitate pe care autoarea le selec-
tează şi le impune prin scris. Îmi place să
cred că la Ioana Em. Petrescu jurnalul este
în întregime bucurie a scrisului, dar şi un
nobil exerciţiu pentru acel scris ce stă sub
semnul Cărţii. Fiindcă atunci când autoa-
rea se dedică acestui scris, jurnalul nu mai
are rost: „În sfârşit, o formă de confidenţă
epurată, travestită dar exorcizantă, tot am
găsit (şi, de fapt, am renunţat la Jurnal de
când am început să scriu cărţi). Sunt spora-
dicele mele poezioare de evazionism cosmic
şi sunt «cărţişoarele» mele de critic㔓.
Cartea însăşi devine pentru Ioana Em Pe-
trescu, blagian vorbind, o boală învinsă.
Volumul despre Eminescu a fost început în
spital şi a fost finalizat acasă, compensând
neputinţa medicinei: „În cartea asta – pe
care am vrut-o sobră, decentă şi intelectua-
lă – fiecare «concept» (...) e un urlet depă-
şit“. Finalizarea cărţii implică semnificaţii
aparte, autorul iese din operă pentru a se
întoarce la realitatea care nu-l mai prote-
jează: „Şi sentimentul de apocalipsă când
am terminat-o!“
Ioana Em. Petrescu nu scrie un jurnal
pentru a face literatură (s-a remarcat, de
altfel, lipsa de literaturitate a jurnalului
său), ceea ce nu înseamnă că el se sustrage
condiţiei creaţiei în sine. În cazul Ioanei
Em. Petrescu, jurnalul, pentru o corectă
percepere, trebuie raportat la creaţia autoa-
rei, în primul rând la emblematicul său
studiu Eminescu. Modele cosmologice şi viziu-
ne poetică, dar, mai ales, la admirabilul vo-
lum din 1981, Configuraţii, reeditat în anul
2015 la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din
Cluj-Napoca.
Ceea ce scrie Ioana Em. Petrescu referi-
tor la nivelurile configurative în construi-
rea imaginii rămâne valabil până la un
punct şi în cazul Jurnalului său, care, ca
formă în esenţa sa, ca „închidere“ prin ma-
juscule şi punctul final, se delimitează de
exterior, contând în ultimă instanţă ca o
creaţie autentică a autoarei. În Configuraţii,
Ioana Em. Petrescu se referă la o tendinţă
structurantă, geometrizantă a naturii,
„manifestată vizibil la nivelul corporalită-
ţii, adică la nivel biologic, de «natură», al
fiinţei noastre, ritmurile şi structurile con-
figurative proprii nivelului existenţei biolo-
gice a fiecărui individ nu explică structura
acestei opere, ci doar stilul general al crea-
ţiei autorului“. Interiorul creatorului/auto-
rului nu este deloc dispus la o atitudine
obedientă faţă de realitate, dimpotrivă:
„Tocmai impunând din interior realităţii
tipare geometrizante independente de pro-
pria-i structură(…) omul, care nu încetează
să fie natură, încetează totuşi să fie numai
natură, pentru că el are libertatea de a se
juca de-a natura, creând asemenea ei“.
Având conştiinţa (lipsită de orgoliu) a
individualităţii sale şi, de aici, a unei inevi-
tabile singurătăţi, Ioana Em. Petrescu pare
să scrie jurnalul ca pe o formă superioară a
cunoaşterii de sine. Autoarea doreşte să se
reflecte în ceva exterior sieşi, creează şi se
„obiectivează“ în jurnalul care trebuie să
pună un hotar tumultului său interior, de-
plasând astfel tot ce este vag sub semnul
făcutului şi al creatului. Scriind, autoarea
trece în universul semnelor, în scris, tot
ceea ce este nelămurit în universul său inte-
rior. Gest ce trădează la Ioana Em Petrescu
semnele creaţiei dar şi nevoia unei comuni-
cări esenţiale, profunde. Liviu, prezent
mereu în Jurnal, poate fi celălalt, dar, în
situaţia strălucitei comentatoare a lui Emi-
nescu, se cuvine murmurat ca absolut em-
blematic eminescianul „De plânge Demi-
urgos doar el aude plânsu-şi“!
Revenind, Jurnalul stă sub semnul ideii
de a clarifica, cu alte cuvinte sub semnul
nevoii de a concretiza şi de a face percepti-
bilă o realitate interioară, de a o exterioriza
într-un anumit fel şi de a o impune printre
celelalte ipostaze, degradabile, ale realităţii.
Jurnalul este plasat de altfel într-un context
semnificativ: „pentru mama, eu sunt cam
ceea ce e jurnalul pentru mine, groapa de
nisip unde îţi îngropi, pe şoptite, vorbele,
care altfel cred că te-ar sufoca. Şi cred că
toate plângerile astea, – exorcizate prin
clarificare, poate, fac din nenorocitul de
jurnal un fel de pavăză a decenţei – o garan-
ţie că nu-i împovărez pe alţii cu nemulţu-
mirile mele“ (s.n.). În ipostaza lui de crea-
ţie, jurnalul trebuie înţeles ca atitudine a
unui om superior care doreşte să-şi tempe-
reze o minte saturată de abstractizări, alţii
ar fi vorbit poate de o anumită senzualizare
a ideii: „Am trăit de atâtea ori sentimentul
ăsta al unei singurătăţi grele de aşteptare,
plină de dorinţa unei prezenţe exterioare,
care să mă trezească, să-mi inoculeze un
tonifiant, să aducă puţină viaţă proaspătă
într-o minte prea încărcată de abstractizare”
(s.n.). Înainte de a se confesa, Ioana Em.
Petrescu scrie, scrie (şi) jurnal, scrisul asi-
gurându-i în ultimă instanţă, certitudinea
propriei existenţe, în măsura în care, pre-
cum eminescianul text al lumii, el fixează
cu autoritate condiţia evanescentă a unei
realităţi pândite de inconsistenţa oralităţii:
„singurul mod real de a exista onest mi se
pare a fi pentru mine posibilitatea de a
scrie. Să mă eliberez de îndoieli, de spaime,
de mine, exprimându-mă. Şi, în acelaşi
timp, să-mi motivez prin creaţie interiorita-
tea asta absolută” (s.n.). Scrisul este, în ge-
neral, consecinţa unei rupturi şi a unei ne-
mulţumiri, într-un fel sau altul a unei
experienţe marcante. În asemenea situaţie,
scrierea jurnalului presupune clasificare
(deplasare sub semnul raţionalului) şi tri-
mitere în exterior a unor stări, pentru ca
acestea să se aşeze disciplinat în ordinea
lumii. Şi să stea sub semnul creatului. Să
devină, într-un fel, creaţie: „Să ne lămurim,
deci – de când mă ştiu, recurg la jurnal în
situaţii de nemulţumire (cu lumea, cu mine
etc.) care trebuie clasificate şi implicit exor-
cizate“ (s.n.).
„

Poezie
(Contra)pichetiştii
Dan Gulea
N U STRIGA niciodată
după ajutor de Mir-
cea Cărtărescu (Ed. Hu-
manitas, 2020) este gea-
mănul unui volum care
poate fi numit raţional,
apărut cu puţină vreme
înaintea versurilor, Creio-
nul de tâmplărie, unde
scriitorul povesteşte cu
necesară distanţare felul
în care a început să cunoască şi felul în care
trăieşte literatura; iar prima faţă a literatu-
rii i se arată sub forma de neuitat a literatu-
rii române, literatură predestinată; de la
Doinaş la Nichita Stănescu, de la Paul
Georgescu la neuitatele chipuri din cena-
clul „Litere“, format de Mircea Cărtărescu,
de felul lui Cezar Paul-Bădescu sau al
Svetlanei Cârstean, de la anonimi asupra
cărora se revarsă o poveste oarbă (cum este
primul scriitor pe care l-a văzut, „adus“ la
şcoală într-un amfiteatru umplut cu copchii
– unii, precum cel care rememorează, luaţi
de la lecţia despre vacă), la boemi mai mari
sau mai plugari.
Partea întunecată: nu striga niciodată
după ajutor. Este primul volum de poezii
după cel din 2010, Nimic, care nu făcuse
decât să descopere o serie de poeme de prin
sertare, adică de pe vremea Dragostei
(1994) sau chiar a Totului (1984); la un
prim nivel, volumul face legătura cu vechi
teme şi motive ale autorului, precum moti-
vul geamănului, atunci când notează „gân-
dul la maternitatea de unde n-ai amintiri
(...) / la mama/ pe care n-o ştii“ („ţii minte
când mai puteam râde”) sau tema scriitoru-
lui „inventat”; îl cunoşteam pe acesta din
De ce iubim femeile, unde apărea un Dag-
mar Rotluft, din Solenoid, unde acelaşi
Rotluft era autorul volumului (ce coinci-
denţă!) Impudica moarte; astfel, nu striga
niciodată după ajutor proiectează în timp
poeţi care nu ar fi scris (de exemplu, nici
Rilke, nici Sappho – „specia n-a evoluat/
dincolo de lama de silex“) şi nu vor scrie,
cum ar fi „marele poet/ de peste cincizeci
de ani/ diego farmakis” („mi s-a terminat şi
cafeaua“). Un volum de poezii care se co-
nectează la teme şi motive enunţate mai
întâi în eseistică sau în proză.
Dar nu striga niciodată după ajutor este,
în primul rând, descins din paginile acute
ale Solenoidului (2015), unde pagini întregi
nu făceau decât să reia un singur cuvânt,
fundamental – dar unul singur până la ur-
mă: „ajutor“. Este faimoasa congregaţie a
„pichetiştilor”, proletariat al Apocalipsei ce
protestează împotriva durerii umane, îm-
potriva accidentelor letale de orice fel, cu
lozinci precum „Boicotaţi agonia!”, „Jos
leucemia!”, „NU prăbuşirii în puţuri de
lift!”, „Stop morţii sub orice formă!” etc.,
etc.
În acest context, deşi de la Solenoid au-
torul a mai publicat cărţi precum Peisaj
după isterie, (cugetări social-politice), Ştiu-
torii (nuvele desfăcute din Orbitor), Melan-
colia (pandant al Nostalgiei), Jurnal 2011-
2017, abia nu striga niciodată după ajutor
reface legătura cu nexul operei (cuprins
undeva între Orbitor şi Solenoid), testimoni-
ind despre intensitatea căutărilor, despre
evadarea pe care personajele egotice o în-
cearcă. În roman, iluminaţii pichetişti se
contopesc într-un singur, uriaş şi manipu-
lator organism („madreporul uman”), care
este o sinteză a istoriei umanităţii; „cânte-
cul înfricoşatei noastre agonii“, aşa cum
este numit apelativul „ajutor!“, este perfor-
mat de o mare reuniune a antinomiilor,
reale sau imaginate, imaginabile – de la
„bărbat şi femeie“ la „sclav şi om liber“,
„scriitor şi cititor“, preţ de mai multe pa-
gini. Un sigur cuvânt repetat la nesfârşit, la
un moment dat nemaisemnificând, doar
desenând pagina. Urletul începe ca un fel
de manifestaţie politică: „La-nceput în gru-
puri răzleţe risipite-n haosul ţipetelor gene-
rale, apoi unanim, într-un cor pe sute şi mii
de voci, pulsând deodată cu pulsaţiile ini-
mii şi-ale ejaculării şi-ale şerpilor intestinali
şi-ale chimiei cerebrale, răsună în toată în-
chisoarea noastră cea de toate zilele, de la
microevenimentele la scara Planck până la
clusterele de metagalaxii, de la pipăitul
pieliţelor şi umidităţilor sexuale până la
structura matematică a spaţiului, timpului
şi conştiinţei, singurul cuvânt care adună-n
el tot eşecul singurătăţii noastre: ajutor!
Madreporul uman strigă minute sau ore-n
şir acest cuvânt, mereu mai adâncit în sine
şi obsedat de sine, rugăciunea de pe urmă,
când toate rugăciunile au dat greş“. Şi poves-
titorul se angrenează în palinodie („M-am
pomenit strigând şi eu strigând cu ei în cor,
în uitare de sine“), conturându-se astfel
morfologia „ajutorului” din perioada Sole-
noidului: exprimare a instinctului, dar pa-
rolă secretă, sugerată armonie a contrarii-
lor. În această lume, volumul nu striga
niciodată după ajutor poate fi citit ca o ex-
primare a unui logo „contra-pichetist“; co-
borând în eposul romantic, o singură temă
vine şi revine, inexorabil, „moartea mea“.
Poezii precum „nu-mi mai aştept decât
propria moarte“, „până nu se termină“, „e
ora cinci seara“ (cu versul-avertisment: „am
să mor până la noapte!”), „fiecare moare
singur”, „nu te-nvaţă nimeni cum să mori”,
la care se adaugă concluzia, ultima poezie a
cărţii: „nu vreau să mai fiu pe lume” – sunt
câteva indicii de explorare literară (de unde
nu lipsesc autoscopii, de pildă, macedon-
skiene), dar prevalează documentul uman,
pe care Mircea Cărtărescu are curajul să îl
exprime direct în epoca noastră mediată de
imagini, ecrane, animaţii şi felicitări.
Iar exprimarea are nevoie de noi ter-
meni, în cea mai cunoscută tradiţie post-
modernă; dacă Ihab Hassan (pe care Mir-
cea Cărtărescu l-a inclus în centrul lucrării
sale teoretice, Postmodernismul românesc,
1999, cu cele zece trăsături ale postmoder-
nismului) stabilea indetermanenţa (în tra-
ducerea punctuală a autorului Levantului)
drept cea mai importantă trăsătură a vre-
murilor prezente – atitudine concepută din
„indeterminarea“ postmodernă şi „ima-
nenţa“ de extracţie romantică (sau poate
chiar iluministă?) –, în acest volum de poe-
zii se evaluează trăsăturile „impermanen-
ţei“, un datum: „asta ţi-a hărăzit/ soarta“.
Sau, în altă parte, „tristeţea/ e imperma-
nentul/ aerul meu/ apa mea“ („tristeţea“),
recentul neologism având destule din se-
mele indetermanenţei, cu strictul necesar al
poeziei din toate timpurile, cu „permanen-
ţă“, „imanenţă“ şi „imanent“.
Autorul este atent, precum în orice vo-
lum, la receptare, de aceea trebuie notate
două adresări directe către două tipuri de
lectură, desprinse din arealul romantic ti-
pologic, atât prin vituperanţă, cât şi prin
perspectivă: sub sceptrul eternităţii („citi-
torule care cu scârbă/ pufneşti/ la poemele
mele (...) îţi dau întâlnire/ peste doar un
secol“ – în „cititorule“), sub cel al efemeri-
tăţii: „arunc pe foc/ cuvinte mari/ ce tros-
nesc tembele/ de peste un secol” („fiindcă e
ultima zi“). Pe de altă parte, prin exhortaţia
din titlu – care ar putea fi adresată recepto-
rului, dacă nu este o formă de alinare, de
autoadresare – nu striga niciodată după
ajutor este un volum care se înscrie în tipa-
rele „clasice” ale poeziei româneşti: negaţia
din titlu şi din primul vers, verbul dicendi
– câteva date ce mărturisesc despre condiţia
modernistă a poeziei, apărută acum la su-
prafaţa acestui volum, aşa cum el îşi arată şi
îşi va arăta feţele celorlalte curente şi expre-
sivităţi, într-un loc sau în altul.
nu striga niciodată după ajutor reia astfel
diferite epoci literare (poate cea romantică
este cea mai evidentă, dar asperităţi clasice,
incertitudinile moderniste amintite mai
sus, imprecaţii ceremoniale, sfruntări avan-
gardiste – cel puţin la nivel stilistic – pot fi
la fel de bine argumentate) pentru a le dis-
pune şi în acelaşi timp a le retrage în puzz-
le-ul literar, gest de strictă actualitate gno-
seologică, refăcând astfel valoarea să-i
spunem (auto)formativă pe care o dovedesc
experienţe precum Orbitor sau Solenoid.
Scris şi deci apărut în contextul pande-
mic al lui 2020, într-o atmosferă apocalip-
tică reală, nici măcar prevestită de manifes-
taţiile politice ale lui 2017 (ordonanţa 13)
– dacă ar fi să-i căutăm o proiecţie reală a
verbului „a picheta”, a felului în care litera-
tura poate crea o imagine cu valoare antici-
patoare – nu striga niciodată după ajutor
este în fond o expresie a crizei profunde, a
umanului de ieri şi de azi, o criză care poa-
te fi gândită, la un moment dat, şi prin
concepte (literare), tot atâtea graniţe ale
lumii noastre: graniţa dintre posibil şi im-
posibil, dintre ridicol şi tragic, dintre auto-
rul de succes al poemului Căderea şi auto-
rul demn de dispreţ al aceluiaşi poem
Căderea (pentru a rezuma o lectură a Sole-
noidului), graniţa dintre (cel de) ieri şi (cel
de) azi.
Precum Nostalgia, în primă variantă în
1989, în raport cu Melancolia, apărută abia
în 2019 (v. şi nr. 2 din 2020 al Apostrofu-
lui), nu striga niciodată după ajutor se află
pe pagina cealaltă a marelui roman din
2015, pe care se întâmplă să o fi citit, aşa-
dar, cinci ani mai târziu. Mai bine mai târ-
ziu?
„
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 11

Istorie
Glasul roţilor de tren
Radu Constantinescu
O CARTE se naşte, fă-
ră îndoială, dintr-o
pasiune. Sau dintr-o ob-
sesie. Pentru istoricul
Radu Mârza şi pentru
volumul său Călători ro-
mâni privind pe fereastra
trenului (Iaşi: Polirom,
2020) ambele variante
sunt, în egală măsură,
valabile. „Plăcerea voiajului pare că îi vine
de demult” constată Ovidiu Ghitta în con-
cisa dar pertinenta prefaţă, adăugând: „Vo-
caţia sa de turist temeinic îşi trage seva,
sunt convins, din acele experienţe iniţiati-
ce, ca şi din etosul familial în care a crescut,
ataşat stilului de viaţă mitteleuropean ur-
ban, iubitor de mişcare.” Încercând să iden-
tifice izvoarele secrete ale volumului, prefa-
ţatorul evocă, pe lângă antecedentele
biografice ale autorului, şi cursul de Istorie
culturală a călătoriei şi turismului, susţinut
de Radu Mârza în faţa studenţilor cu pro-
gramul de licenţă Turism cultural, speciali-
zare de pionierat la Universitatea clujeană şi
concluzionează: „Din acest laborator uni-
versitar de reflecţie s-a născut cartea de fa-
ţă.“
Volumul este un elogiu sentimental al
unui împătimit voiajor (vezi şi dedicaţia
adresată tatălui în deschide-
rea cărţii) adus unui mijloc
de călătorie oarecum revo-
lut, dar ale cărui ecouri
nostalgice reverberează pes-
te timp. Reunind mărturiile
unor români „reprezenta-
tivi“, care, de-a lungul ani-
lor, au consemnat în jurnale/
scrisori/amintiri experienţe-
le de neuitat ale călătoriilor
pe calea ferată, Radu Mârza
reconstituie o epocă (şi ce
epocă! a primilor paşi spre
modernitate ai tinerei socie-
tăţi româneşti) din impresii
de călătorie, devenite surse
de istorie culturală.
Dincolo de amintirile
melancolice ce răzbat din
colbul unor pagini demult
scrise, volumul se adresează
cititorului contemporan şi
din perspectiva istoricului,
pentru care orice mărturie/
document asupra trecutului
se încadrează într-o para-
digmă ce conduce spre înţe-
legerea mai exactă, mai cu-
prinzătoare a acestuia. De
altfel, subtitlul lucrării – O
încercare de istorie culturală
(1830 – 1930) avertizează
cititorul să nu se aştepte la o
molcomă plimbare în ador-
mitorul legănat al glasului
roţilor de tren. Autorul
constată că sursele pe care
le-a consultat documentea-
ză marile transformări prin
12 • APOSTROF
care trecea în acei ani societatea europeană
şi, implicit, cea românească, transformări
care nu puteau fi ignorate. Călătoria cu
trenul presupune o multitudine de implica-
ţii social-culturale, tehnice, economice sau
politice. La fereastra vagonului, călătorii
urmăreau peisajul şi surprindeau/comentau
aspecte sociale şi culturale inedite, realizări
tehnice şi economice. Nu puteau scăpa
atenţiei lor, gările şi peroanele, viaductele şi
tunelurile aferente noii infrastructuri fero-
viare, construcţiile industriale (Iosif Vul-
can, la 1896, în drum spre Karlsbad obser-
vă: „Din văile strâmte se ridică coşurile
fabricilor. Şi în depărtere ţin paza vederii
munţii ce împreună cerul cu pământul“).
Structura cărţii este cronologică., auto-
rul consemnând cu acribia istoricului cele
mai importante momente ale apariţiei căi-
lor ferate în România. Primul capitol este
consacrat anilor 1830 – 1840, perioada
descoperirii de către călătorul român a no-
ului mijloc de transport. Inventivul Petra-
che Poenaru este primul care, în 1831, are
ocazia unei călătorii cu trenul în Anglia,
experienţă pe care o narează amănunţit.
Din păcate cu impact nul asupra societăţii
româneşti întrucât relatarea fusese sub for-
ma unor scrisori particulare, publicate abia
în 1906 de Nicolae Iorga. Un deceniu mai
tîrziu, „pelerinul transilvan”, Ion Codru
Drăguşanu, străbate şi el Europa pe calea
ferată şi consemnează evenimentul. Dar şi
Nicolae Filimon, gratulat de Radu Mârza
cu titlul de „primul turist român în adevă-
ratul sens al cuvântului“, adică „primul că-
lător român cu trenul care foloseşte în mod
explicit un ghid de călătorie“. În fine, din
această perioadă datează şi primele preocu-
pări teoretice asupra subiectului în cauză,
comentariile de natură tehnică, economică,
ba chiar politică aparţinând lui George
Bariţ şi lui Ion Ghica.
Cu cel de al doilea capitol, ajungem la
sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul
următorului, personalităţile evocate fiind
A. D. Xenopol, Iosif Vulcan şi „călătorul
militant”, Nicolae Iorga, cum îl defineşte
Radu Mârza pe marele istoric, cel care „face
din peisaj istorie şi din istorie peisaj”. Pen-
tru a justifica sintagma militant, autorul se
opreşte cu precădere asupra scrierilor sale
cu mare valoare documentară şi politică,
rezultat al călătoriilor de după 1900 prin
Ţara Românească şi Moldova, dar şi prin
provinciile locuite de români din Austria
(Transilvania, Bucovina) şi Imperiul Rus
(Basarabia), călătorii al căror scop era do-
rinţa de a cunoaşte îndeaproape întregul
teritoriu locuit de neamul românesc.
În fine, ultima parte a primului secol
feroviar românesc, perioada interbelică,
ilustrat de mărturiile de o mare bogăţie
tematică şi culturală ale lui Sadoveanu,
Rebreanu şi Demostene Botez, beneficiază
de un capitol aparte.
Meritul incontestabil al autorului este
că, păşind pe urmele înaintaşilor într-ale
drumeţiei, întreprinde o cercetare istorică
solidă şi amănunţită asupra temei, merge
direct la surse, zăboveşte îndelung asupra
presei din epocă şi are astfel suprema satis-
facţie a istoricului: descoperirea de fapte,
întâmplări, documente inedite. Semnalez,
cu titlu de exemplificare, identificarea celei
mai timpurii menţiuni în spaţiul românesc
despre calea ferată, datată 1838, semnată
de George Bariţ şi apărută
în Gazeta de Transilvania.
Citatele generoase din
scrierile autorilor evocaţi au
darul de a reîmprospăta
memoria cititorului con-
temporan cu pagini de o
puternică forţă evocatoare,
acoperite acum de uitare.
Bibliografia finală, ca şi
Indicele de nume şi locuri în-
tregesc fericit dimensiunea
ştiinţifică a unei lucrări de
certă originalitate, care îşi
va găsi locul atât pe masa de
lucru a cercetătorului, cât şi
în biblioteca iubitorilor de
călătorii.
„
• Foto: Flavius Lucăcel
 Nego, afirmativ
I. Când ai de-a face cu cineva care ar fi
împlinit 100 de ani, chiar acum, în
preajma ta, doar martorul aniversării fiind
încã viu, realizezi că viaţa noastră este mult
mai surprinzătoare decât se spune sau pare.
Cred că în anul 2003, am făcut o emisi-
une de televiziune itinerantă, prin Bucu-
reşti, cu istoricul Neagu Djuvara. Îi citisem
câteva cărţi, îi cunoşteam, în mare, intere-
santa biografie de curier diplomatic român,
la 23 August l944, şi consilier francez al
Preşedintelui Nigerului, în anii ’70, ai ace-
luiaşi secol.
Domnul Djuvara, alert şi agil, avea pes-
te 90 de ani. Ne-am oprit în faţa unei case
impozante, pe strada Batiştei. Aici, spune
el, am locuit cu bunica la sfârşitul Primului
Război Mondial. Mă îngrijea de tuse mă-
gărească la etajul de sus, de unde, prin fe-
reastra ferecată, auzeam florăresele cân-
tând. Şi el a îngânat acea melodie, pe care o
am în urechi, dar n-o pot reproduce acum.
Ştiţi, a continuat Djuvara, bunica mea,
născută Grădişteanu, fusese iubita lui Băl-
cescu, în tinereţe.
Eu mă îndreptam atunci, destul de
obosit, spre vârsta de 50 de ani, dl Djuvara
se apropia semeţ de 100 de ani, iar bunica
lui fusese în prima tinereţe iubita lui Nico-
lae Bălcescu. Am avut brusc un sentiment
de înşiruire de neoprit a vieţii, de actuali-
zare irepresibilă, dincolo de destinele între-
rupte de moarte.
Întâlnirile acestea, pentru o clipă, cu
viaţa nesfârşită şi generoasă, prin cei care
au cunoscut-o, au iubit-o şi apoi au părăsit-o,
fără încetare, nu sunt doar tulburătoare.
Ele ascund şi bucuria unică a reîntâlnirii
oamenilor dispăruţi, iată, ca acum, la îm-
plinirea unui centenar, pe care unii, cei mai
mulţi, nu l-au atins. E cineva însă care
poate mărturisi pentru cei dispăruţi şi pen-
tru cei în aşteptare?
II. L-am cunoscut pe I. Negoitescu în
anul când membrii Cercului Literar
de la Sibiu, Doinaş, Balotă, Eta Boeriu,
Ovidiu Cotruş, Cornel Regman, Victor
Iancu, Wolf von Aichelburg, I.D. Sârbu,
Ioaniche Olteanu aniversau, tot la Sibiu,
trei decenii de la înfiinţarea grupării, odată
cu redactarea Manifestului adresat de I.
Negoiþescu lui E Lovinescu, în l943.
Suntem în sala Astra, sus, la ultimul etaj
al „Muzeului Asociaţiunii“, edificiul em-
blematic al Ardealului românesc, din a
doua jumătate a veacului al 19-lea. Era un
imobil vienez, un fel de Musikverein, în
penultima sa posibilă întrupare preorienta-
lă. Plăcile de marmoră neagră de la parter,
cu numele fondatorilor, scrise cu litere de
Emil Hurezeanu
aur, oameni şi insti-
tuţii, Banca Albina şi
familia Mocsony,
ortodocşi şi greco-
catolici cu strămoşi
bărboşi comuni pe
Columnă. Scările
lungi şi late, ecoul
amplu al acestei apă-
sătoare arhitecturi
historiste, cu accent
imperial habsburgic
şi mirosul umed şi
iute, încă sesizabil, al
redingotei comisari-
lor regali ungureşti,
unda aceea respingă-
tor seducătoare a
Vienei adulmecate
pe româneşte, din
casele lui Partenie
Cosma sau Aurel
Suciu, dar şi prospe-
ţimea emancipării
costumului popular
din Mărginimea Si-
biului în algoritmul
alb-negru al vest-
mântului birocraţiei
Kakaniei.
Era şi locul unde
copilăria mea post-
stalinistă şi adoles-
cenţa timpuriu ceau-
şistă fusese mereu
protejată. Acolo, la Biblioteca Astra, îm- ta Transilvania din Sibiu. Acolo era vorba
prumutam sau citeam cărţile copilăriei cu de ştafeta asta iritantă între liceul care-i
Dumbrava ei cu tot, mustind de pionieri purta numele, Universitatea din Cluj
sovietici delatori sau aventurierii ficţionali ş.a.m.d., până azi.
ai primei republici franceze. Avându-i ală- Principesa Ileana era călugăriţă, stareţa
turi pe Jules Verne şi pe Pavlik Morozov, unei mânăstiri ortodoxe din America şi
urcam fericit treptele mausoleului iosefini- venea o dată pe an la Innsbruck să-şi vadă
an. copiii făcuţi, de mult, cu Anton von Habs-
Era deci locul unde avu loc, în acei ani, burg. Era a treia oară de când, fiind în
festivalul numit Cibinium, semn că reveni-
rea la insulele interzise ale culturii naţionale
avea o legătură şi cu latinitatea. Eram în
apropiere, vizita Europa Liberă la Mün-
chen, unde noi, Nicolae Stroescu, Ion Ioa-
nid, Şerban Orescu, Gelu Ionescu, N.C.
penultimul an de liceu, cu înclinaţii literare Munteanu, poate, stăteam intimidaţi de
aproape recunoscute. Liceul meu se numeş- vorbă cu Alteţa Sa Regală. Era o septuage-
te, de trei ani, „Octavian Goga“. Înainte s-a nară aproape suplă, încă frumoasă, cu ochii
numit, vreo 30 de ani, „Liceul nr. 3“. Şi mai albaştri, umbriţi, ai Mariei. Costumul de
înainte, timp de patru ani, a fost sediul exi- maică o prindea ca pe o vedetă de la
lat al Universităţii din Cluj. În sfârşit, la în- Hollywood care-i interpreta rolul. Şi intră
ceput de tot, la nici zece ani de la Unirea din deci vlăstarul domnesc în cantina noastră
l918, aşezământul s-a numit „Domniţa comună, cu toate seminţiile est-europene şi
Ileana“. Ea însăşi i-a tăiat panglica. sovietice împrăştiate pe la mese. Revăd şi
În 1988, întâlnind-o în cafeteria Euro- acum scena, cu reci fiori de teama, când un
pei Libere, la München, anume pe Domni- năvalnic pravoslavnic, cu încă doi-trei ciraci
ţa Ileana, fiica Reginei Maria şi sora mai transcaucazieni, ce-şi încununau orele du-
mică a Regelui Carol al II-lea, i-am arătat pă-amiezii cu vodcă, în aşteptarea resurec-
un poem de-al meu, apărut în l974 în revis- Æ
DOSAR Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 13
Æ Rusul din colţul sălii, cu genunchii exer-
ţiei, îngenunchiază, ca la un ordin provi-
denţial nerostit, în faţa Principesei, pe
lespedea de granit şlefuit, cerând bine-
cuvîntare. De neimaginat uimirea noastră
că ruşii aştia zdraveni, care altminteri nu ne
băgau niciodată în seamă, cad răpuşi în faţa
Domniţei noastre! Am aflat şi secretul.
Ileana era ultima prinţesă din familia Ro-
manovilor, pe care aveau acum ocazia s-o
vadă, vie, printre noi. Era evident ortodo-
xă, era fiica reginei Maria, strănepoata ţa-
rului Alexandru al III-lea şi a reginei Vic-
toria. Asta, ca să întelegem mai bine cu
cine avem de-a face, cum şi când!
Tot vorbind cu Maica Alexandra despre
vremurile acelea interbelice, a venit vorba
de Veturia Goga. I-am povestit episodul
botezării liceului ei primordial în liceul
„Octavian Goga“, la Răşinari, în vara anu-
lui l971. Cântam în corul dirijat de profe-
sorul Arsene. Congestionat, cu buze groa-
se, voce tunătoare. În faţa noastră, pe o
strapontină improvizată, cu spatele la Că-
minul Cultural, nu departe de casa familiei
Cioran, vipurile momentului. În mjloc, Ion
Dodu Bălan şi dna Goga. Dumneaei era
înveştmântată complet în negru, mergea
greu, vorbea puţin, marcată de vârstă. To-
varăşul prof. dr. I.D. Bălan, ţăpănos, a ţi-
nut un discurs patriotic avântat, cu referin-
ţe politice, relativ limitate, la actualitate.
Era biograful oficial al poetului şi ministrul
adjunct al Consiliului Culturii şi Educaţiei
Socialiste. Lady Goga s-a abţinut. Prof.
Arsene, tumefiat de căldură, ridică baghe-
ta, mormăind pe trei voci de canon: „la
noi, la noi... sunt codri verzi de brad“. Ta-
man când corul băieţoilor a luat-o grozav
din loc, dintre picioarele dnei Goga a răsă-
rit un pârâiaş nesigur, dar tot mai asertiv,
de urină, reflectând timid lumina după-
amiezii de vară. Corul, care doar el avea în
faţă această privelişte neaşteptată, a început
să chicotească. Cântecul nu s-a oprit, dar
din dramatică, serbarea şcolară s-a trans-
format în comedie. Bălan, nebănuind ni-
mic, confruntat doar cu sabotajul corului,
s-a făcut stacojiu, în timp ce ilustra văduvă,
uşurată, a aţipit de-a binelea. Principesa s-a
amuzat, cu măsură. Ne-a întrebat la sfârşi-
tul întâlnirii: Mai ţine mult? Ştiam despre
ce e vorba, dar nu cunoşteam răspunsul.
• I. Negoiţescu cu Ana Blandiana, Romulus Rusan, S. Damian, K. Heitmann. La Heidelberg, 1990.
14 • APOSTROF
saţi, ne privea cu ochii bulbucaţi şi buzele
întredeschise. Întrebaţi-l pe el, i-am răspuns.
Paranteză închisă.
III. Mai toţi invitaţii Cercului redese-
nat acum la Sibiu erau încă tineri,
în jur de 50 de ani. Publicaseră cărţi, unele
amânate sau interzise cu ani în urmă, erau
faimoşi, aveau faima fostelor fructe interzi-
se. De câţiva ani buni, părăsiseră acel no
man’s land al prohibiţiei culturale selective,
intrând în canon. Cel puţin aşa credeam
eu. Doinaş a fost introdus de Zaharia Stan-
cu, şeful de pluton onorific al aniversaţilor
– era Preşedintele Uniunii Scriitorilor şi
garanta aşadar pentru conformitatea politi-
că a acelei şedinte de spiritism. Spiritism
sugerat de calmul palid şi emoţionat al ce-
lor din sală şi de existenţa încă fantomatică
a celor de pe scenă. Pentru că în sală erau
mulţi sibieni, absolvenţi ai Universităţii din
Cluj, inclusiv prin episodul ei sibian, dintre
1940-1945, care strămutase profesori şi
studenţi de la Clusium la Cibinium, după
dictatul teutonic.
Figurile păreau desprinse din vechea
lume, dar în seara aceea aerul lor obosit şi
atenţia stăruitor melancolică trădau cei 30
de ani de reciclare istorică. Veniseră aici, în
panteonul Astrei, ca să-şi revadă purtătorii
de mesaj semi-recuperat şi de speranţă frân-
tă ai propriei tinereţi. S-au cunoscut în Si-
biu, acvariul cuminte şi sigur, cu scenogra-
fia lui benignă, de romantism german
nedegradat sub nazism. Iar acum, nesiguri
şi bucuroşi, stăteau şi-l ascultau pe Doinaş
recitând Mistreţul cu colţi de argint. În sală,
printre alţii, Aurel Cioran, fratele lui Emil,
care ieşise de aproape 10 ani din închisoa-
re, părinţii unei foarte apropiate colege de
liceu, foşti aristocraţi înstăriţi din Banat,
angajaţi acum la ghişeul unei bănci, fostă
Româno-Italiană, de pe strada Poştei, fostă
Fleischergasse, fostă a Mitropoliei. Nu tre-
cuseră decât 30 de ani de la răsturnarea
astrală a vieţii.
Pe scenă, Doinaş îşi şterge lacrimile
când tot el îl evocă „pe cel mai bun dintre
noi“. Radu Stanca dispăruse cu un deceniu
înainte. Negoiţescu are părul pieptănat pe
spate, faţa senină, seamănă cu un pictor
renascentist care îşi portetizează condotie-
DOSAR
rii după chipul şi asemănarea proprie. Co-
truş, locvace, prea inteligent. Eta Boeriu,
fascinantă, diafană şi fermă. I.D. Sârbu,
neliniştit, privindu-şi prietenii cu maxim
scepticism cartezian. Ioanichie Olteanu,
dimpotrivă, instituţional, rece. Mai sunt
doctorii, unii, precum dr. Corfaru sau dr.
Telea, foşti colegi cu cerchiştii, sînt soţiile
de doctori şi ingineri-şefi ai noilor uzine,
profesoare de engleză sau română la liceele
capitalei provinciale, visătoare şi cochete,
populând, în deux-pièces-uri lor pasabile şi
mic fler burghez natural, singurul istm su-
portabil de după 1964.
Atunci i-am cunoscut pe cerchişti. Cu
unii comunic şi astăzi, nu doar prin cărţile
lor, dar şi, ca acum, la aniversări, poetic, şi,
să admitem, telepatic, precum Neagu Dju-
vara cu Nicolae Bălcescu.
Ne despărţeau 40 de ani, adică peste o
generaţie. Când, un an mai târziu, am înfi-
inţat un cenaclu şcolar pe care l-am numit
Radu Stanca, şi i-am invitat pe Doinaş,
care a venit împreuna cu Irinel Liciu, Ne-
goiţescu şi Wolf von Aichelburg, fost deţi-
nut politic 13 ani, care trăia la Sibiu, un
culturnic local s-a cerut la cuvânt, acuzân-
du-mă că fac propagandă unor scriitori ne-
clari, cu ei de faţă. Mai ales, avea ceva îm-
potriva lui Negoiţescu.
În l974, câteva luni mai târziu, Negoi-
ţescu are o tentativă de sinucidere, de 23
August. I.D. Bălan, dacă-l mai ţineţi min-
te, în aceeaşi calitate de cerber cultural au-
torizat al regimului, i-a interzis cartea
Lampa lui Aladin, pe motiv că includea un
text inadecvat despre Mircea Ivănescu. Ne-
go înghite nenumărate somnifere, în doză
suficient de mortală, dar are inspiraţia să-l
mai sune o dată, de adio, pe prietenul Doi-
naş. Doinaş îl salvează şi fizic, iar apoi, ani
în şir, politic, împrăştiind memorii şi ce-
rând audienţe în favoarea lui Nego, de la
Dumnezeu Popescu în jos.
În fine, anul 1977 este al resetării anti-
totalitare în blocul sovietic. După Confe-
rinţa de la Helsinki, din l975, bonzii co-
munişti semnează documentul care acorda
dreptul la libertatea de expresie şi circulaţie
propriilor cetăţeni, în schimbul acceptării
statu-quo-ului geopolitic mondial. Paul
Goma declanşează mişcarea drepturilor
omului din România. Negoiţescu i se ală-
tură, redactând un memoriu avântat, citit
imediat la Europa Liberă. Este anchetat şi
forţat să scrie o dezminţire pentru Româ-
nia Literară. Eliberat din interogatoriile
generalului Pleşiţă, Negoiţescu va fi între-
bat de Geo Bogza: Felicitãri, domnule Nego-
iţescu! Dar, totuşi, tocmai dumneata, care eşti
homosexual, te-ai gândit să protestezi împotri-
va regimului? Răspunsul lui Nego ar fi fost:
Atunci de ce n-aţi făcut-o voi, şi mai ales
dumneata, mai marele heterosexualilor comu-
nişti?
În l978, apare Romanul epistolar, cores-
pondenţa Radu Stanca- I. Negoiţescu, care,
oricât de cenzurată, este o revelaţie a dialo-
gului intelectual liber presimţindu-şi aboli-
rea, în plină restauraţie neostalinistă, pe
care regimul o pune la cale împotriva pro-
priilor începuturi şi promisiuni. Atmosfera
începe să duhnească a idei ciuce, desigur
nord-coreene, şi-a maoism cultural prost
disimulat.
În 1980, Nego părăseşte legal România
şi se stabileşte în Germania. La Köln, în
marele oraş renan, va locui până în l984,
iar la Münster, în capitala Wesftaliei, va
preda limba şi literatura română, cu o bur-
să a Fundaţiei Siemens. I-a fost oferită prin
grijile prietenului său Edmund Pollak, fost
profesor la Universitatea din Cluj, şi, apoi,
în Germania, în acel moment, secretarul
general al Conferinţei Rectorilor – o func-
ţie puternică şi influentă.
Dar aceasta este, fireşte, şi epoca auro-
rală a anilor mei echinoxişti de la Cluj, între
l976 si 1980. Echinox-ul se vrea o continu-
are a mişcării de respectare şi apărare a va-
lorilor estetice, iar legătura sa consangvină
cu Cercul Literar de la Sibiu explică legătu-
rile foarte strânse ale echinoxiştilor cu cer-
chiştii. Precum maiorescienii, lovinescienii
şi cerchiştii, la vremea lor, aveau şi echino-
xiştii toate motivele să creadă că autonomia
esteticului este serios ameninţată. O ani-
versare a Cercului literar de la Sibiu avusese
loc şi la Cluj, în l971, când fondatorii
Echinox-ului, Uricaru, Poantă, Adrian Po-
pescu, Dinu Flamând, Ion Mircea au fost
de faţă. Apoi, în l976, când se împlinesc 10
ani de la crearea Echinox-ului, vin la Cluj
toţi cerchiştii în viaţă, în frunte cu Negoi-
ţescu. Însoţit de soţia sa, faimoasa Ua, în-
văluită şi cu turban, ca un aiatolah. La
Cola, în seara festivă, Mircea Zaciu o salută
în consecinţă, spre hazul galeriei, după ri-
tualul musulman. Doinaş este alături de
Irinel Liciu, marea balerină, persoana tan-
dră şi puternică, graţioasă şi inteligentă, cu
un simţ penetrant al umorului, cu faţa ei
neverosimilă de efigie filipineză şi domni-
şoară Pogany. A ajuns şi Alexandru Paleo-
logu, care, la conferinţa noastră comună,
ticsită de cerchişti şi echinoxişti, a închis
ochii pentru câteva zeci de secunde. Leşi-
nase. Stăteam în spatele lui, în sală, i-am
vazut capul alunecîndu-i pe umăr. Soţia lui
era atentă la ce se petrecea pe scenă. L-am
bătut pe umărul fără capul aşternut, am
insistat. Paleologu s-a întors, m-a privit cu
înţelegere, dar ca din altă lume, unde zăbo-
vise foarte puţin. „O absenţă trecătoare, să
rămânem liniştiţi“ mi-a şoptit, cu un surâs
disparent.
Oh, Doamne, toate absenţele trecătoare
ale prietenilor mei, între timp aproape o
eternitate, cărora le ţin locul prezenţele lor
veşnice, fulgurante.
IV. În 1980, I. Negoiţescu se stabileşte
aşadar în Germania. Are viaţa unui
student boem cu disciplină de călugăr be-
nedictin. Prietenii lui, între care dl Pollak şi
prof. Paul Miron de la Universitatea din
Freiburg, secondat de admirabila sa soţie,
şi ea romanistă, Elsa Lüder, îi pregătesc şi
întreţin lui Nego un culcuş cât de cât agre-
abil. E prea în vârstă să mai înceapa o viaţă
de scriitor în Germania. Precum ceilalţi co-
militoni cerchişti, ar fi înflorit în Franţa,
dar cu o jumătate de secol mai devreme.
Este cunoscătorul impresionant al filosofi-
ei şi culturii germane, dar, vai!, ostatecul
definitiv al literaturii române. Ani în şir,
până la sfârşitul lui februarie l993, avea să
scrie intens despre autorii români, înfăptu-
ind o promisiune mai veche, din l968, şi
anume împlinirea acelei faimoase Istorii a
Literaturii Române.
Negoiţescu nu este un scriitor de stân-
ga, deci, din premisă, pe lângă vârstă, iată
al doilea motiv ca să nu fie integrat în cer-
curile literare sau universitare vest-germa-
ne. La fel ca în SUA, şi aici erau cunoscute
grozăviile real-comunismului, dar puţin
sau deloc simpatizaţi anti-comuniştii. Fos-
tii mari comunişti convertiţi la liberalism şi
demascatori, da, era altă poveste! Trebuia
să te fi înşelat înainte de a spune adevãrul,
ca să intri în templul celor aleşi.
Nego locuieşte la Köln, în Studenten-
stadt, pe Berrenratherstrasse 129, într-o
garsonieră încăpătoare şi luminoasă, oferi-
tă temporar, tot prin intermediul protecto-
rilor Pollak şi Miron, de către monseniorul
Nyssen. Acesta din urmă, un notoriu teo-
log catolic, istoric al bisericii ortodoxe şi
expert în istoria Bizanţulului. Am şi azi,
dăruit de el, un lexicon al bisericii bizanti-
• Norman şi Cella Manea, Emil Hurezeanu. La ambasada Spaniei.
ne, unde la nord de Dunăre, la începutul
secolului al 15-lea doar mânăstirea Cozia
apare ca proiecţie a imperiului decadent.
Nyssen era un familiar al ierarhilor orto-
docşi români, la fel ca Paul Miron, şi venea
cu plăcere la Cozia. Am aflat acest lucru,
mai târziu, de când recurg eu însumi la
acest primitor popas.
I. Negoiţescu trage de timp. Nu mai
doreşte să se întoarcă în România, dar nici
nu poate să se despartă definitiv de ţara pe
care o iubeşte atât de mult. Bursele se pre-
lungesc în aşteptarea unei schimbări în ţa-
ră.
În toamna anului l982, dispare un lider
comunist, dar numele lui este Leonid
Brejnev. România lui Ceauşescu e prea de-
parte de Moscova. Urmează, în pas alerga-
tor, Andropov şi Cernenko, doi dinozauri
reanimaţi, anunþând o vagă deschidere.
Gorbaciov, nebănuit de nimeni, se încălzea
în bloc-starturi.
La noi se declanşează criza alimentară.
Se împuţinează căldura, lumina, cultura.
Se înteţeşte controlul politic şi al Securită-
ţii. Regimul respectă şi aplică paranoia
aproape inexplicabilă a cuplului dictatorial,
în numele aceleiaşi independenţe faţă de li-
nia Moscovei. Linia Moscovei e îndoliat
ceţoasă, linia Bucureştiului, consolidat
sumbră.
Decizia dictatorului de rambursare ac-
celerată a datoriei externe, revizuirea atitu-
dinii mai deschise faţă de Occident şi con-
vertirea ei în ţâfnă şi ostilitate completează
reţeta unei distopii în curs de dezvoltare.
Aceasta este perioada, încă fără vreo lumi-
niţă la capătul tunelului, doar cu întuneric
DOSAR
îndesit.
În l982, poeta Ana Blandiana primeşte
Premiul Herder, acordat de Fundaþia FVS
a lui Alfred Töpfer, senator şi industriaş
din Hamburg, un Mecena înstărit şi gene-
ros, care după al Doilea Război Mondial
îşi îndreaptă dărnicia spre ţările Europei
răsăritene. El oferă în fiecare an, prin Uni-
versitatea din Viena, un premiu şi o bursă,
unui scriitor, filosof, pictor, muzician,
antropolog din fiecare ţară comunistă.
Premiile şi bursele Herder erau acceptate
de regimurile respective, unde notorieta-
tea lor era chiar respectată. Ana Blandiana
este laureata din l982. Propune bursa re-
vistei Echinox, care, după o deliberare,
probabil insuficient de temeinică, mă de-
semnează pe mine ca bursier. În mai l982,
Dna Blandiana şi admirabilul Romulus
Rusan, împreună cu bursierul cu care pâ-
nă atunci nu se cunoscuseră, participă la
ceremonia de la Academia de Ştiinţe, din
Bezirkul 1, fostul local al Universităţii
unde a audiat cursuri Eminescu. Erau de
faţă preşedintele Austriei, bonomul social-
democrat Kirschläger, cardinalul Vienei,
König, instrumental în alegerea cardina-
lului polonez Vojtyla pe scaunul Sfântului
Părinte, în l978. Aferat, cu un iz neclar de
colonie şi whiskey, iată-l şi pe însuşi amba-
sadorul României în capitala Austriei,
Octavian Groza! Unul din băieţii lui Petru
Groza, instruit la o politehnică germană
sau la Zürich, nu mai reţin, fost ministru
al energiei electrice, în mod evident ne-
mulţumit. Ceauşescu îl trăsese pe o linie,
oricât de luxoasă, moartă.
Mi-aduc aminte secvenţa când, câteva
luni mai târziu, în faţa palatului Auersberg
din centrul Vienei, la sfârşitul unei ceremo-
nii oficiale, un majodorm chema la micro-
fon limuzinele diplomatice, apoximând
numele ambasadorilor. Rând pe rând,
aceştia îşi ocupau locul pe bancheta din
spate a limuzinelor elegante. Admiram
larma asta ostentativă şi inutilă de pe tro-
toar, când aud numele ambasadorului ro-
mân. Îl văd ieşind cu zâmbetul lăţit, salu-
tând, fără să fie cazul, cu accent vienez
asistenţa, şi înghesuindu-se apoi lângă şofe-
Æ
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 15
Æ neclară, în care eu însumi solicit azil politic
rul mohorât, într-o Dacie 1310. Într-o râ- şi fac primele emisiuni la Radio Europa
nă, abia reuşeşte să demareze. Mi-a devenit, Libera, iar I. Negoiţescu se încumetă să
subit, simpatic.
În 1983, în toamnă, după amânări şi
rupă punţile cu România, fac parte docu-
mentele de faţă, din Apostrof.
I. Negoiţescu publică la 18 august l983
dificultăţi în obţinerea paşaportului, reu-
şesc să ajung la Universitatea din Viena. un interviu decapant în ziarul german Die
Eram „aussenordentlicher Student“ la fa- Welt, cu ajutorul prietenei sale şi viitoarei
cultatea de Relaţii Internaţionale, pentru mele colege de la Free Europe, Anneli Ute
că, deşi poet şi publicist, terminasem drep- Gabanyi. Anneli lucra la departamentul de
tul la Cluj, cu o teză de polemologie, la cercetare al Europei Libere şi era autoarea
profesorul, foarte distins, Marţian Niciu. unei cărţi interesante, apărute la sfârşitul
Locuiam în Pfeilgasse, no. 3, în căminul de anilor ‘60, Partei und Literatur – o descrie-
studenţi străini Academia, în imediata re lucidă a situaţiei culturale din România
apropiere a celebrului Theater in der Jo- primei şi ultimei destinderi.
sephstadt. Încep atunci corespondenţa cu I. Tot în vara anului l983, ajung în Ger-
mania, cu o bursă DAAD, Ştefan Aug.
Negoiţescu. Nu se aştepta să-i scriu vreoda-
tă din Occident. Din noiembrie l982, până Doinaş şi soţia sa, Irinel Liciu. Grija lui I.
în iarna anului l984, avem un schimb epis- Negoitescu este ca după primirea azilului
să se stabilească la München. Acolo trăiau
tolar intens, probabil două, trei scrisori pe
lună. El îşi povesteşte păţaniile din Germa- mai mulţi cunoscuţi şi prieteni. Gelu Io-
nescu, un vechi şi apropiat prieten al criti-
nia, îmi împărtăşeşte cu gravitate dar şi cu
cului, eu însumi, dna Mariana Şora şi fiica
destule alunecări ludice, aşa-i era felul fer-
ei, Sanda Şora. Tot la München funcţiona
mecător, marile sale griji existenţiale şi
Radio Europa Liberă, un centru al exilu-
morale: în măsura în care vrea să revină în
lui politic românesc, alături de Parisul
ţară, se apropie tot mai mult de decizia de a
cuplului Monica Lovinescu şi Virgil Ie-
rămâne definitiv în Germania. runca.
La rândul meu, încerc să-mi prelungesc La începutul anului l984, Nego se mu-
bursa de la Viena, în mod legal. Obţin po- tă, în sfârşit, la München. La început locu-
sibilitatea de admitere la Academia Diplo- ieşte într-un hotel de lângă Hauptbahnhof,
matică din Viena sau Nisa. Aveam însă ne- apoi primeşte o locuinţă socială conforta-
voie de recomandările semnate de doi bilă, în cartierul Neuperlach, din sudul
profesori, unul de la Cluj, celălalt din Occi- oraşului. Va fi, finalmente, înconjurat de
dent. Trec lunile, şi gândul de a nu mă mai noua sa bibliotecă „agonisită“ în Germa-
întorce în ţară îşi face loc, încet şi sigur. nia. În viaţă pierduse alte două biblioteci,
Mai ales după refuzul autorităţilor române legendare. Acum, cărţile sale vor fi aşezate
de a-i permite Decanului facultatii de Drept „în pace pe rafturi“, aşa cum şi-a dorit cel
din Cluj, Gheorghe Boboş, să-mi dea o re- mai mult.
comandare. Omul vroia, dar nu putea. Am Începând din l984, odată cu mutarea la
aflat acest lucru, după l989, din Jurnalul lui München, legăturile noastre epistolare în-
Mircea Zaciu. Este, şi pentru mine, o peri- cetează, pentru că devenim concitadini. Au
oadă de speranţe şi aşteptări, de amară fost anii colaborãrii lui intense la BBC şi
dezorientare, de confruntare cu terenul dur Europa Liberă, dar, mai ales, perioada
al despărţirii şi, tot mai mult, al strămută- când, la limanul unor mari incertitudini,
rii. poate să isprăvească Istoria Literaturii Ro-
În vara anului 1983 ajung la München,
mâne.
unde îmi stau alături câţiva prieteni ro- Aceşti ani comuni la München, prin
mâni şi saşi. Dar, îndeosebi, la început, o forţa împrejurărilor, au fost, de fapt, difi-
fostă colegă de liceu din Sibiu, frumoasa cili, pentru fiecare dintre noi în parte. Ne-
Mona Dänzer, de mulţi ani stabilită în Ger- go începe să-şi scrie Jurnalul, ţinut până la
mania, spontan îndrăgită de Nego şi Doi- moarte, în 1993. Se apropie cu paşi repezi
naş. sorocul publicării sale. Acest Jurnal, mai
Din această perioadă, foarte intensă şi mult decât activitatea sa publicistică fecun-
dă şi corespondenţa,
E H
MIL UREZEANU atât de interesantă, cu
prietenii lui, de la
Addenda la nimic Virgil Nemoianu (cel
La Sibiu, în copilăria mea, înainte ca ea să devină mai profund cunos-
O tinereþe banală jumătate sălbatecă, jumătate literară cător al Cercului Li-
Cum mi-a plăcut ºi mie să cred c-am avut citind Monsieur Teste terar de la Sibiu), To-
Deseori mergeam cu tramvaiul să cumpăr cireºe. ma Pavel şi Matei
Mi-am amintit dureros de clar acest episod citind, iarăºi, Călinescu, la Ion Via-
Dar mai tîrziu, scrisorile trimise de Radu Stanca, din Sibiu. nu, I.D. Sârbu, şi,
În vremea cînd ºi el folosea tramvaiul cu cireºe – după 1990, Marta
cînd mai tîrziu, la Viena am regăsit tramvaiul cu cireºe Petreu, Ion Vartic
la urechi, era prea tîrziu – (ultimii doi fiind în
ªi am stabilit legătura stranie – ultimile decenii cei
acele legături care ne distrug viaþa, dîndu-i sensul – mai competenţi şi de-
Între această întîmplare uitată ºi următorul vers scris de mine: votaţi cercetători ai
„Cireºe mari cum atîrnau de nervi străluminîndu-mi calea.“ memoriei şi operei lui
I-am spus asta criticului Ion Negoiþescu ºi el zicea I. Negoiţescu), va fi cu
Că-i destul de interesant cu o neîncredere tot mai tristă adevărat dezvăluirea
Pe cînd ne vedeam în acelaºi oraº sau aiurea. tulburătoare a unui
Nu ºtiu încă ce e mai important între ce trăieºti ºi nu e scriitor şi intelectual
ªi ce afli mai tîrziu c-a fost de fapt. român, care şi-a mar-
cat profund secolul,
(1984) cultura şi literatura.
„ Centenarul naşterii sa-
16 • APOSTROF DOSAR
le este, din toate aceste motive, un reînceput
necesar, şi pentru el şi pentru noi.
F inal. Am fost poate prea împrăştiat în
această evocare târzie a lui Nego şi-a
timpului său german. Nu mai contează,
deci, dacă cer un răgaz suplimentar.
În l984, la München, am scris un poem
intitulat Addenda la nimic, în care apar Si-
biul, Radu Stanca şi I. Negoiţescu. El a fost
publicat în volumul Primele, ultimele, din
l994. Îl veţi regăsi în chenar, nu departe, în
paginile acestei îngăduitoare reviste. Sfârşi-
tul poemului sună aşa:
Nu ştiu încă ce e mai important
Între ce trăieşti şi nu e
Şi ce afli târziu c-a fost de fapt.
La sfârşitul anului trecut, am inclus
acest poem în volumul antologic bilingv,
româno-german, Tandreţe şi Rutină, Poe-
mele unui Parcimonios (Zärtlichkeit, Routi-
ne, Gedichte eines Knauserers, 1979-2019)
apărut la Editura Pop din Ludwigsburg.
Traducerea germană aparţine excelentului
tălmaci şi literat, el însuşi echinoxist, Georg
Aescht. Am trimis cartea prin poştă mai
multor cunoscuţi sau necunoscuţi, politi-
cieni, jurnalişti, critici literari din Germa-
nia. Între ei, şi fostului preşedinte al Parla-
mentului, între 2005 si 2017, prof. dr.
Norbert Lammert, în prezent preşedintele
Fundaţiei Creştin-Democrate Konrad Ade-
naeur. Un mandarin erudit, temutul şi
subtilul retor al dezbaterilor parlamentare
germane, un fel de Maiorescu autohton,
actualizat sub cupola transparentă a Bun-
destag-ului, pe care-l cunosc şi admir. Mi-a
răspuns în ianuarie 2021, cu aceste rânduri
neaşteptate:
Stimate domnule Ambasador,
asociez urările mele de bine pentru noul an
mulţumirilor cordiale pentru opulentul dvs.
volum de poeme, care m-a însoţit mai mult
cu „tandreţe“ decât cu „rutină“ la trecerea
dintre ani. Printre numeroasele formulări
artistice, uneori chiar virtuoaze, am reţinut
îndeosebi aceste versuri:
Nu ştiu încă ce e mai important
Între ce trăieşti şi nu e
Şi ce afli târziu c-a fost de fapt.
În vremurile Coronei contează să ai parte,
mai mult decât de obicei, de experienţe, des-
pre care abia mai târziu vei afla în care din
cele două categorii se înscriu.
Cu un salut amical,
Norbert Lammert.
Primeam această misivă scurtă şi erme-
tică în chiar zilele când răsfoiam scrisorile
lui Nego, recuperând, prozaic acum, ceea
ce ştii şi n-a fost şi ceea ce este şi n-ai ştiut.
Faptul că un protagonist al istoriei germa-
ne şi europene nemijlocite reţine aceleaşi
versuri din umilul meu poem desţărat, de
acum aproape 40 de ani, scris în Germania,
despre Sibiu, Radu Stanca şi I. Negoiţescu,
vine ca o ultimă, deloc liniştitoare, viză
definitivă de trecere dintre lumi. O şotie în
plus marca Negoiţescu, care-l punea pe
gânduri, mai mult decât să-l amuze, pe
Radu Stanca?
„
 Patru scrisori către Emil
[1] I. NEGOIŢESCU către EMIL HUREZEANU
Köln, 27 iunie 1983
Dragă Emil, mă grăbesc să-ţi trimit tex-
tul original al interviului – (va apare în Die
Welt, nu peste mult – l-am amînat aşteptîn-
du-l pe Doinaş. Nu voiam ca apariţia lui
prematură să-i împiedice plecarea. Trebuia
sa vie în 15 iunie aproximativ, şi nu am de la
el nici un semn, sunt chiar foarte îngrijorat.)
Îndată după apariţie, voi contacta avoca-
tul şi voi cere azil.(…) De problema găsirii
unei locuinţe convenabile nu te poţi ocupa
decît tu, care eşti la faţa locului. Bine înţeles
că eu nu pot veni decît atunci cînd, odată
azilul obţinut, voi avea voie să mă stabilesc la
München. Sper că voi avea voie. (…) Poate
că tu, ca jurist, şi trecînd înaintea mea prin
aceasta penibilă dar trecătoare experienţă,
îmi vei da amănunte mai exacte. (…)
Nu era vorba de a mă hotărî, ci mă tero-
riza gîndul: ce voi face, ce va urma după?
Mai cu seamă că nimeni, în afară de Nemo-
ianu, n-a încurajat hotărîrea mea, ba dim-
potrivă. Prezenţa ta va fi pentru mine o
mare descărcare psihologică şi morală. Şi
Gelu va avea nevoie de noi(…) să nu uit to-
tuşi pe Mariana Şora şi fiica ei Sanda, care
se bucură foarte mult că voi veni la Mün-
chen. Nu cred că povestea mea să se termi-
ne înainte de sfîrşitul anului. Cît e de civi-
lizată Germania, dar birocraţia sa nu suferă
de lipsă de obtuzitate. Totuşi, ajutorul so-
cial ce-l oferă azilanţilor, oricît de modest
nu este de dispreţuit (…)
Tot visez la ziua cînd voi vedea aşezată
pe rafturi, în pace, biblioteca destul de con-
siderabilă ce am achiziţionat-o aici (…)
Te îmbrăţişez cu drag, nego
[2] I. NEGOIŢESCU către EMIL HUREZEANU
Köln, 11 august 1983
Dragul meu Emil, scrisoarea ta a fost
mai frumoasă pentru mine chiar decît un
vis – s-a citit şi cu glas tare de către poetul
Doinaş (poate îţi mai aminteşti de el, că
tocmai azi pusei la cutie epistola-i lungă
pentru tine – că ei plecară tot azi înainte de
masă spre Freiburg-Paris şi se vor întoarce
aici sîmbăta viitoare, azi fiind joi.)
(…) Deocamdată mă agit în sinistrul gol:
n-am amînat de bună voie cererea azilului, ci
avocatul mi-a zis de la început că am nevoie,
ca act principal de interviul pentru Die Welt,
text pe care oricum mă simţeam moral obli-
gat să-l compun spre a fi difuzat spre ţară.
Vezi însă ce păţii că nici pînă azi interviul nu
apăru. (Vai, cîte telefoane dădui în acest sens
la München bunei mele prietene Anneli Ute
Gabanyi – amănunte îţi poate da Gelu)
(…) Deocamdată, iarăşi sunt speriat
doar de faptul că monseniorul care mă adă-
posteşte, nu cedează şi persistă în ideea ca la
1 octombrie să părăsesc apartamentul: unde
să mă duc? Ce să fac cu grămada de cărţi, în
problema cărora mă împiedic fatal, că nici
nu pot fizic să le transport în vreo pivniţă –
şi să mă las apoi tîrît ca persoană în lagăr –
adică în vreun sat la vreo 200 de km. de
Köln, cum păţiră alţii. Că eu începui cola-
borarea cu Radio Londra; pentru care făcui
patru cronici literare (Ion D. Sirbu, Ion
Vartic, Nicolae Ionel si Florin Gabrea – aces-
ta din urmă locuieşte acum la Düsseldorf!)
şi mă imprim la Deutsche Welle la Köln,
după dispoziţia Londrei amabile – şi dacă
monseniorul nu cedează şi Azilul mă trimite
la dracu-n praznic, cum mai realizez colabo-
rarea cu BBC? – şi fără cărţi, fără maşină de
scris etc.? Şi singurătatea pustiitoare în acel
„dracu-n praznic“? (…)
Dragul meu Emil, scrie-mi, deşi te invi-
diez frumos că tu ai aproape o Mona atît de
grozavă –deci, scrie-mi şi încurajeaza-mă să
exist!
[3] I. NEGOIŢESCU către EMIL HUREZEANU
Köln, 2 sept. 1983
Dragă Emil, mi se pare că m-ai cam uitat
– eu aştept mereu veşti de la tine. Află că azi
dimineaţă m-am dus în fine la poliţie – de
întîrziere n-am fost eu vinovat – cu docu-
mentele şi am depus cerere de azil. Funcţio-
narii au fost extrem de politicoşi cu mine,
chiar prietenoşi, totul a decurs foarte simplu,
mi s-a prelungit pe paşaport viza germană pe
un an, mi s-a spus să aştept chemarea la Zirn-
dorf şi nu mi s-a fixat nici un fel de restricţie.
Tare aş da o fugă pînă la München, poate
găsesc vreo ocazie cu vreo maşină – să ne re-
vedem măcar pe 2-3 zile. Lucrez de zor:
înafarã de cele 4 materiale ce am trimis la
Radio Londra (ei au comentat şi interviul din
Die Welt) am făcut şi două materiale pentru
Deutsche Welle – ei ar vrea o colaborare săp-
tamînală, dar asta m-ar exceda. Iţi anexez
unul din cele două, ca să te amuzi…
Dinu Flămând a revenit la mine înainte de
a-şi lua zborul spre America – era foarte încîn-
tat de vizita la München, adică la tine şi la
Mona. Pe mine însă multele vizite primite şi
activitatea intensă, care mă smulg din bîrlogul
calm al cîtorva ani de muncă silenţioasă, m-au
cam obosit. Doinaşii (scrisoarea ta i-a înduio-
şat) pleacă poimîine spre Heidelberg. Ce su-
perb ar fi să ne întîlnim măcar o zi acolo cu
toţii, acolo în fermecătorul oraş, unde întot-
deauna îmi place ca la Sibiu… Sper că i-ai scris
lui Nemoianu, deşi eu tremur la ideea că te-aş
putea pierde. Te îmbrătişez – o sărut pe Mona
Nego
[4] ŞTEFAN AUG. DOINAŞ către EMIL HUREZEANU
Köln, 10 august 1983
(ziua de naştere a lui Nego)
Dragă Emil,
îmi permit, pentru prima dată, a-ţi spu-
ne direct pe nume, pentru că autenticitatea
DOSAR
relaţiilor – chiar disparate – pe care le în-
treţinem justifică – cred eu – o asemenea
intimitate. Te-am simţit, cu ani de zile
înainte, foarte aproape spiritual de mine,
de lumea mea, încît confirmarea acestei
apropieri şi a unei înţelegeri aparte, concre-
tizată în rîndurile cu care am „lansat“ de-
butul tău a venit cum nu se poate mai firesc.
Acum, iată-ne într-o împrejurare cu to-
tul neobişnuită: tu te afli în exact situaţia
celui mai bun prieten al meu, iar eu mă
bucur – graţie unui concurs de împrejurări
pe care este greu să-l consider un simplu
rezultat al hazardului – de avantajul, uşor
înlăcrimat, de a fi martor al începutului
vostru de exil. Aşa cum, acum o jumătate
de oră, îi spuneam lui Nego, faptul că, du-
pă vreo trei ani de amînări succesive – vizi-
ta mea în Germania, precum şi şederea la
Köln, coincide cu „ucenicia“ voastră de
exilaţi, nu poate fi considerat decît ca un
desen în textura secretă a destinului nostru.
De cînd mă aflu aici, am auzit mereu
vorbindu-se despre tine: am văzut-o pe
Mona (te rog să-i transmiţi toata simpatia
lui Irinel, precum şi omagiile mele) am luat
cunoştinţă de rîndurile pe care i le-ai adre-
sat lui Nego, ştiu că te găseşti tu însuţi în
aproximativ aceeaşi situaţie ca şi el. (…)
Sincer vorbind, nu mă bucur deloc că
oameni ca voi rămîn in afara spaţiului geo-
grafic al suferinţei noastre! Nu vă fac, însă,
nici un reproş, după cum nici nu cred că,
rămînînd în ţară, aţi fi micşorat amărăciu-
nea pe care o încercăm. În clipa, cînd con-
ducători, care compromit ideea de patrie,
ne fură această patrie în care noi înţelegem
să stăruim fizic, e normal ca voi – cei ce
rămîneţi în afara graniţelor ei – să mutaţi
chiar pentru noi esenţa ei undeva in lume,
ajutîndu-ne să rezistăm: diaspora voastră
s-ar putea să fie chiar o formă a supravieţu-
irii noastre spirituale... Sub gestul vostru,
care nu va fi scutit de diverse interpretări
minimalizatoare, eu voi vedea întotdeauna
manifestarea unei iubiri frustrate.
(…) În timp ce Irinel discută cîte în lună
şi-n soare cu Nego, iată – eu m-am lansat în
declaraţii patetice. Te rog să mă înţelegi:
într-un anumit fel, mă despart de voi –
mi-e imposibil să nu simt asta; în acelaşi
timp, nu mă pot despărţi de ceea ce ştiu că
este sîmburele vostru de intelectualitate
românească, rămas – acuma – să vorbească
departe de locurile natale.
Te îmbrăţişez cu dragoste şi prietenie,
cred în revederea noastră, aştept să te citesc.
Irinel – la fel,
Al tău prieten,
Ştefan Aug. Doinaş
„
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 17
 I. Negoiţescu intervievat în Die Welt, 1983

Devenit apatrid
în propria ţară
Marea mânie a unui poet român
ral atît de nesatisfăcător. Este o dovadă a
Cine îl cunoaşte pe scriitorul şi poetul român I. Negoiţescu (60), ştie: revolta împotri-
vitalităţii spirituale a poporului român, dar
va fiecărei forme de putere dictatoriale, anti-artistice este o parte indispensabilă a şi, în mod aparent paradoxal, un efect toc-
personalităţii sale. În 1943, a protestat împotriva abuzurilor fasciste, anii stalinismu- mai al haosului, adică al deficienţelor în
lui şi ai dogmatismului i-au adus privarea de libertate şi interzicerea practicării sistemul de control care aici este menit să
profesiei, iar în 1977 a fost singurul literat român important care s-a alăturat public apere mediocritatea şi platitudinea şi să facă
activistului pentru drepturi civile Paul Goma. De patru ani, Negoiţescu trăieşte în imposibile geniul şi originalitatea. Româ-
Republica Federală. Die Welt a conversat cu el în Münster. nia suferă, fireşte, de carenţele imanente, ce
nu pot fi abolite, ale oricărui stat comunist.
Welt: Cum s-a putut ajunge la haosul actual pildă în occident, generali din poliţia secre- Istoria statelor comuniste este mai mult o
din România? tă) etc. Dacă în toate sectoarele haosul e istorie a luptei lor cu haosul pe care ele în-
nimicitor, încât imaginea României este sele îl generează, decât a realizării idealuri-
I. Negoiţescu: În România actuală dom- imaginea unei ţări pe marginea prăpastiei, lor pe care le proclamă. În România însă,
neşte un haos total, care cuprinde toate dacă deci şi cultura suferă în mod foarte haosul total, catastrofa permanentă ( să fie
sectoarele vieţii sociale şi politice a ţării: de grav, aş remarca totuşi că doar în acest do- oare aceasta o formă a „revoluţiei perma-
la economie la artă, de la partidul aşa zis meniu, şi mai cu seamă în literatură şi arte, nente“?!...) are cauze specifice. Dintre care
una şi cea mai de seamă este promovarea
atotputernic la aparatul de represiune mili- se pot semnala înfăptuiri importante, de-a
quasi sistematică de către conducerea de
tară (care şi el e haotic, căci dezertează de dreptul surprinzătoare într-un cadru gene- partid – de fapt de către Ceauşescu personal
– a incompetenţei. În toate ramurile de ac-
tivitate politică şi socială, persoanele cu
pregătire şi vocaţie sunt înlăturate şi înlocu-
ite cu indivizi lipsiţi de personalitate sau
chiar inapţi. Specialiştii sunt împiedicaţi
să-şi aplice priceperea şi cunoştinţele. E
curios faptul că, în vreme ce soţia şefului
partidului suferă de furia snobistică a titlu-
rilor academice, pe care prin impostură şi le
arogă, lumea academică românească este
supusă unui tratament de-a dreptul sadic.
Institutul de matematică din Bucureşti, cu-
noscut pe plan mondial, a fost desfiinţat
dintr-un capriciu al familiei Ceauşescu. Is-
toricii sunt obligaţi să susţină şi să argu-
menteze, chiar la congrese internaţionale,
tezele fără noimă care colcăie în mintea
confuză a şefului statului şi partidului. În-
treg acest fenomen se dezvoltă dintr-un fel
de horror competentiae şi explicaţia lui ţine
mai mult de psihopatologie decît de polito-
logie.

Welt: Problema sentimentului naţional în

România?

I.N.: După ce România a fost ocupată de

sovietici, care i-au răpit deasemeni vaste
teritorii precum Basarabia şi Bucovina de
nord, sentimentul naţional al românilor s-a
intensificat la maximum. Era o reacţie na-
turală, poporul român trebuia să-şi apere
existenţa şi identitatea naţională împotriva
unui extraordinar de puternic inamic dina-
fara graniţelor ţării, care acum se instala
temeinic şi înăuntrul acestor graniţe, nu
numai prin armatele de ocupaţie, ci şi prin
partidul comunist, care a fost în mod vio-
lent adus la putere şi nu se bucura de nici o
popularitate. Multe mii de români au um-
plut, începînd din acel moment, închisorile
şi lagărele de muncă, unde bună parte din
ei au şi pierit. Ca să nu mai vorbim de ce-
lelalte forme de persecuţie naţională la care

18 • APOSTROF DOSAR
• I. Negoiţescu. Foto: Emil Hurezeanu.
au fost supuşi atunci românii în general.
Cînd Gheorghiu-Dej, profitînd de faptul că
armata de ocupaţie părăsise ţara, a între-
prins o treptată desprindere de tutela sovie-
tică, iar în cele din urmă a eliberat din în-
chisori deţinuţii politici, acest aspect al
politicii partidului s-a bucurat în sfîrşit de
popularitate. Au pornit să părăsească închi-
sorile nu numai oameni vii, dar şi istoria şi
cultura română, care fuseseră şi ele interzise
ori oribil mutilate. Ceauşescu a preluat
această politică de încurajare a interesului şi
sentimentului naţional. Nu se poate şti cît
de sinceră a fost iniţial politica lui, pentru
că ea s-a transformat destul de repede într-o
barbară tactică de dominaţie personală, de
exclusivă exercitare a puterii. Am spus tacti-
că barbară, fiindcă prin exacerbarea şi înca-
zarmarea lui, sentimentul naţional automa-
tizat, banalizat, degradat dintr-o calitate
nobilă într-o cantitate monstruoasă, a înce-
put să dispară ca realitate vie. Românii au
constatat dintr-o dată că se sufocă sub ava-
lanşa de naţionalism impus. Ca şi în filmul
lui Marco Ferreri, La grande bouffe, supra-
saturaţia a luat aspecte mortale. Din cauza
aşa zisului naţionalism al lui Ceauşescu,
spiritualitatea românească a ajuns în cea
mai mare primejdie, căci acest naţionalism
implică o autarhie culturală funest pauperi-
zantă. Ceea ce dominaţiei comuniste în
România nu i-a reuşit în perioada sovietică,
tinde să reuşească azi, prin abuz, politicii
naţionale a lui Ceauşescu: distrugerea sen-
timentului naţional românesc. Politica so-
vietică avea drept scop ca românul să devină
apatrid în România. Naţionalismul groso-
lan şi pustiitor, impus azi românilor de că-
tre un duşman perfid şi iresponsabil în
acelaşi timp, dă în fine rezultate: românii se
simt apatrizi în propria lor patrie.
Welt: De ce politica naţională a lui Ceauşescu
nu este compatibilă cu o liberalizare?
I.N.: Politica naţională a lui Ceauşescu nu
este creatoare, ci sterilă şi chiar nocivă. Ea
nu constituie principiul care însufleţeşte şi
determină guvernarea ţării, ci o tactică înşe-
lătoare, menită să asigure administrarea
puterii personale a unui tiran. Dacă popo-
rul român ar fi guvernat cu pricepere şi
răspundere, astfel ca el să beneficieze într-
adevăr pe plan material şi spiritual de pe
urma guvernării, liberalizarea regimului ar
veni de la sine. În condiţiile mizerabile ac-
tuale însă, pe care Ceauşescu însuşi şi le-a
creat, prin incapacitatea lui ca om de stat şi
prin lipsa lui de compasiune faţă de suferin-
ţele poporului român, liberalizarea este in-
conceptibilă. Între conducătorul care gu-
vernează în mod absolut şi supuşii care sunt
trataţi ca nişte sclavi, s-a creat în România o
stare de tensiune extremă, caracterizată
printr-o mare frică reciprocă. Lui Ceauşes-
cu îi este profund frică de poporul său atît
de nemulţumit, iar poporul român este as-
tăzi teribil de înfricoşat de teroarea extraor-
dinară dezlănţuită împotriva sa de către
stăpînul lui. Orice pas spre liberalizare pre-
supune un minimum de încredere între
conducere şi conduşi, ceea ce tocmai lipseş-
te cu desăvîrşire în România. Toate măsuri-
le legislative (în sistemul lui Ceauşescu
cantitatea lor este torenţială), măsuri prin
care de dimineaţa pînă seara regimul pro-
clamă cu tam-tam îndreptarea situaţiei, se
dovedesc zadarnice ori chiar agravează
această situaţie, ceea ce aduce cu sine, ca
unic rezultat, sporirea terorii, semn al spo-
ririi fricii reciproce. Din naţionalismul lui
Ceauşescu n-a mai rămas decît această frică.
Iar aspectul cel mai uluitor al acestui naţio-
nalism este faptul că nenumăratele legi inu-
tile sau fatale sunt considerate de emiţătorul
lor drept un dar făcut poporului român şi
deci obligînd poporul să le primească într-o
atmosferă de permanentă sărbătoare. Te-
roarea prin festivitate este o formă extrem
de rafinată de practicare a fricii, iar caracte-
rul ei morbid ţine de esenţa însăşi a naţio-
nalismului lui Ceauşescu, indicînd cum nu
se poate mai clar incompatibilitatea acestui
naţionalism cu liberalizarea. Nici o dată
mascarada nu a fost şi nu va fi simbolul li-
bertăţii sau idealul unei naţiuni.
DOSAR
Welt: Dumneavoastră, care în 1943 aţi fost
autorul unui manifest literar prin care aţi
protestat împotriva culturii fasciste (drept care
aţi fost calificat în presa română de extremă
dreaptă de atunci „vândut jidanilor”), aţi
promovat, în anii imediat după război, când
elogiul sovieticilor era în România furibund, o
orientare a literaturii române spre spirituali-
tatea germană. A contribuit oare la aceasta
faptul că eraţi ardelean?
I.N.: Născut şi crescut în Ardeal, ardelean
după mamă, întreaga mea formaţie spiri-
tuală şi morală poartă pecetea acestei ori-
gini. Prin împrejurarea că este locuit, ală-
turi de români, de asemeni de către
maghiari şi germani, am considerat întot-
deauna Ardealul, între provinciile Româ-
niei, drept locul privilegiat în care se în-
cheagă de minune idealurile unui
cosmopolit ca mine. De aceea am fost
foarte sensibil la constatarea că politica
comunistă în general, ca şi naţionalismul
lui Ceauşescu, au lucrat, în diverse forme
şi în diferite etape, numai la dezbinarea
locuitorilor din Transilvania, la provocarea
şi aţîţarea resentimentelor dintre ei. Co-
muniştii au făcut ca, îndată după război,
românii ardeleni, majoritari, să se simtă
nedreptăţiţi şi persecutaţi de maghiarii
minoritari, atotputernici în partid. Iar mai
apoi, naţionalismul exacerbat al lui Ceau-
şescu, atît de fatal românilor, face tot ce
poate, nu numai spre a distruge prin su-
prasaturaţie şi greaţă sentimentul naţional
românesc, dar şi spre a jigni, printr-o ade-
vărată sfidare, sentimentele naţionale ale
germanilor şi maghiarilor. Desigur că ma-
ghiarii şi germanii din Transilvania sunt
persecutaţi. Dar cum ar putea ei scăpa de
persecuţia unui regim care oprimă atît de
amarnic pe români? Naţionalismul lui
Ceauşescu e din nefericire destul de inven-
tiv spre a născoci forme diferite şi specifice
de oprimare a românilor, germanilor şi
maghiarilor. Germanii îşi rezolvă proble-
ma emigrînd în masă. Părăsirea plaiurilor
Æ
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 19
Æ
natale, în care timp de opt sute de ani ei au
prosperat în sînul unei civilizaţii pe care cu
atîta trudă şi iscusinţă şi-au creat-o, este
pentru dînşii o mare tragedie. Dar emigra-
rea germanilor este totodată o tragedie a
României întregi. Căci germanii se rup din
trupul istoriei lor comune cu românii. Ro-
mânii vor rămîne mai singuri şi mai săraci.
Mie, ca român, Transilvania fără germani
mi se pare de neconceput. Şi nu exprim un
paradox cînd spun că în România fără ger-
mani, românii se vor simţi şi mai apatrizi
în propria lor ţară, alungaţi şi mai mult de
naţionalismul lui Ceauşescu, înafara Euro-
pei. Iar dacă pentru germanii din Româ-
nia, ca şi pentru evreii, a căror contribuţie
la cultura română este considerabilă, există
această tristă soluţie a emigrării, pentru
români şi maghiari nu există decît soluţia
luptei comune împotriva asupritorului co-
mun, care nu va fi definitiv învins decît
prin instaurarea libertăţii şi democraţiei.
Welt: Care e poziţia intelectualilor români
faţă de regim?
I.N.: Orînduirile sociale care nu stimulează
inteligenţa nu sunt capabile de progres.
Statul român actual, care este planificat în
toate domeniile, produce numai marfă de
calitate inferioară şi activează numai în
pierdere. Împotriva planificării însă, adese-
ori chiar în mod clandestin, produce inteli-
genţă. Aceasta înseamnă că în România
comunistă inteligenţa capătă un caracter
quasi ilegal. În orice caz, inteligenţa este
suspectată, atribuindu-i-se întotdeauna o
încărcătură de subversivitate. Ţapii ispăşi-
tori ai acestei stări de lucruri sunt bine înţe-
les în primul rînd intelectualii. Întrucît la
data instaurării regimului lor comuniştii nu
reprezentau decît pe ocupantul sovietic,
întrucît în România nu a existat o serioasă
tradiţie marxistă şi întrucît treburile au
mers sub comunişti întotdeauna nemulţu-
mitor, iar astăzi se prezintă falimentar, nu
este de mirare că partidul nu are prieteni
printre intelectuali. Nici măcar printre aceia
care ocupă situaţii în ierarhia partidului şi
sunt deci beneficiari ai regimului. Căci mi-
zeria economică, însoţită de o corupţie
formidabilă şi, ca încoronare, ideologia
aberantă a naţionalismului lui Ceauşescu au
făcut ca regimul să nu se bucure de nici o
credibilitate. Dacă nimeni nu mai crede în
nimic, această imensă criză a credibilităţii
afectează desigur mai întîi pe intelectualii,
care şi-au pierdut orice interes faţă de exis-
tenţa regimului chiar atunci cînd îl procla-
mă ori îi sunt ostili fiindcă intelectualitatea
lor ca atare este supusă martirajului. Com-
binată cu teroarea, criza de credibilitate dă
naştere unei stări generale de stupoare.
România seamănă cu o casă urîtă, în mijlo-
cul căreia zace, înfăşurat în tricolor, un
mort care nu poate fi scos afară şi care in-
festează insuportabil atmosfera.
Welt: Există vreo deosebire între poziţia Dvs.
faţă de Paul Goma ieri sau astăzi?
I.N.: În calitatea sa de scriitor, Goma a
iniţiat în România, în 1977, o luptă pentru
drepturile omului. Tot în calitate de scrii-
tor, eu am omagiat atitudinea lui, într-o
scrisoare publică pe care i-am adresat-o, dar
am fost atunci de părere că, pentru a com-
bate mai eficient deficienţele regimului,
20 • APOSTROF
• I. Negoiþescu împreunã cu intervievatoarea sa, Anneli Ute Gabanyi.
trebuie să vizăm obiective limitate însă cu
perspective mai durabile. Ca oameni de
cultură, să pretindem libertatea de expresie.
Din poziţii care ar fi fost aici cîştigate, s-ar
fi putut apoi lupta mai departe. M-am înşe-
lat totuşi, căci deşi tactica mea era mai
prudentă, neimplicînd o ruptură violentă
cu regimul, ci doar o dispută aprinsă pe te-
ren profesional, am rămas un glas izolat.
Cu toate că scrisoarea mea către Goma a
fost aprobată şi susţinută moral de nume-
roşi alţi scriitori, nici unul nu a îndrăznit să
mi se alăture în mod public, spre a constitui
un front comun. În perioada de timp urmă-
toare, alţi scriitori, plini de curaj, dar acţi-
onînd individual, au înfruntat în diverse
ocazii autorităţile, pe aceeaşi temă a libertă-
ţii de expresie. Dar mereu se dovedeşte că,
pe această cale, nu se obţine în fond nimic,
ba mereu se pierde cîte ceva, încît chiar
numai păstrarea prin luptă a unei poziţii
anterioare, contestate de partid, începe a fi
considerată de către scriitorii combatanţi
drept un triumf. Iar regimul îşi continuă
neabătut opera de distrugere a spiritualită-
ţii româneşti, opera de demoralizare a po-
porului român, căruia nu-i mai rămîne
decît să părăsească scena istoriei. În zadar
se opun scriitorii conştienţi de gravitatea
situaţiei, naţionalismului tenebros al lui
Ceauşescu, condiţiile profesionale ale oa-
menilor de cultură devin tot mai grele,
desconsiderarea şi degradarea lor devin tot
mai dramatice. Deci, Goma avea dreptate!
Pentru a câştiga libertatea de creaţie şi de
expresie, pentru a scăpa de umilinţă şi pen-
tru a obţine autoritatea morală adevărată în
rîndurile concetăţenilor lor, scriitorii şi ar-
tiştii români trebuie să pornească lupta
pentru drepturile fundamentale ale omului,
să activeze în arena mai largă a problemelor
politice şi sociale. De fapt, tot în anul 1977,
intelectualitatea românească a cunoscut, în
paralel cu Goma, o contestaţie politică şi
socială de răsunet internaţional, prin istori-
cul Vlad Georgescu şi psihiatrul Ion Vianu.
Welt: Cum e posibil ca regimul din România
să se menţină, în ciuda crizei economice?
I.N.: Nicăieri siguranţa zilei de mîine a
cetăţenilor nu este atît de grav şi permanent
ameninţată, ca în România. Sub orice pre-
DOSAR
text, oricît de absurd, împotriva tuturor le-
gilor, împotriva oricărui considerent uma-
nitar, oricine poate fi înlăturat, permutat
sau degradat din orice post pe care îl ocupă.
Ceea ce, într-o ţară în care lipsurile alimen-
tare au atins un nivel incredibil, înseamnă o
mare nenorocire. Nimeni nu mai poate
ajuta, la nevoie, pe nimeni. Nu vorbesc la
figurat cînd spun că fiecare îşi teme pîinea
zilnică. Întocmai ca molima naţionalismu-
lui, forma de teroare a nesiguranţei zilnice
funcţionează şi ea pe toate treptele orga-
nizaţiei sociale, nici fruntaşii partidului ne-
fiind scutiţi de dînsa. Ceauşescu îşi terori-
zează cu aceeaşi dezinvoltură partidul, pe
colaboratorii lui din aparatul dirijat de el, al
terorii, ca şi pe milioanele de români ce al-
cătuiesc nefericitul său popor. Şi apoi, ceea
ce mi se pare şi mai terifiant, pentru un
conducător lipsit de duh charismatic: prin
manifestările lui prea des ridicole şi primiti-
ve, el apare populaţiei ca întruchiparea co-
losală şi de necrezut a tot ceea ce inteligenţa
şi humorul românesc s-au străduit întot-
deauna să expulzeze din realitate prin cari-
catură, prin deriziune. El dezvoltă, în mod
inimaginabil şi înspăimîntător un grotesc
mysterium tremendum.
„
Interviu realizat de ANNELI UTE GABANYI
Apărut în Die Welt, în anul 1983.
Documentele ºi ilustraţiile provin din
colecţia particulară a Excelenþei Sale,
Domnul Ambasador
EMIL HUREZEANU.
 Ancheta
U NA DIN cele mai comentate cărþi
ale anului 2020 a fost Jurnalul
lui Mircea Zaciu apărut la editura Li-
mes. Numeroasele cronici care i-au
fost consacrate ne sugerează perenita-
tea unui gen, care, de la Titu Maio-
rescu încoace, a făcut ºcoală în litera-
tura română.
GABRIELA ADAMEŞTEANU
1. NU ŢIN jurnal, aşa
cum nu scriu nici poezie.
Trebuie să ai dorinţa de
a-i consacra timpul tău
de scris zilnic sau măcar
la câteva zile. Şi, mai
ales, capacitatea de a sus-
trage din curgerea orelor
semnificativul pentru un
ochi străin, după o anumită vreme. Jurna-
lul este un gen literar pretenţios, vei fi citit
printre rânduri, îţi vei face, fără să vrei,
portretul, vei fi prins cu minciuna, grando-
mania, duplicitatea etc., ţi se va cântări au-
tenticitatea. Ideal ar fi să-l publici postum,
ca să scapi de resentimentele inevitabile ale
personajelor tale, dar în acest caz vei pierde
şi bucuria unei cărţi publicate. Şi, mai ales,
îl vei sorti cenzurii (familiei, apropiaţilor,
editorului) sau dispariţiei, pur şi simplu.
Cât mai este până apare jurnalul lui Negoi-
ţescu? Când vom citi jurnalul Danei Dumi-
triu, de la a cărei moarte au trecut peste 40
de ani?
2. A M ÎNCREDERE în capacitatea unui cititor
antrenat să simtă autenticitatea unui jurnal.
Dar e nevoie şi de talent literar, fără el nu-ţi
poţi exprima sinceritatea. Orice scriitor are
un anume grad de exhibiţionism, dar auto-
rul de jurnal autentic îl are la cel mai ridicat
nivel.
3. CRED CĂ scrisul reuşeşte să descifreze
uneori procese inconştiente, autorul de jur-
nal mai puţin decât prozatorul fiindcă el
transcrie mai degrabă exteriorul, compor-
tamentele, reacţiile. Superficialul.
4. JURNALUL LUI Mircea Zaciu (1990-
1992), pe care tocmai îl termin. E drept că
nu am multe termene de comparaţie, am
mai citit jurnalul lui Maiorescu, al lui Gala
Galaction. Zaciu este interesant chiar şi în
fişele de lectură şi notele despre filme, şi îl
vezi, îl înţelegi, e viu. În majoritatea este şi
lest, tablou neinteresant al zilelor.
IOAN T. MORAR
1. NU ŢIN. Am ţinut, în tinereţe, cinci zile
de jurnal. Sînt pagini de care mă ruşinez,
într-un fel, pentru că încercam să mă
„oglindesc“, să-mi construiesc o imagine
cu care să contracarez diveresle mele com-
plexe de băiat dintr-un cartier mărginaş.
Eu, care am un scris greu lizibil, acolo cali-
Ancheta
Apostrof vă invită cu drag să
răspundeþi la următoarele întrebări:
1. Þineþi jurnal? De ce?
2. Aveþi încredere în autenticita-
tea/sinceritatea unui jurnal – al altuia,
fireºte?
3. Ajută cumva jurnalul la lămuri-
rea proceselor inconºtiente? Poate fi
Þineþi jurnal?
grafiam cuvintele, semn clar de viciere a
sincerităţii. Îmi şi alesesem un caiet frumos
copertat...Mă gîndeam să-mi impresionez
posteritatea în toate felurile.
M-a mai încercat ideea la începutul pan-
demiei, dar imediat mi-am dat seama că va
fi o inflaţie de astfel de jurnale, că o seamă
de scriitori mici şi mari vor scrie despre
acelaşi lucru. Am chiar citit unele declaraţii
că, gata, acum e momentul de un jurnal.
Ce sens ar fi avut? Ce importanţă are izola-
rea mea în raport cu a celorlalţi? Am deslu-
şit în această dorinţă un fel de trufie aucto-
rială: iată, ăsta sînt eu, astea sînt gîndurile
mele negre, asta este pandemia mea. Se
spune că Ilf şi Petrov scriau separat, apoi se
întîlneau şi, dacă aveau aceeaşi poantă, o
tăiau. Sînt convins că dacă s-ar întîlni toţi
autorii jurnalelor de Covid şi ar verifica ce
au scris la fel, multe ar mai avea de tăiat.
2. DA ŞI nu. Dacă e un jurnal bine scris,
palpitant, cu informaţii, atunci îl citesc fără
să mă întreb dacă e sau nu foarte autentic.
Dacă e şi prost scris, şi cu un egocentrism
accentuat, nu-l citesc.
Din prima categorie am un exemplu la
îndemînă, Jurnalul Monicăi Lovinescu.
Există şi o motivaţie personală. Am avut
şansa ca, în 1990, să fiu invitat înr-o seară
la „Monici“, alături de mai mulţi din gene-
raţia ’80 aflaţi atunci, la Paris. A fost o
întîlnire minunată, am rîs mult, ne-am
simţit foarte bine. Am citit după nişte ani
paginile în care e descri-
să acea seară. E acolo o
acurateţe a faptelor, sînt
cîteva observaţii şi o mi-
că sinteză a discuţiilor
extraordinar de bine fă-
cută. Şi nicio exacerbare
a importanţei autoarei şi
a lui Virgil Ierunca (deşi
ei erau cei mai importanţi din toată aduna-
rea). Este vorba de o mărturie precisă, fă-
cută cu şarm şi înţelegere, care pe mine mă
face să consider acel jurnal un standard al
sincerităţii, al obiectivităţii. Mărturisire,
observaţie, informaţie.
3. NU MĂ pricep, pot spune doar din expe-
rienţa celor cinci pagini scrise de mine în
tinereţe, că asta voiam să fac, să mă autoa-
nalizez. Mi se părea că dacă scriu un jurnal
pot pătrunde în interiorul meu, mă pot cu-
noaşte mai bine. Cum tot ceea ce am trăit
în acele cinci zile a fost de o banalitate cra-
să, mă întreb, acum, ironic: cum să mă au-
toanalizez? Mergeam cu autobuzul, mer-
geam la liceu, nimic important. A, şi am
mai scris acolo cum m-am întîlnit cu o fată,
o întîlnire banală, în staţia de autobuz. Şi
oare socotit, din acest motiv, o încer-
care de autopsihoterapie?
4. Privind lucrurile din punctul de
vedere al unui istoric literar, care din-
tre jurnalele existente în literatura
română vi se pare cel mai interesant?
Redacţia revistei Apostrof.
că sigur fetei nu-i o plăcea de mine, în
schimb, mie, de ea cam plăcîndu-mi. Sigur,
dacă aş fi fost geniu, puteam scoate o operă
măreaţă din ce mi s-a întîmplat în acele
cinci zile. Dar aşa, am abandonat în ziua a
şasea.
4. DIN PĂCATE, nu am avut încă acces la Jur-
nalul lui Mircea Zaciu despre care am citit
şi auzit multe. Aşa că rămîn la Jurnalul
Monicăi Lovinescu. Am citit cu interes
cîteva pagini din Jurnalul lui Radu Vancu,
ţinut într-o perioadă a unei experienţe
cumplite de sănătate, am fost impresionat.
Şi, chiar dacă nu e considerat scriitor, Ion
Raţiu a lăsat un jurnal întins pe zeci de ani,
am citit vreo două volume (sînt mult mai
multe) şi am descoperit un personaj puter-
nic, interesant, un martor calificat în cîteva
momente istorice.
RUXANDRA CESEREANU
Î N TINEREŢE am avut câ-
teva fragmente de jurnal,
pe care mai târziu le-am
distrus (acum regret lu-
crul acesta). Am început
un jurnal consistent în
2003, când am împlinit
40 de ani, dar am scris
destul de rar în el. To-
tuşi, am umplut deja un caiet scris mărunt
(de cam 100 de pagini), iar acum sunt la al
doilea caiet, din care un sfert ori chiar o
treime e umplut la rându-i. Am scris destul
de mult în ultimele cincisprezece luni, de
când a pierit mama. A fost locul meu de
descărcare emoţională completă (din ferici-
re, într-un jurnal poţi să renunţi la pudoa-
rea suferinţei, poţi să scrii exact ce simţi,
oricât de crud ar fi, fără să fie nevoie să te
aperi de judecata celorlalţi, a oamenilor di-
nafară). Prin urmare, ţin jurnal de şapte-
sprezece ani deja, chiar dacă există vreo
doi-trei ani în care nu am scris deloc în el.
Cred că într-unul din aceşti ani goi (de
jurnal), am şi uitat că am un jurnal, că exis-
tă aşa ceva.
Nu intenţionez să public acest jurnal,
nici chiar fragmente minimale nu doresc să
public. Dar vreau să scriu la el şi în el atât
cât voi trăi, chiar dacă vor mai interveni
pauze (de ani de zile sau de mai puţin).
După ce nu voi mai fi, dacă va rămâne in-
tact, cineva va hotărî până la urmă ce să
facă şi cum să procedeze cu acest jurnal.
Sper să rămână intact, căci există o proble-
Æ
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 21
Æ Deşliu & „Inspiraţii” de început) – Editura
mă: am scris adesea cu pixul, iar pixul dis-
pare în timp, scrisul se estompează, se to-
peşte pe hârtie, devine neclar. Poate că
jurnalul meu va dispărea pur şi simplu de la
sine.
M-am simţit apropiată de câteva jurnale
publicate în limba română: Nicolae Stein-
hardt şi al său Jurnal al fericirii, Jurnalul
Alicei Voinescu, Jurnalul unui jurnalist fă-
ră jurnal (I. D. Sîrbu), Jurnalul lui Mihail
Sebastian. Din vremuri mai apropiate de
noi aş aminti jurnalul Ioanei Em. Petrescu,
cel al lui Livius Ciocârlie, cel al lui Mircea
Cărtărescu. Last but not least, sunt o fană a
celor două jurnale de vise (ele nu sunt doar
de vise, ci şi de realitate, ca să zic aşa) sem-
nate de Corin (Braga), jumătatea mea.
LIVIU IOAN STOICIU
Amintirea trecerii prin viaţă
ŢIN JURNAL din prima ti-
nereţe, discontinuu –
pentru aducere aminte,
exclusiv. În prima tinere-
ţe (şapte ani de boemă)
punctam momente ale
zilei, date, titluri, nume.
După căsătorie, întâm-
plată în 1975 la Focşani
(aveam 25 de ani) şi după ce am avut un
domiciliu stabil aici, mi-am notat cu o anu-
mită regularitate cele întâmplate într-o zi
(cel mai adesea, surprinzător şi pentru mi-
ne, uitam să reţin ce fusese mai important
în acea zi). Regret că n-am ţinut un jurnal
în zilele Revoluţiei, din 21 decembrie 1989
până în 5 martie 1990 (când, fără voia mea,
am fost instalat de masa de manifestanţi
adunată în 22 decembrie 1989, în Piaţa
Unirii din Focşani, „preşedinte de judeţ“;
funcţie publică din care m-am retras după
fix 73 de zile, preferând să vin redactor-şef
la revista săptămânală nouă de la Bucureşti,
Contrapunct, ales în lipsă din februarie
1990), în criză de timp. În general, jurnalul
intim îmi acoperă evenimentele personale,
consemnări ale vieţii banale, ne-eseistice, o
dare de seamă fără pretenţii. Am un păcat,
uit de pe o zi pe alta ce mi se întâmplă,
jurnalul mă ajută să rememorez, la o adică
– de aceea scriu jurnal, să păstrez pentru
mine amintirea trecerii prin viaţă. El e au-
tobiografia mea, în amănunt. Are termen
de durată cât trăiesc eu. Sper înainte să mor
să mi se dea o zi de graţie, să pot să-mi ard
jurnalele adunate, scrise de mână (pe cele
scrise direct pe laptop le pot şterge rapid).
Pentru mine, jurnalul unui scriitor face
parte din opera lui originală, şi îl iau ca
atare. Nu mă interesează cât de sincer sau
„autentic“ e în ce a lăsat scris în jurnal, e
treaba lui dacă se laudă sau nu, sau dacă
acoperă un fapt regretabil din propria-i
viaţă, dacă nu redă amănunte din intimitate
sau se exhibă scandalos. Un aspect întâm-
plat mie: am publicat patru cărţi cu jurnal,
fiecare în alt registru – le enumăr, se va în-
ţelege din titlu că fiecare e „altceva“: Jurna-
lul unui martor (13-15 iunie 1990, Piaţa
Universităţii, Bucureşti) – Editura Humani-
tas, 1992; Jurnal stoic din anul Revoluţiei,
urmat de Contrajurnal – Editura Paralela
45, 2002 (cu file răsfirate de jurnal); Car-
tea zădărniciei (Convorbiri de sfârşit cu Al.
22 • APOSTROF
Pallas, 2008 (cu jurnal ţinut până în anul
1973, inclusiv, de curiozitate); Ajuns din
urmă (poemul-jurnal / jurnalul-poem) – Edi-
tura Junimea, colecţia „Memoria Clepsi-
drei”, 2017 (în care subliniam din start:
„Jurnalul-poem. Poemul alege ziua de jur-
nal. Ziua în care poemul a fost scris. Poeme
inedite, rămase în sertar, nepublicate în vo-
lume, asemenea jurnalului. Jurnalul e şi el
scris de mână, într-un registru masiv. Poe-
me şi pagini de jurnal cuprinse între 7
martie 1987 şi 24 iulie 1988, eşantioane.
Poeme obsedate de sentimentul ratării.
Aveam 37-38 de ani, locuiam la Focşani“).
Ce vreau să spun: la publicare, în revistă
sau în carte, am eliminat din jurnal cele re-
ţinute cu sinceritate la un moment dat, le-
gate de viaţa casnică sau pasaje în care rela-
tam un incident cu un scriitor care e azi în
viaţă, nedorind să vexez pe nimeni, odată
făcute publice. Mi se întâmplă asta şi azi,
când public (de când a apărut revista Scrip-
tor, la cererea amicală a directorului ei) zile
de jurnal „din anul Revoluţiei“, din 1989,
de data asta zi de zi: mă abţin să transcriu
cuvânt cu cuvânt din cele întâmplate în
viaţa intimă (din pudoare) sau în viaţa pu-
blică, să dau de gol nume compromise pe-
nibil atunci, fiind în viaţă. Asta înseamnă că
dispare din jurnalul meu publicat autentici-
tatea / sinceritatea? Îmi asum această cen-
zură la publicarea jurnalului meu de sertar.
Autopsihoterapia e valabilă în orice domeniu
al creaţiei artistice – scriind literatură, în
orice gen, nu numai jurnal. Scrisul m-a ţi-
nut efectiv în viaţă, „terapeutic“, deşi am
trăit mereu cu senzaţia că el mă îngroapă de
viu. Ţinând jurnal, cred că inconştient mi-
am creat o platformă de echilibru. Jurnalul
îmi ţine socoteala zilelor, fără el „n-aş exis-
ta“, ar fi totul şters cu buretele, n-aş mai
avea trecut, nici curriculum vitae. Lasă că eu
uit de regulă şi poemul pe care îl scriu azi
(dar îl datez), a doua zi el devenind istorie
personală, pagină de jurnal. Scrisul rămâne
o comoară personală (bună de trecut şi în
testament), de-a lungul vieţii, el lasă cea
mai palpabilă calitate de martor / de mărtu-
rie / de dovadă că ai trecut prin această lu-
me (Verba volant, scripta manent, sigur; nu
mă mir că atâta lume apelează la scris, la
scos cărţi mai mult sau mai puţin literare,
sau la scris jurnale de mână; oricum, scrisul
te eliberează de cel rău sau bun din tine,
urmaşii ar putea să te reevalueze şi senti-
mental).
Care mi se pare a fi „cel mai interesant“
jurnal? Nu o dată jurnalele au depăşit „ope-
ra“. Toate editurile care se respectă au co-
lecţii / serii de Jurnale şi Memorii sau de
Biografii. Sau Mărturisitori Români din
Închisori (cu Ioan Ioanid şi Ioan Ianolide
de succes). Pentru mine şi Scrisorile sunt
jurnale, de la Ion Ghica-Vasile Alecsandri şi
Mihai Eminescu-Veronica Micle la Aurel
Dumitraşcu (original şi în jurnal). Jurnale
şi memorii „interesante“ (ce cuvânt slab!)
sunt cu ghiotura, să văd ce scriitori îmi vin
în minte „pe moment“: Jurnalul lui Titu
Maiorescu, Memoriile lui Eugen Lovi-
nescu, Jurnalul lui M. Sebastian, Caietele
lui Emil Cioran, Jurnalul lui Mircea Eliade,
Hronicul lui Lucian Blaga şi Jurnalul lui N.
Steinhardt. Sau Jurnalul filosofic al lui C.
Noica. Sau Jurnalele Monicăi Lovinescu.
Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu.
Jurnalul de la Tescani de Andrei Pleşu. Sau
Autoportretul lui Octavian Paler. Sau Jur-
nal intim de Marin Preda. Sau jurnale de
Gala Galaction, Octavian Goga, Liviu Re-
breanu, Geo Bogza, Octav Şuluţiu, Petru
Comarnescu, Alice Voinescu. Pe lista dia-
riştilor români figurează atâtea alte nume
cunoscute, precum: Petre Pandrea, Eugen
Ionescu, Camil Petrescu, Miron Radu Pa-
raschivescu, Nicolae Balotă, Matei Căli-
nescu. Şi jurnalele lui Jeni Acterian, Cella
Serghi, Florenţa Albu, Constanţa Buzea,
Ioana Em. Petrescu, Gabriela Melinescu.
Jurnalele ample ale lui Ion D. Sîrbu, Paul
Goma, Dumitru Ţepeneag, Victor Felea,
Mircea Zaciu. Sau scriitorii Şcolii de la
Târgovişte (Radu Petrescu are întreaga
operă bazată pe jurnal, nu?). Sau Livius
Ciocârlie. Sau Mircea Cărtărescu şi Liviu
Antonesei. E clar că există o bibliotecă de
patrimoniu cu jurnale (memorii, scrisori,
biografii). Fiecare „diarist“ e altceva. Eu
sunt scriitor şi cititor de jurnale.
12 ianuarie 2021. BV
DUMITRU CERNA
1. A M ŢINUT în perioada
1976-1986. După ce s-a
născut fiica mea, Cristi-
na (1985), am scris spo-
radic, şi, după moartea
mamei (1986), am aban-
donat acest frumos pro-
iect. Se pare că marile
bucurii/iubiri, cât şi ma-
rile, copleşitoarele dureri/pierderi nu sunt
compatibile cu libertatea dezlănţuită a
mărturisirii publice. După decembrie 1989,
n-am mai scris niciun rând de jurnal, poate
şi din cauza timpului extrem de drămuit,
dar şi din cauza derutei sociale. Am renun-
ţat la jurnal, tocmai într-o perioadă când,
slavă domnului, aş fi avut atâtea de spus.
Mă vizita în acea perioadă, din când în
când, poetul Virgil Leon, care mă îndemna
să-mi notez într-un jurnal/caiet întâmplări-
le din primărie, care erau, desigur, foarte
interesante şi pe care eu i le povesteam de-
taşat, cu mult haz, spunându-mi că, alt-
minteri, într-o zi le voi uita. Şi aşa s-a şi
întâmplat cu unele, iar culorile lor proaspe-
te de-atunci, pentru celelalte, s-au estom-
pat. Din păcate.
Am ţinut jurnalul timp de zece ani, în
primul rând pentru că voiam să scriu. De
publicat, nu puteam publica, aşa că un jur-
nal era formula cea mai la îndemână pentru
exerciţiul şi bucuria scrierii. Nu aveam ceva
foarte interesant de spus, îmi notam visele,
filmele şi lecturile. Întâmplările zilei, cele
plăcute, care erau puţine, le reţineam în
jurnal, pe cele urâte, nu, deoarece îmi spu-
neam că oamenii care-mi făceau rău nu
merită să fie menţionaţi într-un jurnal. Rău
am făcut, căci acum am uitat acele întâm-
plări, unele care chiar mi-au marcat desti-
nul.
2. PENTRU CĂ aţi invocat încă la început
Jurnalul lui Mircea Zaciu, vreau să spun că,
din curiozitate personală (pentru că ne şti-
am şi pentru că prietenul meu, poetul Mir-
cea Petean, floreştean ca şi mine, a avut
amabilitatea de a-mi dărui proaspetele vo-
lume 5 şi 6), le-am citit, şi mare mi-a fost
mirarea când am dat peste unele formulări
nefericite care mă vizau. Nu se poate, mi-
am spus, Mircea Zaciu nu poate să fi avut
mai multe feţe. Venea adesea pe la primă-
Ancheta
rie. Pe lângă unele probleme cu casa, se in-
teresa despre reclamaţiile vecinilor săi, cu
privire la comportamentul profesorului în
apartamentul pe care-l ocupa. Cum în pri-
mărie nimeni nu ştia cine este, iar eu îl cunoş-
team bine, l-am abordat, exprimându-mi
disponibilitatea. Era terorizat de acele re-
clamaţii, voia să afle cine şi ce scria despre
el, temător că putea să se strecoare şi infor-
maţii compromiţătoare la adresa sa. I se
citea pe faţă îngrijorarea şi dorinţa de a fi
ajutat. Desigur că am citit acele reclamaţii,
unele răutăcioase şi urâte, altele neintere-
sante, dar nu aveam cum să-i dezvălui nici
semnatarul/semnatarii, nici în amănunt
textul lor. Pentru a-l proteja, însă, i-am ru-
gat pe colegii mei să răspundă diplomatic
semnatarilor, spunându-i profesorului de
fiecare dată că nu semnalau nimic intere-
sant şi nici compromiţător la adresa sa,
doar lucruri comune, specifice convieţuirii
cu inşi „sofisticaţi”. Se lumina la faţă, părea
mulţumit, şi pleca liniştit, revenind după
un timp, atunci când afla că neobosiţii săi
vecini au mai depus o reclamaţie şi căutân-
du-mă în mod expres. Şi scenariul se repe-
ta, dar niciodată n-a fost chemat la discuţii,
de care profesorul se ferea, şi niciodată nu a
fost sancţionat administrativ sau să fi fost
sesizată poliţia. Ei, bine, iată ce notează
domnul Zaciu în Jurnal 6 (1993-1994),
2020, p. 459: „... să cer audienţă la Con-
stantinescu, să văd ce pot obţine ca promi-
siuni pe linia juridică şi (mai ales) primărie,
să cer audienţă la Anania şi să-l rog să me-
dieze pentru mine la primărie unde cad pe
mâna nebunului!, să-l caut şi pe micul trepă-
duş al primarului, poetul Cernea (parcă), al
cărui nume nu-l pot reţine, poate se oferă şi el
să mă ajute...”.
„Mâna nebunului” este, desigur, a lui
Funar, cea care, după câţiva ani, în 6 mai
1999, îi înmâna diploma de Cetăţean de
onoare al municipiului Cluj-Napoca şi-i ofe-
rea un prânz copios la un restaurant ele-
gant. Atins de amnezie dintr-o dată, a uitat
şi cum se numeşte poetul, impardonabil
pentru un critic şi istoric literar, căruia,
culmea, urma a-i cere sprijin, făcându-l, cu
buzele ţuguiate, după cum îi era obiceiul,
„micul trepăduş al primarului” (ce să spun,
înalt ca bradul a fost Mircea Zaciu!...).
Desigur că, în astfel de situaţii, încrede-
rea cititorului în autenticitatea/sinceritatea
unui jurnal scade semnificativ. Dar şi încre-
derea în caracterul autorului se clatină la fel
de semnificativ, ceea ce poate constitui o
cumplită dezamăgire.
Mircea Zaciu este cel ce a născocit şi a
pus în circulaţie termenii „funarist”, „funa-
riot”, precum şi alte derivate de la numele
de Funar, primar al Clujului în acea perioa-
dă, în semn de dispreţ la adresa acestuia. În
momentul în care, însă, i s-a propus acor-
darea titlului de Cetăţean de onoare al mu-
nicipiului Cluj-Napoca, taman de către ace-
laşi primar, domnul Zaciu a acceptat
bucuros, fără nazuri, mărturie stând cores-
pondenţa dintre primar şi profesor (acesta
stând mai mult timp din an în Germania),
cred că publicată atunci în revista „Cetatea
culturală”, editată de primărie, sub semnă-
tura lui Dan Brudaşcu, redactorul-şef al
acesteia. Ba, mai mult, după festivitatea de
acordare a titlului, care s-a întâmplat să fie
împreună cu mai mulţi scriitori laolaltă,
primarul i-a invitat pe toţi sărbătoriţii la
masă, în compania sa. Au refuzat politicos,
motivând că sunt prinşi în programul Festi-
Ancheta
valului Naţional de Poezie Lucian Blaga, în
desfăşurare în acele zile. Unul singur, însă,
a acceptat cu entuziasm invitaţia făcută de
către Funar: profesorul Mircea Zaciu. Şi
toţi am fost martori la ieşirea sa din primă-
rie, în acea după-amiază, în maşina prima-
rului, alături de primar, pe bancheta din
spate, mergând spre restaurant, şi purtând,
desigur, conversaţii prieteneşti, veseloase.
3. O, DA, fără rezerve, da! De fapt, cred că
acesta este şi primul imbold/motiv la înce-
perea unei astfel de întreprinderi. Aceasta
numai în cazul în care eşti sincer pe tot par-
cursul jurnalului. Îţi scoţi din cap primej-
dia care crezi că te pândeşte mărturisind şi
rămâi sincer şi curajos. Cei mai mulţi, însă,
sunt sinceri doar la începutul scrierii jurna-
lului. Pe parcurs „se specializează” în spe-
culaţii de tot felul, în răutăţi gratuite, în
răfuieli, răzbunări, spre marea dezamăgire
a cititorului. Mă gândesc la jurnalul lui Ion
Caraion ( Jurnal I. Literatură şi contralitera-
tură, 1980), şi al lui Adrian Marino, Viaţa
unui om singur, jurnal/memorii, 2010, care,
pe lângă o atentă contrafacere a unor în-
semnări/mărturisiri, şi-au bălăcărit cât au
putut confraţii. Bine, nici Mircea Zaciu nu
şi-a irosit timpul din acest punct de vedere.
Dar şi exerciţiile răutăţii pe unii îi ajută în
lămurirea proceselor inconştiente, ba chiar
şi la cele ale autopsihoterapiei. Un alt exem-
plu ar mai fi şi Victor Felea, în Jurnalul
unui poet leneş. Ianuarie 1955-martie 1993
(2000), care scrie parcă doar spre a-i face
plăcere soţiei, cea care şi îngrijeşte ediţia.
Atâtea osanale dedicate doamnei tale sunt
suspecte. Dar revin şi spun, şi această for-
mulă poate fi un soi de psihoterapie, ce-i
drept mai mult pentru cel lăudat...
4. NU SUNT istoric literar, sunt „doar poet”
(vorba lui Ghe. Funar, atunci când voia să
ironizeze ceea ce nu cunoştea: „A, Ion
Cristofor şi Dumitru Cerna sunt doar po-
eţi, cutărică, da, este scriitor!”, dând nume-
le, desigur, al unui prozator), dar, mai ales,
cititor. Le voi enumera într-o ordine pur
aleatorie: Jurnalul Fericirii (1991) al lui N.
Steinhardt, a cărui autenticitate şi sincerita-
te n-o voi pune niciodată sub semnul îndo-
ielii, mai cu seamă că el a fost refăcut din
memorie. Or, dacă nu era sinceritate, nu ar
mai fi existat acest neliniştitor, splendid
jurnal, căci nu poţi reface din memorie
minciuna, că nu-ţi iese la fel; apoi, jurnalul
parizian al lui Eugen Simion, Timpul trăi-
rii, timpul mărturisirii (1977, 1986) şi, de-
sigur, jurnalul inedit al lui Mihail Sebasti-
an ( Jurnal. 1935-1944, 1996), care, la
apariţie, a constituit un eveniment editorial
mult mai important decât apariţia continu-
ării jurnalului lui Mircea Zaciu. A, uitasem
impardonabil să-l pomenesc pe I. Negoiţes-
cu, cu Straja dragonilor (1994), jurnal unic
în literatura română, măcar pentru curajul
spovedaniei. Aşteptăm Autobiografia, des-
pre care Negoiţescu anunţa că în ea „voi
spune totul despre mine, chiar şi cele mai
inconfortabile lucruri”. Poate tocmai de
aceea întârzie a fi publicată.
Mie îmi place să citesc jurnale şi, din
această cauză, toate îmi plac. Întrebarea era
care mi s-a părut cel mai interesant şi aces-
tea sunt cele care mi-au venit în minte ca
răspuns la întrebare. Pot fi mai multe de
patru... Căci jurnale interesante au scris nu
numai literaţii.
Toate genurile literare sunt, în fond,
mărturisiri ale autorului, scrieri despre si-
ne. Literatura diaristică, în schimb, este o
scriere hemografică, adică scriere cu sânge-
le tău. Nu este uşor lucru să te mărturiseşti
unor oameni pe care nu-i cunoşti, care sunt
cititorii. Căci oamenii, toţi, sunt predispuşi
la a judeca. Dar dacă ai ales a scrie o astfel
de literatură, atunci musai să fii sincer până
la capăt şi să-i priveşti pe ceilalţi, despre
care scrii, tot cu îngăduinţa şi eleganţa
onestităţii. Doar astfel, jurnalul devine o
scriere vindecătoare. Tămăduirea revine în
acest caz nu numai autorului, ci şi cititoru-
lui tău. Ce poate fi mai benefic, mai între-
mător, mai frumos de atât!
Cluj-Napoca, 12 ianuarie 2021
ION POP
1. NU MAI ţin jurnal, dar
am ţinut. Cu intermiten-
ţe şi numai după ce, din
1973, am avut şansa
unui stagiu academic
francez, ca asistent asoci-
at la Université de la
Sorbonne Nouvelle –
Paris 3, încheiat în 1976.
Astăzi, regret mult că m-am hotărât aşa de
târziu să fac însemnări zilnice, lăsând să
treacă timpul cel mai viu al vieţii mele, care
a fost al anilor de la Echinox, adică din in-
tervalul februarie 1969 şi ianuarie 1973
(când i-am predat ştafeta de redactor şef al
revistei prietenului Marian Papahagi), eu
urmând să fac doar act de prezenţă simbo-
lică în redacţia cu care n-am încetat, totuşi,
să comunic de la distanţa la care mă aflam
şi în care urma să mă întorc din toamna
anului 1976, rămânând alături de Marian
Papahagi şi Ion Vartic până la „eliberarea“
noastră din funcţie în iunie 1983. Aş fi
avut atâtea de notat, – acum memoria mea
lipsită de talent „epic“ nu mă mai ajută, nu
am avut-o niciodată. Jurnalul ar fi fost, aşa-
dar, un fel de „aide-mémoire“, sprijin al
aducerii aminte şi document de viaţă. În
amintiţii ani parizieni, plini de surprize şi
noutăţi majore pentru mine, cu câteva ie-
şiri edificatoare prin Europa mare, am mai
notat câte ceva (pagini publicate în revista
Vatra în ultimele luni, dar nici atunci n-am
avut consecvenţa de a înregistra tot ce me-
rita să fie reţinut). Amânări, inerţii, un fel
de neîncredere în mine şi urmele lăsate...
Acum rămân doar părerile de rău, fiindcă
în ceea ce a fost ecou scris mă regăsesc,
reînviu cât de cât. Ceva mai consecvent am
fost la a doua experienţă franceză, între iu-
lie 1990 şi septembrie 1993, – etapă prea
frământată şi plină de întrebări mai semni-
ficative, poate, decât mărturia strict perso-
nală. Avusese loc, nu-i aşa, o Revoluţie...
Dar aceste pagini nu vor putea fi tipărite
decât postum... Jurnalul îmi pare, aşadar,
util în serviciul unei pedagogii personale,
al unei mai autentice descoperiri de sine şi,
poate, de lume. Dar el cere o anume disci-
plină şi consecvenţă a observaţiei şi înregis-
trării celor văzute şi trăite, pe care eu n-am
avut-o îndeajuns. În timpul când n-am fă-
cut însemnări zilnice, preferam (aş fi prefe-
rat) să scriu... versuri, numai că ele nu mă
vizitau în fiecare zi...
2. Î N PRINCIPIU, orice jurnal ar trebui crezut
pe cuvânt, iar autenticitatea, sinceritatea lui
în sensul strict al verificării adevărurilor
Æ
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 23
Æ tor inspirat de medii umane. Exemplar
mărturisite nu e imposibil de controlat din
surse paralele. Dacă jurnalul e cu adevărat
intim — conform definiţiei clasice — nu
prea ar avea rost să fie mincinos, decât,
poate, pentru a alimenta nişte iluzii şi pro-
iecţii bovarice. Când un ochi străin ajunge
să-l citească, cred că poate totuşi, relativ
uşor, aproxima adevărul sau contrafacerea
lui printr-un fel de detectivism... stilistic,
urmărind jocul dintre observaţia lumii din
jur şi exerciţiul introspectiv. Scris cu gân-
dul de a fi publicat — şi această perspectivă
e tot mai frecventă — autenticitatea lui e ca
şi inevitabil relativizată, tentaţia cosmetiză-
rii faptelor proprii e mare, curajul de a evo-
ca şi analiza evenimente şi oameni e uneori
afectat circumstanţial. Scapă oarecum aces-
tor deteriorări jurnalele zise „de idei“, în
care contează calitatea reflecţiei, iar pro-
centul de subiectivitate şi distanţarea lucidă
nu pun în acelaşi mod chestiunea „autenti-
cităţii“ şi „adevărului“, transferând cugeta-
rea între parametrii mai generali ai dezba-
terii intelectuale, convingătoare sau
nesemnificativă. Însă, în cele din urmă, şi
„diaristul“ se transformă în „personaj“, al
unei „autoficţiuni“, creditabil sau nu dato-
rită expresivităţii „construcţiei“ de sine. Un
caz frapant pentru mine, de „jurnal fictiv“,
manevrând scrisul diaristic ca pe o conven-
ţie, a fost cel oferit de cele câteva pagini din
Teritorii-le lui Mircea Zaciu, în care reuşeş-
te să dea senzaţia că ar fi asistat ca martor
al unor scene din revoltele pariziene ale stu-
denţilor din mai 1968. Or, din autenticul
Jurnal renan scris în acele zile, reiese limpe-
de că „martorul“ n-a fost atunci la Paris, că
„mărturia“ lui e o creaţie fictivă, dar făcu-
tă, iată, deplin verosimilă de un... prozator!
3. CRED CĂ jurnalul poate avea, în unele ca-
zuri, şi o valoare psihoterapeutică, desigur
dacă autorul lui are un suficient de profund
spirit analitic şi sinceritatea lui e „absolută“.
Dar el poate servi, ca în cazul exemplar,
dramatic şi tragic al adolescentei Anne
Frank, drept partener sui generis de „dia-
log“ confesiv, în singurătatea extremă în
care a fost obligată să trăiască o asemenea
fiinţă fragilă, hăituită în împrejurările ne-
faste cunoscute.
4. NU DOAR un singur jurnal românesc mi-a
atras în mod deosebit atenţia. Cel mai com-
plex, atât ce ecou la realităţile istorice cât şi
al vieţii personale, cu revelaţiile şi marile ei
decepţii rămâne pentru mine jurnalul lui
Mihail Sebastian, grăitor şi ca atitudine eti-
că. Foarte important consider că este şi vas-
tul jurnal al lui Radu Petrescu, mai atent la
şlefuirea literară a expresiei şi retras cu pre-
cădere în viaţa personală, la o oarecare dis-
tanţă de faptul istorico-politic. Am citit cu
un intreres aparte şi Fragmentele de jurnal
ale lui Mircea Eliade, note dense de fapte
de viaţă înregistrate, şi ca reflecţie literară,
filosofică. Pasionantă a fost şi lectura Jur-
nalului unei fiinţe greu de mulţumit a lui
Jenny Acterian, sclipitor deopotrivă la nive-
lul observaţiei lumii prin care a trecut tână-
ra autoare şi la cel al cugetării unui intelec-
tual liber, de aleasă cultură şi luminozitate
spirituală, trăindu-şi cu intensitate fiecare
moment al vieţii. Nu pot uita nici suita de
volume diaristice mai recente a profesoru-
lui Mircea Zaciu, spirit frământat şi anxios,
„ciclotimic“, dar observator acut al lumii
scriitoriceşti, şi nu numai, din anii dictatu-
rii comuniste şi în cei imediat următori, cu
mare talent de prozator, portretist şi evoca-
24 • APOSTROF
pentru epoca noastră supusă atâtor seisme
şi tragedii, deasupra tuturor, prin demnita-
tea ţinutei intelectuale şi morale, – Jurnalul
fericirii al lui N. Steinhardt.
SIMONA POPESCU
Hypomnemata, Jurnalul extins,
scrisul pentru... cineva
1.2.3. Î NCĂ DIN tinereţe
am avut obsesia autenti-
cităţii. Jurnalul pare for-
ma ei pură, dar ideea de
a mă aşeza la masă ca să
scriu, zi de zi, despre ce
fac eu sau despre ceilalţi,
pentru... posteritate (?!),
mi s-a părut o postură
dubioasă, opusă autenticităţii. Jurnalele,
îmi trecea prin minte pe la douăzeci şi ceva
de ani, dacă tot sînt scrise, ar trebui să fie
publicate cînd autorul şi cei despre care el
scrie sînt în viaţă. Aşa ar fi cinstit. Ce ai de
spus trebuie asumat, nu? Altfel, nepublica-
rea să fie chestiune de... delicateţe? Sau de
laşitate? Discutabil. Apoi, nu mi s-ar fi po-
trivit să... dau din casă, să-mi plîng de milă
în public (jurnalul, chiar cel intim, este/ va
fi public, orice scriitor ştie asta), să scriu de
rău despre alţii, chiar dacă o meritau, să-mi
bag nasul unde nu-mi fierbe oala, să „torn“
posterităţii despre cei din prezent (un fel de
delaţiuni, nu?) sau să fac autodenunţuri
(cam aşa!), să consemnez despre banala
mea viaţă ca şi cum ea ar interesa pe cineva.
Şi mă îngrozea repetiţia fără diferenţă! Am
aflat cu neplăcere că unul dintre prietenii
mei ţinea jurnal şi, pur şi simplu, am înce-
put să mă feresc să-i spun ce gîndesc, îmi
imaginam că se duce acasă să „toarne“ la
posteritate! Adică n-aveam nici un chef să
fiu furnizor, alături de alţii. Apoi am mai
aflat şi de o amică. Ajungea că erau printre
noi securişti, asta mai lipsea! Săracii oa-
meni, îşi vedeau de-ale lor, oricum erau niş-
te binevoitori, dar tot suspecţi îmi păreau!
Şi-apoi, atenţia asta zilnică, ritualică, pen-
tru propria persoană nu era ceva OK, mă
gîndeam. Jurnalul egocentratului (judecă-
tor al altora sau privitor în oglinda propriu-
lui caiet), cînd mai disperat, mai cinic, cînd
mai cu umor sau mai cu umori etc. mi se
părea opus literaturii la persoana I sau poe-
ziei – care, amîndouă, specii ale subiectivi-
tăţii, ţin mai degrabă de un discurs... altru-
ist. Şi totuşi citeam relaxată – lectură
uşoară –, cuibărită în fotoliu sau lîncenzind
pe canapea, din această... paraliteratură, ca
să zic aşa, a scriitorilor şi a scriitoarelor.
Uneori îmi plăcea mai mult chiar decît lite-
ratura lor.
Părerea mea despre jurnal s-a schimbat
în timp. Continui să citesc sau să răsfoiesc,
fără prejudecăţi, tot felul de producţiuni
diaristice, scrise şi de ne-scriitori (de la ex-
ploratori, la regi sau regine). Jurnale de tot
felul: intime, în care autorul adună ca un
magnet piliturile de fier ale zilei, şi extime,
unde, adesea, autorul joacă rolul de martor
al unei epoci, al unui timp, jurnal de idei,
metafizice (precum Journal métaphysique al
lui Gabriel Marcel), însoţitoare ale scrierii
unei cărţi, ţinute pe o perioadă anume de
timp, pe un subiect ( Journal de deuil, de
pildă, al lui Roland Barthes) etc., etc. Toate
au rostul lor pe lume.
Nu ţin jurnal, dar cred tot mai mult că
e o specie interesantă: adică, în principiu,
îţi dă totală libertate să-ţi „administrezi“ şi
chiar să-ţi extinzi „domeniul“. Dacă aş ţine
un jurnal, m-aş abate de la format. Adică aş
profita de lipsa de constrîngeri ca să con-
struiesc în interiorul „speciei“ combinaţii
hibride. Ar fi o acumulare de frînturi hete-
roclite formînd un text sofisticat pînă la
urmă – din unităţi simple, altfel –, un hi-
pertext cu multe paranteze, adnotări, note
de subsol, la care s-ar adăuga, cronologic, şi
alte texte scrise în aceeaşi zi: o poezie, un
eseu, vreo încercare de răspuns la vreo an-
chetă, tot! TOT! Neapărat muzica asculta-
tă, muzica zilei!, mesajele către unii, alţii,
dacă ele reprezintă ceva pentru tine (nu
vorbesc de cele care intră la politeţuri şi
obligaţii), tot ce-ţi trece prin cap, desene,
dacă îţi vine să faci asta (ca în caietele lui
Valéry) – un text cu franjuri şi iţe la vedere,
care să păstreze cît mai mult din adevărul
tău, din gîndirea vie şi... intempestivă. Jur-
nalul ca şantier, ca hypomnemata, ca sinec-
docă & metonimie a gîndirii-senzorium,
aruncări de zaruri, hazard, experiment, joc
cu mai multe strategii. De lucruri din astea
geme laptopul meu: fişiere uitate, pline de
notiţe şi mici însemnări, începuturi de scri-
sori, reacţii la te miri ce, amînate pe altăda-
tă, colecţii de link-uri spre texte de toate
felurile, de la unele ştiinţifice la altele filo-
zofice sau la reţete de bucătărie (aici glu-
mesc!), trimiteri spre autorii care mă inte-
resează, spre interviuri cu ei, colecţii de
imagini (de la obiecte frumoase, la peşti
abisali), playlist-uri cu muzici, formulări pe
jumătate, în încercarea de a fixa, fie şi
într-un mănunchi de cuvinte, vreun vîrtej
de cvasi-idee, de cvasi-senzaţie, fraze fără
gramatică, fără semne de punctuaţie sau
diacritice (doar sînt pentru mine!), intuiţii
care mi se par pe moment fertile, dar la
care nu mai revin pentru că se tot adună
altele şi altele. Şi multe lăsate prin compute-
rele vechi, prinse definitiv în... Irecupera-
bil. Pagini răzleţe de jurnal există prin căr-
ţile mele (chiar în cele de poezie!). Mai
multe, grupate la sfîrşitul volumului rezul-
tat din publicarea tezei mele de doctorat
despre autor, o selecţie din varii „colaterale“
sub chiar titlul de Hypomnemata. Dar pa-
gini de jurnal ar putea fi şi o parte din
mesajele mele de pe WhatsApp sau din e-
mail. Scriu cuiva anume, nu mie! (?) – sau...
posterităţii. Să scriu pentru un destinatar
anume, asta m-ar mobiliza! Aş scrie jurnal
pentru cineva real, nu pentru vreun cititor
din viitor! Chiar da! Zi de zi! E cu totul
altceva. Aşa, secvenţe, ar fi, cum spuneam,
în mesajele către, mai ales, M.I, G.D., V.G,
foştii mei studenţi, sau cele către R.C. sau
către I.B., în schimbul nostru de parado-
xuri care durează de cîţiva ani, poate să le
adaug pe cele sub formă de versuri ritmate
şi rimate cu Ş.F. Mesajele către studenţii
mei. Nu corespondenţă! Jurnal! Extins!
Hipertext.
În sfîrşit, dacă aş scrie jurnal, sub nici o
formă n-aş cădea în autoanaliză, în confesi-
uni care ţin de domeniul psihologicului sau
în scrisul care să funcţioneze ca „autotera-
pie”. Deşi, scrisul de orice fel e uneori repa-
ratoriu, compensator, eliberator.
4. Dacă ar fi să aleg acum un jural scris de
un autor străin, ar fi unul scris de doi au-
tori: cel al fraţilor Goncourt. Oare cum
Ancheta
scriau ei împreună? Două „minţi gemene“
şi „expansiunea unui singur eu“. Ştim cum
procedau Ilf şi Petrov, celebrii prozatori,
sau filozofii Deleuze şi Guattari. Dar cum
se scrie oare jurnal la 4 mîini?
Nu pot alege un jurnal favorit dintre
cele scrise de autori români. Măcar doi!
Primul ar fi marele şi complexul jurnal al
lui Radu Petrescu – care are în centrul lui
un personaj minunat, un... poet (da, poet!)
şi multe, frumoase „teorii“. Apoi jurnalele
lui Livius Ciocîrlie, pe care eu îl consider
un gînditor, nu doar scriitor. Scriitori sînt
mulţi pe lume!
MIHAELA MUDURE
1. Da. Pentru ca să reali-
zez peste ani cum am
trecut prin timp şi tim-
pul prin mine. Permi-
teţi-mi să introduc o no-
tă de umor în acest
chestionar. O bună prie-
tenă de-a mea mi-a po-
vestit că a ţinut un jurnal
în perioada gravidităţii. L-a regăsit după
mulţi ani. Uitat, într-un sertar. Jurnalul era
plin de notaţii îngrijorătoare privind creş-
terea în greutate a doamnei respective în
perioada gravidităţii. Şi aceasta cu toate că
după naştere avea cu 10 kilograme mai pu-
ţin decât în momentul redescoperirii jurna-
lului pe fundul unui sertar.
2. Desigur. Problema este că fiecare jurnal
are sinceritatea şi autenticitatea autorului
său, el conţine un adevăr subiectiv care
poate fi cu totul deosebit de adevărul altei
persoane. Jurnalul nu minte, el prezintă
adevărul autorului său, iar acesta este, desi-
gur, subiectiv.
3. Atunci când îţi citeşti propriul jurnal du-
pă un timp, da, jurnalul poate să scoată la
iveală anumite procese inconştiente de care
nu îţi dădeai seama în momentul când fă-
ceai notaţiile respective. Cu alte cuvinte,
jurnalul e un soi de confesiune laicizată, nu
te mărturiseşti preotului, te mărturiseşti
jurnalului. Nu întâmplător jurnalele au
apărut odată cu modernitatea. Ceea ce se
întâmplă zi de zi unui om devine deodată
important, relevant, chiar dacă nu e vorba
de un ins căţărat pe fuşteii de sus ai scării
sociale.
4. PE MINE m-au interesat îndeosebi jurna-
lele scrise de femei. Excepţionale mi s-a pă-
rut jurnalul Florenţei Albu Zidul martor şi
al Constanţei Buzea Creştetul gheţarului.
Primul surprinde esenţa vieţii în totalitaris-
mul comunist, acel blocaj de cuşcă pe care
unii par să îl regrete tot mai mult pe măsu-
ră ce ne îndepărtăm în timp de acel sistem
nenorocit. Recomand cu insistenţă acest
jurnal, mai ales celor care în 1989 erau la
creşă sau celor şi mai tineri. Jurnalul Con-
stanţei Buzea m-a impresionat pentru că
este unul dintre puţinele jurnale din litera-
tura română — de nu cumva singurul —
care vorbeşte despre abuzul domestic şi
despre reificarea naşterii în modernitatea
comunistă. Atunci când scriu un jurnal, ro-
mâncele nu au ciclu, nu se tem că vor rămâ-
ne însărcinate la momentul nepotrivit sau
cu bărbatul nepotrivit, nu fac chiuretaje, nu
îşi pierd sânul sau uterul din cauza canceru-
lui, nu intră la menopauză, nu sunt violate,
Ancheta
nu au bărbaţi violenţi sau impotenţi etc.,
etc. Există în practica diaristică românească
un anume puritanism al trupului, iar acesta
este cu atât mai evident în scrisul femeilor
tocmai pentru că ele sunt marcate, în pri-
mul rând, ca trup. Şi dacă se poate ca trup
frumos pentru că bărbatul – ştiţi D-voastră
– trebuie să fie puţin mai frumos ca dracul.
Corpul feminin în dinamica lui fiziologică
este dincolo de cuvânt chiar şi într-o scrii-
tură care este, programatic, subiectivă şi
intimistă precum cea a jurnalului. Există
aici o discreţie care se confundă cu ruşinea,
cu teama de corporal, cu dorinţa de a inhi-
ba certitudinea morţii. De ce? Pentru că
trupul ne aduce aminte nemilos că la un
moment dat vom deveni hoit, stârv. Iar
pentru femeia care şi-a asumat obligaţia de
a fi etern atrăgătoare această perspectivă
este cu atât mai cumplită.
Am apreciat în mod deosebit şi jurnalul
lui Adrian Marino, dar nu pentru elemen-
tele de aşa-zisă mondenitate literară care
i-au asigurat o receptare extrem de intensă.
O mulţime de corifei din Republica Litere-
lor româneşti au sărit în sus nemulţumiţi
de felul în care au fost portretizaţi de Mari-
no. Că ei nu sunt aşa... Că nu ştiu ce întâl-
nire nu s-a petrecut aşa, ci altcumva. Dar
nu aceasta e miza jurnalului. Obiectivitatea
nu e scopul jurnalului! Jurnalul este doar
una dintre multiplele istorii alternative ale
unui moment, ale unei durate istorice vă-
zute prin prisma lentilei subiective a auto-
rului. Personal, am apreciat jurnalul lui
Marino ca un jurnal de idei. Adrian Marino
se proclamă şi se justifică drept un intelec-
tual al Luminilor. Iar una dintre marile
probleme ale României rămâne incompleta
şi superficiala asimilare a lecţiei Luminilor.
Din această perspectivă, în opinia mea,
memorialul lui Marino depăşeşte cu mult
fragilitatea istorică a unui jurnal obişnuit.
BOGDAN SUCEAVÃ
1. Am þinut un jurnal în
mai multe perioade. Pri-
mul dintre ele a fost în
1989, l-am ars pe 16 de-
cembrie 1989, pentru că
mă temeam de ceea ce
consemnasem în acel ca-
iet. Notasem acolo
informaþii care ar fi pu-
tut fi considerate cu caracter secret în epocă
(s-a întâmplat să aflu mai multe decât ar fi
trebuit să audă cineva la 20 de ani) ºi ascul-
tam zilnic Europa liberă. Acum regret că
l-am ars. Am þinut jurnal în perioada anilor
’90 ºi am păstrat disciplina de a-l menþine
la zi în perioada cea mai intensă a ºcolii
doctorale americane. Atunci când am scris
romanul Avalon. Secretele emigranþilor
fericiþi am folosit acel jurnal pentru a recon-
stitui cronologia unor evenimente. Ultima
dată am þinut jurnal în toamna lui 2014,
până când am realizat că nu mai are nici un
sens. Nu intenþionez să public aceste jurna-
le. ºi atunci, de ce să investesc timp într-o
asemenea activitate inutilă ºi cronofagă,
atunci când am atâtea alte lucruri de scris?
Am realizat ceea ce-mi doream în cultura
română atunci când a apărut romanul Ava-
lon. Secretele emigranþilor fericiþi ºi de acum
înainte nu mă mai interesează vreo
operaþiune complementară de cosmetizare.
Atunci când am pregătit acest roman, am
avut o discuþie cu Adrian ªerban, de la Po-
lirom, ºi ne-am gândit împreună ce unghi
de abordare ar putea fi cel mai convingă-
tor: (1) un jurnal, sau (2) un roman autobi-
ografic care să transpună experienþa exilu-
lui academic într-o formulă utilă celui care
ar dori să ºtie mai multe despre un aseme-
nea drum. Am analizat împreună, compa-
rând două pasaje de 30 de pagini fiecare, ºi
am convenit că un roman de inspiraþie au-
tobiografică e mai persuasiv. Jurnalul nu
convinge la fel de mult, iar în roman ai ma-
rea libertate de a ajusta timpul narativ în
aºa fel încât să poþi direcþiona tensiunea
de-a lungul filonului de idei important.
Am mai avut nevoie de alþi trei ani ca să
termin cartea, dar acum sunt convins că a
fost opþiunea cea mai bună. Aºadar, am
scris un roman autobiografic pe baza unui
jurnal, iar acel jurnal nu va fi publicat. Am
postat fragmente fotografiate din jurnal pe
facebook, ºi cu asta pentru mine cazul e în-
chis.
2. Orice text trebuie abordat printr-o pris-
mă critică, indiferent cine l-a scris ºi în ce
context. Orice jurnal publicat include un
efort de cosmetizare ºi de aceea cred că o
distantă rezervă trebuie păstrată mereu.
3. În vremurile noastre, când exhibarea a
ajuns la un aºa de mare preþ, mulþi suferă
de dureri închipuite ºi dau psihozelor lăun-
trice o haină ce tânjeºte a fi literară. Chesti-
unea ar fi demnă de interes pentru jurnale-
le de medicină ºi m-ar interesa dacă în
viitor medicii ar putea inventa o
medicamentaþie care să soluþioneze aceste
psihoze. Mi se pare o temă de roman sf cu
potenþial bun. Adică, dacă cineva suferă de
procese inconºtiente cu manifestări literare
excesive, să ia o pastilă, după care să redevi-
nă un membru util al societăþii, capabil să
lucreze ceva practic ºi folositor. E adevărat
că producþia de texte inutile pe cap de locu-
itor a cunoscut o creºtere asimptotică in-
vers proporþională cu tirajele reale, ºi oa-
menii se supără când aud asta, dar de ce
trebuie să sufere regnul vegetal (copacii,
hârtia) nevoile de autopsihoterapie ale unei
specii din alt regn?
4. Am oarecare ezitări să-mi limitez răs-
punsurile doar la o singură literatură, pen-
tru că citesc curent în patru limbi, urmă-
resc ce se întâmplă în mai multe culturi, ºi
cred că orice discuþie cantonată doar în
contextul unei singure literaturi este inevi-
tabil limitantă. Suntem cetăþeni ai unei lu-
mi care ºi-a pierdut vechile frontiere. Nu
aparþinem unei singure culturi, aparþinem
lumii. Sub această rezervă, cu drag răspund
că jurnalul meu favorit din literatura româ-
nă e cel al lui Pericle Martinescu, urmat
îndeaproape de cel al Sandei Stolojan (cu o
preferinþă faþă de primul volum). Foarte
util pentru prozator e lectura atentă a jur-
nalului aºa-zis intim al lui Marin Preda.
Esenþială pentru cultura română e lectura
în paralel a jurnalelor lui Mircea Eliade ºi
Mihail Sebastian, pentru a se vedea clar ce
tensiuni ºi tragedii poate ascunde sub
aparenþe latente cultura noastră.
„
În numerele următoare,
alte răspunsuri la anchetă.
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 25

Istorie
Octavian Goga,
sacerdotul naţiunii
române
Cristian Vasile
O CTAVIAN GOGA face
parte din acea cate-
gorie a scriitorilor mar-
canţi ai culturii române
în cazul cărora cei mai
mulţi comentatori au re-
curs pentru decenii între-
gi – sub presiune sau in-
fluenţă ideologică – la o
separare brutală a litera-
turii de politica asumată. Cu prilejul Cen-
tenarului Marii Uniri, în anul 2018, a apă-
rut nu doar volumul II din Operele lui
Octavian Goga (Publicistica, ediţie de Ion
Dodu Bălan, Academia Română/Fundaţia
Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, colecţia
Opere fundamentale, coordonator: acad.
Eugen Simion), ci şi o remarcabilă biogra-
fie a scriitorului şi omului politic, datorată
istoricului modernist Răzvan Pârâianu,
profesor la (pe atunci) Universitatea „Petru
Maior“ din Târgu Mureş – Octavian Goga:
Sacerdote of the Nation. Revisiting the Roma-
nian National Idea, Editura Argonaut, Cluj
Napoca, 2018, 330 p. Lucrarea – care este
la bază o teză de doctorat susţinută la Cen-
tral European University din Budapesta –
prezintă preţioase lămuriri în legătură cu
această despărţire pernicioasă între litera-
tură şi activitatea politică, separare ce a
condus la o perspectivă critică extrem de
discutabilă privind personalitatea poetului
şi politicianului Octavian Goga. Răzvan
Pârâianu recurge la recontextualizare, la în-
ţelegerea lui Goga în cadrul atmosferei de
la începutul secolului XX.
Volumul său îşi propune să arate cine a
fost cu adevărat Octavian Goga şi de ce este
aşa de important, încercând să ofere o cheie
de înţelegere pentru evoluţia sa de la statu-
tul de „poet naţional“, recunoscut ca atare
încă de la începutul secolului XX, la cel de
lider politic care a adoptat svastica drept
simbol electoral (p. 12) şi s-a transformat
într-un elogiator al lui Adolf Hitler şi al
Germaniei naziste. Autorul admite că exis-
tă două paliere de analiză (literar-artistic şi
politic), dar aceste dimensiuni nu ar trebui
despărţite, aşa cum s-a întâmplat de nenu-
26 • APOSTROF
mărate ori până acum în cazul multor exe-
geţi speriaţi de „deriva“ radicală/extremistă
vădită de omul politic Octavian Goga.
Răzvan Pârâianu nu caută să edulcoreze
biografia personajului său, dar nici nu se
transformă într-un procuror care anchetea-
ză cazul Goga. În schimb, urmăreşte – ape-
lând la o varietate de surse istorice şi lucrări
relevante ale literaturii secundare – cum
cresc ambiţiile politice ale lui Goga, cel ca-
re chiar înainte de Primul Război Mondial
acumulase un enorm capital simbolic şi se
considera deja un reprezentant al sufletului
românesc. Octavian Goga iese în evidenţă
prin revendicarea unei revoluţii naţionale şi
prin abordarea fundamentalistă a naţiona-
lismului, văzut ca un soi de religie seculară
(de aici şi caracterizarea lui drept „sacerdot
al naţiunii“). În opinia autorului, Goga a
îmbinat oportunismul politic cu radicalis-
mul (inclusiv în anii 1920), pentru ca în
anii 1930 să prevaleze tendinţa spre extre-
mism politic. La finele lui 1937 a fost ales
ca prim-ministru de către Carol al II-lea
tocmai pentru că avea şi un trecut de rapor-
tare obsesivă şi de aversiune faţă de condu-
cerea PNŢ, partid pe care regele îl detesta
îndeosebi din cauza poziţiei principiale
prodemocratice a lui Iuliu Maniu.
Cartea este şi o cronică ce surprinde
etapele radicalizării graduale a lui Octavian
Goga. Istoricul identifică sursele intelectu-
ale ale poziţiilor tranşante asumate de Go-
ga şi se apleacă asupa atmosferei culturale
specifice acelui aşa-zis fin de siècle al monar-
hiei habsburgice (al Vienei, de fapt) domi-
nat de fenomene precum: mişcările radica-
le, estetizarea politicii, apelul mai degrabă
la pasiuni şi nu la raţiune, revolta juvenilă
contra elitelor tradiţionale, a democraţiei şi
a liberalismului (p. 13). Răzvan Pârâianu
observă foarte bine recurenţa unor mari
teme şi idei care îl aduc pe Goga în conflict
cu orientările democratice şi liberale speci-
fice pluralismului cultural-politic. Ideea lui
Goga despre statul-naţiune şi despre unita-
tea naţională l-a transformat într-un adver-
sar înverşunat al regionalismului, tendinţă
de care era suspectat după 1918 Partidul
Naţional din Transilvania condus de Iuliu
Maniu. Aşa se face că, imediat după Marea
Unire, o parte însemnată a elitei politice
din Vechiul Regat i-a preferat ca interlocu-
tori pe Octavian Goga şi pe alţi ardeleani
afini ca orientare şi nu pe liderii din jurul
lui Iuliu Maniu. În acest context, a ajuns
Goga în sferele înalte ale puterii; atunci
când s-a produs o scindare şi o schimbare
de titulatură a Ministerului Cultelor şi In-
strucţiunii Publice – la 13 iunie 1920 – po-
etul naţional al Ardealului a ajuns ministru
al Cultelor şi Artelor, într-un cabinet gu-
vernamental Alexandru Averescu cu doar
10 ministere.
Octavian Goga se afla deja în război cu
Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu (ulteri-
or, din 1926, PNŢ), pe care îl acuzase de
„regionalism“ şi pe care l-a părăsit, inclusiv
pentru a rămâne la putere, în cadrul guver-
nării alături de generalul Averescu şi de
formaţiunea sa politică, Partidul Poporu-
lui. Octavian Goga s-a şi integrat în Parti-
dul Poporului, unde va ajunge chiar în
conducere pentru mai mulţi ani. Direcţia
politicilor sale culturale urmează o linie
centralistă şi cumva autoritară, tendinţe
care s-au vădit apoi şi pe când a îndeplinit
funcţia de ministru de Interne, între 1926
şi 1927, sub a doua guvernare averescană a
Partidului Poporului. În anul 1926, Goga
a reuşit să îl coopteze de partea guvernului
Alexandru Averescu şi pe Mihail Sadovea-
nu (vezi Mihail Sadoveanu, Octavian Go-
ga, Politică şi cultură. Un schimb de scrisori,
în „Ţara noastră“, VII, nr. 24, 13 iunie
1926, pp. 649-650); Goga avea să se des-
partă însă de Sadoveanu peste un deceniu,
atunci când „Ceahlăul literaturii române“
s-a apropiat de ziarele presei democratice,
publicaţii critice cu extrema dreaptă, o ori-
entare asumată de Octavian Goga prin ac-
tivitatea sa alături de antisemitul A.C. Cuza
în cadrul Partidului Naţional Creştin, un
partid pronazist. Pentru că am ajuns la
acest punct, trebuie spus că Răzvan Pârâia-
nu pune în discuţie abordarea generaţiona-
lă în ceea ce priveşte explicaţiile referitoare
la ascensiunea extremei drepte din anii
1930. Ipoteza lui este aceea că au existat
elemente de legătură şi influenţe semnifica-
tive între gândirea lui Octavian Goga şi
vectorii Generaţiei 1930 (sau Generaţia
’27) (p. 14). Prezenţa lui Goga a avut un
rol important în dezvoltarea retoricii radi-
cale în perioada interbelică. Cum am anti-
cipat, la 28 decembrie 1937 regele Carol al
II-lea l-a însărcinat cu formarea guvernului,
cabinet care s-a remarcat prin măsuri anti-
semite radicale, de persecutare a scriitorilor
şi ziariştilor de origine evreiască; în plus,
un segment important al presei (ziarele
„Adevărul“, „Dimineaţa“, „Lupta“) a fost
interzis.
Cartea lui Răzvan Pârâianu – care nu
se opreşte de fapt la momentul 1912, cum
ar indica o lectură a titlurilor de capitole –
se citeşte cu folos împreună cu un alt volum
recent apărut – Ion Mezarescu, Partidul
Naţional Creştin, 1935-1938 (Editura Pai-
deia, 2018). Există în lucrare multe referiri
la perioada interbelică, precum şi sugestii
de lectură privind sfârşitul carierei lui Oc-
tavian Goga. Rezultatul este o reuşită bio-
grafie intelectuală întemeiată nu doar pe
surse literare, ci şi pe numeroase texte poli-
tice ignorate sau neglijate de biografii de
dinainte (este vizibilă o delimitare de im-
portanţi exegeţi ai lui Goga, precum Ion
Dodu Bălan şi Constantin Schifirneţ). În
plus, volumul este o abordare perfect racor-
dată la literatura de specialitate occidentală,
mai ales anglo-saxonă şi deschide o discuţie
în jurul responsabilităţii intelectuale pen-
tru sprijinul unor mişcări totalitare şi extre-
miste (cum a fost şi Partidul Naţional
Creştin condus de Octavian Goga).
„

Regele, abatele şi vînzătorii
de nimicuri
C UM AM ajuns la Napoli. Prima mea călă-
torie la Napoli a avut loc la sfîrşitul lu-
nii martie 2015. Graţie programului Eras-
mus, am fost invitat de profesorul Giovanni
Rotiroti de la Universitatea l’Orientale din
Napoli ca să ţin cîteva cursuri despre Cio-
ran pentru studenţii săi de la licenţă şi mas-
terat. Am fost primit cu mare simpatie şi
m-am împrietenit imediat cu Giovanni, un
intelectual cu un farmec greu de egalat, în-
zestrat cu o generozitate rar întîlnită în vre-
murile noastre, care a reuşit să adune în
jurul lui un grup de împătimiţi ai culturii
române din care fac parte Irma Carannan-
te, Mattia Luigi Pozzi, Antonio Di Genna-
ro, Camelia Sanda Dragomir, Magda Ar-
hip, Marisa Salzillo, Lionel Pittet. Căldura
cu care am fost întîmpinat m-a făcut să re-
vin la Napoli în 2016, în 2017, în 2018 şi în
2019. Doar în 2020 n-am mai ajuns la Uni-
versitatea l’Orientale, dar asta s-a întîmplat
nu fiindcă nu mi-aş fi dorit să-l revăd pe
Giovanni, ci din pricina molimei care a pus
pe jar întreaga planetă.
Împreună cu Giovanni, am pus bazele
unui colocviu dedicat lui Cioran care a de-
venit tot mai interesant de la an la an şi la
care au participat universitari din Argenti-
na, Brazilia, Mexic, Columbia, Franţa, Ita-
lia, Spania, Portugalia, Germania, Austria,
Polonia şi România. Datorită colaborării
dintre editura Universităţii de Vest din Ti-
mişoara şi editura Criterion din Milano,
lucrările prezentate cu această ocazie au
început să fie publicate: primul volum a
apărut în 2018, iar al doilea volum va fi
gata în curând.
Coşuri de răchită. Plimbîndu-mă pe
străduţele înguste din Napoli, am văzut
adesea un coş de răchită care era coborît
încet pînă în stradă, cu ajutorul unei sfori,
de la etajele superioare ale vechilor imobile
din centrul oraşului. La capătul de sus al
sforii era întotdeauna o bătrînă. Cineva, de
obicei un tînăr sau un copil, aştepta cobo-
rîrea coşului, lua lista pe care erau trecute
cumpărăturile de care era nevoie şi banii
necesari pentru ele, apoi făcea un semn şi
coşul era ridicat. După ce termina de făcut
cumpărăturile, cel care îşi asumase această
sarcină se întorcea în faţa imobilului şi
anunţa că a ajuns. Bătrîna reapărea la geam
sau pe balcon. Coşul de răchită era coborît
din nou. În el erau puse cu grijă cumpără-
turile şi banii necheltuiţi, apoi putea fi ridi-
cat.
La început, n-am văzut în această sec-
venţă cu coborîrea şi ridicarea coşului de
răchită decît un fapt divers. Un element de
La Napoli
Ciprian Vălcan
culoare, specific napolitan, asemenea altora
descoperite mai ales pe Via Forcella şi în
cartierul din jurul ei. Am înţeles însă ce
realitate dramatică se ascundea în spatele
său abia după ce am locuit în mai multe
rînduri la etajul V al clădirii de la numărul
68, de pe via Settembrini. Imobilul în care
eram găzduit de doamna Schettini, aseme-
nea tuturor celorlalte din jur, avea cinci
etaje imense, care ar fi corespuns probabil
celor zece etaje ale blocurilor socialiste de
la noi. Treptele scărilor erau foarte înalte şi
nu exista lift. De fiecare dată cînd trebuia
să urc cu geamantanele sau cînd eram obli-
gat să car plasele pline cu nimicuri cumpă-
rate la magazinul Carrefour de la colţ,
simţeam că sînt pe cale să-mi dau duhul. A
ajunge la etajul V al imobilului cerea seri-
oase abilităţi atletice.
Abia după ce am fost găzduit, în mai
multe rînduri, pe via Settembrini, am înţe-
les că un bătrîn care locuieşte la etajele su-
perioare ale acestor imobile e prizonier în
propria casă şi nu are practic nicio posibili-
tate să mai iasă de acolo. Ca să o facă, tre-
buie să fie purtat în braţe sau dus în spate.
Dacă e lipsit de rude sau de prieteni, e în
pericol să moară de foame, fiindcă, ne-
putînd să urce şi să coboare acele scări in-
terminabile, e incapabil să facă banalele
cumpărături pe care le fac zilnic pensionarii
noştri, aşa că supravieţuirea lui depinde în
totalitate de ajutorul primit din partea co-
munităţii. N-am reuşit să aflu dacă tinerii
care le făceau cumpărături bătrînilor erau
răsplătiţi cu o mică sumă de bani sau erau
doar dornici să ajute, însă mi-am dat seama
că, fără implicarea lor, cei pe care îi ajutau
ar fi riscat să moară de foame. Umilele co-
şuri de răchită permiteau supravieţuirea
cîtorva zeci de mii de bătrîni...
Dintre Moire, Clotho toarce firul vieţii
oamenilor, Lachesis îl deapănă şi îi stabileş-
te lungimea, în vreme ce Atropos, mereu
inflexibilă, îl taie. Cea mai bătrînă dintre
ele este Atropos, cea care aduce moartea.
Văzînd firul de sfoară care cobora lent spre
tinerii dornici să ajute de pe stradă, nu
m-am putut împiedica să nu mă gîndesc la
firul destinului fiecăruia dintre noi, de
parcă bătrînele de la Napoli, prizoniere în
locuinţele lor, ar fi fost doar o întrupare a
Destinului obişnuit să ne supravegheze cu
severitate paşii, fără să se amuze ori fără să
se întristeze, fără să verse lacrimi ori fără să
rîdă în hohote, implacabil, inflexibil, mereu
necruţător.
Abatele Galiani. Descoperind cît de
mult îl preţuia Nietzsche pe abatele Gali-
Călătorii
ani, un personaj despre care nu ştiam nimic
în vremea adolescenţei mele şi pe care îl
credeam un moralist francez căzut în uita-
re, am hotărît să-l citesc de îndată ce voi
avea ocazia. Prilejul s-a ivit în 1997, cînd
am găsit la Biblioteca Naţională a Franţei
cartea cu care şi-a dobîndit, în 1770, celebri-
tatea europeană, Dialogues sur le commerce
des blés. N-am fost foarte impresionat, poate
şi pentru că pe atunci nu mă interesau prea
mult problemele de economie, dar i-am
remarcat spiritul alert şi am reţinut urmă-
toarea definiţie, din Croquis d’un dialogue
sur les femmes, care m-a amuzat o bună bu-
cată de vreme: „Femeia e un animal slab şi
bolnav“. Formula găsită de Galiani pentru
a surprinde esenţa femeii îmi amintea de
definiţia omului propusă de Platon („un
animal biped fără pene“), definiţie ridiculi-
zată fără milă de cinicul Diogene, care a
jumulit un cocoş şi l-a adus în amfiteatru,
spunînd : „Acesta e omul lui Platon“.
A FLASEM DEJA de destulă vreme că Gali-
ani nu fusese francez, ci italian, dar am
citit că s-a născut şi a murit în regatul Nea-
polelui, abia după ce am cumpărat, în
2016, de la librăria Gibert Jeune de la Paris,
două dintre cele cinci volume ale corespon-
denţei lui cu Doamna d’Épinay. Citindu-le,
am înţeles că Nietzsche nu s-a înşelat deloc
şi că abatele Galiani a fost unul dintre cei
mai interesanţi scriitori ai secolului al
XVIII-lea, rivalizînd cu spiritele cele mai
strălucite ale Iluminismului. Pentru el, pe-
rioada cea mai importantă a fost aceea pe-
trecută la Paris, între 1759 şi 1769, în cali-
tate de secretar al ambasadei Neapolelui în
Franţa, atunci cînd s-a împrietenit cu
Doamna d’Épinay, Diderot, D’Alembert,
D’Holbach, Helvétius, Friedrich Melchior
Grimm. Revenit la Napoli, unde a căpătat
alte înalte însărcinări oficiale, a tînjit mereu
să se întoarcă în Franţa, aşa cum i-a scris
constant Doamnei d’Épinay, deplîngînd
faptul că e constrîns să stea departe de sa-
loanele pariziene pe care le frecventase cu
mare succes, căpătînd renumele unui fer-
mecător om de spirit. Deşi Napoli era în
vremea aceea unul dintre cele mai impor-
tante oraşe europene, el se simţea ca la ca-
pătul lumii şi aştepta cu nerăbdare orice
veste nouă de la Paris, fiindcă era convins
că doar acolo puteau să se întîmple lucruri-
le capabile să schimbe înfăţişarea lumii.
Citind corespondenţa lui, pot fi desco-
perite la tot pasul mostre ale virtuozităţii şi
vivacităţii inteligenţei sale, precum şi nenu-
mărate dovezi ale măiestriei cu care scria în
Æ
Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 27
Æ Le peuple le plus curieux a donc plus
franceză. Am ales pentru exemplificare
modul în care abordează problema curiozi-
tăţii, devenită adevăratul motor al lumii
noastre orientate în întregime în jurul reţe-
lelor de socializare.
Într-o scrisoare trimisă de la Napoli
Doamnei d’Épinay, în 31 august 1771, Ga-
liani comentează articolul „Curiozitate“, din
Dicţionarul filosofic al lui Voltaire. Deşi e de
acord că Voltaire are dreptate şi tot ce a scris
despre acest subiect este „superbe, sublime,
neuf et vrai“, exprimă şi anumite rezerve.
Astfel, în viziunea lui, curiozitatea e o pasi-
une care nu poate să se manifeste decît dacă
omul care o încearcă se simte în siguranţă,
fiindcă orice posibil pericol face să-i dispară
interesul pentru lucrurile din exterior şi îl
obligă să se replieze asupra lui însuşi. Din
acest motiv, curiozitatea e o consecinţă a le-
nei, a odihnei şi a siguranţei, iar el observă
că „plus une nation est heureuse, plus elle
est curieuse“, ceea ce îl face să afirme că Pa-
risul e capitala curiozităţii, în vreme ce alte
oraşe (Napoli, Lisabona, Constantinopol)
• Bustul lui Ferrante I de Aragon. Muzeul Naþional din Capodimonte
au mai puţină curiozitate sau nu au chiar
deloc. Pentru Galiani pare evident că „Un
peuple curieux est un grand éloge pour son
gouvernement“.
Galiani îi reproşează lui Voltaire că nu
a observat că doar omul e înzestrat cu curi-
ozitate, pe cînd animalul e lipsit de această
deschidere către lume. Animalul poate să
dea impresia că e mînat uneori de curiozi-
tate, însă, în fapt, e determinat să acţioneze
sau de frica pe care o încearcă, sau de nevo-
ia lui permanentă de a căuta hrană. Pentru
Galiani, nu există nicio îndoială că „Si la
curiosité est impossible aux bêtes, l’homme
curieux est donc plus homme qu’un autre
homme, et c’est vrai en effet. Newton était
si curieux, qu’il cherchait les causes du
mouvement de la lune, de la marée, etc.
28 • APOSTROF
d’hommes qu’aucun autre peuple“.
Doamna d’Épinay nu e de acord cu opi-
nia prietenului său în privinţa lipsei de curi-
ozitate a animalelor şi, în scrisoarea din 4
octombrie 1771, încearcă să-i propună o
seamă de dovezi din experienţa ei cotidiană,
care îi contrazic afirmaţiile. Þine să-l asigure
că şi-a studiat bine cîinele şi e absolut con-
vinsă că el dă dovadă de curiozitate în nu-
meroase ocazii, fără să fie vorba despre frică
sau despre încercarea de a căuta hrană. Ea
crede că în spatele curiozităţii stă interesul,
fie el de ordin fizic sau moral, iar acest inte-
res implică atenţia. Or, argumentează ea
mai departe, „vous ne pouvez pas nier que le
chien n’apporte attention aux ordres et aux
volontés de son maître“. Adaugă că nu şi-a
bătut niciodată cîinele, ba chiar l-a răsfăţat,
dar asta nu a avut niciun efect negativ asu-
pra comportamentului lui : „Il m’écoute,
cherche à me comprendre, quelquefois mes
volontés l’étonnent, mais il n’a alors aucun
symptôme de crainte; vous conviendrez que
cette attention, cet étonnement ressemblent
bien à la curiosité et y mènent bien
directement“.
Doamna d’Épinay revine asupra acestui
subiect, în scrisoarea din 19 octombrie
1771, insistînd că animalele sînt curioase.
Se opreşte asupra a două exemple care par
să îi susţină opinia: vînătoarea de ciocîrlii
cu ajutorul unor oglinzi speciale şi com-
portamentul pisicii în faţa unui obiect ne-
cunoscut. În prima situaţie, ciocîrliile vin
de la mare distanţă ca să observe strania
concentrare a soarelui în aceste oglinzi şi
fascinaţia lor e atît de puternică încît nu se
îndepărtează nici după ce se aud primele
focuri de armă şi nici măcar după ce unele
dintre păsările din stol sînt ucise, ci ele
continuă să zboare deasupra locului, curio-
zitatea fiind mai puternică decît frica. În a
doua situaţie, pisica, „animal si défiant“, se
apropie cu precauţie de un obiect care îi
este necunoscut, îi dă tîrcoale şi îl cercetea-
ză, „la crainte et l’inquiétude le feraient fu-
ir, la curiosité seule le peut faire approcher
et l’engager à l’examen“.
Abatele Galiani răspunde, în scrisoarea
din 9 noiembrie 1771, propunînd distincţia
dintre curiozitate ºi perspicacitate. Pentru el,
curiozitatea e plăcerea pe care o are omul de
a observa ceva ce îi este indiferent sau inutil,
pe cînd perspicacitatea este „cette attention
que nous prêtons à une chose inconnue ou
obscure pour découvrir ce que c’est, et
savoir à quoi cela est bon“. Animalele dau
dovadă de perspicacitate chiar în mai mare
măsură decît oamenii, însă sînt incapabile
de curiozitate. Plin de ironie, Galiani îşi în-
cheie scrisoarea cu constatarea că nu vom
vedea niciodată cîinii mergînd să asiste la
spînzurarea unui alt cîine, în celebra place
de Grève (locul obişnuit pentru execuţiile
din Parisul din vremea lui), aşa cum fac oa-
menii care se înghesuie din pură curiozitate
să-şi vadă semenii torturaţi şi ucişi.
V IA FORCELLA. Eram copil cînd am găsit
în biblioteca tatălui meu un manual de
istorie din anii ’30, pe care l-am citit dintr-o
suflare, pentru că susţinea teze aflate la an-
tipodul celor pe care le învăţam la şcoală, în
acei ani, plini de privaţiuni, ai regimului
Ceauşescu. Cel mai mult m-a amuzat o ca-
ricatură care descria sugestiv situaţia locui-
torilor Parisului, în timpul Comunei: la
gura unui canal, zeci de bărbaţi aşteptau
ivirea unui şobolan pe care să-l prindă şi
să-l mănînce, supravegheaţi cu severitate de
un poliţist rotofei, atent ca toată lumea să
stea la rînd, fără să trişeze. Caricatura cu
pricina nu era departe de ceea ce trăiam în
România anilor ’80: mîncarea devenise ra-
ră şi greu de găsit, iar atunci cînd apărea
cîte ceva la vreun magazin, se formau cozi
interminabile. Se stătea la cozi nu numai la
carne, pîine, lapte, iaurt, ci şi la săpun, de-
tergent şi hîrtie igienică. Pe copii nu îi inte-
resa foarte mult cum se descurcau părinţii
lor ca să le pună cîte ceva pe masă, însă su-
fereau din pricina lipsei dulciurilor şi a
fructelor socotite exotice. Pe vremea aceea,
ştiam că există doar portocale, mandarine,
lămîi, grapefruit, ananas şi banane. Nu
aveam nicio idee despre mango, papaya, pi-
taya, cherimoya, platonia, kiwi, maracuja,
kumquat, clementine, litchi, pomelo, kaki,
durian, rambustan, rodii, cocona, duku,
safou, jabuticaba, noni, marula, salak şi atî-
tea altele. Dar nici măcar cele cîteva fructe
care erau cunoscute în România nu puteau
fi găsite. Cînd cineva din familie reuşea să
cumpere, după ce stătuse cîteva ore la coa-
dă, un kilogram de portocale sau de bana-
ne, era un adevărat eveniment şi copiii se
bucurau zile în şir, la gîndul că vor putea să
se înfrupte din asemenea delicatesuri.
Însă, în cazul bananelor, nu era sufici-
ent să le obţii, trebuia să ai răbdare ca ele să
devină comestibile, fiindcă, atunci cînd
erau cumpărate, erau aproape întotdeauna
verzi. De aceea, era nevoie ca ele să fie îm-
pachetate cu grijă în nişte hîrtie de ziar şi să
fie aşezate pe dulapul din dormitor, unde
urmau să rămînă cel puţin cîteva zile. Abia
dacă întregul ritual fusese îndeplinit cu
grijă şi copiii avuseseră suficientă răbdare,
stăpînindu-se să nu subtilizeze bananele de
pe dulap, înainte de vreme, abia atunci
aceste fructe, atît de mult dorite, puteau să
Æ
 Calendar

Petru Maior
200 de ani de la moarte

P ETRU M AIOR (n. în jurul anului 1756, Tîrgu Mureş – m. la

14 febr. 1821, Budapesta)
„Complexul de inferioritate de care suferea poporul româ-
nesc cerea o compensaţie imediată: puteau latiniştii să facă
altceva decît au făcut? Poporului românesc îi trebuia un disc
solar din care să emane o mîndrie binefăcătoare şi o conştiinţă
mai înălţată. Acest disc solar putea să fie «fenomenul originar»:
prototipul latin al cuvîntului românesc.
Străduinţele latiniste şi-au găsit expresia cea mai îndrăznea-
ţă într-o teorie de care cu toţii ne aducem aminte. […] Limba
românească fiind foarte asemănătoare, aproape aceeaşi, cu
limba latină comună, din care s-a alcătuit prin alterări savante
limba scrisă, Petru Maior nu ezită să tragă concluzia, anapoda
desigur, dar vrednică de-un neînfricat dialectician: «De vom
vrea a grăi oblu, linba românească e mama linbei ciei lătineşti».
[…] Inversiunile copernicane, contrare bunului simţ, dar, dacă
nu totdeauna, cel puţin cîteodată mai adevărate decît adevăru-
rile bunului simţ, sunt de obicei un produs al gîndirii emina-
mente filosofice. Kant spunea că nu natura impune legile sale
inteligenţii omeneşti, ci inteligenţa omenească dictează legile
sale – naturii. Filosofii ne-au obişnuit cu astfel de «răsturnări».
[…] Inversiunea lui Petru Maior este expresia cea mai lapidară
a aventurii latiniste.“

Lucian Blaga, Şcoala ardeleană (Vremea, 1943)

• Biserica din Reghin unde a slujit Petru Maior.
„

Æ taxe de protecţie de la toţi comercianţii cu
fie mîncate şi să aibă şi gust. Altfel, erau
nişte ciudăţenii indigeste, greu de mestecat
şi cu consistenţa unor cartofi degeraţi, care
nu-ţi ofereau nicio bucurie.
Poate că acesta a şi fost motivul pentru
care o întîmplare din tinereţea bunicii mele
materne avea să-mi rămînă pentru totdeau-
na în memorie. Bunica, Mama Zina, mi-a
povestit că, la un moment dat, un vagon
încărcat cu banane a deraiat în oraşul de
frontieră în care locuia şi oamenii care au
aflat despre acest accident s-au îndreptat în
grabă spre gară, luînd cu ei crengi întregi
pline cu banane pe care le-au purtat în spa-
te spre casă. Pentru mine, obişnuit doar cu
cîteva banane verzi, lăsate să se coacă pe
dulap, această imagine a devenit imaginea
tipică a abundenţei, aşa că nu-mi doream
nimic mai mult decît să am şi eu cîndva la
dispoziţie o creangă întreagă plină cu ba-
nane....
N-am avut niciodată o creangă plină cu
banane, chiar dacă am văzut bananieri la
tot pasul, în timpul şederii mele în Colum-
bia din 2016, dar am păstrat o anumită
nostalgie a abundenţei din pricina privaţiu-
nilor din copilăria mea ceauşistă. Însă, în
mod straniu, n-am ajuns să identific abun-
denţa cu supermarketurile încărcate cu
marfă din marile oraşe europene sau lati-
no-americane pe care le-am vizitat de-a
lungul timpului, ci cu dezordinea înduio-
şătoare de pe Via Forcella de la Napoli,
strada despre care prietenii mei italieni mi-
au spus, încă de la început, că este controla-
tă de Camorra napolitană, care percepe
magazine în zonă. Via Forcella era o stradă
urîtă judecată potrivit canoanelor urbanis-
tice europene, strîmbă şi haotică, cu trotu-
are parcimonioase, distruse aproape în în-
tregime, cu clădiri vechi şi dărăpănăte,
avînd tencuiala căzută, care păreau că nu
mai au mult pînă să se dărîme. Magazinele
erau adevărate magherniţe murdare, din
care te priveau cu o anumită melancolie
icoane ale Madonei care îşi pierduseră de
multă vreme culoarea iniţială şi portrete ale
lui Maradona, din anii ’80. În plus, pe Via
Forcella se perinda aproape tot timpul o
lume pestriţă şi febrilă, îmbrăcată sărăcă-
cios, cu feţe pe care se putea citi o anumită
tristeţe ce mi se părea neobişnuită pentru
Napoli, dar care îmi amintea de chipurile
oamenilor de la noi, în ultima fază a ceau-
şismului. Prima impresie n-a fost deloc una
strălucită şi m-am gîndit iniţial că voi în-
cerca să evit acea stradă în restul şederii
mele la Napoli. Căutam splendoarea, rafi-
namentul, culorile mării şi ale cerului, tîn-
jeam după Capri şi Ischia, iar această buca-
tă mizeră din oraş mă făcea să strîmb din
nas, amintindu-mi de sărăcia din cartierele
periferice ale oraşelor de la noi.
Însă, în mod bizar, am revenit pe Via
Forcella chiar de a doua zi, mînat de o cu-
riozitate ce mi se părea bolnăvicioasă. Am
vrut să explorez singur această stradă a
perdiţiei, ca să pot inventaria mai exact
semnele viciului, asemenea unui moralist
dezabuzat. Uşorul dezgust pe care l-am
simţit la prima trecere pe aici s-a estompat
imediat, lăsînd loc simpatiei şi compasiu-
nii. Am putut să văd clădirile istorice atinse
de decrepitudine, magnificele spitale şi bi-
serici ce stăteau să cadă, semne ale unei
grandori din alte vremuri, urme ale schim-
bărilor capricioase de umori ale Fortunei,
care transformase un regat bogat şi puter-
nic, fără îndoială unul dintre cele mai fasci-
nante regate ale Europei, într-o biată pro-
vincie a Italiei, sărăcăcioasă şi rămasă în
urmă. Am văzut, de asemenea, marfa care
se revărsa de peste tot, fără pic de preocu-
pare pentru logică, fără trucuri de marke-
ting, fără urmă de reclame care să-ţi ia
ochii, marfa care se scurgea ca dintr-un
corn al abundenţei ce-şi pierduse busola şi
ameninţa să înece totul sub miile de produ-
se care păreau să se prăvălească din toate
părţile, de parcă am fi asistat la deşertarea
simultană a tuturor sacilor cu provizii din
cala unei corăbii ameninţate de naufragiu.
Tejghele împinse pe trotuare, tarabe pline-
ochi, rafturi gemînd de marfă, toate ajun-
seseră în stradă, făcînd aproape imposibilă
înaintarea trecătorilor, care erau obligaţi să
se oprească la fiecare cîţiva paşi, pentru a
putea să ocolească obiectele ce ameninţau
să li se împleticească în picioare. Şi parcă
nu ar fi fost de ajuns, destui negustori îşi
întinseseră păturile pe jos, pe caldarîm,
expunîndu-şi şi în acest fel marfa, făcînd
încă şi mai complicată ieşirea din acest labi-
rint.
Ce puteai să găseşti pe Via Forcella ?
Napolitane, cozonaci de toate dimensiuni-
le, ouă de ciocolată, bomboane de zeci de
feluri, pantofi, pături, poşete, cearşafuri,
Æ

Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 29

Æ voltat împotriva oamenilor însărcinaţi cu
sutiene, şurubelniţe, plăcinte, săpun, deo-
dorant, abţibilduri cu fotbalişti, creioane,
covoare, farfurii de plastic, chiloţi pentru
copii, aparate de ras, scobitori, pămătufuri,
ţigări, sucuri la sticle de doi litri, brichete,
detergent, mături, suporturi pentru tort,
biciclete, tricouri cu chipul lui Maradona,
portofele, jucării din lemn, mingi de fotbal
din piele, figurine din lut cu Marek
Hamšik, idolul suporterilor lui S.S.C. Na-
poli, curele, cercei de alamă, zmee, pixuri,
fuste lungi şi fuste scurte, medicamente,
prezervative, ceasuri, brelocuri, hîrtie igie-
nică cu imprimeuri, vechi reviste pentru
adulţi, fotografii cu celebrităţi locale, tre-
nuleţe de jucărie, cartofi, portocale, man-
darine, roşii, undiţe, pastramă de capră,
discuri de vinil şi multe, multe altele.
Aveam impresia că e imposibil să ştii că ai
nevoie de ceva şi să nu găseşti ce îţi trebuie
pe Via Forcella, iar asta la nişte preţuri
imbatabile, preţuri de două sau trei ori mai
mici decît la noi, preţuri cum probabil că
nu mai puteau fi întîlnite în Europa decît
în Albania, Macedonia sau Moldova. Gil-
da, soţia mea, obişnuia să cumpere ţigări
din România înainte de călătoriile noastre,
ştiind că în Franţa sau în Italia, unde mer-
geam în fiecare an, preţurile erau de două
ori mai mari. Cînd am ajuns în 2019 pe
Via Forcella, ea a descoperit cu uimire că
un pachet de ţigări care costa la noi 4 euro
putea fi găsit acolo cu 2 euro...
Ferrante, colecţionarul de mumii. Cînd
am citit pentru prima dată despre Ferrante,
în celebra carte a lui Jakob Burckhardt,
Cultura Renaşterii în Italia, aveam deja în
memorie o seamă de orori monumentale,
descoperite în scrierile istoricilor. Pe cînd
aveam vreo 15 ani, am aflat despre bătălia
de la Kleidion, din anul 1014, dintre arma-
ta bizantină a împăratului Vasile al II-lea şi
armata bulgară a ţarului Samuil. Bulgarii
au încearcat să reziste asediului trupelor
imperiale, însă au fost încercuiţi şi zdrobiţi.
Bizantinii au luat 15 000 de prizonieri.
Înfuriat din pricina faptului că l-a pierdut
în luptă pe unul dintre cei mai pricepuţi
generali ai săi, Theophylaktos Botaneiates,
Vasile al II-lea a ordonat ca prizonierii bul-
gari să fie mutilaţi: li s-au tăiat mîinile şi li
s-au scos ochii. Doar 150 dintre ei au scă-
pat ceva mai uşor, pierzînd un singur ochi,
în aşa fel încît să fie în stare să-i conducă pe
ceilalţi în faţa împăratului lor. 14 850 de
orbi şi ciungi plus 150 de chiori au pornit
un marş lung şi dureros, însoţit de vaiete
cumplite şi lamentări sfîşietoare, care s-a
terminat cu o defilare grotescă în faţa ţaru-
lui Samuil. Acesta, incapabil să suporte in-
tensitatea ororii, a suferit un atac de apo-
plexie şi a murit. Imperiul lui s-a prăbuşit
în doar cîţiva ani şi Bulgaria a intrat sub
stăpînirea Imperiului bizantin. Vasile al II-
lea a căpătat supranumele de Bulgaroctonul.
Mi-am amintit, de asemenea, de Tamer-
lan, care s-a dovedit nemilos faţă de duş-
manii luaţi prizonieri, astfel că imperiul
său a ajuns să fie presărat cu piramide din
capete de om. Prima piramidă a fost con-
struită în anul 1382. Trimis să reprime re-
volta oraşului Herat, al treilea fiu al lui
Tamerlan, Muran Shah, a construit o pira-
midă din capete de om şi mortar. În anul
1383, după revolta regiunii Sistan, 2000 de
prizonieri vii au fost amestecaţi cu cărămizi
şi argilă pentru construirea unui minaret.
În anul 1387, bărbaţii din Ispahan s-au re-
30 • APOSTROF
strîngerea impozitelor trimişi de Tamerlan.
Unele surse spun că au fost ridicate 34 de
piramide formate din 70 000 de capete, în
vreme ce alte surse vorbesc doar despre 42
000 de capete folosite pentru construirea a
28 de piramide de cîte 1500 de capete. În
1401, după cucerirea Bagdadului, au fost
construite 120 de turnuri de cîte 750 de
ţeste, ceea ce înseamnă că pentru ridicarea
lor au fost ucişi 90 000 de oameni. Dacă
n-ar fi murit în mod neaşteptat, în timp ce
se afla în drum spre China, Tamerlan ar fi
cucerit fără îndoială Imperiul de Mijloc,
lăsînd în urma lui, şi acolo, sute şi sute de
piramide din tigve.
N-am putut să-l uit nici pe Ivan cel
Groaznic, care îşi muncea mereu mintea
pentru a găsi noi forme de a provoca sufe-
rinţă. Nemulţumit de lipsa de ingeniozitate
a călăilor săi, obişnuiţi să folosească doar un
set limitat de metode de tortură, pe care le
învăţaseră probabil pe cînd îşi făcuseră uce-
nicia, el le-a sugerat noi posibilităţi de a
schilodi şi ucide. Hotărît să-i pedepsească pe
călugării care refuzaseră să-i predea un in-
ventar complet al tezaurului mănăstirii lor,
i-a închis într-o curte înconjurată de ziduri
înalte împreună cu cîţiva urşi sălbatici, ofe-
rindu-le ca arme împotriva fiarelor doar
nişte mătănii şi nişte ţăruşi. Pe medicul său,
Elizeu Bomelius, l-a fript ca pe un pui la
rotisor, după ce îi smulsese picioarele. Pe
vistiernicul Funikov l-a stropit, pe rînd, cu
apă rece ca gheaţa şi cu apă clocotită pînă
cînd pielea i s-a desprins de pe trup. Pe un
alt boier l-a lăsat în seama cîinilor de vînă-
toare pentru a fi sfîşiat de viu. Însă capodo-
pera sa în materie de cruzime a fost uciderea
locuitorilor oraşului Novgorod. A poruncit
ca toţi preoţii şi călugării din oraş să fie
omorîţi cu lovituri de măciucă, în vreme ce
pe ceilalţi locuitori i-a împărţit în grupuri
de cîte 1000 de oameni. Ei au fost aduşi
întîi în faţa lui şi au fost apoi tîrîţi legaţi de
sănii pe apele îngheţate ale rîului Volkov,
fiind înecaţi. Cei care au încercat să se salve-
ze au fost loviţi cu securi, pari sau săbii de
către mercenarii ţarului, aflaţi în bărci. Au
pierit astfel, într-un interval de cinci săp-
tămîni, între 15 000 şi 60 000 de oameni,
sursele istorice avansînd cifre diferite.
Ivan nu s-a mulţumit doar cu atît, rafi-
namentul său întru cruzime şi-a atins apo-
geul astfel: i-a obligat pe fiii aflaţi în închi-
soare să-şi ucidă taţii, pentru a scăpa cu
viaţă, iar apoi i-a acuzat de paricid...
Bastard al regelui Alfonso cel Magnanim
(1442-1458), întemeietorul dinastiei arago-
neze pe tronul de la Napoli, Ferdinand I,
cunoscut sub numele de Ferrante, a crescut
într-un mediu plin de rafinament, însă pîn-
dit de numeroase pericole. Tatăl său, un
adevărat erudit şi un mare protector al artiş-
tilor vremii, era înconjurat de numeroşi
duşmani şi a reuşit să se menţină pe tron
numai datorită jocului extrem de abil al ali-
anţelor pe care le-a încheiat de-a lungul celor
16 ani de domnie. Ca să se poată concentra
împotriva inamicilor externi, a încercat să
menţină liniştea în interiorul regatului, prin
acordarea de privilegii celor mai importanţi
baroni. Soţia lui Alfonso, Maria de Castilia,
a fost bolnăvicioasă şi stearpă şi n-a privit cu
ochi buni legăturile acestuia cu femeile care
i-au născut copii. Margarita Fernandez de
Hijar y Cabrera, care l-a adus pe lume pe
primul bastard al regelui, a fost înecată îm-
preună cu fiul său, la ordinul reginei înne-
bunite de gelozie. Regele s-a dovedit mai
prudent în privinţa amantei sale italiene,
Giraldona Carlino, şi a ţinut-o departe de
mînia reginei ultragiate. Din legătura sa cu
Giraldona s-au născut trei copii: un băiat,
Ferdinand (Ferrante), şi două fete.
F ERRANTE A AJUNS pe tron doar graţie în-
ţelegerilor dintre Alfonso cel Magna-
nim şi Papa Eugen al IV-lea şi a trebuit să
înfrunte, încă din primele zile de domnie,
o mulţime de puneri în cauză ale legitimi-
tăţii sale. Atacat atît din exterior cît şi din
interior, a dobîndit o abilitate excepţională
de a supravieţui tuturor trădărilor şi com-
ploturilor mulţumită inteligenţei sale supe-
rioare şi lipsei complete de scrupule, pre-
cum şi a artei de a-i manipula cu uşurinţă
pe aceia care i se aflau în preajmă. A făcut
din extravaganţele sale o armă puternică în
războiul psihologic pe care l-a dus aproape
continuu împotriva numeroşilor săi ina-
mici, reuşind să-i ţină la distanţă cu ajuto-
rul cruzimii sale ritualizate, ce a ajuns să
inspire teroare.
Burckhardt se întreba dacă Ferrante a
fost „atît de sumbru şi crud” din pricina
sîngelui aprig care-i curgea prin vine sau
mai degrabă din cauza „comploturilor ba-
ronilor care-i ameninţau existenţa”. Un
răspuns plauzibil ar putea fi dat tocmai
pornind de la observaţia istoricului elveţian
conform căreia Ferrante îşi făcuse „o obiş-
nuinţă din faptele cele mai monstruoase”.
Pentru el, ceea ce era şocant, detestabil, con-
trar naturii umane se transformase într-un
soi de normalitate a celui în stare să trăiască
dincolo de morală şi de religie, dincolo de
consideraţiile socotite fireşti despre bine şi
rău. Privirea ironică, surprinsă de sculpto-
rul care a realizat bustul lui, aflat astăzi la
Luvru, ne face să înţelegem că nu dădea doi
bani pe convenţii şi nici pe diversele perple-
xităţi recurente, provocate de comporta-
mentul său. Artist din stirpea lui Nero, se
juca cu vieţile oamenilor, pentru a-şi aduce
la îndeplinire planurile, fără o brumă de
milă sau de compasiune, fără pic de înţele-
gere faţă de cei care se dovedeau prea slabi
ca să-i stea în cale. Marile sale plăceri, de-
scrise de Burckhardt, ne fac să înţelegem cît
de mult îl încînta să răspîndească groază şi
să pună astfel tot timpul la încercare imagi-
naţia mereu pregătită să anticipeze dezas-
trul a supuşilor săi: „În afară de vînătoare,
pe care o practica fără cruţare, mai avea
două mari plăceri: să-i ştie pe duşmanii săi,
care fuseseră prinşi de vii, închişi în cîte-o
cameră bine păzită, şi să-i aibă tot timpul
în apropiere pe duşmanii morţi, bine îm-
bălsămaţi, îmbrăcaţi de preferinţă în veş-
mintele ce le purtaseră în viaţă. Rînjea cînd
vorbea cu prietenii intimi despre prizonerii
săi; din colecţia de mumii nu făcea nici un
secret. Victimele sale erau în cea mai mare
parte oameni răpiţi prin trădare, uneori
smulşi chiar de la masa lui regală“.
Alsacianul Johannes Burckhardt, care
şi-a petrecut mai mult de 20 de ani la Ro-
ma, în preajma papilor, la sfîrşitul secolului
al XV-lea şi în primii ani ai secolului al
XVI-lea, prezintă finalul vieţii lui Ferrante
ca fiind unul plin de nelinişte şi de remuş-
cări, înveninat din pricina situaţiei instabile
a regatului Neapolelui şi a destinului nesi-
gur al urmaşului său la tron. El scrie că,
după o viaţă plină de prosperitate şi glorie,
Ferrante a sfîrşit „sine luce, sine cruce, sine
Deo“.
„
 Revista APOSTROF
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACÞIA:
în urmãtoarele MARTA PETREU
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei
puncte de difuzare: abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-ºef)

ION VARTIC
abonament un an (12 numere) – 60 lei
Reţeaua centrului de difuzare a presei ALICE-VALERIA MICU
INMEDIO Nume _______________________________
ŞTEFAN BOLEA
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________
RADU CONSTANTINESCU
str. __________________________________
Librãria de Artã GAUDEAMUS LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.
sector ______ localitate __________________ EDIT FOGARASI

Librãria BOOK STORY cod poştal _____________ judeţ __________

Vignetele revistei reprezintã
Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 8. telefon_______________________________ variaþiuni grafice de Mihai Barbu
dupã desene de Franz Kafka.

EDITOR:
‰ Uniunea Scriitorilor
Cãtre cititorii revistei Apostrof din România

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct Preþul abonamentului, pentru persoane

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România
Conform prevederi-
lor Statutului, Uniunea
Scriitorilor din România
nu este responsabilã
pentru politica editorialã
a publicaþiei ºi nici pen-
tru conþinutul materia-
lelor publicate.
Comitetul Director
al Uniunii Scriitorilor
5 iunie 2003
REVISTĂ FINANŢATĂ
CU SPRIJINUL:
la redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice ºi biblioteci din România, este de:
plãtiþi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni,
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
• 60 lei pentru un an.
1. mandat poºtal, pe adresa:
Uniunea Scriitorilor din România Preþul abonamentului include taxele
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, poºtale de expediere.
cod poştal: 010071 Preþul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. MINISTERUL CULTURII
Certificat de înregistrare fiscală (CIF):
2786991 Preþul abonamentului include taxele
Cont bancar: poºtale de expediere par avion.
RO65RNCB0082000508720001
Deschis la: Banca Comercială Română, ADRESA REDACÞIEI:
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta Cluj-Napoca
nr. 5 sector 3, Bucureşti Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail:
revista.apostrof@gmail.com
Cuprins www.revista-apostrof.ro

Pentru corespondenţă:
• CAFÉ APOSTROF Glasul roţilor de tren Radu Constantinescu 12 Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
Octavian Goga, sacerdotul Cluj-Napoca, 400750
Concurs Polirom 2
Covid 2 naţiunii române Cristian Vasile 26
Manuscrisele primite la redacþie
Revista revistelor. Familia 2 • DOSAR: I. NEGOIÞESCU – EMIL HUREZEANU nu se înapoiazã.
Anunþ coperta I. 2
Nego, afirmativ Emil Hurezeanu 13
Cãrþi primite. Enciclopedia imaginariilor 2 ISSN 1220-3122
Addenda la nimic Emil Hurezeanu 16
Revista este înregistratã la
• EDITORIAL Patru scrisori către Emil 17 OSIM cu nr. 2R023733/14.12.2014.
Jurnale, centenar Marta Petreu 3 Devenit apatrid
în propria ţară I. Negoiþescu Revista APOSTROF este membrã
• PUNCTE DE REPER a Asociaþiei Revistelor,
(interviu realizat de
Simţul limbii române Ioan-Aurel Pop 4 Imprimeriilor ºi Editurilor
Anneli Ute Gabanyi) 18 Literare (ARIEL), asociaþie cu
• POEME statut juridic, recunoscutã
• CALENDAR
Pseudofabulă sub mesteacăn Alice Valeria Micu 5 de Ministerul Culturii.
Petru Maior, 200 de ani de la moarte /
• CRONICĂ LITERARĂ cu un text de Blaga 27 Tiparul:
Centrul de Presã Reformat
În lockdown Iulian Boldea 8 • ANCHETA „APOSTROF“. ÞINEÞI JURNAL?
• JURNAL DE CĂRŢI Gabriela Adameşteanu; Ioan T. Morar; Unica responsabilitate
Ruxandra Cesereanu; Liviu Ioan Stoiciu; a revistei APOSTROF
2020 spre 2021 Ion Bogdan Lefter 6 este de a găzdui opiniile,
Dumitru Cerna; Ion Pop;
• ESEU oricît de diverse,
Simona Popescu; Mihaela Mudure
ale colaboratorilor.
Jurnal de hacker Ştefan Bolea 9 Bogdan Suceavã 21
Responsabilitatea pentru
• CĂLĂTORII conţinutul fiecărui text
• CU OCHIUL LIBER îi aparţine,
Scrisul, jurnalul şi cartea Mircea Moţ 10 Regele, abatele şi în exclusivitate, autorului.
vînzătorii de nimicuri.
(Contra)pichetiştii Dan Gulea 11 APOSTROF
La Napoli. Ciprian Vălcan 27

Anul XXXII, nr. 2 (369), 2021 • 31

1 1 0 2 1 2 9 2 Ü Ì x x” ”

MINISTERUL CULTURII
ªI IDENTITÃÞII NAÞIONALE

9 771 220 31 210 5 02