Revista Teologică, Serie Nouă, Anul II, Nr.

4, Octombrie-Decembrie, 1992

t ANTONIE
DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SIBIULUI
ȘI MITROPOLIT AL ARDEALULUI, CRIȘANEI Șl MARAMUREȘULUI

Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi, preoți și diaconi și tu­

turor binecredincioșilor creștini, har, ajutor și milă de la'Dumnezeu, iar de
la noi arhierească binecuvântare.
, Cînd profetul Isaia din Vechiul Testament, cu sute de ani înainte de
Nașterea Domnului, a profețit că „o Fecioară va lua în pântece și va naște
Fiu“, a mai adăugat: „și-i vor pune numele Emanuil, care tălmăcit înseamnă:
Cu noî este Dumnezeu
*'.
Fără îndoială, proorocirea că va fi o naștere minunată, căci cea care
urma să nască va fi o Fecioară, este un lucru în afara rînduielilor obișnuite
și am văzut că așa a și fost, după cum ne relatează sfinții evangheliști. Dar
Isaia mai adăuga ceva: Nașterea va fi minunată, pentru că Cel ce se va naște
va fi Dumnezeu.
Așadar, profetul a văzut întruparea Domnului ca om. A dezvăluit iden­
titatea pruncului, care urma să vină într-un chip deosebit de al celorlalți
oameni pe pămînt (Isaia 7, 14).
Cînd „plinirea vremii" realizării acestei profeții a venit, Nașterea aceasta
minunată i s-a vestit, prin minune, lui Iosif, logodnicul Măriei din Nazaret.
Un înger l-a prevenit să nu se teamă a-și păstra logodnica și să nu se scan­
dalizeze, căci ceea ce s-a zămislit în ea „este de la Duhul Sfînt“ (Matei 1,
20). Dar mai trebuia liniștit cineva și făcut să înțeleagă că ceea ce se petrece
e minune dumnezeiască și că trebuie primită ca de la Dumnezeu. Aceasta
era însăși „Fecioara" Maria. A avut grijă Dumnezeu și de ea. L-a trimis pe
arhanghelul Gavriil și a bine-vestit-o — acest moment îl sărbătorim la „Buna
Vestire" — că totul e rînduit de Sus, că Duhul Sfînt se va pogorî peste ea
și va naște, iar acela „va fi Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1, 35).
în fața unei asemenea vestiri minunate, înțeleaptă și ascultătoare de Dum­
nezeu, Maria a rostit cuvintele: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cu-
vîntul tău".
De reținut este și faptul că lui Iosif, în vis, cum ne spune Sf. evanghe­
list Matei, i s-a spus să pună numele copilului Iisus (Matei 1, 21), dar i-a
adus aminte și de profeția lui Isaia, unde numele indicat era Emanuil, dar
numele la isaia era de fapt arătarea că pruncul va fi Dumnezeu: Emanuil,
care se tîlcuiește: „Cu noi este Dumnezeu". Măriei, arhanghelul Gavriil i-a
spus acest lucru direct: „va fi Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1, 35); deci va fi
Emanuil cel profețit de Isaia, și i-a poruncit și ei, — acest lucru ni-1 destăi-
4 REVISTA TEOLOGICA

nuiește Sf. evanghelist Luca — să-i pună numele; Iisus (Luca 1, 31). Iată
cit de bine se lămuresc lucrurile:
Iisus este Dumnezeu cel profețit de Isaia, că se va naște dintr-o Fe­
cioară.
Drept măritori creștini,
într-o lume dintotdeauna plină de nesiguranțe, amenințată de tot felul
de pericole, unele cauzate de dezlănțuiri de forțe naturale, cutremure, inun­
dații, altele provocate de oameni, războaie, otrăviri ale apelor și pădurilor;
— într-o lume în care apărem ca pe un pământ străin, avînd noi în­
sușiri minunate, dar fără să fi cerut noi sa venim în ea;
— într-o lume din care plecăm prin moarte, pentru totdeauna, fără
sa știm dinainte cînd, și fără s-o dorim;
— într-o astfel de lume și într-o astfel de situație fiind, am fi fost
pentru vecii vecilor, cei de dinainte de noi, noi înșine și cei ce vor veni
după noi, am fi fost și am fi dezorientați, crezîndu-ne lucrare a întîmplării,
fără rost și fără să ne găsim nouă, lumii, existenței și morții, nici o expli­
cație cu adevărat temeinică, valabilă. Peste toate încercările, peste toate
străduințele, peste toate eforturile minții de a găsi explicații prin științe
și filozofie, se depune, cum spunea poetul nostru Eminescu „o lopată de
țărînă“. Și ni se închid ochii care voiseră să vadă, urechile care voiseră să
audă, mințile care voiseră să înțeleagă, și gurile care voiseră să vorbească.
Inimile care încercaseră sentimente nepământești de înalte: iubire, genero­
zitate, milă, iertare, sau căzuseră în sentimente neomenești de urîte: ura,
egoism, acaparare de bunuri prin nedreptate, asuprirea celor slabi, crezîn-
du-se veșnice pe pămînt, iată că și inimile se opresc și sînt frumos depuse
să putrezească, în urma și înaintea lor nemaifiind decît deșertăciune.
Așa ar fi, dacă într-o zi nu s-ar fi împlinit profeția lui Isaia, adică
să șină pe pămînt Dumnezeu. Să vină și să ne spună totul despre toate:
cine sîntem, de ce trăim, cum trebuie să trăim, de ce murim și ce se în-
tîmplă cu noi după moarte.
Cu noî este Dumnezeu, prin urmare: Nu sîntem singuri. Acum știm
ce e cu noi, ce e cu lumea, cu stelele, cu florile, cu păsările, cu viața și cu
moartea. Acum știm și avem liniște. Și cu liniște ne trăim viața, sub ochiul
lui Dumnezeu. în El ne punem nădejdea în primejdii și necazuri, cu dra­
goste ne îngrijim familiile și ne creștem copiii, cu credința ne rugăm seara
și dimineața și în orice moment de necaz sau bucurie, și în zilele rînduite
mergem la biserică și ne întîlnim în sfintele slujbe și în sfintele Taine cu
Dumnezeu, în Care ne sprijinim în toate și-i cerem să fie pururea cu noi.
Ne rugăm pentru morții noștri și le cerem sfinților și Maicii Domnului
să se roage, acolo Sus, pentru noi. Și ne întoarcem acasă împăcați sufle­
tește și reluăm a doua zi o săptămînă nouă de muncă și, viața cu sens de
Sus, nu ni se mai pare o povară. Iar moartea, cînd știm că sîntem nemuri­
tori, nu ni se mai pare o catastrofă, ci o întoarcere acasă, la Dumnezeu,
cînd hotărăște El. Nu sîntem singuri! Sîntem sub o ocrotire și cu rost
de Sus.
PASTORALE ARHIEREȘTI 5

Pentru ca să ne spună toate acestea, s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu

pe pămînt ți acest mare, copleșitor, de nemăsurat eveniment, îl prăznuim
noi astăzi. Ne aducem aminte de Mîntuitorul ți ne reînnoim scopul venirii
Lui, și ne întărim cu credința în învățăturile Lui, ți ne luminăm încă o dată
căile vieții împreună cu El.
Să ne punem cea mai simplă întrebare: Ce s-ar fi întîmplat dacă nu
s-ar fi întrupat Fiul lui Dumnezeu? Răspunsul e simplu: am fi într-o dez­
orientare totală, n-am fi siguri pe nimic, n-am putea recunoaște nici o lege
morală, căci numai acea morală obligă cu adevărat, care vine de Sus, care-și
are izvorul în Dumnezeu și tot în El îți are judecătorul. Numai așa se
naște în om responsabilitatea. Altfel, cui ar răspunde, cînd nu-1 vede ni­
meni ce face? Atunci singura lege logică ar fi egoismul absolut. Dumnezeu
însă ne vede în orice împrejurare. De El nu ne putem ascunde, pe El nu-1
putem minți. El, prin legea adusă de Mîntuitorul întrupat, ne-a dat crite­
riile de orientare în viață, ne-a poruncit iubirea și conviețuirea în comu­
niune ca frații. Fără El nici viața lumii, a societăților, nici a oamenilor nu
s-ar putea desfășura corect și responsabil. Aceasta se poate vedea ușor din
viața celor care nu cred, sau au o credință slabă, sau rătăcită, sau incom­
pletă.
Aceasta s-ar fi întîmplat dacă nu s-ar fi întrupat Mîntuitorul. De
aceea, știind aceasta, El a și spus: „Fără Mine nu puteți face nimîc“ (loan
15, 5). Cu Dînsul, putem totul.
„Toate le pot întru Hristos Cel ce mă întărește", spune Sfîntul Pavel
(Filipeni 4, 15). Cu Dînsul înțelegem totul: Lumina lui Hristos luminează
pe tot omul ce vine în lume (Matei 4, 16), de aceea de îndată ce vin în
lume, noi botezăm copiii, îi introducem în sensul dumnezeiesc al vieții, le
dăm „Lumina cunoștinței", cum spunem în cîntarile Sărbătorii Nașterii.

Iubiți credincioși,

Vă trimit, așadar, cu prilejul Sfintelor Sărbători, veste de mîngîiere

și îmbărbătare, de curaj ți asigurare că întrupîndu-se Iisus, Cu noi este
Dumnezeu, Să-L simțim cu noi, azi și în viața cfe toate zilele. El a intrat în
condiția de om, ca să ne arate că o cunoaște și o înțelege, că o împărtă­
șește și că, sub îndrumarea învățăturilor Sale, ne putem trăi viața, avîndu-L
cu noi pe Dumnezeu. Știa că avem necazuri. Și El a avut, ca unul din noi.
Dar ne-a arătat că prin credință putem răspunde cu fapte bune necazu­
rilor, ți că Harul Domnului e pururea cu noi. „în lume necazuri veți avea,
dar îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea" (loan 16, 33). Eu am biruit lumea
și moartea. Am înviat! Luați-Mă drept model ți veți birui ți voi toată în-
tîmplarea cea rea și tot necazul. Și ne mai îndeamnă: „Nu vă temeți!" Și
ca și cum ar vrea să ne asigure că nu sîntem niciodată singuri, că mereu este
Cineva cu noi, adaugă: „Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrșitul vea­
cului" (Matei 28, 20).
Și cum adesea sîntem împresurați de vrăjmași, iată că autorii de cîntări
bisericești, inspirați din Sfînta Scriptură, ne învață să le atragem atenția
vrăjmașilor că avem un aliat care e puternic ți în care noi credem cu tărie:
6 REVISTA TEOLOGICA

„Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este
Dumnezeu".
Cu noi este Emanuil, Dumnezeu cel a cărui Naștere o prăznuim după
cuviință an de an, și tot așa o facem și în anul acesta, după datina stră­
bună. Cînd aducem brad verde în casă, să știm ca „cetina lui tot verde“ sim­
bolizează pe Cel ce se naște, care e veșnic, care nu se vestejește. Sa primim
în aceste zile și pe colindătorii care ni-i amintesc pe îngerii vestitori ai
Nașterii.
Sărbătoarea, cu tîlcurile ei dumnezeiești, cu Teologia ei despre întru­
parea Fiului iui Dumnezeu, venit sa ne izbăvească de păcate și să ne aducă
„lumina cunoștinței", cu toate datinile ei creștinești, să ne fie prilej de în­
tărire a credinței, de bucurare a inimilor, de speranță că Dumnezeu e cu
noi și că veghează asupra noastră. Să ne fie prilej de mîngîiere în necazuri,
în boli și în dureri, în nedreptăți și în ispite. Căci dacă Dumnezeu este cu
noi, cine poate fi împotriva noastră? în toate să-i cerem ajutorul și nu va
întârzia să răspundă cererilor noastre. Căci de aceea a venit: ca lumea viață
să aibă și încă din belșug sa aibă, adică viață liniștită, curată, creatoare,
fericită.
îndrept un gînd în această zi către cei bolnavi, către cei din spitale și din
căminele de bătrîni, sau aflați sub alte feluri de suferințe. Rog pe Dumne­
zeu să se aplece spre suferința fiecăruia; să dea fiecăruia mîngîiere, răbdare,
vindecare și speranță, să fie către toți cu Darul Său și cu iubirea Sa de
oameni.
Anul Nou 1993 să fie pentru noi toți un an mai bun, de limpezire a
vieții personale și publice în iubita noastră țară, să fie an de prosperitate
și de buna înțelegere între popoare și de iubire între oameni.
Să ne rugăm pentru frații noștri din Basarabia și Bucovina și pentru
înfăptuirea din nou a Daciei Felix, a Daciei fericite restaurată la 1600 de
Mihai Viteazul și în 1918 de toți fiii României dintre hotarele ei firești.
Să fiți toți sănătoși!
La mulți ani.
Al vostru al tuturor de tot binele voitor
t ANTONIE
Mitropolitul Ardealului,
Crîșaneî și Maramureșului